ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1833/2012

Infracțiunea de bancrută frauduloasă - înstrăinarea de active, după declanșarea procedurii de faliment, în defavoarea creditorilor - prev. de art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006, în vechea reglementare inf. prev. de art. 286 lit. b) din Legea nr. 31/1990, cu aplic. art. 13 C. pen., constând în aceea că: a) inculpatul a efectuat în mod nelegal acte de administrare a patrimoniului societății SC H. SNC - aflată în procedura reorganizării și lichidării judiciare -, interpunând pe SC E.C. SRL, înființată de către SC H. SNC - Filiala Motru, ca acționar majoritar, după cum urmează: pe de o parte, aprovizionarea cu materii prime s-a realizat de către societatea falită, prin intermediul E.P., care cumpăra materii prime de la furnizorii inițiali ai societății falite, pe care le revindea H. SNC la preț superior; pe de altă parte, produsele rezultate din procesul de producție al H. SNC erau vândute la E.P., la preț inferior celui la care SNC comercializa produsele anterior procedurii falimentului, iar SC E.P. revindea aceste produse către cumpărătorii inițiali de la societatea falită, la prețuri superioare; de asemenea, între SC H. SNC și SC E.C. SRL Motru s-a încheiat un contract de comision (ambele societăți fiind reprezentate de inculpat), prin care s-a stipulat plata unui comision de 3.700 dolari SUA. Din aceste operațiuni, a rezultat diminuarea situației financiare a societății aflate în faliment cu valoarea de 7.626.740.367 lei, iar SC E.P. SRL a înregistrat profit. b) în perioada 1 ianuarie 2000 - 31 decembrie 2000, inculpatul a achiziționat pentru SC E.P. SRL de la societatea în faliment, artificii la un preț inferior celui la care fuseseră comercializate anterior, în valoare de 52.297.690 lei, obținând după revânzare un profit de 296.469.324 lei, activitate ce constituie de asemenea o diminuare a activelor în favoarea creditorilor SC H. SNC Craiova. c) din luna decembrie 2000, a închiriat prin SC E.P. SRL Motru capacitățile de producție ale societății în faliment, continuând fabricarea de ambalaje până în luna ianuarie 2002, perioadă în care, substituindu-se fabricantului, a realizat venituri de 897.840.625 ROL, ce trebuia să se regăsească ca active în patrimoniul deținătoarei acestor capacități. Prin acest mod de administrare direct interesată societatea în faliment a înregistrat diferențe nefavorabile în sumă totală de 10.035.146.839 lei. d) în luna februarie 2000, inculpatul a dispus plăți către societatea de asigurări N., după declanșarea procedurii de lichidare a SC H. SNC, deși aceste cheltuieli nu au fost supuse aprobării în cadrul procedurii de faliment.

Infracțiunea de delapidare în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că: a) inculpatul și-a însușit diferite sume de bani din contul U.P.R.C.D. - societate nonprofit înființată la 15 iunie 1998, unde inculpatul îndeplinea funcția de președinte - sub acoperirea unor contracte de consultanță de la societățile: SC H. SNC Craiova, SC H. SNC Motru și SC E.P. SRL Motru. Astfel, s-a reținut că verificările financiar-contabile au stabilit că inculpatul a ridicat de la U.P.R.C.D. suma de 938.468.446 ROL, încasată de U.P.R.C.D. drept cheltuieli din contracte de consultanță, deși U.P.R.C.D. nu avea încadrați asemenea specialiști și nici autorizarea necesară efectuării unor astfel de studii; în privința sumelor ridicate de inculpat, s-a constatat că aceste sume au fost utilizate pentru protocol și diurnă de către inculpat, deși aceste cheltuieli exced obiectului de activitate și documentele justificative atașate probează că înscrisurile decontate nu reflectă realitatea. Din expertiza contabilă s-a reținut că, în perioada 8 noiembrie 2000 - 19 decembrie 2001, s-a virat în contul U.P.R.C.D. suma de 13.468.446 ROL, iar în luna octombrie 2000, inculpatul a ridicat de la E.P. suma de 425.000.000 ROL, sub acoperirea unui contract de consultanță, dar pe care a restituit-o ulterior. b) SC H. SNC Craiova a încheiat la data de 25 octombrie 1999 un contract de leasing cu o societate din Germania, pentru achiziționarea unor utilaje necesare prelucrării materialelor plastice, în valoare de 170.000 DM. În perioada 10 aprilie 2000 - 15 februarie 2001 societatea cumpărătoare a achitat rate în valoare de 632.067.061 ROL după care aceste utilaje au fost transferate din dispoziția inculpatului în baza unui contract de cesiune către SC E.P. SRL Motru, la care acesta era administrator și acționar majoritar. În contractul dintre cele două societăți privind cesionarea acestor utilaje n-au fost stipulate și clauze privind recuperarea prețului deja plătit de 632.067.061 lei, înstrăinarea fiind făcută în folosul inculpatului. S-a reținut în concluzie că inculpatul și-a însușit prin aceste modalități infracționale suma totală de 1.570.535.567 lei.

Infracțiunea de folosire cu rea-credință a bunurilor societății pentru a favoriza o altă societate în care are interese prev. de art. prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 - în vechea reglementare art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 - cu aplic. art. 13 C. pen., constând în aceea că, după declanșarea falimentului, SC H. SNC Craiova, sub administrarea inculpatului și-a continuat activitatea de producție, ceea ce a condus la diminuarea activelor societății, prejudiciul rezultat fiind în valoare de 914.201.925 ROL (reprezentat de diferența între valoarea contabilă a activelor societății la data de 31 martie 2000 și la data de 31 decembrie 2001).

Infracțiunea de prezentare, cu rea-credință, asociaților de date inexacte asupra condițiilor economice ale societății prev. de art. 271 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 - în vechea reglementare art. 265 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 - cu aplic. art. 13 C. pen., constând în aceea că inculpatul a dispus întocmirea unor facturi care constatau debite fictive reprezentând lipsa de folosință a unui mijloc de transport, reținut în Olanda de un asociat retras din SNC, în anul 1998, pentru perioada 1998 - 2000. Facturile respective au denaturat situația financiară a societății, majorând fictiv veniturile și beneficiile; prin Sentința civilă nr. 315 din 20 decembrie 2001, Tribunalul Dolj a anulat facturile în discuție.

Infracțiunea de participație improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că inculpatul, în calitate de președinte al U.P.R.C.D., a dispus întocmirea fictivă de contracte de consultanță cu societățile pe care le administra, pentru a ascunde scopul real al viramentelor de bani de la SC H. SRL Motru, SC H. SNC Craiova și SC E.P. către U.P.R.C.D.; în acest sens, s-a reținut că U.P.R.C.D. era o societate nonprofit care nu avea angajați specialiști în domeniul consultanței și, totodată, că în evidențele contabile ale societății nu se regăsesc cheltuieli financiare pentru întocmirea studiilor de consultanță. S-a reținut, de asemenea, că au fost atașate studii de consultanță întocmite de SC H.A. București și SC C.A. SA București, pentru SC H. SRL Motru și SC H. SNC Craiova, dar, la solicitarea inculpatului, aceste înscrisuri au fost falsificate la rubrica "emitentului"' și, corespunzător, s-a modificat data din contractul de consultanță și poziția în registrul de intrări-ieșiri al U.P.R.C.D., astfel: data contractului a fost modificată din 24 august 1998 în 1 noiembrie 1998 și poziția 291 din registrul de intrări-ieșiri a fost modificată din adv. U.P.R.C.D. în contr. U.P.R.C.D.

Infracțiunile de evaziune fiscală și fals din legea contabilității prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 și art. 40 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 C. pen., constând în aceea că, din dispoziția inculpatului, în evidențele contabile ale SC E.P. SRL Motru s-au înregistrat cheltuieli de exploatare în valoare de 1.133.100.000 ROL în anul 2000 și de 1.751.190.000 ROL în anul 2001, aferente unui contract de consultanță încheiat cu U.P.R.C.D. Filiala Dolj la 1 octombrie 2000, în valoare de 100.000 dolari SUA, pe o perioadă de 1 an și 3 luni; ori, din sumele înscrise în evidențele contabile, pentru luna decembrie 2001 s-a stornat din cheltuieli suma de 1.408.845.150 ROL, efectuându-se și plăți în valoare de 76.484.850 ROL către U.P.R.C.D., diferența (din suma totală înscrisă, de 1.135.600.000 ROL) fiind în continuare evidențiată contabil, deși această plată nu a fost efectuată; în acest mod, veniturile SC E.P. au fost diminuate, rezultând sustragerea de la plata obligațiilor fiscale datorate statului în valoare totală de 283.900.000 ROL. Întrucât în materia evaziunii fiscale prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994, respectiv art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (în reglementarea actuală), s-a pronunțat o decizie în interesul legii privitor la absorbirea în conținutul infracțiunii complexe de evaziune fiscală și a infracțiunii de fals în documentele contabile (incriminat de art. 40 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 C. pen.), prima instanță a procedat la schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., reținând o singură infracțiune complexă de evaziune fiscală, aceea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. Reținând, în aceste condiții, vinovăția inculpatului, instanța de fond a procedat la condamnarea acestuia la pedepse privative de libertate orientate către medie, dispunând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă, conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., de 3 ani închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi comerciant, conform art. 64 lit. c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani (corespunzător infracțiunii de evaziune fiscală). Totodată, în privința infracțiunilor prev. de art. 215 1 alin. (1) C. pen., art. 271 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 și art. 271 și art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, s-a reținut aplicarea art. 1 din Legea nr. 543/2002, constatându-se grațiate integral și condiționat pedepsele aplicate cu atenționarea inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din această lege, privind revocarea grațierii. Întrucât, în faza urmăririi penale, inculpatul a fost reținut și arestat preventiv, prima instanță a dispus computarea din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului - potrivit dispozițiilor art. 88 C. pen. - a perioadei reținerii și arestul preventiv cu începere de la 8 aprilie 2002, la data de 26 august 2002. În temeiul dispozițiilor art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea actelor false, respectiv: contractele de consultanță din data de 1 octombrie 2000; registrul intrări-ieșiri și facturile false. În ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei, instanța de fond a reținut că partea vătămată M.V. s-a constituit parte civilă în cauză cu: suma de 5.049.518 euro reprezentând cota-parte din profiturile societății în perioada 1998 - 2003 și jumătate din valoarea activelor societății; daune morale în sumă de 10.000 euro și 12.500 euro reprezentând drepturi salariale, fără a face dovada calității sale procesuale active, în condițiile în care nu este reprezentantul SC H. SNC Craiova, societate ce a intrat în procedura falimentului la data de 20 aprilie 2000 - când a fost numit lichidator judiciar -, iar eventualele despăgubiri materiale și morale puteau fi realizate prin înscrierea la masa credală. Astfel, acțiunea formulată de M.V. - asociat al SC H. SNC Craiova - a fost respinsă. În temeiul dispozițiilor art. 14 și 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E.C. SRL Motru (pe care a reprezentat-o în calitate de administrator), la plata sumei de 660.099.344 ROL, despăgubiri civile către A.N.A.F. București, cu dobânzi legale și penalități de întârziere calculate până la achitarea integrală a debitului, astfel cum a rezultat din Procesul-verbal de control din 24 mai 2004 încheiat de D.G.F.P. Gorj, constând în prejudiciul produs prin înregistrarea în contabilitate de cheltuieli ce nu îndeplinesc condițiile de document justificativ. Totodată, inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile către A.N.A.F. București în sumă de 6.622.257.743 ROL, cu dobânzi și penalități până la achitarea debitului, reprezentând T.V.A., impozit pe salarii, impozit pe profit, fond de învățământ, fond solidaritate, penalități și impozit pe dividende (6.312.048.737 lei) stabilite pentru SC H. SNC Craiova prin procesele-verbale de control nr. 3.680/2001 și 347/2002 ale fostului D.G.F.P. Dolj, precum și impozit pe profit, T.V.A., impozit pe salarii și penalități (320.208.976 ROL) pentru U.P.R.C.D. - Filiala Dolj, stabilite prin Procesul-verbal nr. 815/2002 întocmit de D.G.F.P. Dolj. Inculpatul a fost obligat către SC H. SNC Dolj - prin lichidatorul judiciar B.G. - la plata sumei de 12.612.674.724 ROL reprezentând diferențe nefavorabile pentru societatea în faliment, rezultate din vânzările de caserole în anul 2001 și în perioada 4 aprilie - 31 decembrie 2002 pentru achiziționarea de artificii și vânzarea lor la un preț superior. În anul 2000, diferența de preț rezultată din intermedierea aprovizionării cu materii prime în perioada 14 aprilie 2000 - 31 decembrie 2001, contravaloarea contractului de comision - calculate prin Nota de constatare a D.G.F.P. Dolj din 29 ianuarie 2001, profitul realizat de SC E.P. SRL Motru în perioada decembrie 2001 - ianuarie 2002, suma de 632.000.000 ROL reprezentând rate achitate din contractul de leasing pentru mașina de termoformare și primele plătite pentru asigurări de viață, achitate pentru angajații unității falite. De asemenea, inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 1.941.489,01 dolari SUA și de 45.994.962 ROL către A.V.A.B. București, reprezentând creanța preluată față de SC H. SNC Craiova, în valoare de 32.075.696.421 lei, din care a achitat suma de 100.768,50 dolari SUA. II) Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât inculpatul N.V., cât și părțile civile M.V. și Statul Român - A.N.A.F. București - prin D.G.F.P. Dolj. Apelurile părților, în primul ciclu procesual, au fost soluționate prin Decizia penală nr. 166 din 9 decembrie 2008 pronunțată în Dosar nr. 16077/63/2007 al Curții de Apel Craiova, prin care a fost admis apelul inculpatului și respinse apelurile părților civile, ca nefondate, iar în rejudecare, s-a desființat în parte sentința apelată, dispunându-se achitarea inculpatului pentru inf. prev. de art. 215 1 alin. (1) C. pen. (fapta descrisă în rechizitoriu la pct. 2 lit. b), în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., precum și schimbarea modalității de executare a pedepsei rezultante, în suspendarea executării sub supraveghere conform art. 86 1 - 86 6 C. pen. III) Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, părțile civile M.V. și A.N.A.F. București și inculpatul N.V., înregistrându-se Dosarul nr. 16077/63/2007 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin Decizia penală nr. 1319 din 9 aprilie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile, a casat decizia și a trimis cauza pentru rejudecarea apelurilor la aceeași instanță, reținând, în esență, că, prin decizia recurată nu au fost analizate criticile și apărările formulate de inculpat și de părțile civile, instanța de apel omițând să se pronunțe asupra tuturor probelor și faptelor deduse judecății, atât sub aspect penal, cât și sub aspect civil. În al doilea ciclu procesual, s-a înregistrat Dosarul nr. 2399/54/2009 pe rolul Curții de Apel Craiova, având ca obiect apelurile declarate de inculpat și de părțile civile împotriva Sentinței penale nr. 248 din 6 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj. IV) Prin Decizia penală nr. 90 din 8 aprilie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, apelurile declarate de inculpat și de partea civilă A.N.A.F. București au fost admise, desființându-se în parte sentința și, în rejudecare, s-a procedat la reîncadrarea juridică a infracțiunilor de la punctele 6 și 1 din rechizitoriu, în infracțiunile prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. și prev. de art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006 cu aplic. art. 13 C. pen., constatându-se intervenită prescripția răspunderii penale și dispunându-se încetarea procesului penal, conform art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., pentru infracțiunile prev. de art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006 cu aplic. art. 13 C. pen.; art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 (fost art. 266 pct. 2 din aceeași lege); art. 271 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 (fost art. 265 pct. 2 din aceeași lege); art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 290 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.; a fost menținută soluția de condamnare a condamnatului pentru infracțiunea prev. de art. 215 1 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., alături de dispoziția de grațiere a pedepsei conform art. 1 din Legea nr. 543/2002; s-a înlăturat obligarea inculpatului la plata sumei de 662.225,7 lei către A.N.A.F. București, dispunându-se obligarea aceluiași inculpat, la plata sumei de 39.434 lei despăgubiri către A.N.A.F., în solidar cu partea responsabilă civilmente U.P.R.C.D. - Filiala Dolj, cu dobânzi și penalități de întârziere și a sumei de 751.139 lei despăgubiri, către A.N.A.F., în solidar cu SC H. SNC Craiova, cu dobânzi și penalități de întârziere. Apelul părții civile M.V. a fost respins, ca nefondat. V) Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul N.V. și părțile civile M.V., A.N.A.F. București și SC H. SNC Craiova. Prin Decizia penală nr. 4443 din 9 decembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, recursurile au fost admise dispunându-se casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelurilor la Curtea de Apel Craiova. În motivarea deciziei instanței de recurs, s-a reținut, în esență, că instanța de apel nu a respectat dispozițiile din decizia de casare anterioară, în sensul că nu a analizat toate criticile formulate de apelanți și, totodată, că în mod greșit a fost conceptată în cauză SC H. SNC Craiova, în calitate de parte responsabilă civilmente, în realitate, aceasta având calitate de parte civilă. VI) Primind cauza în rejudecare, la Curtea de Apel Craiova s-a înregistrat Dosarul nr. 2399/54/2009*, apelanții precizându-și motivele de apel după cum urmează: Inculpatul N.V. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și, în rejudecare, să se dispună încetarea procesului penal pentru toate infracțiunile din Legea nr. 31/1990 deduse judecății, precum și pentru infracțiunile de evaziune fiscală și participație improprie la fals prev. de art. 31 C. pen. rap. la art. 290 C. pen., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale, iar pentru infracțiunea de delapidare prev. de art. 215 1 C. pen., a solicitat achitarea sa în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.; în motivarea ultimei critici, inculpatul a arătat că, prin sentința apelată, ca și prin deciziile anterioare pronunțate de instanța de apel, nu au fost analizate apărările invocate de el și nu a fost lămurită situația de fapt care să-i justifice vinovăția, deoarece nu au fost descrise, în concret, actele materiale din conținutul infracțiunii de delapidare în formă continuată. A arătat că, în privința contractului de leasing (faptă descrisă în rechizitoriu la pct. 2b), operațiunea juridică a cesionării între SC H. SNC și SC E.P. SRL a transmis numai obligația de plată a ratelor restante către societatea furnizoare, care și-a prezervat dreptul de proprietate asupra utilajului până la plata integrală a ratelor de leasing, situație în care, neexistând un transfer al proprietății, nu s-a produs un prejudiciu pentru SNC, contractul dintre părți fiind consensual; în privința comisioanelor plătite de cele trei societăți administrate de el, către U.P.R.C.D. - Filiala Dolj (fapte descrise în rechizitoriu la pct. 2a), inculpatul a arătat că aceste sume au fost justificate de lucrările de consultanță efectuate, între societăți și asociație fiind încheiate contracte de consultanță pentru care nu s-a solicitat anularea în cursul procedurii penale; totodată, a arătat că delapidarea nu se putea realiza prin intermediul unei persoane juridice (U.P.R.C.D.), mai ales că, în cauză, nu s-a stabilit nici modalitatea prin care el și-ar fi însușit suma de bani indicată de rechizitoriu și nici data la care s-a realizat această însușire. În privința laturii civile a cauzei, a solicitat exonerarea sa de plată, arătând că intervenirea prescripției răspunderii penale constituie un impediment pentru stabilirea vinovăției sale, astfel că nu poate fi obligat la plata de despăgubiri derivate din faptele penale prescrise; a susținut că acțiunea civilă promovată în procesul penal de către A.N.A.F. se referă la creanțe solicitate și în cadrul procedurii comerciale a lichidării judiciare a societății falite (H. - SNC), fără să existe raport de cauzalitate între această acțiune civilă și prejudiciul reținut prin rechizitoriu. În ceea ce privește stabilirea prejudiciului produs în speță, a solicitat să fie analizate apărările formulate de el în ciclurile procesuale anterioare, astfel: pentru pretinsa pagubă rezultată din închirierea mijloacelor de producție ale societății falite, a arătat că această operațiune a avut loc cu acordul lichidatorului judiciar și nu poate fi reținută în concurs cu prejudiciul rezultat din infracțiunea de înstrăinare a activelor; a susținut că expertiza contabilă efectuată la urmărirea penală stabilește că inculpatul nu a înstrăinat activele societății falite, iar continuarea activității prin SC E.P. a permis obținerea unor sume de bani folosite pentru plata creditorilor înscriși la masa credală, în falimentul SNC; totodată, a arătat că și SC E.P., în privința căreia, în rechizitoriu s-a reținut că ar fi obținut profit folosind echipamentele de producție ale H. SNC, a fost supusă aceleiași proceduri, creditorii SNC fiind înscriși la masa credală în falimentul SC E.P., unde s-a constatat că această societate nu mai datorează sume de bani, ca urmare a compensării datoriilor. În privința prejudiciului rezultat din infracțiunea de evaziune fiscală, inculpatul a arătat, pe de o parte, că nu a existat intenția sa de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale către stat și a lăsat la aprecierea instanței stabilirea cuantumului prejudiciului. Partea civilă Statul Român - A.N.A.F. București - prin D.G.F.P. Dolj a solicitat obligarea inculpatului la plata sumelor de: 751.139 lei în solidar cu SC H. SNC Craiova și a sumei de 39.334 lei în solidar cu U.P.R.C.D. - Filiala Dolj, precum și la plata accesoriilor legale prevăzute de C. proc. fisc., începând cu data de 31 martie 2006, și până la data plății sumei datorate, arătând că aceste creanțe nu au fost examinate de instanța de fond, care nu s-a pronunțat asupra cererii părții civile; în privința calității de părți responsabile civilmente a celor două persoane juridice, s-a arătat că inculpatul a săvârșit activitatea infracțională în calitate de reprezentant al acestora, fiind astfel îndeplinite, în opinia apelantei, condițiile de angajare a răspunderii civile delictuale a comitentului. Partea civilă M.V. a solicitat rejudecarea laturii civile a cauzei, în sensul obligării inculpatului la plata tuturor sumelor pretinse, în sumă de 5.549.518 euro, reprezentând cota-parte din profitul obținut de inculpat din activitatea infracțională, drepturile bănești cuvenite raportat la calitatea de asociat, în sumă de 12.500 euro, precum și daune morale în sumă de 10.000 euro, aferente prejudiciului dedus din situația litigioasă a părților, care a necesitat procese civile și penale de lungă durată. Prin Decizia penală nr. 211 din 24 octombrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția penală, a dispus următoarele: A admis apelul declarat de inculpatul N.V. împotriva Sentinței penale nr. 248 de la data de 6 iunie 2008, pronunțară de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 16077/63/2007. A respins, ca nefondate, apelurile declarate de părțile civile M.V. și Statul Român - A.N.A.F. București - prin D.G.F.P. Dolj, împotriva Sentinței penale nr. 248 de la data de 6 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 16077/63/2007. Instanța de apel a desființat, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând, a dispus următoarele: 1) În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. coroborat cu art. 124 C. pen. și art. 122 lit. d) C. pen. a încetat procesul penal față de inculpatul N.V. pentru: - o infracțiune prev. de art. 271 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 (fost art. 265 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990), cu aplic. art. 13 C. pen., faptă descrisă la punctul 4 din rechizitoriu; - o infracțiune prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 (fost art. 266 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990), cu aplic. art. 13 C. pen., faptă descrisă la pct. 3 în rechizitoriu; - o infracțiune prev. de art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006 (fost art. 276 lit. b) din Legea nr. 31/1990) cu aplic. art. 13 C. pen., fapte descrise la pct. 1 din rechizitoriu; - o infracțiune prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (fost art. 13 din Legea nr. 87/1994) cu aplic. art. 13 C. pen., faptă descrisă la pct. 6 din rechizitoriu; - o infracțiune prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (fapte descrise la pct. 5 din rechizitoriu). 2) În baza art. 215 1 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (fapte expuse în rechizitoriu la pct. 2 lit. a), în dauna societăților H. SNC Craiova. H. SRL Motru și E.P. SRL Motru) a condamnat pe inculpatul N.V. la pedeapsa principală de 4 (patru) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi administrator al unei societăți comerciale pe o perioadă de 3 ani, conform art. 64 lit. c) C. pen. A făcut aplicarea art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale, pe durata termenului de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 86 2 C. pen. În baza art. 86 3 alin. (1) lit. a) - d) C. pen., a obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință, locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. Conform art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. 3) A fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă SC H. SNC Craiova și obligat inculpatul la plata sumei de 1.263.298, 89 lei despăgubiri, în valoare reactualizată la data plății. A fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă A.N.A.F. și obligat inculpatul la plata sumei de 28.390 lei, în valoare reactualizată la data plății. A fost obligat inculpatul, în solidar cu U.P.R.C.D., la plata sumei de 17.362,35 lei către partea civilă SC H. SNC Craiova, în valoare reactualizată la data plății. În baza art. 118 lit. e) C. pen. s-a confiscat de la inculpat suma de 33.984,48 lei. A fost respinsă acțiunea civilă exercitată de partea civilă M.V., ca inadmisibilă. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele: Societatea H. SNC Craiova, unde inculpatul N.V. a îndeplinit calitatea de administrator cu puteri depline, a intrat în procedura reorganizării judiciare conform Legii nr. 64/1995, la data de 5 noiembrie 1998, pentru incapacitate de plată a creditului contractat la B. SA, inculpatul având în continuare drept de administrare a societății în perioada 5 noiembrie 1998 - 31 august 1999, dată la care s-a numit un administrator judiciar în persoana numitei A.F., care a îndeplinit această funcție până la data de 23 martie 2000; la această dată, societatea a intrat în procedura lichidării judiciare, fiind numiți mai mulți lichidatori în perioada 23 martie 2000, la zi. Or, reprezentantul legal al societății falite era lichidatorul judiciar, astfel că, începând cu data de 23 martie 2000, inculpatul nu mai avea drept de administrare a societății, iar pentru perioada anterioară (etapa reorganizării judiciare), inculpatul, în calitate de administrator, putea încheia tranzacții, dar condiționat de confirmarea acestora de către judecătorul-sindic. În fapt, în perioada analizată în prezenta cauză (1998 - 2001), se constată că, în luna mai 1999, inculpatul - în calitate de administrator al SC H. SNC - înființează o filială a acestei societăți, respectiv SC H. SRL Motru, iar la data de 4 aprilie 2000, înființează o altă societate, respectiv SC E.P. SRL Motru, unde îndeplinea calitatea de administrator unic. Deoarece societatea angajată în procedura reorganizării și lichidării judiciare deținea o linie de producție caserole profitabilă, inculpatul a elaborat o serie de manopere frauduloase în scopul diminuării patrimoniului societății falite și, pe cale de consecință, sustragerii de la plata creditorilor înscriși la masa credală. 1. Astfel, la data de 1 august 2000, este încheiat un contract de comision între SC H. SNC și SC E.P. SRL, prin care E.P. se angaja să asigure furnizori de materie primă și cumpărători pentru produsele SNC, precum și alte spații de lucru, în schimbul unui comision lunar în valoare de 3.700 dolari SUA. Or, din examinarea actelor contabile ale acestor societăți, rezultă că materia primă s-a aprovizionat în realitate de la furnizorii care s-au aflat inițial în raporturi contractuale cu H. SNC, anterior declanșării procedurii falimentului, dar prin intermediul fie a SC E.P., fie a H. SRL Motru, iar vânzările de produse (ambalaje rezultate din activitatea de producție a H. SNC) s-au realizat, prin intermediul acelorași societăți, către beneficiarii care, și anterior, s-au aflat în relații comerciale cu SNC. În acest mod, s-au creat artificial mai multe fluxuri de vânzare-cumpărare materii prime și produse finite, deși, în raport de specificul activității (producerea de ambalaje - caserole), atât materia primă, cât și produsul nu puteau fi procurate și valorificate decât către partenerii de afaceri aflați în raporturi comerciale cu H. SNC, anterior declanșării procedurii insolvenței (respectiv beneficiarii T. și R.). Totodată, se reține că prețurile de achiziție și de vânzare au fost modificate în defavoarea societății aflate în insolvență, respectiv aceasta achiziționând materie primă la prețuri sensibil superioare celor anterioare (adaos de 98%), care au fost în continuare practicate de societățile interpuse în raporturile cu furnizorii și, totodată, comercializând produsul finit la prețuri inferioare celor obținute ulterior de societățile interpuse, de la beneficiari, în acest fel, rezultând un prejudiciu total în valoare de 7.626.770.367 ROL, la care se adaugă și valoarea comisionului plătit de H. SNC, 60.790.474 ROL (conform raportului de expertiză). Ulterior, contractul încheiat între H. SNC și E.P. SRL privind vânzarea ambalajelor a fost anulat ca efect al hotărârii Tribunalului Dolj, definitivă prin Decizia civilă nr. 608 din 12 octombrie 2001 a Curții de Apel Craiova, dispunându-se repunerea părților în situația anterioară, reținându-se că inculpatul nu mai avea drept de administrare al societății aflate în procedura lichidării judiciare. 2. În același scop, inculpatul dispune vânzarea de către SC H. SNC către SC E.P. SRL în perioada 1 ianuarie 2000 - 31 decembrie 2000, a unor artificii, la prețul de 52.297.690 ROL, prețul fiind sensibil inferior celui anterior practicat pentru vânzare, după care, SC E.P. a revândut aceste mărfuri și a obținut un profit în valoare de 296.469.324 ROL, aceasta reprezentând o altă modalitate de diminuare a patrimoniului societății falite. 3. În luna februarie 2000, prevalându-se de aceeași calitate de administrator al societății aflate în insolvență, inculpatul a dispus plata unor prime de asigurare pentru angajați, către SC. N., în valoare de 26.550.000 ROL, deși, în condițiile declanșării procedurii insolvenței, aceste plăți necesitau acordul judecătorului-sindic, ceea ce, în speță, nu s-a realizat. În opinia instanței de apel, actele materiale expuse anterior întregesc conținutul constitutiv al infracțiunii de bancrută frauduloasă, astfel cum este reglementat de art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006 (în reglementarea anterioară prev. de art. 276 lit. b) din Legea nr. 31/1990), deoarece toate reprezintă modalități de înstrăinare a unor părți din activele societății aflate în procedura insolvenței, în frauda creditorilor. În acest ultim sens, se reține că sintagma "active" include totalitatea activelor materiale și bănești care servesc la desfășurarea activității societății, respectiv bunurile materiale care iau parte la ciclul de producție, atât în accepțiunea activelor fixe - bunuri corporale implicate în activitatea productivă care formează obiectul de activitate al societății, care se consumă treptat și își transferă parțial valoarea asupra produselor fabricate, pe măsura utilizării lor (precum spațiul de producție, instalațiile, echipamentele de producție) - cât și a activelor circulante reprezentate de materii prime, combustibil, produse finite, mărfuri, ambalaje și mijloace bănești (conform explicațiilor conținute în doctrină - "Societățile Comerciale" - paginile 94 - 98, Editura "Șansa", autori: C. Bârsan, A. Țiclea, V. Dobrinoiu, M. Toma). 4. Probatoriul administrat în cauză demonstrează și că, între SC H. SNC și SC E.P. SRL, ambele reprezentate de inculpat, s-a încheiat un contract de închiriere a capacităților de producție, în luna decembrie 2000, deși inculpatul nu mai avea drept de reprezentare a H. SNC începând cu data de 23 martie 2000, astfel că SC E.P. a fabricat ambalaje până în luna ianuarie 2002, mărfuri pe care le-a valorificat, obținând venituri în sumă de 897.840.625 ROL. Din verificările efectuate de expertul contabil, rezultă că obligația de plată a chiriei, asumată de SC E.P. prin acest contract, a fost executată numai în luna decembrie 2000, respectiv suma de 168.067.226 ROL. Totodată, se reține că, din exploatarea liniei de producție a rezultat diminuarea valorii de inventar, prin uzură, a echipamentelor respective, înregistrându-se astfel un prejudiciu în valoare de 914.201.925 ROL dedus din diferența valorii acestor active, la data de 31 decembrie 2001 (33.755.771.892 ROL), față de 31 martie 2000 (34.669.973.817 ROL). Or, în opinia instanței de apel această activitate întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 (în reglementarea anterioară art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990), deoarece utilizarea liniei de producție s-a făcut în detrimentul Societății H. SNC, în scopul favorizării SC E.P. SRL, unde inculpatul avea interes direct, în calitate de asociat și administrator; reaua-credință a inculpatului este demonstrată de împrejurarea că s-a prevalat de un drept de administrare pe care nu îl mai putea exercita, pentru societatea H. SNC și, de asemenea, de împrejurarea că plata chiriei stipulată în contract a avut loc numai în prima lună, deși contractul a fost încheiat pentru o perioadă de 1 an, iar societatea locatară a obținut profit din activitatea de producție realizată cu echipamentele societății locatoare. 5. Înscrisurile aflate la dosarul cauzei atestă că SC H. SNC Craiova a avut și un asociat olandez care s-a retras din societate la data de 16 decembrie 1998 și, urmare a neînțelegerilor dintre acesta și restul asociaților, privitor la dreptul de creanță al acestuia, cetățeanul olandez a reținut un mijloc de transport. În aceste condiții, inculpatul a dispus întocmirea de facturi pentru lipsa de folosință a acestui autovehicul în perioada 1998 - 2000, în valoare totală de 3.876.274.100 ROL (raportul de expertiză contabilă), care au fost înscrise în evidențele contabile ale societății, conducând la denaturarea situației financiare a acesteia. Ulterior, prin Sentința civilă nr. 315 din 20 decembrie 2001 a Tribunalului Dolj, aceste facturi au fost anulate. În opinia instanței de apel, această activitate întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 271 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 (în reglementarea anterioară art. 265 pct. 2 din Legea nr. 31/1990), urmând să fie respinsă ca nefondată, apărarea apelantului inculpat, care a invocat împrejurarea că bilanțul contabil aferent perioadei analizate a fost întocmit de lichidatorul judiciar, deoarece legea incriminează două modalități alternative în latura obiectivă a infracțiunii: fie prezentarea unei situații financiare inexacte (ceea ce ar implica bilanțul contabil), fie prezentarea unei situații financiare cu date inexacte asupra condițiilor economice ale societății (ceea ce include și prezentarea de documente cu valoarea contabilă care să reflecte situația economică a societății). De altfel, din verificările efectuate de experții contabili cu ocazia întocmirii expertizei, s-a reținut că, pentru anul 2000, raportarea semestrială, la data de 30 iunie 2000, a fost semnată de către inculpat, și doar bilanțul din 31 decembrie 2000 a fost semnat de lichidatorul judiciar. 6. În ceea ce privește infracțiunea de delapidare prev. de art. 215 1 alin. (1) C. pen., s-a reținut că, prin actul de sesizare a instanței, au fost expuse faptele inculpatului de a însuși sume de bani de la SC H. SRL, SC H. SNC și de la SC E.P. SRL, sub forma plăților datorate pentru contracte de consultanță fictive în perioada 1998 - 2001, în valoare totală de 938.468.446 ROL, precum și de a însuși un utilaj de termoformare prin cesionarea unui contract de leasing încheiat între SC H. SNC și SC E.P. SRL. Din probele administrate în cauză, instanța de apel a reținut ca dovedită numai infracțiunea de delapidare în formă continuată, constând în însușirea de sume de bani de la cele trei societăți pe care le administra, după cum urmează: pe de o parte, evidențele contabile încheiate pentru U.P.R.C.D. atestă că SC H. SNC, SC H. SRL și SC E.P. SRL s-au efectuat plăți către U.P.R.C.D., fie prin virare în cont, fie prin plăți în numerar, în perioada august 1998 - decembrie 2001, după cum urmează: 100.623.596 ROL de la H. SNC; 339.844.800 ROL de la SC E.P. SRL și 73.000.000 ROL de la SC H. SRL; totodată, se reține că inculpatul a ridicat valoarea totală de 938.468.446 ROL reprezentând cheltuieli de protocol și diurnă, din sumele de bani încasate atât din contractele de consultanță, cât și din cotizațiile plătite de aceste societăți. Or, din analizarea obiectului de activitate al U.P.R.C.D. - Filiala Dolj (asociație nonprofit) și a condițiilor faptice în care a funcționat, se reține că nu s-au întocmit în mod real lucrări de consultanță pentru societățile în discuție, ci, mai mult, singurul raport de consultanță prezentat a fost întocmit de către SC H.A. București și SC C.A. SA București, pentru SC H. SNC Craiova și SC H. SRL Motru, fiind modificat la rubrica emitentului, pentru a crea aparența că a fost întocmit de către U.P.R.C.D.; în același scop, s-a modificat și registrul de intrări-ieșiri al U.P.R.C.D. pentru a crea aparența înregistrării unui contract de consultanță la data de 1 noiembrie 1998. În ceea ce privește modalitatea de încasare a banilor și însușirea acestora de către inculpat, s-au reținut ca elocvente declarațiile martorelor B.M. și S.L., din care rezultă că viramentele de la SC H. SRL și SC E.P. SRL erau înregistrate contabil de martore din dispoziția lui N.V., care preciza suma ce urma a fi virată și ce reprezenta, martorele întocmind chitanță sau ordin de plată; aceleași martore relatează că sumele din contul bancar aparținând U.P.R.C.D. se depuneau fie la unitatea bancară, pe card, aflat în posesia exclusivă a inculpatului și în numerar, la casierie, inculpatul ridicând în mod obișnuit sume de bani prin folosirea cardului, precum și numerarul depus în casierie, pentru care aducea chitanțe justificative. Martora B.M. relatează și împrejurarea că, din contul curent al U.P.R.C.D. era alimentat contul de cârd utilizat de inculpat. În aceste condiții, în cauză, prima instanță a reținut justificat că inculpatul, sub aparența unor contracte de consultanță fictive, pentru care s-a dispus anularea, subsecvent soluției de condamnare pentru participație improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată, a dispus virarea unor sume de bani importante în cont sau plăți în numerar, la o persoană juridică unde avea drept exclusiv de dispoziție asupra acestor valori, după care ridica sume de bani importante în baza unor documente aparent justificative. Or, în condițiile în care atât alimentarea contului U.P.R.C.D. cât și ridicarea sumelor de bani de către inculpat, sunt dovedite cauzei (după cum rezultă din raportul de expertiză citat anterior), infracțiunea de delapidare, în modalitatea însușirii, astfel cum este incriminată de art. 215 1 alin. (1) C. pen., este probată în cauză, urmând a fi reținută în sarcina inculpatului în modalitatea infracțiunii continuate (față de durata în timp a activității infracționale și de pluralitatea persoanelor juridice prejudiciate), conform art. 41 alin. (2) C. pen. În opinia instanței de apel, apărarea formulată de apelantul inculpat în sensul că infracțiunea de delapidare nu se poate realiza prin intermediul unei persoane juridice, este nefondată, întrucât modalitatea de comitere a infracțiunii constă în folosirea unui mijloc fraudulos - contracte de consultanță fictive - care să justifice scoaterea unor bunuri din patrimoniul societăților (sumele de bani reprezentând contravaloarea serviciului de consultanță), pentru