ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4443/2010

Deliberând asupra recursurilor, se reține: Prin decizia penală nr.90 din 8 aprilie 2010 Curtea de Apel Craiova, secția penală a admis apelurile declarate de inculpatul N.V. și de partea civilă Statul Român reprezentat de A.N.A.F. prin D.G.F.P. Dolj împotriva sentinței penale nr.248 din 6 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 16077/63/2007. A desființat sentința, în parte. A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor. În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor descrise la pct. 6 din rechizitoriu din infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 și art. 40 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art.13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 13 C. pen. În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor descrise la pct. 1 din rechizitoriu, din infracțiunea prevăzută de art. 276 lit. b) din Legea nr. 31/1990 în infracțiunea prevăzută de art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art. 13 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului N.V. pentru infracțiunile prevăzute de art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art. 13 C. pen. (pct. 1 din rechizitoriu), art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 - fost art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 (pct. 3 din rechizitoriu), art. 271 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 - fost art. 265 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 (pct. 4 din rechizitoriu), art. 31 alin. (2) C. pen.

raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. 5 din rechizitoriu), art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. (pct. 6 din rechizitoriu), ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale potrivit art. 124 C. pen. A menținut dispoziția din sentință privind condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 1 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. 2 din rechizitoriu), precum și pe cea privind constatarea grațierii totale și condiționate, în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, a pedepsei aplicate, cu atragerea atenției inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

A constatat grațiată și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. aplicată pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen. A înlăturat obligarea inculpatului la plata sumei de 662.225,7 lei către A.N.A.F. București și a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente U.P.R.C.D. Filiala Dolj la plata sumei de 39.434 lei despăgubiri civile, cu dobânzi și penalități de întârziere către partea civilă Statul Român reprezentat de A.N.A.F. prin D.G.F.P. Dolj. A obligat inculpatul în solidar cu SC H.K.R.I. S.N.C. Craiova, prin lichidator judiciar B.G., la plata sumei de 751.139 lei despăgubiri civile, cu dobânzi și penalități de întârziere, către partea civilă Statul Român reprezentat de A.N.A.F.

prin D.G.F.P. Dolj. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. A respins apelul declarat de partea civilă M.V., declarat împotriva aceleiași sentințe penale, ca nefondat. În baza art.192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat apelantul parte civilă M.V. la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 50 lei reprezintă onorariu apărător oficiu (25% din suma totală de 200 lei). În esență, instanța de apel a apreciat că instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă, în concordanță cu probatoriul administrat în cauză, fapta inculpatului N.V. de a înstrăina în favoarea creditorilor, o parte însemnată din activele SC H. S.N.C. Craiova, societate în faliment judiciar, constituind infracțiunea prevăzută de art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art. 13 C. pen.

și ca atare, în temeiul art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 276 lit. b) din Legea nr. 31/1990 în noua infracțiune. Pe de altă parte fapta inculpatului de a folosi cu rea credință bunurile societății SC H. S.N.C., aflată în faliment, în scop contrar intereselor acesteia și în folosul său propriu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990. Fapta aceluiași inculpat de a prezenta asociaților, cu rea credință, o situație financiară inexactă sau date inexacte asupra condițiilor economice ale societății, pentru ascunderea situației reale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 271 pct. 2 din Legea nr. 31/1990.

Nu în ultimul rând, fapta inculpatului de a determina în orice mod, cu intenție, săvârșirea fără vinovăție, de către altă persoană, în mod repetat, a infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, întrunește elementele constitutive ale participației improprii la această infracțiune prev. de art. 31 alin. (2) raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art.41 alin. (2) C. pen. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 și art. 40 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. proc. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 13 C. pen., întrucât, în conținutul laturii obiective al infracțiunii de evaziune fiscală este cuprinsă atât infracțiunea de fals cât și uzul de fals, respectiv falsificarea de documente contabile prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare realității și evidențierea lor în actele contabile, diminuând astfel veniturile realizate și implicit diminuarea impozitului, taxelor și contribuțiilor datorate statului. Cum o parte din infracțiuni au fost săvârșite în perioada anilor 2000 - 2001, aprilie 2002 s-a constatat și incidența prescripției speciale prevăzută de art. 124 raportat la art. 122 lit. d) C. pen. dispunându-se pe cale de consecință încetarea procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc.

pen. Cu privire la infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 215 1 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a constatat că în perioada 8 noiembrie 2000 - 19 decembrie 2001 din conturile celor 3 societăți administrate de către inculpat, a fost virată în contul U.P.R.C.D., sub acoperirea unor contracte de consultanță, suma de 13.468.446 lei, pe care inculpatul a cheltuit-o pentru protocol și diurnă. Tot prin intermediul U.P.R.C.D. inculpatul și-a mai însușit de la cele trei societăți administrate de el și suma de 938.468.446 lei. În plus, inculpatul a transferat de la SC H. S.N.C. Craiova utilaje pentru prelucrarea maselor plastice cumpărate în acte din Germania, către SC E.P.

SRL Motru - al căruia administrator și acționar majoritar era tot el - fără recuperarea ratelor de 632.067.061 lei, deja plătite de SC H. S.N.C. Craiova. Toate aceste activități infracționale întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare prevăzută și pedepsită de art. 215 1 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., menținându-se atât condamnarea la 3 ani cât și grațierea condiționată totală. S-a apreciat că inculpatul a prejudiciat bugetul statului cu sumele solicitate prin adresa din 6 aprilie 2006 a A.N.A.F. prin D.G.F.P. Dolj, obligându-l ca atare împreună cu părțile responsabile civilmente SC H. S.N.C. și U.P.R.C.D. Filiala Dolj. Apelul părții civile M.V.

a fost respins, pe motiv că acesta nu ar fi suferit nici un prejudiciu prin săvârșirea infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, el având calitatea de asociat la SC H. S.N.C. Craiova, care s-a constituit parte civilă în cauză, inculpatul fiind obligat la acoperirea acestuia. În termen legal au exercitat calea ordinară de atac a recursului inculpatul N.V., părțile civile M.V., Statul Român - A.N.A.F. București - D.G.F.P. Dolj, SC H.K.R.I. S.N.C. Craiova - prin lichidator B.G. Partea civilă M.V. este nemulțumit de faptul că i s-a respins acțiunea civilă în condițiile în care instanța de prim control judiciar nu i-a analizat separat fiecare motiv de apel, mulțumindu-se să constate formal că el, în calitate de asociat cu inculpatul, nu ar fi suferit nici un prejudiciu, deși drepturile sale patrimoniale i-au fost evident diminuate prin activitatea infracțională a inculpatului.

SC H.K.R.I. S.N.C. Craiova, aflată în faliment, prin lichidator judiciar B.G. invocă cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 9 și 17 1 C. proc. pen. întrucât ar fi transformat-o din parte civilă în parte responsabilă civilmente fără nici o motivare. Contradicție mai apare și din aspectul că prin decizia criticată din parte civilă ea a căpătat și calitatea de parte responsabilă civilmente, prin dispozitivul acesteia, neavându-se în vedere că în perioada anilor 2000 - 2002 când inculpatul a desfășurat activitatea infracțională el nu mai era încă reprezentantul legal al părții civile din moment ce prin art.78 din Legea nr. 64/1995 „se ridică debitorului dreptul de a-și administra bunurile din avere și de a dispune de ele” prin deschiderea procedurii de faliment ce a avut loc încă din data de 23 martie 2000, încetând legal raportul de prepușenie dintre inculpat și partea civilă.

Instanța de apel a făcut confuzie între partea civilă cu sediul în Craiova și filiala acesteia din orașul Motru, cu care partea civilă nu are nici un raport juridic. Pe de altă parte, unele din sumele solicitate de către Statul Român prin A.N.A.F. - D.G.F.P. Dolj reprezintă creanțe anterioare activității infracționale a inculpatului. Instanța de apel a încălcat și dispozițiile art. 16 C. proc. pen. introducând partea civilă ca și parte responsabilă civilmente, din oficiu, în etapa apelului. Nu în ultimul rând, instanța de apel nu și-a motivat schimbarea cuantumului despăgubirilor civile către Statul Român la valoarea de 662.225,70 lei în loc de 751.139 lei cum stabilise sentința penală nr. 248 din 6 iunie 2008 în sarcina inculpatului și a părții civile ca persoană responsabilă civilmente.

Se mai critică și aspectul că instanța de apel nu a verificat dacă Statul Român prin reprezentanții săi legali s-au înscris sau nu la masa credală a debitorului falit care este partea civilă și dacă sumele pretinse cu titlu de despăgubiri civile în procesul penal fac sau nu parte din cele înregistrate în masa credală, unde deja este înscris cu 93.330,10 lei. Statul Român prin A.N.A.F. - D.G.F.P. Dolj invocă cazul de casare reglementat de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc. pen., în sensul obligării inculpatului N.V. la plata sumei de 790.573 lei astfel: - 751139 lei în solidar cu partea responsabilă civilmente SC H.K.R.I. S.N.C. Craiova; - 39.434 lei în solidar cu U.P.R.C.D. - Filiala Dolj precum și plata accesoriilor prevăzute de C. proc.

fisc. aferente sumelor respective începând cu data de 31 martie 2006 și până la data stingerii datoriei, întrucât instanța de apel nu a menționat data de la care acestea urmează a fi calculate. La rândul său inculpatul critică decizia penală invocând cazurile de casare reglementate de art. 385 9 alin. (1) pct. 9, 10 și 17 1 și 18 C. proc. pen. întrucât: - deși nu s-a cerut continuarea procesului penal în condițiile art. 13 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel în motivarea hotărârii analizează existența infracțiunilor și vinovăția inculpatului, chiar dacă în dispozitiv constată incidența art. 10 lit. g) C. proc. pen. privind prescripția specială a răspunderii penale; - deși prin Decizia penală nr. 1319 din 09 aprilie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție a casat cu trimitere spre rejudecare pentru ca instanța de apel să analizeze apărările inculpatului în raport cu infracțiunea prevăzură de art. 215 1 alin. (1) C. pen.

cu aplicarea art. 4 alin. (2) C. pen., din nou instanța de rejudecare reia în termeni generali, descrierea aceleiași fapte, ca și în precedent, înainte de casare, fiind practic reluată „ad literam” motivarea anterioară, fără nici o analiză suplimentară. - pe latură civilă nu se justifică și nu se motivează în clar obligația de plată de 662.225,7 lei către A.N.A.F., a sumei de 751.139 lei în solidar cu SC H. S.N.C. Craiova, 1.261.267,4 lei către SC H. S.N.C. Craiova și aproape 2.000.000 dolar SUA către A.V.A.S. București, SC H. S.N.C. Craiova având dubla calitate de parte civilă și parte responsabilă civilmente. Nu se justifică cum a ajuns A.V.A.S. București parte vătămată când nu a preluat nici o creanță a părții vătămate; - suma de 8.335.303,9 lei la care a fost obligat inculpatul nu este justificată prin prisma activității infracționale a inculpatului; - SC H. S.N.C.

Craiova fiind în faliment, în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006 este suspendată de drept orice acțiune îndreptată împotriva sa, neputând fi parte responsabilă civilmente. Examinând criticile în raport cu actele și lucrările cauzei, decizia recurată cât și sub aspectul cazurilor de casare ce se iau în considerare din oficiu - conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. - Înalta Curte constată că sunt întemeiate pentru cele ce urmează: Prin motivele de apel inculpatul N.V. a criticat sentința penală sub aspectul existenței infracțiunii prevăzută de art. 276 lit. b) din Legea nr. 31/1990 în raport de expertiza contabilă efectuată în cursul urmăririi penale privind înstrăinarea activelor în frauda creditorilor, vânzarea artificiilor, asigurările de viață pentru cei trei angajați (f. 36-39 dosar curte de apel prim ciclu procesual).

Infracțiunea de delapidare este pusă sub semnul îndoielii în condițiile existenței unui contract de cesionare a contractului de leasing pentru utilajele din Germania și nicidecum o vânzare-cumpărare (f. 40 motive de apel prim ciclu procesual). Infracțiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 (art. 272 alin. (1) pct. 2 în prezent) de asemenea este contestată pe motiv că nu ar exista latura subiectivă a relei credințe, mai ales că forma asociativă este în nume colectiv (f. 41 dosar instanță apel). Inculpatul critică și infracțiunea de prezentare cu rea credință asociaților a unui bilanț inexact, el nefiind lichidator, iar societatea fiind în faliment. Pe de altă parte inculpatul susține că un contract de consultanță nu poate produce consecințe juridice în sensul art. 290 C. pen.

Referitor la înregistrările în contabilitate, inculpatul arată că nu el le-a făcut ci persoanele specializate care dețineau funcțiile respective la acel moment. Pe latură civilă, inculpatul arată că A.V.A.S. și A.N.A.F. solicită creanțe anterioare intrării în faliment a societății pe care o administra, activitatea sa infracțională fiind ulterioară (f. 41 motive apel). Înalta Curte, prin Decizia penală nr. 1319 din 9 aprilie 2009 a admis recursurile inculpatului și ale părților civile M.V. și A.N.A.F. București - D.G.F.P.

Dolj, casând în totalitate Decizia nr. 166 din 9 decembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, și trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru faptul că instanța de prim control judiciar nu s-a pronunțat punctual pe fiecare motiv de apel, limitându-se la a face afirmații generice, în sensul îndeplinirii elementelor constitutive ale incriminărilor pe care doar le-a evidențiat, fără să existe o evaluare proprie reală asupra materialului probator administrat. Deficiențele pe latura penală influențând și rezolvarea laturii civile, au fost admise și criticile părților civile mai sus-enumerate.

În rejudecare, prin Decizia penală nr. 90 din 8 aprilie 2010 Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, reia motivarea Deciziei penale nr. 166 din 09 decembrie 2008 fără a se conforma dispoziției instanței supreme, în sensul de a analiza fiecare critică a inculpatului și părților civile prin prisma materialului probator existent la dosarul cauzei. Ca și în ciclul anterior, instanța de apel s-a rezumat la afirmații generale privind subzistența laturii obiective a infracțiunilor deduse judecății, fără a preciza de ce apărările acestora nu pot fi primite și care sunt probele care le infirmă. Deși prin decizia penală anterioară SC N. S.N.C. Craiova prin lichidator judiciar a avut numai calitatea de parte civilă, suprinzător, în rejudecare în apel, instanța o introduce, din oficiu, ca parte responsabilă civilmente, fără ca acesta să-și manifeste voința, în sensul de a participa în această calitate în proces.

Or, art. 16 alin. (1) C. proc. pen. arată că introducerea părții responsabile civilmente poate avea loc, la cerere sau din oficiu, fie în cursul urmăririi penale, fie în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare. Alin. (2) al aceluiași text normativ dă posibilitatea intervenției benevole a părții responsabile civilmente în procesul penal până la terminarea cercetării judecătorești la prima instanță, luând procedura din stadiul în care se află în momentul intervenției. Prin urmare este ilegală introducerea părții responsabile civilmente în etapa apelului, în procesul penal, mai ales că în condițiile date pozițiile sale sunt inconciliabile, având dublă calitate, de parte civilă și parte responsabilă civilmente.

Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., recursurile vor fi admise, casată decizia și trimisă spre rejudecare cauza la aceeași instanță, care va analiza motivele de apel ale inculpatului și părților civile în detaliu, în funcție de materialul probator existent. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpatul N.V. și de părțile civile M.V., Statul Român - A.N.A.F. București - D.G.F.P. Dolj, SC H.K.R.I. S.N.C. Craiova - prin lichidator B.G. împotriva Deciziei penale nr. 90 din 08 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează decizia penală sus-menționată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 09 decembrie 2010.