ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4443/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4443/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând asupra recursurilor, se

reține:

Prin decizia penală nr.90 din 8 aprilie 2010 Curtea de Apel Craiova,

secția penală a admis

apelurile

declarate de inculpatul N.V. și de partea civilă Statul Român reprezentat de A.N.A.F.

prin D.G.F.P. Dolj împotriva sentinței penale nr.248 din 6 iunie 2008,

pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 16077/63/2007.

A desființat sentința, în parte.

A descontopit pedeapsa rezultantă de

3 ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente, pe care le-a

repus în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen. a

schimbat încadrarea juridică a faptelor descrise la pct. 6 din rechizitoriu din

infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 și art. 40 din Legea

nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art.13

din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a

schimbat încadrarea juridică a faptelor descrise la pct. 1 din rechizitoriu,

din infracțiunea prevăzută de art. 276 lit. b) din Legea nr. 31/1990 în

infracțiunea prevăzută de art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006 cu

aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b)

raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva

inculpatului N.V. pentru infracțiunile prevăzute de art. 143 alin. (2) lit. c)

din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art. 13 C. pen. (pct. 1 din rechizitoriu),

art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 - fost art. 266 pct. 2 din Legea

nr. 31/1990 (pct. 3 din rechizitoriu), art. 271 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 -

fost art. 265 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 (pct. 4 din rechizitoriu), art. 31

alin. (2) C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. (pct. 5 din rechizitoriu), art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. (pct. 6 din rechizitoriu), ca

urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale  potrivit art. 124 C. pen.

A menținut dispoziția din sentință

privind condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215

1

alin. (1) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. 2 din rechizitoriu), precum și pe cea

privind constatarea grațierii totale și condiționate, în baza art. 1 din Legea

nr. 543/2002, a pedepsei aplicate, cu atragerea atenției inculpatului asupra

dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

A constatat grațiată și pedeapsa

accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a,

b) și c) C. pen. aplicată pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

A înlăturat obligarea inculpatului

la plata sumei de 662.225,7 lei către A.N.A.F. București și a obligat

inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente U.P.R.C.D. Filiala Dolj

la plata sumei de 39.434 lei despăgubiri civile, cu dobânzi și penalități de

întârziere către partea civilă Statul Român reprezentat de A.N.A.F. prin D.G.F.P.

Dolj.

A obligat inculpatul în solidar cu

SC H.K.R.I. S.N.C. Craiova, prin lichidator judiciar B.G., la plata sumei de

751.139 lei despăgubiri civile, cu dobânzi și  penalități de întârziere, către

partea civilă Statul Român reprezentat de A.N.A.F. prin D.G.F.P. Dolj.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței.

A respins apelul declarat de partea

civilă M.V., declarat împotriva aceleiași sentințe penale, ca nefondat.

În baza art.192 alin. (2) C. proc. pen.

a obligat apelantul parte civilă M.V. la plata sumei de 150 lei cheltuieli

judiciare avansate de stat, din care suma de 50 lei reprezintă onorariu

apărător oficiu (25% din suma totală de 200 lei).

În esență, instanța de apel a apreciat

că instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă, în concordanță cu probatoriul

administrat în cauză, fapta inculpatului N.V. de a înstrăina în favoarea

creditorilor, o parte însemnată din activele SC H. S.N.C. Craiova, societate în

faliment judiciar, constituind infracțiunea prevăzută de art. 143 alin. (2)

lit. c) din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art. 13 C. pen. și ca atare, în

temeiul art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea

prevăzută de art. 276 lit. b) din Legea nr. 31/1990 în noua infracțiune.

Pe de altă parte fapta inculpatului

de a folosi cu rea credință bunurile societății SC H. S.N.C., aflată în

faliment, în scop contrar intereselor acesteia și în folosul său propriu,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 272 alin.

(1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990.

Fapta aceluiași inculpat de a

prezenta asociaților, cu rea credință, o situație financiară  inexactă sau date

inexacte asupra condițiilor economice ale societății, pentru ascunderea

situației reale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută

de art. 271 pct. 2 din Legea nr. 31/1990.

Nu în ultimul rând, fapta

inculpatului de a determina în orice mod, cu intenție, săvârșirea fără

vinovăție, de către altă persoană, în mod repetat, a infracțiunilor de fals în

înscrisuri sub semnătură privată, întrunește elementele constitutive ale

participației improprii la această infracțiune prev. de art. 31 alin. (2) raportat

la art. 290 C. pen. cu aplicarea  art.41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a

dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 13 din

Legea nr. 87/1994 și art. 40 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. proc.

pen., în infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., întrucât, în conținutul laturii

obiective al infracțiunii de evaziune fiscală este cuprinsă atât infracțiunea

de fals cât și uzul de fals, respectiv falsificarea de documente contabile prin

atestarea unor împrejurări necorespunzătoare realității și evidențierea lor în

actele contabile, diminuând astfel veniturile realizate și implicit diminuarea

impozitului, taxelor și contribuțiilor datorate statului.

Cum o parte din infracțiuni au fost

săvârșite în perioada anilor 2000 - 2001, aprilie 2002 s-a constatat și

incidența prescripției speciale prevăzută de art. 124 raportat la art. 122 lit.

d) C. pen. dispunându-se pe cale de consecință încetarea procesului penal în

temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen.

Cu privire la infracțiunea de

delapidare prevăzută de art. 215

1

alin. (1) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., s-a constatat că în perioada 8 noiembrie 2000 - 19

decembrie 2001 din conturile celor 3 societăți administrate de către inculpat,

a fost virată în contul U.P.R.C.D., sub acoperirea unor contracte de

consultanță, suma de 13.468.446 lei, pe care inculpatul a cheltuit-o pentru

protocol și diurnă.

Tot prin intermediul U.P.R.C.D. inculpatul

și-a mai însușit de la cele trei societăți administrate de el și  suma de

938.468.446 lei.

În plus, inculpatul a transferat de

la SC H. S.N.C. Craiova utilaje pentru prelucrarea maselor plastice cumpărate

în acte din Germania, către SC E.P. SRL Motru - al căruia administrator și

acționar majoritar era tot el - fără recuperarea ratelor de 632.067.061 lei,

deja plătite de SC H. S.N.C. Craiova.

Toate aceste activități

infracționale întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare

prevăzută și pedepsită de art. 215

1

alin. (1) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., menținându-se atât condamnarea la 3 ani cât și

grațierea condiționată totală.

S-a apreciat că inculpatul a

prejudiciat bugetul statului cu sumele solicitate prin adresa din 6 aprilie 2006

a A.N.A.F. prin D.G.F.P. Dolj, obligându-l ca atare împreună cu părțile

responsabile civilmente SC H. S.N.C. și U.P.R.C.D. Filiala Dolj.

Apelul părții civile M.V. a fost

respins, pe motiv că acesta nu ar fi suferit nici un prejudiciu prin săvârșirea

infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, el având

calitatea de asociat la SC H. S.N.C. Craiova, care s-a constituit parte civilă

în cauză, inculpatul fiind obligat la acoperirea acestuia.

În termen legal au exercitat calea

ordinară de atac a recursului inculpatul N.V., părțile civile M.V., Statul

Român - A.N.A.F. București - D.G.F.P. Dolj, SC H.K.R.I. S.N.C. Craiova - prin

lichidator B.G.

Partea civilă M.V. este nemulțumit

de faptul că i s-a respins acțiunea civilă în condițiile în care instanța de

prim control judiciar nu i-a analizat separat fiecare motiv de apel,

mulțumindu-se să constate formal că el, în calitate de asociat cu inculpatul,

nu ar fi suferit nici un prejudiciu, deși drepturile sale patrimoniale i-au fost

evident diminuate prin  activitatea infracțională a inculpatului.

SC H.K.R.I. S.N.C. Craiova, aflată

în faliment, prin lichidator judiciar B.G. invocă cazurile de casare prevăzute

de art. 385

9

alin. (1) pct. 9 și 17

1

C. proc. pen. întrucât

ar fi transformat-o din parte civilă în parte responsabilă civilmente fără nici

o motivare.

Contradicție mai apare și din

aspectul că prin decizia criticată din parte civilă ea a căpătat și calitatea

de parte responsabilă civilmente, prin dispozitivul acesteia, neavându-se în

vedere că în perioada anilor 2000 - 2002 când inculpatul a desfășurat

activitatea infracțională el nu mai era încă reprezentantul legal al părții

civile din moment ce prin art.78 din Legea nr. 64/1995 „se ridică debitorului

dreptul de a-și administra bunurile din avere și de a dispune de ele” prin

deschiderea procedurii de faliment ce a avut loc încă din data de 23 martie

2000, încetând legal raportul de prepușenie dintre inculpat și partea civilă.

Instanța de apel a făcut confuzie

între partea civilă cu sediul în Craiova și filiala acesteia din orașul Motru,

cu care partea civilă nu are nici un raport juridic.

Pe de altă parte, unele din sumele

solicitate de către Statul Român prin A.N.A.F. - D.G.F.P. Dolj reprezintă creanțe

anterioare activității infracționale a inculpatului.

Instanța de apel a încălcat și

dispozițiile art. 16 C. proc. pen. introducând partea civilă ca și parte

responsabilă civilmente, din oficiu, în etapa apelului.

Nu în ultimul rând, instanța de apel

nu și-a motivat schimbarea cuantumului despăgubirilor civile către Statul Român

la valoarea de 662.225,70 lei în loc de 751.139 lei cum stabilise sentința

penală nr. 248 din 6 iunie 2008 în sarcina inculpatului și a părții civile ca

persoană responsabilă civilmente.

Se mai critică și aspectul că

instanța de apel nu a verificat dacă Statul Român prin reprezentanții săi

legali s-au înscris sau nu la masa  credală a debitorului falit care este

partea civilă și dacă sumele pretinse cu titlu de despăgubiri civile în

procesul penal fac sau nu parte din cele înregistrate în masa credală, unde

deja este înscris cu 93.330,10 lei.

Statul Român prin A.N.A.F. - D.G.F.P.

Dolj invocă cazul de casare reglementat de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C. proc. pen., în sensul obligării inculpatului N.V. la plata sumei de 790.573

lei astfel:

- 751139 lei în solidar cu partea

responsabilă civilmente SC H.K.R.I. S.N.C. Craiova;

- 39.434 lei în solidar cu

U.P.R.C.D. - Filiala Dolj precum și

plata accesoriilor prevăzute de C. proc. fisc. aferente sumelor respective

începând cu data de 31 martie 2006 și până la data stingerii datoriei, întrucât

instanța de apel nu a menționat data de la care acestea urmează a fi calculate.

La rândul său inculpatul critică decizia

penală invocând cazurile de casare reglementate de art. 385

9

alin. (1)

pct. 9, 10 și 17

1

și 18 C. proc. pen. întrucât:

- deși nu s-a cerut continuarea

procesului penal în condițiile art. 13 alin. (2) C. proc. pen., instanța de

apel în motivarea hotărârii analizează existența infracțiunilor și vinovăția

inculpatului, chiar dacă în dispozitiv constată incidența art. 10 lit. g) C. proc.

pen. privind prescripția specială a răspunderii penale;

- deși prin Decizia penală nr. 1319

din 09 aprilie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție a casat cu trimitere

spre rejudecare pentru ca instanța de apel să analizeze apărările inculpatului

în raport cu infracțiunea prevăzură de art. 215

1

alin. (1) C. pen. cu

aplicarea art. 4 alin. (2) C. pen., din nou instanța de rejudecare reia în

termeni generali, descrierea aceleiași fapte, ca și în precedent, înainte de

casare, fiind practic reluată „ad literam” motivarea anterioară, fără nici o

analiză suplimentară.

- pe latură civilă nu se justifică

și nu se motivează în clar obligația de plată de 662.225,7 lei către A.N.A.F.,

a sumei de 751.139 lei în solidar cu SC H. S.N.C. Craiova, 1.261.267,4 lei

către SC H. S.N.C. Craiova și aproape 2.000.000 dolar SUA către A.V.A.S.

București, SC H. S.N.C. Craiova având dubla calitate de parte civilă și parte responsabilă

civilmente. Nu se justifică cum a ajuns A.V.A.S. București parte vătămată când

nu a preluat nici o creanță a părții vătămate;

- suma de 8.335.303,9 lei  la care a

fost obligat inculpatul nu este justificată prin prisma activității

infracționale a inculpatului;

- SC H. S.N.C. Craiova fiind în

faliment, în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006 este suspendată de drept orice

acțiune îndreptată împotriva sa, neputând fi parte responsabilă civilmente.

Examinând criticile în raport cu

actele și lucrările cauzei, decizia recurată cât și sub aspectul cazurilor de

casare ce se iau în considerare din oficiu - conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. - Înalta Curte constată că sunt întemeiate pentru cele

ce urmează:

Prin motivele de apel inculpatul N.V.

a criticat sentința penală sub aspectul existenței infracțiunii prevăzută de

art. 276 lit. b) din Legea nr. 31/1990 în raport de expertiza contabilă

efectuată în cursul urmăririi penale privind înstrăinarea activelor în frauda

creditorilor, vânzarea artificiilor, asigurările de viață pentru cei trei

angajați (f. 36-39 dosar curte de apel prim ciclu procesual).

Infracțiunea de delapidare este pusă

sub semnul îndoielii în condițiile existenței unui contract de cesionare a

contractului de leasing pentru utilajele din Germania și nicidecum o

vânzare-cumpărare (f. 40 motive de apel prim ciclu procesual).

Infracțiunea prevăzută de art. 266

pct. 2 din Legea nr. 31/1990 (art. 272 alin. (1) pct. 2 în prezent) de asemenea

este contestată pe motiv că nu ar exista latura subiectivă a relei credințe, mai

ales că forma asociativă este în nume colectiv (f. 41 dosar instanță apel).

Inculpatul critică și infracțiunea

de prezentare cu rea credință asociaților a unui bilanț inexact, el nefiind

lichidator, iar societatea fiind în faliment.

Pe de altă parte inculpatul susține

că un contract de consultanță nu poate produce consecințe juridice în sensul

art. 290 C. pen.

Referitor la înregistrările în

contabilitate, inculpatul arată că nu el le-a făcut ci persoanele specializate

care dețineau funcțiile respective la acel moment.

Pe latură civilă, inculpatul arată

că A.V.A.S. și A.N.A.F. solicită creanțe anterioare intrării în faliment a

societății pe care o administra, activitatea sa infracțională fiind ulterioară

(f. 41 motive apel).

Înalta Curte, prin Decizia penală

nr. 1319 din 9 aprilie 2009 a admis recursurile inculpatului și ale părților

civile M.V. și A.N.A.F. București - D.G.F.P. Dolj, casând în totalitate Decizia

nr. 166 din 9 decembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori, și trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru

faptul că instanța de prim control judiciar nu s-a pronunțat punctual pe

fiecare motiv de apel, limitându-se la a face afirmații generice, în sensul

îndeplinirii elementelor constitutive ale incriminărilor pe care doar le-a

evidențiat, fără să existe o evaluare proprie reală asupra materialului

probator administrat.

Deficiențele pe latura penală

influențând și rezolvarea laturii civile, au fost admise și criticile părților

civile mai sus-enumerate.

În rejudecare, prin Decizia penală

nr. 90 din 8 aprilie 2010 Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze

cu minori, reia motivarea Deciziei penale nr. 166 din 09 decembrie 2008 fără a

se conforma dispoziției instanței supreme, în sensul de a analiza fiecare

critică a inculpatului și părților civile prin prisma materialului probator

existent la dosarul cauzei.

Ca și în ciclul anterior, instanța

de apel s-a rezumat la afirmații generale privind subzistența laturii obiective

a infracțiunilor deduse judecății, fără a preciza de ce apărările acestora nu

pot fi primite și care sunt probele care le infirmă.

Deși prin decizia penală anterioară

SC N. S.N.C. Craiova prin lichidator judiciar a avut numai calitatea de parte

civilă, suprinzător, în rejudecare în apel, instanța o introduce, din oficiu,

ca parte responsabilă civilmente, fără ca acesta să-și manifeste voința, în

sensul de a participa în această calitate în proces.

Or, art. 16 alin. (1) C. proc. pen. arată

că introducerea părții responsabile civilmente poate avea loc, la cerere sau

din oficiu, fie în cursul urmăririi penale, fie în fața instanței de judecată

până la citirea actului de sesizare.

Alin. (2) al aceluiași text normativ

dă posibilitatea intervenției benevole a părții responsabile civilmente în

procesul penal până la terminarea cercetării judecătorești la prima instanță,

luând procedura din stadiul în care se află în momentul intervenției.

Prin urmare este ilegală

introducerea părții responsabile civilmente în etapa apelului, în procesul

penal, mai ales că în condițiile date pozițiile sale sunt inconciliabile, având

dublă calitate, de parte civilă și parte responsabilă civilmente.

Pe cale de consecință, în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., recursurile

vor fi admise, casată decizia și trimisă spre rejudecare cauza la aceeași

instanță, care va analiza motivele de apel ale inculpatului și părților civile

în detaliu, în funcție de materialul probator existent.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpatul N.V. și de

părțile civile M.V., Statul Român - A.N.A.F. București - D.G.F.P. Dolj, SC H.K.R.I.

S.N.C. Craiova - prin lichidator B.G. împotriva Deciziei penale nr. 90 din 08

aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează decizia penală sus-menționată și trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

09 decembrie 2010.