ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3893/2012

Asupra conflictului negativ de competență

de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări

sociale, la data de 1 februarie 2011, sub nr. 4826/63/2011, contestatorui P.M. a

chemat în judecată intimata Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Administrației

și Internelor București, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va

pronunța,

să anuleze decizia de pensie nr. 129726 din data de 27 decembrie 2010, emisă de

intimată, să dispună să i se mențină drepturile de pensie stabilite prin decizia

nr. 129726 din data de 25 noiembrie 2002, emisă de intimată, și să i se plătească

diferența dintre pensia stabilită prin decizia nr. 129726 din data de 25

noiembrie 2002 și pensia stabilită prin decizia nr. 129726 din data de 27 decembrie

2010, la care să se adauge dobânda legală, calculate de la data de 01 ianuarie 2011

și până la repunerea în plată a deciziei nr. 129726 din data de 25 noiembrie 2002.

Prin sentința nr. 3336/2011, pronunțată

la data de 09 martie 2011, în Dosarul nr. 4826/63/2011, Tribunalul Dolj, secția

conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței materiale

invocată din oficiu de instanță și a declinat competența de soluționare a cauzei

privind cererea formulată de reclamantul P.M., în contradictoriu cu pârâta Casa

de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor București, în favoarea Tribunalului

Municipiului București, secția civilă, asigurări sociale și conflicte de muncă.

În

motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență,

următoarele aspecte:

În

speță, cererea contestatorului nu este îndreptată împotriva

C.N.P.A.S. sau împotriva vreunei case teritoriale de pensii pentru a se face aplicarea

tezei I a art. 156, astfel că devin incidente dispozițiile cuprinse în teza a Il-a,

cu referire la „celelalte cereri" care, conform dispozițiilor legale imperative

sus citate, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul pârâtul.

În

aceste condiții, competența materială în soluționarea prezentei

contestații revine Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări

sociale, ca instanță în a cărei rază teritorială își are sediul intimata Casa de

Pensii a Ministerului Administrației și Internelor, Ordinul Directorului S.R.I.

- normă juridică inferioară legii, neputând reglementa peste dispoziția legii și

nici contra ei.

În

plus, norma metodologică invocată de contestatoare, cu referire

la competența materială, a fost dată în aplicarea art. 85 din Legea nr. 164/2001

privind pensiile militare de stat și nu în aplicarea art. 87 din Legea nr. 19/2000.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului

București, secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, la data

de 06 mai 2011, sub nr. 33209/3/2011.

Prin sentința civilă nr. 6541, pronunțată

la data de 03 septembrie 2012, în Dosarul nr. 33209/3/2011, Tribunalul București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetentei

teritoriale a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări

sociale, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei formulată

de contestatorul P.M., în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii Sectorială a

Ministerului Administrației și Internelor București, în favoarea Tribunalului Dolj,

secția conflicte de muncă și asigurări sociale; a constatat intervenit conflictul

negativ de competență și a înaintat prezenta cauză Înaltei Curții de Casație și

Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În

motivarea acestei hotărâri instanța a reținut, în esență,

următoarele aspecte:

Domiciliul contestatorului P.M. este în

Craiova, județul

Dolj.

Decizia a cărei suspendare se solicită

a fost emisă la 27 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010, cererea de anulare

fiind formulată la instanța de la domiciliul contestatorului pensionar la data de

04 februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă

a Legii nr. 19/2000, cauza fiind declinată către tribunalul de la sediul pârâtului.

Legea nr. 19/2000 a fost abrogată la intrarea

în vigoare a Legii nr. 263/2010, 01 ianuarie 2011, astfel că suntem în situația

în care Legea nr. 119/2010 face trimitere la o lege care s-a abrogat și se pune

problema în ce măsură aceasta mai poate să impună competența teritorială absolută

la sediul pârâtului.

Este adevărat că Legea nr. 119/2010 nu

face trimitere la dispozițiile C. proc. civ., dar acesta reprezintă legea generală

în materie de procedură, astfel că prin analogie se poate interpreta că și în cazul

în care o lege specială trimite la o normă de procedură abrogată, competența fiind

o normă de procedură, atunci acel text trebuie interpretat că face trimitere la

norma specială de procedură din noua lege care a înlocuit vechea prevedere.

O lege abrogată nu poate ultraactiva pentru

a impune o competență diferită de cea stabilită de noua lege ale cărei norme de

procedură trebuie să fie de imediată aplicare, chiar și prevederile C.E.D.O. pentru

o judecată echitabilă statuează respectarea normelor de procedură în vigoare la

momentul judecății.

Analizând actele și lucrările dosarului,

constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul

art. 20 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat

deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reține următoarele:

Decizia nr.

129726 din 27 decembrie 2010 privind recalcularea

pensiilor militare a fost emisă în baza Legii nr. 119/2010 și a fost contestată

la 1 februarie 2011, la data sesizării instanței fiind în vigoare Legea nr. 263/2010,

care, în art. 154, cuprinde dispoziții privitoare la competență.

Conform art. 7 din Legea nr. 119/2010,

sub incidența căreia a fost emisă decizia atacată, stabilirea, plata, suspendarea,

recalcularea, încetarea și contestarea pensiilor recalculate urmează procedura prevăzută

de Legea nr. 19/2000.

La data de 1 ianuarie 2011, când a intrat

în vigoare Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, a fost

abrogată Legea nr. 19/2000, astfel că trimiterea din art. 7 al Legii nr. 119/2010

nu poate ultraactiva dispozițiilor acesteia din urmă, în lipsa unor prevederi exprese.

Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010

sunt legi speciale cu privire la normele de procedură, raportate la C. proc. civ.,

iar, când o lege specială care reglementează un anumit domeniu și care cuprinde

și norme cu privire la competență, este înlocuită cu o altă lege, care face trimitere

la normele de competență din legea abrogată, se aplică noua lege, competența fiind

cea stabilită de la data intrării ei în vigoare.

În

aceste condiții, în raport și de prevederile art. 725

alin. (1) C. proc. civ., care consacră regula aplicării imediate a legii noi de

procedură, din momentul intrării ei în vigoare, și proceselor în curs de judecată

începute sub legea veche, devin incidente dispozițiile legii noi, respectiv,

art. 154 din Legea nr. 263/2010.

Art.154 alin. 1, din precitata lege prevede

că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva

caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială

se află domiciliul ori sediul reclamantului, astfel că cererile în această materie

se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Așa fiind, față de textele de lege mai

sus- evocate, Înalta Curte constată că Tribunalul Dolj a reținut, în mod greșit,

că, în speță,

instanța competentă să soluționeze litigiul

este instanța de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Față de dispozițiile legale mai sus- arătate

și în raport de obiectul cererii - anularea deciziei privind recalcularea pensiilor

militare emise în temeiul Legii nr. 119/2010, având în vedere faptul că reclamantul

are domiciliul în Craiova, Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare

a cauzei revine Tribunalului Dolj și, în considerarea prevederilor art. 12 C.

proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei

instanțe.

Văzând și dispozițiile art. 22 alin.

(5) C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei privind pe contestatorul P.M., în contradictoriu cu intimata Casa de

Pensii Sectorială a Ministerului Administrației și Internelor București, în favoarea

Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2012.