ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4147/2010

Asupra cauzei penale de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 327 din 22 iunie 2009 a Tribunalului Dolj, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul V.M., cetățenie română, studii superioare, ocupația - administrator la SC L. SRL Craiova căsătorit, un copil minor, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prevăzut de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.M. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de fals intelectual prevăzut de art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005, text de lege în baza căruia l-a condamnat pe inculpatul de mai sus la o pedeapsă de 2 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzut de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și art. 35 lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen. și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 4 ani, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării și a pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnată inculpata R.N.C., fostă M., cetățenie română, studii superioare, ocupație administrator la SC L.I. SRL Craiova, divorțată, un copil minor, fără antecedente penale, la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen., a condamnat pe aceeași inculpată la o pedeapsă de 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și art. 35 lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 71 C. pen. și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzut de art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării și a pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 346 alin. (4) C. proc. pen., a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă formulată de părțile civile SC F.C. SRL București, SC P.P.C.D. SRL, SC L.I. SRL

În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen., art. 998 - art. 999 și art. 1003 C. civ., au fost obligați în solidar inculpații și partea responsabilă civilmente SC L.P. SRL la plata sumei de 39.767 RON, din care 3.437 RON diferență impozit pe profit și 36.330 RON diferență T.V.A. de plată, precum și accesorii, majorări de întârziere aferente, conform Codului fiscal de la data de 31 iulie 2006, până la data achitării integrale a debitului în favoarea Statului Român, reprezentat de A.N.A.F București, prin D.G.F.P. Dolj.

În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea facturilor fiscale false emise de SC L.P. SRL către persoane fizice.

În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990, s-a dispus comunicarea sentinței la Oficiul Registrului Comerțului pentru înscrierea cuvenitelor mențiuni, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Au fost obligați fiecare dintre inculpați, fiecare în solidar cu partea responsabilă civilmente SC L.P. SRL la plata sumei de 2.000 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 08 martie 2007 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj cu nr. 5660/63/2007 rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Serviciul Teritorial Craiova cu nr. 39D/P/2006 prin care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaților:

- V.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fals intelectual prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen., înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

- R.N.C., pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

În fapt, s-a reținut în esență că inculpatul V.M. în calitatea de asociat unic și administrator la SC L.P. SRL Craiova, prin acte materiale repetate în anul 2005, a indus și menținut în eroare pe reprezentanții societăților comerciale părți civile în cauză SC F.C. SRL București, SC P.P.C.D. SRL, SC L.I. SRL Craiova, folosindu-se de emiterea biletelor la ordin și file CEC fără acoperire bancară, cauzând un prejudiciu total de circa 2.000.000 lei RON.

S-a mai reținut că a evidențiat în actele contabile ale societății operațiuni fictive prin care s-a sustras de plata către bugetul consolidat al statului însumă de 39.767 lei RON din care 3.437 impozit pe profit și 36.330 T.V.A., a evidențiat cu rea-credință înregistrări inexacte în contabilitate, având drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum și a elementelor de activ și de pasiv care se reflectă în bilanț, a întocmit împreună cu inculpata R.N.C. un număr de 189 facturi fiscale având ca beneficiar persoane fizice fictive și chitanțe corespunzătoare pe care le-a înregistrat în contabilitate.

Fiind audiat de instanță, inculpatul V.M. și-a menținut declarațiile pe care le-a dat la urmărirea penală și a arătat că recunoaște săvârșirea faptelor pentru care este cercetat, considerând că însă în ceea ce privește partea civilă SC L.I. SRL Craiova nu există prejudiciu, arătând că din 2005 până în mai 2006, inculpata R.N.C. a gestionat marfa pe care o avea și aceasta avea acces la ștampila și actele societății.

A învederat că din luna februarie 2006 a ajuns în impas financiar și inculpata R. i-a propus să ia bani cu împrumut de la diverse persoane, cămătari, evidența datoriei fiind ținută tot de inculpata R.N., motiv pentru care fiind înștiințat de aceasta că datoria se ridica la 60.000 de euro a vândut apartamentul, sens în care a împuternicit-o pe inculpată și a vândut și un teren pentru a ieși din impasul financiar.

Instanța de fond a constatat că, deși s-a menționat în rechizitoriu că inculpatul recunoaște săvârșirea infracțiunilor pentru care este acuzat, acesta fiind audiat amplu atât la urmărirea penală cât și în fața instanței, se observă că de fapt, acesta a recunoscut o serie de fapte obiective, derularea activității sale comerciale, prejudiciile cauzate și modalitatea în care s-au produs aceste prejudicii în desfășurarea raporturilor sale comerciale, însă nu a susținut nici un moment că a încercat să inducă sau a indus și menținut în eroare societățile comerciale, părți civile și că ar fi săvârșit astfel infracțiunea de înșelăciune.

Mai mult, în apărarea sa a solicitat efectuarea unei expertize contabile pentru stabilirea corectă a prejudiciului cauzat pentru fiecare dintre părțile civile, care prin obiectivele solicitate se observă că de fapt a contestat săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, recunoscând însă că a produs un prejudiciu prin neachitarea facturilor invocând permanent probleme financiare, ceea ce nu echivalează cu recunoașterea vreunei activități infracționale așa cum s-au rezumat să rețină organele de urmărire penală.

Fiind audiată de către instanță, inculpata R.N.C. a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, arătând că îl cunoaște pe inculpatul V.M. din perioada în care lucra la SC M. SRL, arătând că la sfârșitul anului 2005 a achiziționat marfă și de la SC L. în valoare de 1 miliard, iar în aprilie 2006 datoria firmei SC L. către SC L.I. era de 7 miliarde RON și jumătate, iar SC L.I. livra marfă către SC L., atât cu acte cât și fără acte, arătând că a acceptat acest lucru însă nu știa că firma cumpărătoare are probleme financiare.

A menționat că de acord cu inculpatul a fost nevoită să apeleze la împrumuturi cămătărești, datoriile ajunseseră la aproximativ 60.000 de euro și întrucât apărea cu marfă în stoc, a acceptat să completeze facturi cu date fictive.

Examinând actele și lucrările dosarului, probele administrate în cursul urmăririi penale și nemijlocit în cursul cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarele:

I. 1. În actul de sesizare al instanței se arată că la începutul lunii aprilie 2006, inculpatul V.M. asociat unic și administrator la SC L.P. SRL Craiova, a luat hotărârea infracțională de a înșela mai multe societăți comerciale prin acte materiale repetate, inducerea și menținerea în eroare a acestora, uzând de încrederea acordată și emiterea de bilete la ordin fără acoperire bancară, orientându-se în primul rând către SC F.C. SA București, cauzându-i acesteia un prejudiciu în valoare de 1.173.864,54 lei RON, emițând un număr de 20 bilete la ordin, refuzate la plată pentru lipsă totală disponibil bănesc în contul societății.

Analizând întreg probatoriul administrat s-a reținut că această societate comercială a formulat plângere penală la data de 18 mai 2006 împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (3) C. pen., arătând că în data de 31 mai 2005, a încheiat contract comercial cu SC L.P. SRL, inculpatul afirmând că va emite bilete la ordin pentru care are disponibil în contul bancar, iar biletele la ordin emise nu au fost decontate din lipsă de disponibil în cont.

La data de 09 august 2006, partea civilă SC F.C. SA în precizarea plângerii anterioare împotriva inculpatului, arătând că la data de 10 mai 2006 i-a fost remis de către inculpat un bilet la ordin, datat 10 mai 2006 în sumă de 54.303,00 RON în vederea achitării mărfurilor pe care le achiziționase, biletul la ordin fiind emis de către SC S. SRL pe numele SC L.P. SRL girat către partea civilă.

La data scadenței, 29 mai 2006, s-a refuzat decontarea acestuia pe motiv „bilet la ordin declarat pierdut”, creându-se astfel un prejudiciu de 54.303,00 RON.

Cu privire la raporturile comerciale dintre SC F.C. SA și SC L.P. SRL administrată de către inculpat, instanța a reținut că între societăți la data de 31 octombrie 2005, a intervenit contractul de vânzare-cumpărare din 01 noiembrie 2005, obiectul contractului constituindu-l comercializarea produselor preplătite de telefonie fixă și mobilă, prin intermediul rețelei proprii a cumpărătorului.

La capitolul V - condițiile de plată - părțile au stipulat că plata facturilor fiscale, emise de vânzătorul SC F.C. SA, va fi efectuată prin virament bancar cu bilet la ordin emis de cumpărător, la 21 zile calendaristice de la recepția efectivă a fiecărei comenzi.

Obișnuit unor convenții comerciale, părțile au stipulat la pct. 5.2 și 5.3 din contract clauze în sensul că în cazul neîndeplinirii în termen a obligațiilor de plată a contravalorii produselor facturate, cumpărătorul va plăti în afara sumelor datorate, penalități de 0,1 la % pe zi de întârziere și respectiv că vânzătorul își rezervă și dreptul de a solicita cumpărătorului retragerea produselor de la comercializare, în totalitate sau parțial, în condițiile în care cumpărătorul nu își achită obligațiile de plată.

Deși contractul comercial încheiat în forma scrisă a prevăzut ca termen de valabilitate până la data de 31 decembrie 2005, raporturile comerciale dintre cele două societăți au continuat și după acest termen, emițându-se facturi și în cursul lunii aprilie 2006.

S-a mai arătat că, așa cum rezultă din actele de la dosar, facturi, fișa clientului, pe parcursul derulării acestui contract de vânzare-cumpărare inculpatul a achitat la scadență sumele datorate inclusiv în cursul lunilor martie aprilie 2006 cu facturile fiscale din 24 martie 2006, din 04 aprilie 2006, din 07 aprilie 2006, din 17 aprilie 2006, din 12 aprilie 2006, din 14 aprilie 2006, din 20 aprilie 2006, din 21 aprilie 2006, din 25 aprilie 2006, din 26 aprilie 2006, din 27 aprilie 2006, din 28 aprilie 2006, din 02 mai 2006, din 03 mai 2006 și din 04 mai 2006.

Partea civilă SC F.C. SA s-a constituit parte civilă cu suma de 1.173.864,54 lei RON, sumă care rezultă de fapt din 15 facturi pentru marfă livrată în perioada 2 noiembrie 2005 - 10 mai 2006, însă toate aceste 15 facturi au fost emise în anul 2006, toate fiind emise de fapt în cursul lunii aprilie 2006, după termenul de valabilitate stipulat în contractul dintre cele două părți, dar care în realitate a continuat.

Pentru plata acestor facturi inculpatul a emis un număr de 20 bilete la ordin în valoarea de mai sus, refuzate la plată pentru lipsă de disponibil, fiind acceptate parțial și decontate numai două bilete la ordin din cele 20.

Toate aceste bilete la ordin au fost emise de către inculpat ulterior facturilor și nu anterior sau concomitent, și ulterior primirii mărfii.

Cu privire la aceste bilete la ordin, în declarația dată, inculpatul a arătat că marfa aprovizionată urma să fie achitată numai prin virament bancar cu bilet la ordin conform contractului, existând și situații în care termenul de plată a fost prelungit cu câteva zile de comun acord al părților când nu se făcuseră încasări.

În cursul lunii februarie 2006, atât SC L.P. SRL cât și SC L.I. SRL au avut probleme cu decontarea biletelor la ordin, situație în care la propunerea inculpatei R.N. a împrumutat valută de la cămătari, circa 70.000 euro, cu dobânda de 10 - 15 % pe lună, și, deși împrumuturile erau achitate la termenele stabilite, în luna aprilie, datoria se ridica la 60.000 de euro, motiv pentru care a trebuit să își înstrăineze și apartamentul și în aceste împrejurări nu a mai putut onora plata biletelor la ordin, emise de către furnizorul său SC F.C. SA.

S-a constatat că această apărare a inculpatului, este probată, fiind depuse la dosar contract de vânzare-cumpărare apartament și procură de vânzare și administrare a acestui apartament dată inculpatei R.N.C., autentificate notarial.

Împrejurarea că neplata biletelor la ordin a fost provocată de blocajul financiar intervenit în cursul lunii aprilie 2006 rezultă și din derularea raporturilor comerciale cu celelalte două societăți, SC P.P.C.D. SRL și SC L.I. SRL, a rezultat din următoarele:

Din declarația administratorului părții civile, G.F. s-a reținut că la început, contractul s-a derulat în condiții normale, inculpatul achitând contravaloarea mărfii conform contratului cu mici întârzieri, iar la jumătatea lunii aprilie 2006, biletele de ordin au fost refuzate pe motiv „lipsă disponibil în cont”, iar în urma luării legăturii cu inculpatul, acesta l-a asigurat că este o problemă temporară și va face un credit bancar pentru achitarea biletelor la ordin refuzate, moment în care furnizorul a și sistat livrarea mărfii.

S-a mai arătat că din starea de fapt arătată mai sus nu rezultă inducerea sau menținerea în eroare a părții civile nici cu prilejul încheierii sau executării contractului dintre părți, fiind în situația neexecutării obligațiilor de plată ce derivă din contract.

Astfel, s-a constatat că nu se poate susține că emiterea biletelor la ordin în speță, fără ca să existe disponibil în cont, au constituit mijloace frauduloase prin care inculpatul ar fi indus în eroare partea civilă, astfel încât aceasta nu ar fi încheiat sau executat contractul, întrucât această modalitate de plată a fost prevăzută expres în contract, până în cursul lunii aprilie plățile s-au onorat chiar în aceasta modalitate, fiind deci exclusă inducerea în eroare în momentul încheierii contractului, iar ulterior simpla remitere a biletelor la ordin nu semnifică asigurarea existentei vreunui disponibil bancar.

Totodată, biletele la ordin au fost emise ulterior facturilor și livrării mărfii, deci nu au determinat executarea contractului de către creditor și nu pot constitui manopere dolosive față de creditorul obligației comerciale.

Din fișa clientului s-a observat că facturile emise cuprind și solduri de încasat ce nu reprezintă valoarea unor loturi de marfă cumpărate și pentru care inculpatul să fi emis acele bilete la ordin, ci sume parțial neachitate rezultate din raporturile comerciale între părți.

Mai mult, din declarația reprezentantului părții civile a rezultat că după primul refuz de plată al băncii a luat cunoștință de la inculpat de lipsa disponibilului din cont, care i-a comunicat că va lua un credit bancar pentru achitarea biletelor la ordin refuzate, iar în plus 2 dintre bilete au fost acceptate doar parțial la plată.

Astfel, prejudiciul a fost generat de intrarea în incapacitate de plată a cumpărătorului, iar simpla neexecutare a unei obligații asumate printr-o convenție nu are caracter penal, chiar în situația în care inculpatul și-a asumat angajamentul executării obligației la un anumit termen, știind că nu va putea respecta acel termen, iar biletul la ordin este un angajament de plată ce conține asumarea, în mod unilateral, a unei obligații pecuniare de către emitent către un beneficiar, astfel nerespectarea acestei obligații atrage răspunderea civilă contractuală care dă naștere unei acțiuni civile în justiție sau executării nemijlocite a biletului la ordin care constituie un titlu executoriu.

Nici împrejurarea că inculpatul a obținut de la SC S. SRL Craiova un bilet la ordin în valoare de 54.302,44 RON, fără a livra în realitate marfa către această societate și la data de 10 mai 2006 l-a cesionat părții civile, biletul fiind ulterior declarat pierdut, a fost apreciat ca neavând semnificația menținerii în eroare a furnizorului, atâta timp cât paguba era preexistentă acestei date, marfa fusese de mult preluată integral, furnizorul luase cunoștință de lipsa disponibilului, iar suma înscrisă în acest bilet la ordin nu reprezenta plata vreunei facturi, ca atare, în această situație funcția lui apare ca un angajament de plată, recunoaștere a datoriei.

Astfel, paguba era preexistentă datei remiterii acestui bilet la ordin și nu faptul emiterii acestuia a creat paguba, iar de existența acesteia depinde chiar existența și consumarea infracțiunii de înșelăciune.

Se invocă în actul de sesizare a instanței că în continuarea rezoluției infracționale începută cu privire la prima societate comercială, la data de 29 aprilie 2006 și apoi 5 mai 2006 a ridicat marfă în valoare de 102.825,09 RON, conform facturii nr. XXX și 2.257 RON, factura nr. YYY și 79.219,67 RON, factura qqq, emițând, la solicitarea părții civile 3 BO - 2 în sumă de 30 000 și unul în sumă de 42.125 RON - și în valoare de 61.102,57 RON, factura nr. www pentru care a emis filele CEC BA 000 - pentru suma de 40.000 RON și BA 001 pentru 37.922,81 RON, refuzate la plată pentru lipsă disponibil în cont.

Din declarațiile martorului S.D.M., reprezentantul părții civile instanța a reținut însă că relațiile comerciale dintre această societate și inculpat, care la acea dată ocupa funcția de director al punctului de lucru Craiova al SC. S. SRL, au început din anul 2004, relațiile comerciale desfășurându-se în condiții normale, partea civilă luând cunoștință de desfacerea contractului de muncă al inculpatului în cursul anului 2005 pentru activitate comercială concurențială față de SC S., întrucât vindea cartele telefonice prin intermediul firmei sale reactivate, SC L., chiar fără documente legale.

În aceste condiții, partea civilă a intrat în relații comerciale cu SC L. încă din luna martie 2005, vânzând cartele telefonice care erau achitate de inculpat la termenul convenit.

Între părți, convenția nu s-a materializat într-un contract scris, derularea afacerilor efectuându-se pe bază de încredere reciprocă între administratorii celor două firme.

Așa cum rezultă și din verificarea extrasului de cont al SC L. SRL, aspect confirmat și de expertiza contabilă efectuată în faza cercetării judecătorești și reținut și în rechizitoriu, în toată această perioadă societatea nu avea disponibil în cont, având în vedere că o mare parte din marfă era vândută în numerar la persoane fizice și încasările se efectuau prin mandate poștale on-line, ca atare, este evident că regula plății mărfurilor între părți nu au constituit-o instrumentele de decontare bancară și nici nu s-au depus asemenea instrumente anterioare, ci numai cele reclamate ca fiind neachitate și susținute ca fiind emise în vederea inducerii în eroare.

Mai mult, partea civilă a invocat și neplata unei mărfi în valoare de 113.433,18 RON, menționată în factura fiscală din 7 aprilie 2006, cercetările stabilind că de fapt aceasta marfă nu a fost ridicată, factura nefiind nici semnată de primire și sunt situații în care s-a achitat cu dispoziții de plată (a se vedea cele din 5 și 8 mai 2006 - suma de 107.000 RON) sau au existat între părți și situația returnării mărfii în valoare de 16.656,19 RON pe bază de documente legale (factura fiscală din 20 iulie 2006 - plata prin compensare).

Astfel, analizând împrejurările în care s-au emis cele 3 bilete la ordin și cele 2 file CEC, a rezultat, inclusiv din declarațiile martorului S.D.M., că pe datele de 29 aprilie 2006 și 5 mai 2006 inculpatul a ridicat marfa în valoare de 102.825,09 RON, factura nr. XXX, de 2.257 RON, factura nr. YYY și de 79.219,67 RON, factura nr. qqq și pentru că nu achitase factura precedentă, la solicitarea martorului de a-i emite filă cec sau bilet la ordin, a emis însă la data de 2 mai 2006 cele 3 bilete la ordin - 2 în valoare de câte 30.000 RON și unul de 42.125 RON, iar pe data de 5 mai, respectiv 7 mai, a emis cele 2 file CEC în valoare totală de 77.922,81 RON.

Tot din declarația reprezentantului părții civile, coroborată cu cea a inculpatului, a mai rezultat că la data de 16 mai 2006, inculpatul i-a spus că are bani să achite cele 3 bilete la ordin și a mai solicitat marfă, acesta fiind de acord să mai livreze cartele telefonice și a solicitat încă o filă CEC, inculpatul motivând că nu are momentan asemenea documente, iar ulterior marfa nici nu a mai fost ridicată de inculpat.

În aceste condiții, emiterea celor 3 bilete la ordin, la solicitarea și inițiativa creditorului de a-i remite orice instrument bancar, bilete la ordin sau file CEC, în contextul unor creanțe deja neachitate și marfă deja ridicată, în contextul în care din cursul anului 2005 convenția era onorată prin plată directă și nu prin această modalitate de plată, s-a apreciat că nu exista nicio manoperă dolosivă față de creditor, biletele la ordin au fost apreciate ca nemaiavând în speță funcția de instrument de plată și nici de asigurare a vreunui disponibil bancar, neavând aptitudinea de inducere în eroare a părții contractante, iar faptei nu i se poate da o conotație penală.

În ceea ce privește cele 2 file CEC, emiterea lor în aceleași condiții, (marfa fiind contractată anterior emiterii CEC-urilor, paguba preexistentă, facturi neachitate, la inițiativa și solicitarea expresă a creditorului) a dus la concluzia că partea civilă a avut o reprezentare corectă a realității, cunoscând incertitudinea plății, acceptând că inculpatul nu putea să asigure provizionul la data emiterii filelor CEC, file care în speță sunt plătibile din momentul emiterii, fiind la vedere.

În consecință, instanța de fond a constatat că nu se poate reține că inculpatul a indus și menținut în eroare reprezentantul părții civile cu privire la existența disponibilului în cont, filele CEC fără acoperire nefiind emise ca o modalitate de plată în sine, ci pe baza unui acord de voință mai mult sau mai puțin explicit al părților de a constitui o garanție în vederea stingerii ulterioare a datoriei contractate, în speranța apariției disponibilului bănesc.

Ori, lăsarea unor asemenea file CEC a fost considerată ca reprezentând o practică în relațiile comerciale care nu-l îndreptățește pe creditor să califice unilateral și subiectiv când este înșelat și când nu.

S-a mai reținut că partea civilă a formulat plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune împotriva inculpatului abia la data de 6 noiembrie 2006, după începerea cercetărilor în cauza privind pe inculpat, în cursul lunii iunie.

Între părți a intervenit încă din data de 1 decembrie 2005 contractul de vânzare-cumpărare cartele telefonice, procurate de furnizorul SC L.I., reprezentată la acea dată de numitul F.F., de la SC S. SRL Craiova, convenție materializată în formă scrisă, dar neînregistrată, cu valabilitate timp de 1 an și prelungirea automată cu perioade de până la 1 an dacă nici una din părți nu solicită rezilierea contractului.

Conform clauzelor contractuale, termenul de livrare era de 48 de ore, iar plata prețului se achita emițând file CEC sau bilete la ordin în momentul primirii facturii, părțile stipulând că în cazul depășirii datei limită pentru plata facturilor se percepe o penalitate de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere și un termen maxim de plată de 14 zile calendaristice.

Fiind audiat reprezentantul părții civile de la acea dată, F.F. a arătat că nu are cunoștință de acest contract, fiind semnat de inculpata R.N. în numele sau fără a avea vreo calitate sau împuternicire în acest sens, la fel fiind și alte două contracte încheiate între SC L.I. și SC S. România SRL București.

S-a constatat că, din actele dosarului rezultă că SC L.I. s-a înființat la data de 23 octombrie 2003, asociați și administratori fiind F.F. și inculpata R.N., până în data de 3 august 2004 când în locul inculpatei, asociat și administrator a devenit cumnatul său B.I., întrucât a fost somată de firma SC M.I. SRL, la care era angajată, cu desfacerea contractului de muncă pentru că desfășura activități paralele concurențiale prin SC L.I.

Cu toate acestea, inculpata a continuat activitatea de aprovizionare și vânzare cu cartele telefonice, păstrând ștampila societății, astfel că în fapt relațiile comerciale între SC L.I. și SC L.P. SRL au avut loc prin intermediul inculpatei și a inculpatului V.M., aceasta semnând și derulând contractul de mai sus, aspect recunoscut de inculpată în declarațiile date și confirmat și de către martorul B.I., care nici nu a avut cunoștință de contractul de mai sus, ca de altfel de întreaga activitate a firmei desfășurată în fapt de inculpată.

Aflând de datoriile mari acumulate de firma SC L.I. și personal de către inculpată, care s-a împrumutat cu importante sume de bani la cămătari, F.F. și B.I. au dorit să iasă din firmă, ca atare prin actul adițional înregistrat la O.R.C. Dolj prin Încheierea nr. 748 din 26 iulie 2006, s-au cesionat toate părțile sociale către inculpată, care a devenit asociat unic și administrator al firmei.

Astfel, s-a constatat că din probatoriul administrat rezultă că inculpata R.N. și inculpatul V.M. se cunoșteau cu câțiva ani anterior anului 2005, când au intrat în activități comerciale prin cele două firme.

Marfa aprovizionată de către SC L.P. era depozitată la SC L.I., magaziile celor două unități fiind comune, în fapt inculpata R.N. era administrator la cele două societăți, cei doi inculpați au vândut prin ambele societăți cartele telefonice, fără facturi fiscale și documente firmei SC G. SRL, pentru a regulariza contabilitatea firmei împreună au întocmit un număr de 189 facturi fiscale având ca beneficiar persoane fizice fictive, fapte care fac obiectul punctului I din rechizitoriu.

În cursul lunii februarie 2006, ambele firme au intrat în colaps financiar, astfel încât inculpații au apelat la împrumuturi cămătărești.

Din probatoriul administrat a mai rezultat ca cele 8 facturi reclamate ca neplătite și cele 3 bilete la ordin au fost întocmite de inculpata R.N., din expertiza contabilă rezultând că s-au efectuat plăți parțiale prin ordine de plată, între societăți valoarea nedecontată fiind de 542.410,68 RON.

Din întreaga derulare a relațiilor comerciale arătate mai sus, instanța a apreciat că nu poate fi decelat dolul sau vreo activitate de amăgire exercitată de inculpat asupra acestui furnizor de mărfuri, creându-se astfel subiectului pasiv convingerea asupra existenței disponibilului, astfel încât acesta accepta livrarea mărfii.

Ca atare, nu a reținut că această convenție s-a încheiat ca urmare a dolului, câtă vreme partea civilă, prin reprezentantul său de fapt, a avut o reprezentare corectă a realității atât la încheierea convenției cât și pe parcursul executării ei, cunoscând incertitudinea plății și situația de colaps financiar a cumpărătorului, implicându-se în activitatea firmei debitoare și săvârșind și împreună, sub diferite forme de participație infracțiuni de fals și evaziune fiscală.

Din starea de fapt instanța a apreciat că nu s-a urmărit prejudicierea creditorilor, convențiile nu s-au încheiat ca urmare a dolului, relațiile comerciale au funcționat o perioadă de timp fără incidente, neplățile fiind explicate prin blocajul financiar, instrumentele de decontare au fost emise după preexistenta pagubei, iar neîndeplinirea obligațiilor derivate din contracte nu intră în sfera ilicitului penal.

Referitor la bilete la ordin emise de către inculpat în favoarea părților civile, nu a reținut că acestea se circumscriu infracțiunii pentru care este cercetat, având în vedere că în situația acestor titluri de credit nu este condiționată existența disponibilului bănesc la data emiterii lor ci trebuie dovedit fără echivoc acțiunea de inducere în eroare respectiv că prin acestea s-ar fi asigurat existența unui disponibil bancar.

Potrivit dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 58/1934 modificată prin O.U.G. nr. 11/1993, în vigoare la data faptelor, instanța a apreciat că la emiterea biletului la ordin nu se cere existența pentru emitent a disponibilului pe care se obligă să-l plătească beneficiarului, astfel că nu se poate susține că emitentul induce în eroare pe beneficiar, prezentându-i în mod nereal că este solvabil pentru suma înscrisă pe bilet și cu atât mai mult având în vedere împrejurările în care, în speță s-au emis biletele la ordin arătate se reține doar asumarea în mod unilateral a obligațiilor pecuniare față de beneficiar, în caz de neplată fiind atrasă o răspundere civilă contractuală ceea ce dă naștere unei acțiuni comerciale în justiție.

La fel, în ceea ce privește emiterea filelor CEC fără acoperirea necesară, situație cunoscută și acceptată de beneficiar și la solicitarea expresă a beneficiarilor, marfa fiind anterior contractată și convenite alte modalități de plată, instanța a apreciat că emiterea lor a avut un caracter pur formal, fiind în orice caz evident că nu faptul emiterii cecurilor a cauzat paguba, împrejurare de care depinde chiar existența și consumarea infracțiunii de înșelăciune.

Pe de altă parte, inculpatul a fost trimis în judecată pentru o infracțiune de înșelăciune în formă continuată, cu încadrarea în dispozițiile art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., or, infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen. face obiectul unei incriminări distincte față de înșelăciune în convenții reglementată de art. 215 alin. (3) C. pen., obiectul lor juridic special fiind diferit, iar activitatea infracțională, ca element al laturii obiective, se realizează în una din modalitățile alternative prevăzute de norma de incriminare, ambele fiind variante speciale, de sine stătătoare și cu individualitate proprie ale infracțiunii tip prevăzute de art. 215 alin. (1) C. pen.

Pentru toate considerentele arătate mai sus, instanța de fond a dispus în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen., achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, fapta nefiind prevăzută de legea penală.

Ca o consecință a acestei soluții, de achitare în baza art. 346 alin. (4) C. proc. pen., a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de părțile civile SC F.C. SRL București, SC P.P.C.D. SRL, SC L.I. SRL.

II. S-a mai reținut că din probatoriul administrat a rezultat că inculpații nu au avut o evidență a mărfurilor vândute fără documente legale și nici a sumelor primite pentru acestea și pentru a regulariza, într-un fel, contabilitatea SC L. și a nu fi descoperite faptele ilicite de către organele de control fiscal, în continuare, inculpatul împreună cu inculpata R.N.C. au completat un număr de 189 facturi fiscale, având ca beneficiar persoane fizice fictive al căror nume și C.N.P. au fost alese în mod aleatoriu, fapt constatat cu ocazia verificărilor efectuate de către Serviciul Public Comunitar de Evidență a Persoanei Dolj.

Astfel a completat fictiv facturile fiscale din 24 octombrie 2005 - G.S., din 04 octombrie 2005 - M.G., din 04 octombrie 2005 - O.M., din 05 octombrie 2005 - S.I., din 05 octombrie 2005 - C.E., din 06 octombrie 2005 - B.M., din 07 octombrie 2005 - M.S., din 10 octombrie 2005 - C.D., din 10 octombrie 2005 - V.C., din 11 octombrie 2005 - A.C., din 12 octombrie 2005 - O.M., din 12 octombrie 2005 - R.I., din 12 octombrie 2005 - S.A., din 13 octombrie 2005 - C.D., din 14 octombrie 2005 - T.C., din 17 octombrie 2005 - B.D., din 18 octombrie 2005 - P.C., din 19 octombrie 2005 - S.C., din 20 octombrie 2005 - G.D., din 21 octombrie 2005 - V.I. (...).

Aceste împrejurări au fost probate inclusiv de raportul de expertiză grafică a scrisului adresa nr. din 20 februarie 2007 Serviciului Public Comunitar a persoanelor referitor la facturile dovedite a fi fictive și de declarațiile de recunoaștere ale inculpaților.

În urma controlului efectuat de Agenția de Inspecție Fiscală din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Dolj, materializat prin procesul-verbal înregistrat sub numărul 7001 din 08 decembrie 2006 a rezultat că procedând astfel, inculpatul V.M. s-a sustras de la plata obligațiilor către bugetul consolidat al statului în suma totală de 39.767 lei RON din care 3.48/RON impozit pe profit și 36.767 RON T.V.A., activitate la care a fost ajutat efectiv de R.N.C., prin emiterea de facturi fiscale și a chitanțelor corespunzătoare, în numele SC L., prejudiciu reținut și în raportul de expertiză contabilă întocmit în cursul cercetării judecătorești coroborat cu declarația de recunoaștere a inculpatului.

Conform procesului-verbal din 08 decembrie 2006 întocmit de Inspecția Financiară din cadrul A.N.A.F. - D.G.F.P. Dolj rezultă că pe perioada verificată 01 ianuarie 2005 - 31 iulie 2006 societatea SC L.P. SRL a înregistrat venituri în sumă totală de 8.281.328 RON din care livrările de cartele telefonice au reprezentat-o suma de 3.596.552 RON, societatea înregistrând în evidența contabilă veniturile înscrise în facturile fiscale menționate mai sus despre care s-a constatat că sunt false.

Conform balanței de verificare și a balanței analitice a stocurilor încheiate la data de 31 iulie 2006, societatea a înregistrat un stoc scriptic de marfă la preț de intrare în sumă de 716.225 RON marfă care s-a constatat că a fost valorificată, iar societatea nu a înregistrat veniturile corespunzător obținute, rezultând un impozit pe profit suplimentar în sumă de 3.437 RON, iar totodată societatea nu a declarat la organul fiscal impozitul pe profit înregistrat pe evidența contabilă în perioada de mai sus, rezultând o diferență de impozit pe profit nedeclarată în sumă de 9.438 RON.

Corelativ cu cele reținute pe impozitul pe profit, societatea înregistrând la data de 31 iulie 2006 în evidența contabilă un stoc scriptic de mărfuri la preț de intrare în valoarea de 716.225 RON, stoc care în realitate s-a constatat că nu există faptic, iar pentru veniturile neevidențiate din valorificarea stocului scriptic, s-a colectat o T.V.A. în sumă de 140.165 RON, societatea având în vedere T.V.A. colectat în suplimentara înregistrat o T.V.A. de plată în sumă de 36.330 RON datorată bugetului de stat.

Tribunalul a reținut că în drept, faptele inculpatului de a întocmi în fals facturi fiscale și chitanțe către persoane fizice fictive, pe care le-a și înregistrat în contabilitate întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals sub semnătură privată prevăzut de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia instanța îl va condamna la pedeapsa de 1 an închisoare.

În ceea ce privește infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, având în vedere și Decizia nr. 4 din 21 ianuarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, întrucât fapta de evidențiere cu rea-credință în actele contabile de înregistrări inexacte având drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum și a elementelor de activ și de pasiv ce se reflectă în bilanț, s-a considerat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii complexe de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005, care absoarbe în conținutul său infracțiunea de fals intelectual de mai sus, iar instanța în baza art. 334 C. proc. pen., a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei în această din urmă infracțiune, text de lege în baza căruia l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. ca pedeapsă complementară pentru infracțiunea de evaziune fiscală.

Fapta inculpatului de a evidenția în actele contabile ale SC L.P. SRL de operațiuni fictive respectiv a întocmi și înregistra acte false pentru cheltuieli nereale a fost apreciată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzut de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, text de lege în baza căruia l-a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzut de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. ca pedeapsă complementară, faptele fiind săvârșite în concurs real de infracțiuni, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzut de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. (dreptul de administrator al societății comerciale ca pedeapsă complementară și corespunzător pedeapsa accesorie).

În drept, faptele inculpatei R.N.C., constând în întocmirea mai multor facturi fiscale și a chitanțelor corespunzătoare în numele SC L.P. SRL către persoane fizice, au fost apreciate că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia și cu reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. a condamnat-o la o pedeapsă de 2 luni închisoare, iar fapta aceleiași inculpate constând în ajutorul dat inculpatului V.M. de a evidenția în actele contabile ale SC L.P. SRL de operațiuni fictive prin care aceasta s-a sustras de la plata obligațiilor către bugetul consolidat al statului în sumă de 39.767 lei RON din care 3.437 lei ROL impozit pe profit și 36.330 T.V.A. a fost considerată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzut de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 text de lege în baza căruia și cu reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. a condamnat-o pe aceeași inculpată la o pedeapsă de 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzut de art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară, faptele fiind săvârșite în concurs, a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 71 și art. 64 lit. a) și b) C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate fiecăruia dintre inculpați instanța a avut în vedere gravitatea faptelor, modul și mijloacele de săvârșire, atitudinea de recunoaștere a inculpaților, împrejurările săvârșirii faptelor arătate mai sus, valoarea prejudiciului cauzat bugetului de stat în sumă de 39.767 RON, lipsa antecedentelor penale.

Cu privire la inculpatul V.M., deși a avut o atitudine sinceră privind săvârșirea faptelor de mai sus, instanța a reținut că acest inculpat a conceput întreaga activitatea infracțională, dar a și participat nemijlocit la derularea ei, a avut o contribuție esențială la determinarea săvârșirii infracțiunilor, astfel încât nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante, considerând că aplicarea unei pedepse spre minimul special prevăzut de lege este suficientă pentru reeducarea sa și atingerea funcției preventive conform art. 52 C. pen.

În ceea ce o privește pe inculpata R.N.C. având în vedere în concret contribuția sa la săvârșirea infracțiunilor, precum și lipsa antecedentelor penale, buna conduită anterioară, persoana sa, a avut loc de muncă și ocupație, atitudinea de recunoaștere constantă a faptelor, instanța a reținut circumstanțe atenuante în favoarea sa concretizate în dispozițiile art. 74 lit. a) și c) și art. 74 alin. (2) C. pen. și le-a dat relevanța juridică, prin coborârea pedepselor sub minimul special.

Modalitatea de executare a pedepselor a fost suspendarea condiționată a executării acestora, apreciind că scopul pedepsei conform art. 52 C. pen. poate fi atins în speță fără privare de libertate, având în vedere lipsa antecedentelor penale și persoana inculpaților care au recunoscut faptele, situația lor familiară, cu copii minori în întreținere, ca atare, consecințele pe care le poate antrena suspendarea executării unei pedepse pronunțate reprezintă o modalitate care realizează atât rolul preventiv cât și cel de reeducare.

Sub aspectul laturii civile, au fost obligați în solidar inculpații și partea responsabilă civilmente SC L.P. SRL la plata sumei de 39,767 RON din care 3.437 RON diferență impozit pe profit și 36.330 RON diferență T.V.A. de plată, precum și accesorii, majorări de întârziere aferente Codului fiscal de la data de 31 iulie 2006 până la data achitării integrale a debitului în favoarea Statului Român reprezentat prin A.N.A.F. București prin D.G.F.P. Dolj.

S-a constatat că acest prejudiciu a fost stabilit prin procesul-verbal nr. 71 din 8 decembrie 2006 întocmit de D.G.F.P. Dolj confirmat și de raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză, iar în ceea ce privește solicitarea accesoriilor legale calculate până la data de 13 aprilie 2007, până la diferența de 59.899 lei RON cu care s-a constituit parte civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Dolj, s-a reținut că nu s-a făcut dovada a modului de calcul și ce anume reprezintă în concret aceste accesorii legale, astfel încât instanța va obliga inculpații la sumele certe cu titlu diferență impozit pe profit și diferență T.V.A. de plată, sume la care se adaugă și accesoriile, majorările de întârziere, aferente conform Codului fiscal de la data de 31 iulie 2007 până la data achitării integrale a debitului.

În baza art. 348 C. proc. pen., instanța a dispus anularea actelor false, iar în baza art. 7 din Legea nr. 26/1990, a dispus comunicarea sentinței la Oficiului Registrului Comerțului pentru înscrierea cuvenitelor mențiuni, după rămânerea definitivă a hotărârii.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, inculpatul V.M. și partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Dolj.

În motivarea apelului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a criticat hotărârea atacată cu privire la greșita achitare a inculpatului V.M., pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu privire la aplicarea greșită a pedepsei complementare față de inculpata R.N.C. și sub aspectul individualizării pedepsei față de cei doi inculpați.

S-a motivat în esență că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului V.M. pentru infracțiunea de înșelăciune, deși din probele administrate rezultă că inculpatul a indus în eroare reprezentanții SC F.C. SRL București și SC P.P.C.D. SRL, cu prilejul încheierii convențiilor de vânzare-cumpărare a cartelelor telefonice, emițând instrumente de plată (bilete la ordin și file CEC), fără a avea în cont disponibilul necesar.

Totodată, s-a arătat că nu se impunea aplicarea pedepsei complementare prevăzute de art. 65 C. pen., cu privire la inculpata R.N.C., în condițiile în care pedeapsa rezultantă aplicată acesteia este de 6 luni închisoare.

De asemenea, s-a mai arătat că nu este oportună aplicarea prevederilor art. 81 C. pen., ca modalitate de executare a pedepsei pentru inculpații V.M. și R.N., raportat la pericolul social ridicat al faptelor săvârșite, împrejurările comiterii, perioada infracțională și urmările produse.

Partea civilă Statul Român - A.N.A.F. prin D.G.F.P. Dolj a criticat hotărârea apelată pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul modului de rezolvare a laturii civile.

S-a arătat că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii în sensul că nu au fost acordate accesoriile legale calculate conform Codului de procedură fiscală, respectiv 59.899 RON, sumă compusă din 49.364 RON debit și 10.535 RON accesorii calculate până la data de 13 aprilie 2007, solicitând obligarea și în continuare a inculpaților în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata accesoriilor fiscale aferente sumei de 49.364 RON de la 13 aprilie 2007 până la data stingerii obligației.

Inculpatul V.M. a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei rețineri a vinovăției sale pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 și sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate.

S-a motivat, în esență, că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, întrucât evidențierea în actele contabile de operațiuni fictive (respectiv facturile emise pe numele unor persoane fizice care nu au putut fi identificate), constituie conținutul infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului, astfel că s-a reținut greșit și infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, în sarcina inculpatului.

Totodată, a fost criticată hotărârea sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului, solicitând să se aibă în vedere atitudinea sinceră, lipsa antecedentelor penale, faptul că este căsătorit și are un copil minor, elemente cărora se impunea a li se acorda semnificația de circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74, 76 C. pen., cu consecința aplicării unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege și menținerea dispozițiilor art. 81, 83 C. pen.

Prin Decizia penală nr. 137 din 03 iunie 2010, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și de inculpatul V.M. împotriva Sentinței penale nr. 327 din 22 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 5660/63/2007 și s-a respins apelul părții civile A.N.A.F. prin D.G.F.P. Dolj.

S-a desființat sentința penală, în parte și s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului V.M. prin rechizitoriu, din infracțiunea prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. și art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, în infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art.