ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1833/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1833/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra

recursurilor de față

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I) Prin Sentința penală nr. 248 de la data de

6 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj (în Dosar nr. 16077/63/2007), s-a

dispus admiterea, în parte, a cererii de schimbare a încadrării juridice a

faptelor formulată de inculpatul N.V. și, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a

schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art. 40 din

Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 C. pen. și art. 13 din Legea nr. 87/1994, în

infracțiunea prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2)

C. pen.

În temeiul art. 9

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, fost art. 13 din Legea nr. 87/1994,

cu aplic. art. 13 C. pen. și 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul

N.V. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de

art. 64 lit. c) C. pen. (dreptul de a fi comerciant).

În baza art. 215

1

alin. (1) C .pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același

inculpat la pedeapsa 3 ani închisoare (pct. 2 rechizitoriu).

În temeiul art. 1 din

Legea nr. 543/2002, s-a constatat grațiată în întregime pedeapsa aplicată

inculpatului și s-a atras atenția acestuia asupra dispozițiilor art. 7 din

Legea nr. 543/2002.

În baza art. 272

alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplic. art. 13 C. pen., fost art. 266

pct. 2 din Legea nr. 31/1990, a fost condamnat același inculpat la 1 an

închisoare (pct. 3 rechizitoriu).

În temeiul art. 1 din

Legea nr. 543/2002, s-a constatat grațiată condiționat pedeapsa aplicată și s-a

atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

În baza art. 271 pct.

2 Legea nr. 31/1990 cu art. 13 C. pen., fost art. 265 pct. 2 din Legea nr.

31/1990, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni

închisoare (pct. 4 rechizitoriu) și în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, s-a

constatat grațiată condiționat pedeapsa aplicată și s-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 7.

În baza art. 143

alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006 cu aplic. art. 13 C. pen., fost art.

276 lit. b) din Legea nr. 31/1990, a fost condamnat același inculpat la 2 ani

și 6 luni închisoare (pct. 1 rechizitoriu).

În baza art. 31 alin.

(2) C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a

fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare (pct. 5

rechizitoriu).

În baza art. 33 lit.

a) C. pen. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea dreptului de a

fi comerciant prev. de art. 64 lit. c) C. pen. și s-a făcut aplicarea art. 71,

64 lit. a) - dreptul de a fi ales - lit. b) și lit. c) C. pen., iar conform

art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestul preventiv cu

începere de la 8 aprilie 2002 - 26 august 2002.

S-a dispus anularea

actelor false și s-a respins acțiunea civilă exercitată de partea civilă M.V.,

ca neîntemeiată.

A fost obligat

inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E.C. SRL Motru, la

plata sumei de 66.099,34 lei despăgubiri civile către A.N.A.F. București, cu

dobânzi și penalități de întârziere percepute până la data achitării debitului

(p.v. 26773 din 24 mai 2004 al - D.G.F.P. Gorj).

A mai fost obligat

inculpatul la plata sumelor de: 662.225,7 lei către A.N.A.F. București, cu

dobânzi și penalități de întârziere până la achitarea debitului: 1.261.267,4

lei către H. Craiova; 1.941.489,01 dolari SUA și la 4.599,4 lei către A.V.A.B.

București.

A fost obligat

inculpatul la plata sumei de 5.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune în

acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj nr. 1220/P/2000, a fost trimis în

judecată - în stare de arest preventiv - inculpatul N.V., pentru săvârșirea

infracțiunilor de bancrută frauduloasă prev. de art. 176 lit. b) din Legea nr.

31/1990, delapidare prev. de art. 215

1

alin. (1) C. pen., folosirea

cu rea-credință a bunurilor societății în scop contrar intereselor acesteia

pentru a favoriza o altă societate în care avea interese prev. de art. 266 pct.

2 din Legea nr. 341/1990, prezentarea cu rea-credință creditorilor și

asociaților a unui bilanț contabil cu dată inexactă prev. de art. 265 pct. 2

din Legea nr. 31/1990, participație improprie la fals în înscrisuri sub

semnătură privată prev. de art. 31 rap. la art. 290 C. pen., evaziune fiscală

prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 și fals intelectual prev. de art. 40 din

Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 C. pen.

Potrivit

rechizitoriului, s-a reținut că în perioada 1999 - 2000, în calitatea sa de

administrator al SC H. SNC Craiova (aflată în procedura de lichidare judiciară

și faliment ca urmare a neachitării ratelor scadente la împrumuturile

contractate), inculpatul N.V. a dispus în folosul său înstrăinarea unor valori

din patrimoniul acesteia, în detrimentul celuilalt acționar - M.V. - și a

creditorilor. Astfel, a înființat în anul 1999 și o filială a aceleiași

societăți în orașul Motru, iar ulterior, pentru a înlătura inconvenientele

legate de gestionarea resurselor bănești, a înființat la data de 4 aprilie 2000

SC E.P. SRL Motru, prin intermediul căreia a derulat operațiunile comerciale

ale societății aflată în procedura falimentului, închiriind o parte din

mijloacele de producție ale acesteia, fabricând aceleași produse până în luna

ianuarie 2002, ca producător direct și singur beneficiar al veniturilor

obținute.

De asemenea, în

calitate de președinte ale filialei Dolj a U.P.R.C.D., inculpatul și-a însușit

indirect sume de bani provenite de la societățile pe care le administra, sub

aparența unor contracte de consultanță nereale, în perioada 8 noiembrie 2000 -

19 decembrie 2001.

La data de 15

februarie 2001, a cesionat în calitate de reprezentant al SC H. SNC Craiova,

printr-un contract încheiat cu SC E.P. SRL Motru, atât leasingul, cât și

utilajele achiziționate pentru prelucrarea materialelor plastice, fără a

stipula clauze privind recuperarea prețului deja plătit de societatea aflată în

procedura falimentului.

De asemenea, după

declanșarea procedurii de faliment a dispus întocmirea de facturi ce constatau

debite în sarcina cetățeanului olandez K.L.A. retras din societate în data de 6

decembrie 1998, reprezentând lipsa de folosință pentru autovehiculul TIR

reținut în Olanda pentru neplata părților sociale ale fostului său asociat, în

sumă de 300.000 Guldeni, în scopul denaturării realității situației financiare,

majorări artificiale a veniturilor și realizării de beneficii fictive.

Pentru a justifica

viramentele de bani în contul U.P.R.C.D., inculpatul a dispus întocmirea

fictivă de contracte de consultanță cu societățile pe care le administra, deși

nici filiala Dolj și nici forul ierarhic nu aveau specialiști pentru întocmirea

unor astfel de studii.

Lucrările de

consultanță în beneficiul societăților administrate de inculpat au fost

efectuate de SC H. București și SC C.A. SA București, lucrări care, la cererea

acestuia, au fost falsificate sub aspectul emitentului.

Examinând întregul

material probatoriu administrat în cauză: plângerea penală formulată de partea

civilă M.V., Sentințele civile nr. 344/2001 și 143/2001 pronunțate de secția

comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Dolj, rapoartele de

expertiză contabilă efectuate în cauză, Actul adițional din 16 decembrie 1998,

contractul de consultanță din 1 noiembrie 1998 încheiat de U.P.R.C.D. - Filiala

Dolj, cererile de constituire ca părți civile a A.V.A.S. București, a

lichidatorului SC A. SA, a D.G.F.P. Dolj, a părții civile M.V., depozițiile

martorilor: S.L., B.M., M.O., B.M.A., P.R.C., P.Ș., A.F., R.R., V.A.,

coroborate cu declarațiile inculpatului, instanța de fond a reținut săvârșirea

următoarelor infracțiuni de către inculpat:

bancrută frauduloasă - înstrăinarea de active, după declanșarea procedurii de

faliment, în defavoarea creditorilor - prev. de art. 143 alin. (2) lit. c) din

Legea nr. 85/2006, în vechea reglementare inf. prev. de art. 286 lit. b) din

Legea nr. 31/1990, cu aplic. art. 13 C. pen., constând în aceea că:

a) inculpatul a

efectuat în mod nelegal acte de administrare a patrimoniului societății SC H.

SNC - aflată în procedura reorganizării și lichidării judiciare -, interpunând

pe SC E.C. SRL, înființată de către SC H. SNC - Filiala Motru, ca acționar

majoritar, după cum urmează: pe de o parte, aprovizionarea cu materii prime s-a

realizat de către societatea falită, prin intermediul E.P., care cumpăra

materii prime de la furnizorii inițiali ai societății falite, pe care le

revindea H. SNC la preț superior; pe de altă parte, produsele rezultate din

procesul de producție al H. SNC erau vândute la E.P., la preț inferior celui la

care SNC comercializa produsele anterior procedurii falimentului, iar SC E.P.

revindea aceste produse către cumpărătorii inițiali de la societatea falită, la

prețuri superioare; de asemenea, între SC H. SNC și SC E.C. SRL Motru s-a

încheiat un contract de comision (ambele societăți fiind reprezentate de

inculpat), prin care s-a stipulat plata unui comision de 3.700 dolari SUA. Din

aceste operațiuni, a rezultat diminuarea situației financiare a societății

aflate în faliment cu valoarea de 7.626.740.367 lei, iar SC E.P. SRL a

înregistrat profit.

b) în perioada 1

ianuarie 2000 - 31 decembrie 2000, inculpatul a achiziționat pentru SC E.P. SRL

de la societatea în faliment, artificii la un preț inferior celui la care

fuseseră comercializate anterior, în valoare de 52.297.690 lei, obținând după

revânzare un profit de 296.469.324 lei, activitate ce constituie de asemenea o

diminuare a activelor în favoarea creditorilor SC H. SNC Craiova.

c) din luna decembrie

2000, a închiriat prin SC E.P. SRL Motru capacitățile de producție ale

societății în faliment, continuând fabricarea de ambalaje până în luna ianuarie

2002, perioadă în care, substituindu-se fabricantului, a realizat venituri de

897.840.625 ROL, ce trebuia să se regăsească ca active în patrimoniul

deținătoarei acestor capacități.

Prin acest mod de

administrare direct interesată societatea în faliment a înregistrat diferențe

nefavorabile în sumă totală de 10.035.146.839 lei.

d) în luna februarie

2000, inculpatul a dispus plăți către societatea de asigurări N., după declanșarea

procedurii de lichidare a SC H. SNC, deși aceste cheltuieli nu au fost supuse

aprobării în cadrul procedurii de faliment.

delapidare în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1) C. pen. cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că:

a) inculpatul și-a

însușit diferite sume de bani din contul U.P.R.C.D. - societate nonprofit

înființată la 15 iunie 1998, unde inculpatul îndeplinea funcția de președinte -

sub acoperirea unor contracte de consultanță de la societățile: SC H. SNC

Craiova, SC H. SNC Motru și SC E.P. SRL Motru.

Astfel, s-a reținut

că verificările financiar-contabile au stabilit că inculpatul a ridicat de la

U.P.R.C.D. suma de 938.468.446 ROL, încasată de U.P.R.C.D. drept cheltuieli din

contracte de consultanță, deși U.P.R.C.D. nu avea încadrați asemenea

specialiști și nici autorizarea necesară efectuării unor astfel de studii; în

privința sumelor ridicate de inculpat, s-a constatat că aceste sume au fost

utilizate pentru protocol și diurnă de către inculpat, deși aceste cheltuieli

exced obiectului de activitate și documentele justificative atașate probează că

înscrisurile decontate nu reflectă realitatea.

Din expertiza

contabilă s-a reținut că, în perioada 8 noiembrie 2000 - 19 decembrie 2001, s-a

virat în contul U.P.R.C.D. suma de 13.468.446 ROL, iar în luna octombrie 2000,

inculpatul a ridicat de la E.P. suma de 425.000.000 ROL, sub acoperirea unui

contract de consultanță, dar pe care a restituit-o ulterior.

b) SC H. SNC Craiova

a încheiat la data de 25 octombrie 1999 un contract de leasing cu o societate

din Germania, pentru achiziționarea unor utilaje necesare prelucrării

materialelor plastice, în valoare de 170.000 DM.

În perioada 10

aprilie 2000 - 15 februarie 2001 societatea cumpărătoare a achitat rate în valoare

de 632.067.061 ROL după care aceste utilaje au fost transferate din dispoziția

inculpatului în baza unui contract de cesiune către SC E.P. SRL Motru, la care

acesta era administrator și acționar majoritar.

În contractul dintre

cele două societăți privind cesionarea acestor utilaje n-au fost stipulate și

clauze privind recuperarea prețului deja plătit de 632.067.061 lei,

înstrăinarea fiind făcută în folosul inculpatului.

S-a reținut în

concluzie că inculpatul și-a însușit prin aceste modalități infracționale suma

totală de 1.570.535.567 lei.

folosire cu rea-credință a bunurilor societății pentru a favoriza o altă

societate în care are interese prev. de art. prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2

din Legea nr. 31/1990 - în vechea reglementare art. 266 pct. 2 din Legea nr.

31/1990 - cu aplic. art. 13 C. pen., constând în aceea că, după declanșarea

falimentului, SC H. SNC Craiova, sub administrarea inculpatului și-a continuat

activitatea de producție, ceea ce a condus la diminuarea activelor societății,

prejudiciul rezultat fiind în valoare de 914.201.925 ROL (reprezentat de

diferența între valoarea contabilă a activelor societății la data de 31 martie

2000 și la data de 31 decembrie 2001).

prezentare, cu rea-credință, asociaților de date inexacte asupra condițiilor

economice ale societății prev. de art. 271 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 - în

vechea reglementare art. 265 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 - cu aplic. art. 13

C. pen., constând în aceea că inculpatul a dispus întocmirea unor facturi care

constatau debite fictive reprezentând lipsa de folosință a unui mijloc de

transport, reținut în Olanda de un asociat retras din SNC, în anul 1998, pentru

perioada 1998 - 2000. Facturile respective au denaturat situația financiară a societății,

majorând fictiv veniturile și beneficiile; prin Sentința civilă nr. 315 din 20

decembrie 2001, Tribunalul Dolj a anulat facturile în discuție.

participație improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de

art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2)

C. pen., constând în aceea că inculpatul, în calitate de președinte al

U.P.R.C.D., a dispus întocmirea fictivă de contracte de consultanță cu

societățile pe care le administra, pentru a ascunde scopul real al viramentelor

de bani de la SC H. SRL Motru, SC H. SNC Craiova și SC E.P. către U.P.R.C.D.;

în acest sens, s-a reținut că U.P.R.C.D. era o societate nonprofit care nu avea

angajați specialiști în domeniul consultanței și, totodată, că în evidențele

contabile ale societății nu se regăsesc cheltuieli financiare pentru întocmirea

studiilor de consultanță.

S-a reținut, de

asemenea, că au fost atașate studii de consultanță întocmite de SC H.A.

București și SC C.A. SA București, pentru SC H. SRL Motru și SC H. SNC Craiova,

dar, la solicitarea inculpatului, aceste înscrisuri au fost falsificate la

rubrica "emitentului"' și, corespunzător, s-a modificat data din

contractul de consultanță și poziția în registrul de intrări-ieșiri al

U.P.R.C.D., astfel: data contractului a fost modificată din 24 august 1998 în 1

noiembrie 1998 și poziția 291 din registrul de intrări-ieșiri a fost modificată

din adv. U.P.R.C.D. în contr. U.P.R.C.D.

evaziune fiscală și fals din legea contabilității prev. de art. 13 din Legea

nr. 87/1994 și art. 40 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 C. pen., constând

în aceea că, din dispoziția inculpatului, în evidențele contabile ale SC E.P.

SRL Motru s-au înregistrat cheltuieli de exploatare în valoare de 1.133.100.000

ROL în anul 2000 și de 1.751.190.000 ROL în anul 2001, aferente unui contract

de consultanță încheiat cu U.P.R.C.D. Filiala Dolj la 1 octombrie 2000, în

valoare de 100.000 dolari SUA, pe o perioadă de 1 an și 3 luni; ori, din sumele

înscrise în evidențele contabile, pentru luna decembrie 2001 s-a stornat din

cheltuieli suma de 1.408.845.150 ROL, efectuându-se și plăți în valoare de

76.484.850 ROL către U.P.R.C.D., diferența (din suma totală înscrisă, de

1.135.600.000 ROL) fiind în continuare evidențiată contabil, deși această plată

nu a fost efectuată; în acest mod, veniturile SC E.P. au fost diminuate,

rezultând sustragerea de la plata obligațiilor fiscale datorate statului în

valoare totală de 283.900.000 ROL.

Întrucât în materia

evaziunii fiscale prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994, respectiv art. 9

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (în reglementarea actuală), s-a

pronunțat o decizie în interesul legii privitor la absorbirea în conținutul

infracțiunii complexe de evaziune fiscală și a infracțiunii de fals în

documentele contabile (incriminat de art. 40 din Legea nr. 82/1991 rap. la art.

289 C. pen.), prima instanță a procedat la schimbarea încadrării juridice

conform art. 334 C. proc. pen., reținând o singură infracțiune complexă de evaziune

fiscală, aceea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.

Reținând, în aceste

condiții, vinovăția inculpatului, instanța de fond a procedat la condamnarea

acestuia la pedepse privative de libertate orientate către medie, dispunând ca

acesta să execute pedeapsa rezultantă, conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b)

C. pen., de 3 ani închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii

dreptului de a fi comerciant, conform art. 64 lit. c) C. pen., pe o perioadă de

2 ani (corespunzător infracțiunii de evaziune fiscală).

Totodată, în privința

infracțiunilor prev. de art. 215

1

alin. (1) C. pen., art. 271 alin.

(1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 și art. 271 și art. 272 pct. 2 din Legea nr.

31/1990, s-a reținut aplicarea art. 1 din Legea nr. 543/2002, constatându-se

grațiate integral și condiționat pedepsele aplicate cu atenționarea

inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din această lege, privind revocarea

grațierii.

Întrucât, în faza

urmăririi penale, inculpatul a fost reținut și arestat preventiv, prima

instanță a dispus computarea din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului -

potrivit dispozițiilor art. 88 C. pen. - a perioadei reținerii și arestul

preventiv cu începere de la 8 aprilie 2002, la data de 26 august 2002.

În temeiul

dispozițiilor art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea actelor false,

respectiv: contractele de consultanță din data de 1 octombrie 2000; registrul

intrări-ieșiri și facturile false.

În ceea ce privește soluționarea

laturii civile a cauzei, instanța de fond a reținut că partea vătămată M.V. s-a

constituit parte civilă în cauză cu: suma de 5.049.518 euro reprezentând

cota-parte din profiturile societății în perioada 1998 - 2003 și jumătate din

valoarea activelor societății; daune morale în sumă de 10.000 euro și 12.500

euro reprezentând drepturi salariale, fără a face dovada calității sale

procesuale active, în condițiile în care nu este reprezentantul SC H. SNC

Craiova, societate ce a intrat în procedura falimentului la data de 20 aprilie

2000 - când a fost numit lichidator judiciar -, iar eventualele despăgubiri

materiale și morale puteau fi realizate prin înscrierea la masa credală.

Astfel, acțiunea formulată de M.V. - asociat al SC H. SNC Craiova - a fost

respinsă.

În temeiul

dispozițiilor art. 14 și 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ., inculpatul

a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E.C. SRL Motru

(pe care a reprezentat-o în calitate de administrator), la plata sumei de 660.099.344

ROL, despăgubiri civile către A.N.A.F. București, cu dobânzi legale și

penalități de întârziere calculate până la achitarea integrală a debitului,

astfel cum a rezultat din Procesul-verbal de control din 24 mai 2004 încheiat

de D.G.F.P. Gorj, constând în prejudiciul produs prin înregistrarea în

contabilitate de cheltuieli ce nu îndeplinesc condițiile de document

justificativ.

Totodată, inculpatul

a fost obligat la despăgubiri civile către A.N.A.F. București în sumă de

6.622.257.743 ROL, cu dobânzi și penalități până la achitarea debitului,

reprezentând T.V.A., impozit pe salarii, impozit pe profit, fond de învățământ,

fond solidaritate, penalități și impozit pe dividende (6.312.048.737 lei)

stabilite pentru SC H. SNC Craiova prin procesele-verbale de control nr.

3.680/2001 și 347/2002 ale fostului D.G.F.P. Dolj, precum și impozit pe profit,

T.V.A., impozit pe salarii și penalități (320.208.976 ROL) pentru U.P.R.C.D. -

Filiala Dolj, stabilite prin Procesul-verbal nr. 815/2002 întocmit de D.G.F.P.

Dolj.

Inculpatul a fost

obligat către SC H. SNC Dolj - prin lichidatorul judiciar B.G. - la plata sumei

de 12.612.674.724 ROL reprezentând diferențe nefavorabile pentru societatea în

faliment, rezultate din vânzările de caserole în anul 2001 și în perioada 4

aprilie - 31 decembrie 2002 pentru achiziționarea de artificii și vânzarea lor

la un preț superior. În anul 2000, diferența de preț rezultată din

intermedierea aprovizionării cu materii prime în perioada 14 aprilie 2000 - 31

decembrie 2001, contravaloarea contractului de comision - calculate prin Nota

de constatare a D.G.F.P. Dolj din 29 ianuarie 2001, profitul realizat de SC

E.P. SRL Motru în perioada decembrie 2001 - ianuarie 2002, suma de 632.000.000

ROL reprezentând rate achitate din contractul de leasing pentru mașina de

termoformare și primele plătite pentru asigurări de viață, achitate pentru

angajații unității falite.

De asemenea,

inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 1.941.489,01 dolari SUA și de

45.994.962 ROL către A.V.A.B. București, reprezentând creanța preluată față de

SC H. SNC Craiova, în valoare de 32.075.696.421 lei, din care a achitat suma de

100.768,50 dolari SUA.

II) Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel atât inculpatul N.V., cât și părțile civile M.V. și

Statul Român - A.N.A.F. București - prin D.G.F.P. Dolj.

Apelurile părților,

în primul ciclu procesual, au fost soluționate prin Decizia penală nr. 166 din

9 decembrie 2008 pronunțată în Dosar nr. 16077/63/2007 al Curții de Apel

Craiova, prin care a fost admis apelul inculpatului și respinse apelurile

părților civile, ca nefondate, iar în rejudecare, s-a desființat în parte

sentința apelată, dispunându-se achitarea inculpatului pentru inf. prev. de

art. 215

1

alin. (1) C. pen. (fapta descrisă în rechizitoriu la pct.

2 lit. b), în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit.

b) C. proc. pen., precum și schimbarea modalității de executare a pedepsei

rezultante, în suspendarea executării sub supraveghere conform art. 86

1

- 86

6

C. pen.

III) Împotriva

acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Craiova, părțile civile M.V. și A.N.A.F. București și inculpatul N.V.,

înregistrându-se Dosarul nr. 16077/63/2007 pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Prin Decizia penală

nr. 1319 din 9 aprilie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis

recursurile, a casat decizia și a trimis cauza pentru rejudecarea apelurilor la

aceeași instanță, reținând, în esență, că, prin decizia recurată nu au fost

analizate criticile și apărările formulate de inculpat și de părțile civile,

instanța de apel omițând să se pronunțe asupra tuturor probelor și faptelor

deduse judecății, atât sub aspect penal, cât și sub aspect civil.

În al doilea ciclu

procesual, s-a înregistrat Dosarul nr. 2399/54/2009 pe rolul Curții de Apel

Craiova, având ca obiect apelurile declarate de inculpat și de părțile civile

împotriva Sentinței penale nr. 248 din 6 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul

Dolj.

IV) Prin Decizia

penală nr. 90 din 8 aprilie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Craiova,

apelurile declarate de inculpat și de partea civilă A.N.A.F. București au fost

admise, desființându-se în parte sentința și, în rejudecare, s-a procedat la

reîncadrarea juridică a infracțiunilor de la punctele 6 și 1 din rechizitoriu,

în infracțiunile prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin.

(2) și art. 13 C. pen. și prev. de art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr.

85/2006 cu aplic. art. 13 C. pen., constatându-se intervenită prescripția

răspunderii penale și dispunându-se încetarea procesului penal, conform art. 11

pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., pentru

infracțiunile prev. de art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006 cu

aplic. art. 13 C. pen.; art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 (fost

art. 266 pct. 2 din aceeași lege); art. 271 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 (fost

art. 265 pct. 2 din aceeași lege); art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 290

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art.

41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.; a fost menținută soluția de condamnare

a condamnatului pentru infracțiunea prev. de art. 215

1

alin. (1) C.

pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., alături de dispoziția de grațiere a

pedepsei conform art. 1 din Legea nr. 543/2002; s-a înlăturat obligarea

inculpatului la plata sumei de 662.225,7 lei către A.N.A.F. București,

dispunându-se obligarea aceluiași inculpat, la plata sumei de 39.434 lei

despăgubiri către A.N.A.F., în solidar cu partea responsabilă civilmente

U.P.R.C.D. - Filiala Dolj, cu dobânzi și penalități de întârziere și a sumei de

751.139 lei despăgubiri, către A.N.A.F., în solidar cu SC H. SNC Craiova, cu

dobânzi și penalități de întârziere. Apelul părții civile M.V. a fost respins,

ca nefondat.

V) Împotriva acestei

decizii au declarat recurs inculpatul N.V. și părțile civile M.V., A.N.A.F.

București și SC H. SNC Craiova.

Prin Decizia penală

nr. 4443 din 9 decembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, recursurile au fost admise dispunându-se casarea deciziei recurate și

trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelurilor la Curtea de Apel Craiova.

În motivarea deciziei

instanței de recurs, s-a reținut, în esență, că instanța de apel nu a respectat

dispozițiile din decizia de casare anterioară, în sensul că nu a analizat toate

criticile formulate de apelanți și, totodată, că în mod greșit a fost

conceptată în cauză SC H. SNC Craiova, în calitate de parte responsabilă

civilmente, în realitate, aceasta având calitate de parte civilă.

VI) Primind cauza în

rejudecare, la Curtea de Apel Craiova s-a înregistrat Dosarul nr.

2399/54/2009*, apelanții precizându-și motivele de apel după cum urmează:

Inculpatul N.V. a

solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și, în rejudecare,

să se dispună încetarea procesului penal pentru toate infracțiunile din Legea

nr. 31/1990 deduse judecății, precum și pentru infracțiunile de evaziune

fiscală și participație improprie la fals prev. de art. 31 C. pen. rap. la art.

290 C. pen., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale, iar pentru

infracțiunea de delapidare prev. de art. 215

1

C. pen., a solicitat

achitarea sa în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.; în motivarea ultimei

critici, inculpatul a arătat că, prin sentința apelată, ca și prin deciziile

anterioare pronunțate de instanța de apel, nu au fost analizate apărările

invocate de el și nu a fost lămurită situația de fapt care să-i justifice

vinovăția, deoarece nu au fost descrise, în concret, actele materiale din

conținutul infracțiunii de delapidare în formă continuată. A arătat că, în

privința contractului de leasing (faptă descrisă în rechizitoriu la pct. 2b),

operațiunea juridică a cesionării între SC H. SNC și SC E.P. SRL a transmis

numai obligația de plată a ratelor restante către societatea furnizoare, care

și-a prezervat dreptul de proprietate asupra utilajului până la plata integrală

a ratelor de leasing, situație în care, neexistând un transfer al proprietății,

nu s-a produs un prejudiciu pentru SNC, contractul dintre părți fiind

consensual; în privința comisioanelor plătite de cele trei societăți

administrate de el, către U.P.R.C.D. - Filiala Dolj (fapte descrise în

rechizitoriu la pct. 2a), inculpatul a arătat că aceste sume au fost

justificate de lucrările de consultanță efectuate, între societăți și asociație

fiind încheiate contracte de consultanță pentru care nu s-a solicitat anularea

în cursul procedurii penale; totodată, a arătat că delapidarea nu se putea

realiza prin intermediul unei persoane juridice (U.P.R.C.D.), mai ales că, în

cauză, nu s-a stabilit nici modalitatea prin care el și-ar fi însușit suma de

bani indicată de rechizitoriu și nici data la care s-a realizat această

însușire.

În privința laturii

civile a cauzei, a solicitat exonerarea sa de plată, arătând că intervenirea

prescripției răspunderii penale constituie un impediment pentru stabilirea

vinovăției sale, astfel că nu poate fi obligat la plata de despăgubiri derivate

din faptele penale prescrise; a susținut că acțiunea civilă promovată în

procesul penal de către A.N.A.F. se referă la creanțe solicitate și în cadrul

procedurii comerciale a lichidării judiciare a societății falite (H. - SNC),

fără să existe raport de cauzalitate între această acțiune civilă și

prejudiciul reținut prin rechizitoriu. În ceea ce privește stabilirea

prejudiciului produs în speță, a solicitat să fie analizate apărările formulate

de el în ciclurile procesuale anterioare, astfel: pentru pretinsa pagubă

rezultată din închirierea mijloacelor de producție ale societății falite, a

arătat că această operațiune a avut loc cu acordul lichidatorului judiciar și

nu poate fi reținută în concurs cu prejudiciul rezultat din infracțiunea de

înstrăinare a activelor; a susținut că expertiza contabilă efectuată la

urmărirea penală stabilește că inculpatul nu a înstrăinat activele societății

falite, iar continuarea activității prin SC E.P. a permis obținerea unor sume

de bani folosite pentru plata creditorilor înscriși la masa credală, în

falimentul SNC; totodată, a arătat că și SC E.P., în privința căreia, în

rechizitoriu s-a reținut că ar fi obținut profit folosind echipamentele de

producție ale H. SNC, a fost supusă aceleiași proceduri, creditorii SNC fiind

înscriși la masa credală în falimentul SC E.P., unde s-a constatat că această

societate nu mai datorează sume de bani, ca urmare a compensării datoriilor. În

privința prejudiciului rezultat din infracțiunea de evaziune fiscală,

inculpatul a arătat, pe de o parte, că nu a existat intenția sa de a se

sustrage de la plata obligațiilor fiscale către stat și a lăsat la aprecierea

instanței stabilirea cuantumului prejudiciului.

Partea civilă Statul

Român - A.N.A.F. București - prin D.G.F.P. Dolj a solicitat obligarea

inculpatului la plata sumelor de: 751.139 lei în solidar cu SC H. SNC Craiova

și a sumei de 39.334 lei în solidar cu U.P.R.C.D. - Filiala Dolj, precum și la

plata accesoriilor legale prevăzute de C. proc. fisc., începând cu data de 31

martie 2006, și până la data plății sumei datorate, arătând că aceste creanțe

nu au fost examinate de instanța de fond, care nu s-a pronunțat asupra cererii

părții civile; în privința calității de părți responsabile civilmente a celor

două persoane juridice, s-a arătat că inculpatul a săvârșit activitatea

infracțională în calitate de reprezentant al acestora, fiind astfel

îndeplinite, în opinia apelantei, condițiile de angajare a răspunderii civile

delictuale a comitentului.

Partea civilă M.V. a

solicitat rejudecarea laturii civile a cauzei, în sensul obligării inculpatului

la plata tuturor sumelor pretinse, în sumă de 5.549.518 euro, reprezentând

cota-parte din profitul obținut de inculpat din activitatea infracțională,

drepturile bănești cuvenite raportat la calitatea de asociat, în sumă de 12.500

euro, precum și daune morale în sumă de 10.000 euro, aferente prejudiciului

dedus din situația litigioasă a părților, care a necesitat procese civile și

penale de lungă durată.

Prin Decizia penală

nr. 211 din 24 octombrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția penală, a dispus

următoarele:

A admis apelul

declarat de inculpatul N.V. împotriva Sentinței penale nr. 248 de la data de 6

iunie 2008, pronunțară de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 16077/63/2007.

A respins, ca

nefondate, apelurile declarate de părțile civile M.V. și Statul Român -

A.N.A.F. București - prin D.G.F.P. Dolj, împotriva Sentinței penale nr. 248 de

la data de 6 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr.

16077/63/2007.

Instanța de apel a

desființat, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând, a dispus

următoarele:

1) În baza art. 11 pct.

2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. coroborat cu art.

124 C. pen. și art. 122 lit. d) C. pen. a încetat procesul penal față de

inculpatul N.V. pentru:

- o infracțiune prev.

de art. 271 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 (fost art. 265 alin. (1) pct. 2 din

Legea nr. 31/1990), cu aplic. art. 13 C. pen., faptă descrisă la punctul 4 din

rechizitoriu;

- o infracțiune prev.

de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 (fost art. 266 alin. (1) pct. 2 din

Legea nr. 31/1990), cu aplic. art. 13 C. pen., faptă descrisă la pct. 3 în

rechizitoriu;

- o infracțiune prev.

de art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006 (fost art. 276 lit. b) din

Legea nr. 31/1990) cu aplic. art. 13 C. pen., fapte descrise la pct. 1 din

rechizitoriu;

- o infracțiune prev.

de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (fost art. 13 din Legea nr.

87/1994) cu aplic. art. 13 C. pen., faptă descrisă la pct. 6 din rechizitoriu;

- o infracțiune prev.

de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen. (fapte descrise la pct. 5 din rechizitoriu).

2) În baza art. 215

1

alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (fapte expuse în

rechizitoriu la pct. 2 lit. a), în dauna societăților H. SNC Craiova. H. SRL

Motru și E.P. SRL Motru) a condamnat pe inculpatul N.V. la pedeapsa principală

de 4 (patru) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului

de a fi administrator al unei societăți comerciale pe o perioadă de 3 ani,

conform art. 64 lit. c) C. pen.

A făcut aplicarea

art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2)

C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale,

pe durata termenului de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

alin. (1) lit. a) - d) C. pen., a obligat inculpatul ca, pe durata termenului

de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la

datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj;

- să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință, locuință și orice deplasare

care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Conform art. 359 C.

proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

S-a făcut aplicarea

art. 71 alin. (5) C. pen.

3) A fost admisă în

parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă SC H. SNC Craiova și obligat

inculpatul la plata sumei de 1.263.298, 89 lei despăgubiri, în valoare

reactualizată la data plății.

A fost admisă în

parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă A.N.A.F. și obligat

inculpatul la plata sumei de 28.390 lei, în valoare reactualizată la data

plății.

A fost obligat

inculpatul, în solidar cu U.P.R.C.D., la plata sumei de 17.362,35 lei către

partea civilă SC H. SNC Craiova, în valoare reactualizată la data plății.

În baza art. 118 lit.

e) C. pen. s-a confiscat de la inculpat suma de 33.984,48 lei.

A fost respinsă

acțiunea civilă exercitată de partea civilă M.V., ca inadmisibilă.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Pentru a dispune în

acest sens, instanța de apel a reținut următoarele:

Societatea H. SNC

Craiova, unde inculpatul N.V. a îndeplinit calitatea de administrator cu puteri

depline, a intrat în procedura reorganizării judiciare conform Legii nr.

64/1995, la data de 5 noiembrie 1998, pentru incapacitate de plată a creditului

contractat la B. SA, inculpatul având în continuare drept de administrare a

societății în perioada 5 noiembrie 1998 - 31 august 1999, dată la care s-a

numit un administrator judiciar în persoana numitei A.F., care a îndeplinit

această funcție până la data de 23 martie 2000; la această dată, societatea a

intrat în procedura lichidării judiciare, fiind numiți mai mulți lichidatori în

perioada 23 martie 2000, la zi.

Or, reprezentantul

legal al societății falite era lichidatorul judiciar, astfel că, începând cu

data de 23 martie 2000, inculpatul nu mai avea drept de administrare a

societății, iar pentru perioada anterioară (etapa reorganizării judiciare),

inculpatul, în calitate de administrator, putea încheia tranzacții, dar

condiționat de confirmarea acestora de către judecătorul-sindic.

În fapt, în perioada

analizată în prezenta cauză (1998 - 2001), se constată că, în luna mai 1999,

inculpatul - în calitate de administrator al SC H. SNC - înființează o filială

a acestei societăți, respectiv SC H. SRL Motru, iar la data de 4 aprilie 2000,

înființează o altă societate, respectiv SC E.P. SRL Motru, unde îndeplinea

calitatea de administrator unic.

Deoarece societatea

angajată în procedura reorganizării și lichidării judiciare deținea o linie de

producție caserole profitabilă, inculpatul a elaborat o serie de manopere

frauduloase în scopul diminuării patrimoniului societății falite și, pe cale de

consecință, sustragerii de la plata creditorilor înscriși la masa credală.

1 august 2000, este încheiat un contract de comision între SC H. SNC și SC E.P.

SRL, prin care E.P. se angaja să asigure furnizori de materie primă și

cumpărători pentru produsele SNC, precum și alte spații de lucru, în schimbul

unui comision lunar în valoare de 3.700 dolari SUA.

Or, din examinarea

actelor contabile ale acestor societăți, rezultă că materia primă s-a

aprovizionat în realitate de la furnizorii care s-au aflat inițial în raporturi

contractuale cu H. SNC, anterior declanșării procedurii falimentului, dar prin

intermediul fie a SC E.P., fie a H. SRL Motru, iar vânzările de produse

(ambalaje rezultate din activitatea de producție a H. SNC) s-au realizat, prin

intermediul acelorași societăți, către beneficiarii care, și anterior, s-au

aflat în relații comerciale cu SNC.

În acest mod, s-au

creat artificial mai multe fluxuri de vânzare-cumpărare materii prime și

produse finite, deși, în raport de specificul activității (producerea de

ambalaje - caserole), atât materia primă, cât și produsul nu puteau fi

procurate și valorificate decât către partenerii de afaceri aflați în raporturi

comerciale cu H. SNC, anterior declanșării procedurii insolvenței (respectiv

beneficiarii T. și R.).

Totodată, se reține

că prețurile de achiziție și de vânzare au fost modificate în defavoarea

societății aflate în insolvență, respectiv aceasta achiziționând materie primă

la prețuri sensibil superioare celor anterioare (adaos de 98%), care au fost în

continuare practicate de societățile interpuse în raporturile cu furnizorii și,

totodată, comercializând produsul finit la prețuri inferioare celor obținute

ulterior de societățile interpuse, de la beneficiari, în acest fel, rezultând

un prejudiciu total în valoare de 7.626.770.367 ROL, la care se adaugă și

valoarea comisionului plătit de H. SNC, 60.790.474 ROL (conform raportului de

expertiză).

Ulterior, contractul

încheiat între H. SNC și E.P. SRL privind vânzarea ambalajelor a fost anulat ca

efect al hotărârii Tribunalului Dolj, definitivă prin Decizia civilă nr. 608

din 12 octombrie 2001 a Curții de Apel Craiova, dispunându-se repunerea

părților în situația anterioară, reținându-se că inculpatul nu mai avea drept

de administrare al societății aflate în procedura lichidării judiciare.

inculpatul dispune vânzarea de către SC H. SNC către SC E.P. SRL în perioada 1

ianuarie 2000 - 31 decembrie 2000, a unor artificii, la prețul de 52.297.690

ROL, prețul fiind sensibil inferior celui anterior practicat pentru vânzare,

după care, SC E.P. a revândut aceste mărfuri și a obținut un profit în valoare

de 296.469.324 ROL, aceasta reprezentând o altă modalitate de diminuare a

patrimoniului societății falite.

2000, prevalându-se de aceeași calitate de administrator al societății aflate

în insolvență, inculpatul a dispus plata unor prime de asigurare pentru

angajați, către SC. N., în valoare de 26.550.000 ROL, deși, în condițiile

declanșării procedurii insolvenței, aceste plăți necesitau acordul

judecătorului-sindic, ceea ce, în speță, nu s-a realizat.

În opinia instanței

de apel, actele materiale expuse anterior întregesc conținutul constitutiv al

infracțiunii de bancrută frauduloasă, astfel cum este reglementat de art. 143

alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006 (în reglementarea anterioară prev. de

art. 276 lit. b) din Legea nr. 31/1990), deoarece toate reprezintă modalități

de înstrăinare a unor părți din activele societății aflate în procedura

insolvenței, în frauda creditorilor.

În acest ultim sens,

se reține că sintagma "active" include totalitatea activelor

materiale și bănești care servesc la desfășurarea activității societății,

respectiv bunurile materiale care iau parte la ciclul de producție, atât în

accepțiunea activelor fixe - bunuri corporale implicate în activitatea

productivă care formează obiectul de activitate al societății, care se consumă

treptat și își transferă parțial valoarea asupra produselor fabricate, pe

măsura utilizării lor (precum spațiul de producție, instalațiile, echipamentele

de producție) - cât și a activelor circulante reprezentate de materii prime, combustibil,

produse finite, mărfuri, ambalaje și mijloace bănești (conform explicațiilor

conținute în doctrină - "Societățile Comerciale" - paginile 94 - 98,

Editura "Șansa", autori: C. Bârsan, A. Țiclea, V. Dobrinoiu, M.

Toma).

administrat în cauză demonstrează și că, între SC H. SNC și SC E.P. SRL, ambele

reprezentate de inculpat, s-a încheiat un contract de închiriere a

capacităților de producție, în luna decembrie 2000, deși inculpatul nu mai avea

drept de reprezentare a H. SNC începând cu data de 23 martie 2000, astfel că SC

E.P. a fabricat ambalaje până în luna ianuarie 2002, mărfuri pe care le-a

valorificat, obținând venituri în sumă de 897.840.625 ROL. Din verificările

efectuate de expertul contabil, rezultă că obligația de plată a chiriei,

asumată de SC E.P. prin acest contract, a fost executată numai în luna

decembrie 2000, respectiv suma de 168.067.226 ROL. Totodată, se reține că, din

exploatarea liniei de producție a rezultat diminuarea valorii de inventar, prin

uzură, a echipamentelor respective, înregistrându-se astfel un prejudiciu în

valoare de 914.201.925 ROL dedus din diferența valorii acestor active, la data

de 31 decembrie 2001 (33.755.771.892 ROL), față de 31 martie 2000

(34.669.973.817 ROL).

Or, în opinia

instanței de apel această activitate întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 (în reglementarea

anterioară art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990), deoarece utilizarea liniei

de producție s-a făcut în detrimentul Societății H. SNC, în scopul favorizării

SC E.P. SRL, unde inculpatul avea interes direct, în calitate de asociat și

administrator; reaua-credință a inculpatului este demonstrată de împrejurarea

că s-a prevalat de un drept de administrare pe care nu îl mai putea exercita,

pentru societatea H. SNC și, de asemenea, de împrejurarea că plata chiriei

stipulată în contract a avut loc numai în prima lună, deși contractul a fost

încheiat pentru o perioadă de 1 an, iar societatea locatară a obținut profit

din activitatea de producție realizată cu echipamentele societății locatoare.

aflate la dosarul cauzei atestă că SC H. SNC Craiova a avut și un asociat

olandez care s-a retras din societate la data de 16 decembrie 1998 și, urmare a

neînțelegerilor dintre acesta și restul asociaților, privitor la dreptul de

creanță al acestuia, cetățeanul olandez a reținut un mijloc de transport. În

aceste condiții, inculpatul a dispus întocmirea de facturi pentru lipsa de

folosință a acestui autovehicul în perioada 1998 - 2000, în valoare totală de

3.876.274.100 ROL (raportul de expertiză contabilă), care au fost înscrise în

evidențele contabile ale societății, conducând la denaturarea situației

financiare a acesteia. Ulterior, prin Sentința civilă nr. 315 din 20 decembrie 2001

a Tribunalului Dolj, aceste facturi au fost anulate.

În opinia instanței

de apel, această activitate întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

prev. de art. 271 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 (în reglementarea anterioară

art. 265 pct. 2 din Legea nr. 31/1990), urmând să fie respinsă ca nefondată,

apărarea apelantului inculpat, care a invocat împrejurarea că bilanțul contabil

aferent perioadei analizate a fost întocmit de lichidatorul judiciar, deoarece

legea incriminează două modalități alternative în latura obiectivă a

infracțiunii: fie prezentarea unei situații financiare inexacte (ceea ce ar

implica bilanțul contabil), fie prezentarea unei situații financiare cu date

inexacte asupra condițiilor economice ale societății (ceea ce include și prezentarea

de documente cu valoarea contabilă care să reflecte situația economică a

societății). De altfel, din verificările efectuate de experții contabili cu

ocazia întocmirii expertizei, s-a reținut că, pentru anul 2000, raportarea

semestrială, la data de 30 iunie 2000, a fost semnată de către inculpat, și

doar bilanțul din 31 decembrie 2000 a fost semnat de lichidatorul judiciar.

privește infracțiunea de delapidare prev. de art. 215

1

alin. (1) C.

pen., s-a reținut că, prin actul de sesizare a instanței, au fost expuse

faptele inculpatului de a însuși sume de bani de la SC H. SRL, SC H. SNC și de

la SC E.P. SRL, sub forma plăților datorate pentru contracte de consultanță

fictive în perioada 1998 - 2001, în valoare totală de 938.468.446 ROL, precum

și de a însuși un utilaj de termoformare prin cesionarea unui contract de

leasing încheiat între SC H. SNC și SC E.P. SRL.

Din probele

administrate în cauză, instanța de apel a reținut ca dovedită numai

infracțiunea de delapidare în formă continuată, constând în însușirea de sume

de bani de la cele trei societăți pe care le administra, după cum urmează: pe

de o parte, evidențele contabile încheiate pentru U.P.R.C.D. atestă că SC H.

SNC, SC H. SRL și SC E.P. SRL s-au efectuat plăți către U.P.R.C.D., fie prin

virare în cont, fie prin plăți în numerar, în perioada august 1998 - decembrie

2001, după cum urmează: 100.623.596 ROL de la H. SNC; 339.844.800 ROL de la SC

E.P. SRL și 73.000.000 ROL de la SC H. SRL; totodată, se reține că inculpatul a

ridicat valoarea totală de 938.468.446 ROL reprezentând cheltuieli de protocol

și diurnă, din sumele de bani încasate atât din contractele de consultanță, cât

și din cotizațiile plătite de aceste societăți.

Or, din analizarea

obiectului de activitate al U.P.R.C.D. - Filiala Dolj (asociație nonprofit) și

a condițiilor faptice în care a funcționat, se reține că nu s-au întocmit în

mod real lucrări de consultanță pentru societățile în discuție, ci, mai mult,

singurul raport de consultanță prezentat a fost întocmit de către SC H.A.

București și SC C.A. SA București, pentru SC H. SNC Craiova și SC H. SRL Motru,

fiind modificat la rubrica emitentului, pentru a crea aparența că a fost

întocmit de către U.P.R.C.D.; în același scop, s-a modificat și registrul de

intrări-ieșiri al U.P.R.C.D. pentru a crea aparența înregistrării unui contract

de consultanță la data de 1 noiembrie 1998.

În ceea ce privește

modalitatea de încasare a banilor și însușirea acestora de către inculpat, s-au

reținut ca elocvente declarațiile martorelor B.M. și S.L., din care rezultă că

viramentele de la SC H. SRL și SC E.P. SRL erau înregistrate contabil de

martore din dispoziția lui N.V., care preciza suma ce urma a fi virată și ce

reprezenta, martorele întocmind chitanță sau ordin de plată; aceleași martore

relatează că sumele din contul bancar aparținând U.P.R.C.D. se depuneau fie la

unitatea bancară, pe card, aflat în posesia exclusivă a inculpatului și în

numerar, la casierie, inculpatul ridicând în mod obișnuit sume de bani prin

folosirea cardului, precum și numerarul depus în casierie, pentru care aducea

chitanțe justificative. Martora B.M. relatează și împrejurarea că, din contul

curent al U.P.R.C.D. era alimentat contul de cârd utilizat de inculpat.

În aceste condiții,

în cauză, prima instanță a reținut justificat că inculpatul, sub aparența unor

contracte de consultanță fictive, pentru care s-a dispus anularea, subsecvent

soluției de condamnare pentru participație improprie la fals în înscrisuri sub

semnătură privată, a dispus virarea unor sume de bani importante în cont sau

plăți în numerar, la o persoană juridică unde avea drept exclusiv de dispoziție

asupra acestor valori, după care ridica sume de bani importante în baza unor

documente aparent justificative.

Or, în condițiile în

care atât alimentarea contului U.P.R.C.D. cât și ridicarea sumelor de bani de

către inculpat, sunt dovedite cauzei (după cum rezultă din raportul de

expertiză citat anterior), infracțiunea de delapidare, în modalitatea

însușirii, astfel cum este incriminată de art. 215

1

alin. (1) C.

pen., este probată în cauză, urmând a fi reținută în sarcina inculpatului în

modalitatea infracțiunii continuate (față de durata în timp a activității

infracționale și de pluralitatea persoanelor juridice prejudiciate), conform

art. 41 alin. (2) C. pen.

În opinia instanței

de apel, apărarea formulată de apelantul inculpat în sensul că infracțiunea de

delapidare nu se poate realiza prin intermediul unei persoane juridice, este

nefondată, întrucât modalitatea de comitere a infracțiunii constă în folosirea

unui mijloc fraudulos - contracte de consultanță fictive - care să justifice

scoaterea unor bunuri din patrimoniul societăților (sumele de bani reprezentând

contravaloarea serviciului de consultanță), pentru