ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1319/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1319/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 248 din 6 iunie 2008, Tribunalul Dolj, în

dosarul nr. 16077/63/2007, a admis în parte cererea de schimbare a încadrării

juridice a faptelor formulată de inculpatul N.V., prin apărătorul ales, avocat

M.G.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea

juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art.

40 din Legea nr. 82/1991

raportat la art. 289 C. pen. și art. 13 din

Legea nr. 87/1994 în infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, fost art. 13

din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 41 alin. (2) C.

pen., a fost condamnat inculpatul N.V., la

pedeapsa

de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64

lit. c) C. pen., dreptul de a fi comerciant.

În baza art. 215

1

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare

(pct. 2 rechizitoriu).

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat grațiată în

întregime pedeapsa aplicată.

S-a atras atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 7 din Legea nr.

543/2002.

În baza art. 272 alin. (1) pct. 2 din

Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art.

13 C. pen., fost art.

266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa

de un an închisoare (pct. 3 rechizitoriu).

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat grațiată

condiționat pedeapsa aplicată.

S-a atras atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 7 din Legea nr.

543/2002.

În baza art. 271 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu art. 13 C. pen., fost art.

265 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa

de un an și 6 luni închisoare (pct. 4 rechizitoriu).

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat grațiată

condiționat pedeapsa aplicată și s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 7.

În baza art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea

nr. 85/2006 cu aplicarea art. 13

C. pen., fost art. 276 lit.

b) din Legea nr. 31/1990 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani

și 6 luni închisoare (pct. 1 rechizitoriu).

În baza art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la

pedeapsa de un an închisoare (pct. 5 rechizitoriu).

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen.,

inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani

interzicerea dreptului de a fi comerciant prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen.

S-au aplicat art. 71 și 64 lit. a),

dreptul de a fi ales și lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestul

preventiv cu începere de la 08 aprilie 2002 - 26 august 2002.

S-au anulat actele false.

S-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă M.V., domiciliat

în Craiova, ca neîntemeiată.

A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente

SC E.C. SRL Motru la 66.099,34 lei despăgubiri civile către A.N.A.F. București

cu dobânzi și penalități de întârziere percepute până la data achitării

debitului (p.v. 26773 din 24 mai 2004 al – D.G.F.P. Gorj).

A fost obligat inculpatul la 662.225,7 lei

către A.N.A.F. București, cu

dobânzi și penalități de întârziere

până la achitarea debitului, la 1.261.267,4 lei către H.K.R. Craiova și la

1.941.489,01 dolari S.U.A. și 4.599,4 lei către A.V.A.B. București.

A fost obligat inculpatul la 5.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea

statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea

situație de fapt:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj nr.

1220/P/2000, a fost trimis în judecată în stare

de arest preventiv inculpatul

N.V., sub învinuirea săvârșirii

infracțiunilor de bancrută frauduloasă, art. 176 lit. b) din Legea nr. 31/1990,

delapidare, art. 215

1

alin. (1) C. pen., folosirea cu rea-credință a

bunurilor societății în scop

contrar

intereselor acesteia pentru a favoriza o altă societate în care avea

interese, art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990,

prezentarea cu rea-credință

creditorilor și asociaților a unui bilanț

contabil cu date inexacte, art. 265 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, participație

improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată, art. 31 raportat la art.

290 C. pen., evaziune fiscală, art. 13 din Legea nr. 87/1994 și fals

intelectual prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C.

pen.

Din cuprinsul actului de sesizare a instanței a rezultat, în esență că,

în perioada 1999 - 2000, în calitatea sa de administrator al SC H.

K.R.I. S.N.C. Craiova, aflată în procedura de

lichidare

judiciară și faliment ca urmare a neachitării ratelor scadente

la împrumuturile contractate, a dispus în folosul său înstrăinarea unor valori

din patrimoniul acesteia în detrimentul celuilalt acționar M.V. și a

creditorilor.

Astfel, a înființat în anul 1999 și o filială a aceleiași societăți în

orașul Motru, iar ulterior, pentru a înlătura inconvenientele legate de

gestionarea resurselor bănești, a înființat la data de 4 aprilie 2000 SC E.P. SRL

Motru, prin intermediul căreia a derulat operațiunile comerciale ale societății

aflată în procedura falimentului, închiriind o parte din mijloacele de

producție ale acesteia, fabricând aceleași produse până în luna ianuarie 2002,

ca producător direct și singur beneficiar al veniturilor obținute.

De asemenea, în calitate de președinte ale filialei Dolj a U.P.R.C.D.

și-a însușit, indirect, sume de bani provenite de la societățile pe care le

administra sub aparența unor contracte de consultanță nereale, în perioada 8

noiembrie 200 - 19 decembrie 2001.

La data de 15 februarie 2001 a cesionat în calitate de reprezentant al

SC

H.K.R. S.N.C. Craiova, printr-un

contract încheiat cu SC E.P.C.

SRL Motru, atât leasingul, cât și

utilajele achiziționate pentru prelucrarea

materialelor

plastice, fără a stipula clauze privind recuperarea prețului deja

plătit

de societatea aflată în procedura falimentului.

De asemenea, după declanșarea procedurii de faliment a dispus

întocmirea de facturi ce constatau debite în sarcina cetățeanului olandez K.L.A.

retras din societate în data de 6 decembrie 1998, reprezentând lipsa de

folosință pentru autovehiculul TIR reținut în Olanda

pentru neplata părților sociale ale fostului său asociat în sumă de

300.000

guldeni, în scopul denaturării realității situației financiare,

majorări artificiale a veniturilor și realizării de beneficii fictive.

Pentru a justifica viramentele de bani în contul U.P.R.C.D., a dispus

întocmirea fictivă de contracte de consultanță cu societățile pe care le

administra deși, nici filiala Dolj și nici forul ierarhic nu avea specialiști

pentru întocmirea unor astfel de studii.

Lucrările de consultanță în beneficiul societăților administrate de

inculpat au fost efectuate de SC H. București și SC C.

A. SA București, lucrări care la cererea acestuia au fost falsificate

sub

aspectul emitentului.

Examinând întregul material probatoriu administrat în cauză, plângerea

penală formulată de partea civilă M.V., sentințele civile nr. 344/2001 și

143/2001 pronunțate de secția comercială și de contencios administrativ a

Tribunalului Dolj, rapoartele d expertiză contabilă efectuate în cauză actul

adițional autentificat sub nr. 5367 din 16 dec. 1998 contractul de consultanță

din 01 noiembrie 1998 încheiat de U.P.R.C.D. - Filiala Dolj, cererile de

constituire ca părți civile a A.V.A.S. București a lichidatorului SC A. SA, a

părții civile M.V., depozițiile martorilor: S.L., B.M., M.O., B.M., P.R.C., P.Ș.,

A.F.R.R., V.A. coroborate cu declarațiile inculpatului, instanța a reținut

următoarea situație de fapt:

Inculpatul a înființat împreună cu partea civilă M.V. și cetățeanul

olandez K.L.A., SC H.K.R.I. S.N.C., având ca obiect de activitate producerea de

ambalaje din plastic folosite în industria alimentară.

În anul 1999 societatea a angajat credite bancare pentru achiziționarea

de utilaje și materii prime pe care n-a mai putut să le restituie la datele

scadente ceea ce a condus la declanșarea procedurii falimentului de către B. SA

Craiova, acțiunea fiind admisă și numit lichidator judiciar la data de 20

aprilie 2000.

Până la soluționarea acestei acțiuni

cetățeanul olandez a cesionat la

data de 16 decembrie 1999,

părțile sale sociale celorlalți doi asociați M.V. și N.V.

În calitatea sa de administrator al societății aflate în procedura

lichidării judiciare, inculpatul a recurs la o

serie de modalități pentru a ocoli

contul bancar al acesteia supus

controlului judecătorului sindic, continuând producția cu aceleași utilaje în

scopul transferării veniturilor astfel obținute, la altă societate în care avea

interese.

În aceeași perioadă a dispus înstrăinarea

unor valori din patrimoniul

societății aflate în faliment,

prejudiciind, astfel, creditorii și deopotrivă pe celălalt acționar M.V. care a

conștientizat că măsurile luate diminuau masa credală.

Astfel, în anul 1999, inculpatul a înființat, după ce instanța a admis

acțiunea de lichidare a SC H.K.R. S.N.C., o filială a aceleiași societăți în

orașul Motru, județul Gorj care era mai dificil de supravegheat.

La data de 04 aprilie 2000, inculpatul a înființat SC E.P.C. SRL Motru,

în care deținea alături de soție 19 din cele 20 de

părți sociale, iar la data de 4 mai  2000 a majorat capitalul social cu

un aport

adus de la această societate, de 22 milioane lei, filialei

Motru a SC H.K.R.

În acest mod, SC E.P.C. SRL a devenit acționar majoritar al SC H.K.R. S.N.C.

Motru, care avea același obiect de activitate cu cel al societății în faliment,

societate prin care s-au derulat ulterior, începând cu 9 august 2000

raporturile cu furnizorii de materii prime.

În calitatea sa de reprezentant al SC E.P.C. SRL Motru și deopotrivă al

societății în faliment, inculpatul a încheiat un contract de comision în care a

prevăzut și clauza privind plata unui comision lunar în sumă de 3700 dolari S.U.A.

și posibilitatea SC E.P.C. SRL să practice majorări cuprinse între 0-50 %.

Urmare a acestei tranzacții, societatea în faliment a suportat

cheltuielile nejustificate pentru aprovizionarea

cu materii prime în sumă de

2.691.139.487 ROL constând în achiziționarea

la un preț superior a acestor produse celui practicat înainte de intermedierea

prin SC E.P.C. SRL Motru.

Decontările contravalorii materiilor prime au fost posibile, deoarece

acestea se compensau cu produse finite, operațiuni care scăpau cenzurii

judecătorului sindic.

În afara acestor diferențe la aprovizionarea cu materii prime,

societatea în faliment a suportat și echivalentul comisionului convenit de

60.790.474 lei, ceea ce a reprezentat o influență

negativă asupra activelor

societății.

În același mod, în scopul obținerii de profituri și prin

comercializarea producției, a comunicat beneficiarilor societății aflate în

procedura falimentului că livrările se vor face prin SC E.P. SRL Motru,

indicându-le contul în care să vireze prețul produselor.

Ca reprezentant al SC N.K.R. S.N.C. Craiova, inculpatul a încheiat

contracte cu cele două societăți în care era acționar majoritar, SC E.P. SRL și

H.K.R. SRL Motru, stipulând prețuri de vânzare inferioare celor practicate

anterior cu aceeași beneficiari, influențând nefavorabil situația financiară a

societății în faliment cu suma de 7.626.740.367 lei, determinată prin expertiza

contabilă efectuată.

În perioada de 01.01 - 31 decembrie 2000,

inculpatul a achiziționat pentru SC

E.P. SRL de la

societatea în faliment, artificii la un preț inferior celui la care fuseseră

comercializate anterior, în valoarea de 52.297.690 lei, obținând după revânzare

un profit de 296.469.324 lei, activitate ce

constituie

de asemenea o diminuare a activelor în favoarea creditorilor SC

H.K.R. S.N.C.

Craiova.

Din luna decembrie 2000, a închiriat prin SC E.P. SRL Motru

capacitățile de producție ale societății în faliment, continuând fabricarea de

ambalaje până în luna ianuarie 2002, perioadă în care, substituindu-se

fabricantului a realizat venituri de 897.840.625 ROL ce trebuia să se

regăsească ca active în patrimoniul deținătoarei acestor capacități.

Prin acest mod de administrare direct interesată societatea în faliment

a înregistrat diferențe nefavorabile în sumă totală de 10.035.146.839 lei.

În mod nelegal în luna februarie 2000 inculpatul a dispus plăți către

societatea de asigurări NEDERLLANDER, după declanșarea procedurii de lichidare

a SC H.K.R. S.N.C.

Fapta inculpatului, de a înstrăina în favoarea creditorilor, în

situația

în care SC H.K.R. S.N.C. se afla în

faliment, a unei părți însemnate din active,

întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea

nr. 85/2006, în vechea reglementare de la data comiterii infracțiunii - art. 276

lit. b) din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 13 C. pen.

sentința civilă nr. 5 din 15 iunie 1998 a

fost înființată

legal Filiala Craiova a U.P.R.C.

D.,

societate nonprofit, inculpatul îndeplinind funcția de președinte.

Prin intermediul acesteia, inculpatul și-a

însușit diferite sume de bani

provenite de la cele 3

societăți pe care le administra.

În perioada 08 noiembrie 2000 - 19 decembrie 2001, din conturile celor

3 societăți administrate de către inculpat, a fost virată în contul U.P.R.C.D.,

sub acoperirea unor contracte de consultanță, suma de 13.468.446 ROL.

Verificările financiar-contabile au concluzionat că o mare parte din

această sumă a fost utilizată pentru protocol și diurnă, în beneficiul

inculpatului, cheltuieli ce exced obiectului de activitate al U.

P.R.C.D. în conformitate cu dispozițiile art. 9

din

Legea nr. 21/1994, iar documentele justificative dovedesc că aceste operațiuni

nu reflectă realitatea.

Pe de altă parte, sumele virate de cele 3 societăți reprezentau

consultanța în beneficiul plătitorilor, or, U.P.R.

C.D. nu avea specialiști și expertiza necesară efectuării unor

astfel

de studii.

În luna octombrie 2000, sub acoperirea

unui contract de consultanță,

inculpatul

și-a însușit de la SC E.P. suma de 425.000.000 ROL

care a

fost ulterior restituită.

Prin intermediul U.P.R.C.D., inculpatul și-a însușit de la cele trei

societăți pe care le administra suma de 938.468.446 lei.

SC H.K.R. S.N.C. Craiova a încheiat la data de 25 octombrie 1999 un

contract de leasing cu o societate din Germania

pentru achiziționarea unor

utilaje necesare prelucrării materialelor

plastice, în valoare de 170.000 mărci germane.

În perioada 10 aprilie 2000 - 15 februarie 2001, societatea

cumpărătoare a achitat rate în valoare de 632.067.061 ROL după care aceste

utilaje au fost transferate din dispoziția inculpatului în baza unui contract

de cesiune către SC E.P. SRL Motru, la care acesta era administrator și

acționar majoritar.

În contractul dintre cele două societăți privind cesionarea acestor

utilaje n-au fost stipulate și clauze privind recuperarea prețului deja plătit

de 632.067.061 lei, înstrăinarea fiind făcută în folosul inculpatului.

În acest mod, inculpatul a beneficiat de drepturi bănești necuvenite de

la cele trei societăți pe care le administra, în sumă totală de 1.570.535.567

lei.

Faptele inculpatului, astfel cum au fost precizate de a-și însuși în

mod repetat valorile administrate întrunesc, în drept, elementele constitutive

ale infracțiunii de delapidare, incriminată de dispozițiile art.

215

1

alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

3.

SC H.K.R. S.N.C.

Craiova, sub administrarea inculpatului și-a continuat activitate de producție

și după declanșarea falimentului, ceea ce a condus implicit la diminuarea

activelor societății.

Expertizele contabile efectuate în cauză au determinat valoarea

contabilă a activelor societății, atât la data de 31 martie 2000, cât și la

data de 31 decembrie 2001, rezultând o diferență de 914.201.925 ROL.

În drept, fapta inculpatului de a folosi cu rea-credință bunurile

societății SC H.K.R. S.N.C., aflată în faliment, în scop contrar intereselor

acesteia și în folosul său propriu, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzută de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, în

vechea reglementare, art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 13

C. pen.

4.

La retragerea din

societate a cetățeanului olandez K.L.A. la data de 16 decembrie 1998 acesta

trebuia să primească de la ceilalți doi asociați, inculpatul N.V. și M.V.,

pentru părțile sale sociale suma de 300.000 guldeni.

Întrucât contractele care au consfințit

înțelegerea acționarilor au fost

încheiate după data de 5

noiembrie 1998 când s-a declanșat procedura falimentului SC H.K.R. S.N.C.

Craiova, s-a dispus anularea lor de către instanță.

Cetățeanul olandez a primit astfel numai o parte din această sumă

convenită, ceea ce l-a determinat să rețină în Olanda autovehiculul TIR

proprietatea H.K.R. S.N.C.

În aceste condiții, inculpatul a dispus întocmirea unor facturi ce

constatau debite în favoarea proprietarului autovehiculului produse de

cetățeanul olandez, reprezentând lipsa de folosință a mijlocului de transport,

ce au fost înregistrate în contabilitate fără existența unei baze legale.

Aceste facturi, deși au fost anulate prin sentința civilă a

Tribunalului Dolj nr. 315 din 20 decembrie 2001, au avut menirea de a denatura

realitatea situației financiare a societății aflată în faliment, prin majorarea

în acest mod a veniturilor și realizarea de beneficii fictive.

În drept, fapta inculpatului de a prezenta asociaților, cu rea-credință

o situație financiar inexactă sau date inexacte asupra condițiilor economice

ale societății, pentru ascunderea situației reale, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 271 pct. 2 din Legea nr. 31/1990,

în vechea reglementare art. 265 pct. 2 din Legea nr. 31/1990.

În calitatea sa de președinte al U.P.R.C.D. - Filiala Craiova, pentru a

ascunde scopul real al viramentelor de bani în contul acesteia, inculpatul a

dispus întocmirea fictivă de contracte de consultanță cu societățile pe care

Ie-a administrat, deși această societate non profit nu avea angajați

specialiști în domeniu, iar, pe de altă parte, în evidențele contabile nu se

regăsesc cheltuieli financiare pentru întocmirea unor asemenea studii.

Astfel de lucruri au fost întocmite pentru SC H.K.R. SRL Motru și SC

H.K.R. S.N.C. Craiova de către SC H. București și

SC C.A.

SA București, fiind ulterior falsificate la solicitarea

inculpatului, în ceea ce privește emitentul acestor studii de consultanță.

Acest fals se regăsește și în registrul de intrări-ieșiri al uniunii P.R.C.D.

unde, poziția 291 a fost modificată în sensul că înscrisul anterior „adv. uprcd”

a fost transformată în „contr. Uprcd”.

Deși contractul a fost datat 01 noiembrie 1998, fila in registru

corespunde datei de 24 august 1998.

În drept, fapta inculpatului de a determina în orice mod, cu intenție,

săvârșirea fără vinovăție de către altă persoană în mod repetat a

infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată întrunește

elementele constitutive ale participației improprii la această infracțiune,

incriminată de dispozițiile art. 31 alin. (2), raportat la art. 290 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

SC E.P. s-a încheiat la data de 01 octombrie 2000 un contract de

consultantă pentru o perioadă de un an și 3 luni în valoare totală de 100.000 dolari

S.U.A.

SC E.P. a înregistrat în baza acestui document, cheltuieli

de exploatare în sumă de 2.884.290.000 ROL s-a

regăsit în plăți efectuate

către U.P.R.C.D., astfel încât, în contul de

cheltuieli de exploatare al SC E.P. SRL Motru a

rămas evidențiată cu acest titlu suma de 1.135.600.00 ROL, plată care

n-a

fost efectuată și care a influențat, atât veniturile societății, cât

și bugetul de stat cu o influență prejuciatoare calculate prin expertizele

efectuate la suma de 283.900.000 ROL.

Cu privire la această faptă instanța a pus în discuție schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994

și art. 40 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen., urmând ca în

baza art. 334 C. proc. pen., să se dispună schimbarea încadrării juridice în

infracțiunea complexă prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, întrucât, în

conținutul laturii obiective al infracțiunii de evaziune fiscală este cuprinsă,

atât infracțiunea de fals, cât

și uzul de

fals, respectiv falsificarea de documente contabile prin atestarea

unor

împrejurări necorespunzătoare realității și evidențierea lor în actele

contabile, diminuând astfel veniturile realizate și implicit diminuarea

impozitului, taxelor și contribuțiilor datorate statului, infracțiune prevăzută

în noua reglementare prin art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu

aplicarea art. 13 și art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizare pedepselor ce au fost aplicate inculpatului instanța

a ținut seama de gradul de pericol social concret al faptelor, de împrejurările

comiterii lor, de limitele speciale ale pedepselor prevăzute de lege, de

consecințele lor și deopotrivă de circumstanțele personale ale acestuia,

apreciindu-se că scopul pedepsei statuat de dispozițiile art. 52 C. pen., nu

poate fi atins decât prin privarea sa de libertate.

Pentru această ultimă infracțiune, art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

241/2005, instanța a aplicat și pedepsele complementare prevăzute de art. 64 lit.

c) C. pen., interzicerea dreptului de a fi comerciant.

S-a constatat că pedepsele aplicate

pentru infracțiunile prevăzute de

art. 215

1

alin.

(1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; prevăzută de art. 271 alin.

(1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 271 pct.

2 din Legea nr. 31/1990 sunt grațiabile potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea

nr. 543/2002, inculpatului, urmând să i se atragă atenția asupra consecințelor

săvârșirii altor fapte penale, prevăzute de art. 7 din această lege.

În cauză au fost aplicate față de inculpat, pedepsele accesorii

prevăzute de art. 71 C. pen., art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen.

Întrucât infracțiunile au fost săvârșite în concurs real, în cauză s-a

făcut aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) și art. 35 alin.

(1) C. pen.

Instanța a computat din pedeapsa rezultantă aplicată, potrivit

dispozițiilor art. 88 C. pen., reținerea și arestul preventiv cu începere de la

08 aprilie 2002 la 26 august 2002.

În temeiul dispozițiilor art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea

actelor false, contractele de consultanță din data de 01 octombrie 2000.

În ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei, instanța a

reținut următoarele:

Partea vătămată M.V. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de

5.049.518 euro, reprezentând cota parte din profiturile societății

în perioada 1998 - 2003 și jumătate din valoarea

activelor societății, daune

morale în sumă de 10.000 de euro și 12.500

euro, reprezentând drepturi salariale, fără a face dovada calității sale

procesuale active în condițiile în care nu este reprezentantul SC H.K.R. S.N.C.

Craiova.

Această solicitate a intrat în procedura falimentului la data de 20

aprilie 2000 când a fost numit lichidator judiciar, iar eventualele despăgubiri

materiale și morale solicitate puteau fi realizate prin înscrierea la masa

credală.

Pentru motivele enunțate acțiunea formulată de M.V. asociat al SC H.K.R.

S.N.C. Craiova a fost respinsă.

În temeiul dispozițiilor art. 14 și 346 C. proc. pen., raportat la art.

998 C. civ., inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă

civilmente SC E.C. SRL Motru, pe care

a

reprezentat-o în calitate de administrator, la plata sumei de 660.099.344

ROL

despăgubiri civile către A.N.A:F. București cu dobânzi legale și penalități de

întârziere calculate până la achitarea integrală a debitului, astfel cum a

rezultat din procesul-verbal de control nr. 16773 din 24 mai 2004

încheiat de D.G.F.P. Gorj, constând în

prejudiciul produs prin înregistrarea

în contabilitate de cheltuieli ce

nu îndeplinesc condițiile de document justificativ.

Inculpatul a fost obligat la despăgubiri

civile către A.N.A.F. București

în sumă de 6.622.257.743

ROL, cu dobânzi și penalități până la achitarea debitului, reprezentând T.V.A.

impozit pe salarii impozit pe profit, fond de învățământ, fond solidaritate,

penalități și impozit de dividente (6.312.048.737 lei) stabilite pentru SC H.K.R.

S.N.C. Craiova prin procese-verbale de control nr. 3.680/2001 și 347/2002 al

fostului D.G.F.P. Dolj, precum și impozit pe profit, T.V.A., impozit pe salarii

și penalități (320.208.976 ROL) pentru U.P.R.C.D. Filiala Dolj, stabilite prin

procesul-verbal nr. 815/2002 al D.G.F.P. Dolj.

Inculpatul a fost obligat către SC H.K.R. S.N.C. Dolj prin lichidatorul

judiciar B.G. la plata sumei de 12.612.674.724 ROL, reprezentând diferențe

nefavorabile pentru societatea în faliment, rezultate din vânzările de caserole

în anul 2001 și în perioada 04 aprilie - 31 decembrie 2002, pentru

achiziționarea de artificii și vânzarea lor la un preț superior în anul 2000,

diferența de preț rezultată din intermedierea aprovizionării cu materii prime

în perioada 14 aprilie 2000 - 31 decembrie 2001,

contravaloarea contractului de comision, calculate prin nota de

constatare

a D.G.F.P. Dolj din 29 ianuarie 2001 profitul realizat de SC

E.

C. SRL Motru în perioada decembrie 2001 -

ianuarie 2002, suma de 632.000.000 ROL, reprezentând rate achitate din

contractul de leasing pentru mașina de termoformare și primele plătite pentru

asigurări de viață

achitate pentru angajații unității falite.

Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.941.489,01 dolari S.U.A.

și 45.994.962 ROL către A.V.A.B. București, reprezentând creanța preluată față

de SC H.K.R. S.N.C. Craiova, în valoare de 32.075.696.421 lei din care s-a

achitat suma de 100.768,50 dolari S.U.A.

Împotriva acestei sentințe penale au

declarat apel inculpatul N.

V. și părțile civile M.V. și

A.N.A.F. București prin D.G.F.P. Dolj.

M.V. a criticat sentința prin prisma faptului că în mod greșit s-a

apreciat că își poate realiza pretențiile prin înscrierea la masa credală,

deoarece între faptele reținute în sarcina inculpatului și a părților

responsabile civilmente și prejudiciu a existat legătură de cauzalitate. A mai

invocat faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere

privind părțile responsabile civilmente.

Partea civilă A.N.A.F. București prin D.G.F.P. Dolj în motivarea

apelului a arătat că inculpatul trebuia obligat la plata sumei de 790.753 lei,

respectiv suma de 751.139 lei în solidar cu SC H.K.R.I. Craiova și suma de

39.434 lei în solidar cu U.P.R.C.D. - Filiala Dolj.

Inculpatul a invocat următoarele motive

de apel:

Cu privire la faptele arătate la pct. 1 lit. a) și b) din sechestru, a

arătat că nu sunt menționate elementele constitutive ale infracțiunii de

bancrută frauduloasă, deoarece nici înainte, nici după intrarea societății în

lichidare judiciară, inculpatul nu a înstrăinat active în frauda creditorilor,

așa cum rezultă din expertiza efectuată în cursul urmăririi penale la

obiectivul 4, din expertiză, potrivit căruia activele au fost vândute de

lichidator. Astfel, nu s-a avut în vedere faptul că la unele materii prime

adaosul a fost zero sau foarte mic, iar în realitate nu s-a plătit niciun leu,

ci a operat compensarea cu produs finite. Totodată, SC E. SRL doar a indicat

mijloacele de producție și forța de muncă, iar inculpatul nu poate fi acuzat de

faptul că nu a adus profit unei societăți în lichidare, întrucât judecătorul

sindic și lichidatorul au avut cunoștință de operațiuni efectuate.

A mai arătat că prin sentința nr. 204 din

19 februarie 2008 s-a stabilit

cu putere de lucru judecat

că SC E. SRL nu datorează sumele de bani reținute în expertiză, rechizitoriu și

sentință.

A mai solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la

art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Privitor la pct. 1 lit. c) din rechizitoriu a arătat că nu se precitează

momentul în care au fost vândute artificiile, deoarece până la 20 martie 2000

societatea nu era în lichidare.

Referitor la pct. 1 lit. d) a invocat aceleași motive ca la lit. a) și

b), iar cu privire la lit. e) a arătat că asigurările au fost plătite cu

februarie 2000 când societatea nu era în lichidare.

În legătură cu pct. 2 lit. a) din rechizitoriu, a arătat că toate

sumele indicate de inculpat au fost justificate cu documente, iar în cauză nu

există plângeri sau constituiri de părți civile.

A mai invocat că fapta reținută la pct. 2 lit. b) nu poate constitui

infracțiunea de delapidare, deoarece nu a existat o vânzare și o cerere a

contractului de leasing, solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

A mai solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art.

10 lit. b) C. proc. pen., cu privire la faptele prevăzute la pct. 3 și 4 din

rechizitoriu, deoarece Legea nr. 31/1990 reglementează separat situația

asociatului care întrebuințează, nu poate constitui infracțiunea de delapidare,

deoarece nu a existat o vânzare și o cerere a contractului de leasing,

solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.

d) C. proc. pen.

A mai solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art.

10 lit. b) C. proc. pen., cu privire la faptele prevăzute la pct. 3 și 4 din

rechizitoriu, deoarece Legea nr. 31/1990 reglementează separat situația

asociatului care întrebuințează capitalul, bunurile sau creditul societății în

folosul sau al altuia, iar înregistrarea creanței ca efect al reținerii

bunurilor TIR în Olanda nu reprezintă o denaturare a veniturilor.

Cu privire la pct. 5 și 6 din rechizitoriu a solicitat achitarea în

baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât

un contract de consultanță nu poate produce consecințe juridice, iar

înregistrările în contabilitate au fost făcute de persoane specializate.

Referitor la latura civilă a invocat faptul că sumele arătate de A.V.A.S.

și A.N.A.F. în cererile de constituire de parte civilă, reprezintă creanțe

anterioare intrării în faliment și este imposibil să aibă ca izvor raportul

juridic penal.

A mai arătat că cererea lichidatorului judiciar este inadmisibilă

exprimând calitatea procentuală activă.

Inculpatul, în subsidiar, a solicitat suspendarea condiționată a

executării pedepsei.

Cu ocazia judecării apelurilor a fost

ascultat inculpatul, iar la cererea

acestuia a fost depusă

adresa nr. 209 din 4 noiembrie 2008 emisă de

lichidatorul

judiciar B.G. reprezentant al SC H.K.R. S.N.C. Craiova.

Prin decizia penală nr. 166 de la 9

decembrie 2008 a Curții de Apel

Craiova, secția penală și

pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 16077/63/2007, au fost

respinse, ca nefondate, apelurile declarate de părțile civile M.V. și A.N.A.F.

București prin D.G.F.P. Dolj, împotriva sentinței penale nr. 248 din 6 iunie

2008 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 16077/63/2007.

A fost admis apelul declarat de

inculpatul N.V.

S-a desființat în parte sentința.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc.

pen., a fost achitat inculpatul N.V. pentru infracțiunea prevăzută de art. 215

1

alin. (1) C. pen. [(fapta descrisă în rechizitoriu la pct. 2 lit. b)].

În baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea executării

pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 8 ani compus din

cuantumul pedepsei la care s-a adăugat un interval de timp de 5 ani stabilit de

instanță.

În baza art. 86

3

C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului

de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la S.P.V.R.S.I de pe lângă

Tribunalul Dolj;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare

de domiciliu, reședință sau

locuință și orice deplasare

care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea

locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele

lui de existență.

Datele arătate mai sus se vor comunica S.P.V.R.S.I.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub

supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a

suspendat și executarea

pedepselor accesorii.

S-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen., raportat

la art. 83 și 84 C. pen.

Au fost respinse acțiunile civile

formulate de partea civilă A.N.A.F. prin

D.G.F.P. Dolj și

A.V.A.B. București.

A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de H.K.R. Craiova prin

lichidator judiciar.

A fost obligat inculpatul către această parte civilă reprezentată prin

lichidator judiciar la 1.104.997,2360 RON daune materiale.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Au fost obligați apelanții părți civile M.V. și A.N.A.F. București prin

D.G.F.P. Dolj la câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a examinat hotărârea prin

prisma motivelor invocate și examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de

drept a apreciat că apelurile formulate de părțile civile sunt nefondate, iar

apelul inculpatului este fondat numai cu privire la fapta

arătată la pct. 2 lit. b) din rechizitoriu și la

unele aspecte ale laturii civile.

În privința celorlalte critici arătate

de inculpat, curtea de apel a considerat a fi neîntemeiate pentru următoarele

considerente:

Societatea în faliment a fost administrată

de inculpatul N.V.

până la data de 20 iunie 2001, când SC

A. SA Craiova i-a făcut cunoscut faptul că îi ridică acest drept.

În această perioadă prin activitatea desfășurată inculpatul a urmărit

și chiar a înstrăinat o parte din activele societății aflate în faliment.

Astfel, la 01 august 2008, prin încheierea contractului de comision

dintre SC H.K.R. S.N.C. Craiova și SC E. SRL Motru s-a creat în sarcina

societății aflate în faliment plata unui comision lunar în sumă de 3700 dolari S.U.A.

existând posibilitatea practicării unor majorări cuprinse între 0-50 %.

În același timp, prin contribuția inculpatului, materiile prime nu mai

erau achiziționate direct de SC H.K.R. S.N.C. Craiova și prin intermediul SC E.

SRL Motru care i le revindea la un preț superior care a aplicat adaosuri de

până la 982,98 %.

Aspectul că nu se plăteau banii, ci produsele finite nu înlătură

răspunderea inculpatului, ci scoate în evidență faptul că aceste operațiuni nu

puteau fi controlate de judecătorul sindic.

Totodată, inculpatul prin contractele încheiate în calitate de

reprezentant al SC H.K.R. S.N.C. Craiova a solicitat ca ambalajele să fie

vândute prima dată către SC E. SRL Motru la

prețuri inferioare

celor practicate anterior, după care aceste societăți

revindeau produsele beneficiarilor.

În privința faptei arătate la pct. 1 lit. c) din rechizitoriu,

semnificativă este anexa nr. 3 a expertizei efectuată la urmărirea penală în

care s-a arătat situația livrărilor de artificii prin intermediarul SC E.P. SRL

Motru.

Chiar dacă începutul vânzărilor de artificii către SC E. a fost la 01

ianuarie 2000, acestea au continuat și după intrarea H.K.R. Craiova în faliment

până la 31 decembrie 2000.

Apărarea inculpatului legată de starea

artificiilor nu este întemeiată,

deoarece aceste produse

puteau fi vândute direct beneficiarilor, și nu prin intermediul SC E. Motru.

Referitor la fapta descrisă la pct. 1 lit.

d) din rechizitoriu este evidentă

intenția inculpatului de

a diminua activele societății aflate în faliment în condițiile în care a

închiriat întreaga capacitate de producție către SC E. Motru, care s-a

substituit astfel SC H.K.R. Craiova și a realizat venituri în locul acesteia.

Pe de altă parte, deși s-a încheiat formal un contract de închiriere,

chiria a fost plătită doar pentru luna decembrie 2001.

Modul în care au fost încheiate și

executate contractele respective a

fost descris detaliat

în raportul de expertiză contabilă întocmit în faza urmăririi penale, la

obiectivul nr. 2, iar consecințele au fost arătate la

obiectivul nr. 3, astfel încât invocarea obiectivului nr. 4 de către

inculpat nu

are legătură cu aceste fapte.

În legătură cu fapta arătată la pct. 1 lit. e) din rechizitoriu, important

este aspectul că în pofida faptului că asigurările de viață s-au încheiat în

februarie 2000, suma plătită a avut repercusiuni asupra activelor societății la

data intrării în faliment.

Semnificativ pentru realizarea elementelor

constitutive ale infracțiunii

de bancrută frauduloasă este

faptul că toate acțiunile inculpatului s-au corelat, nu au fost întâmplătoare,

ci s-au derulat după un anumit plan, având drept consecință diminuarea

activelor.

Pe de altă parte, intenția inculpatului de a săvârși infracțiunea a

rezultat și din aspectul că societatea aflată în faliment nu avea nevoie de

intermedierea SC E. Motru și H.K.R. Motru, în

desfășurarea activității

sale.

Nu are importanță asupra existenței infracțiunii faptul că în cazul

societăților în nume colectiv, inculpatul

răspunde cu averea sa personală,

pentru datoriile societății în

lichidare, acest aspect, ținând de raporturile comerciale în care a fost

asigurată H.K.R. S.N.C. Craiova.

Cu privire la fapta descrisă la pct. 2 lit. a) din rechizitoriu, aceasta

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare în formă

continuată prevăzută de art. 215

1

alin.

(1) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., deoarece

inculpatul, la diferite intervale de timp, în baza aceleiași rezoluții și-a

însușit sume de bani, de la SC E. Motru, SC H.K.R. S.N.C. Craiova, SC H.K.R.

Motru.

Astfel, chiar dacă sumele au fost virate

către U.P.R.C.D. Filiala Dolj,

acestea nu au avut la bază

operațiuni reale, ci contracte de consultanță fictive.

Ulterior sumele respective au intrat în posesia inculpatului, care a

invocat documentele justificative, însă, așa cum a arătat expertiza,

cheltuielile nu au fost efectuate în vederea scopului social pentru care a fost

constituită U.P.R.C.D., fiind în majoritatea lor (75 %) masa de protocol și

diurna pe timpul deplasărilor inculpatului, nerespectându-se dispozițiile art. 9

din Legea nr. 21/1924.

Pe de altă parte documentele justificative nu au reflectat realitatea,

semnificativ fiind exemplul notelor de plată emise de aceeași unitate la

intervale foarte mici și cu valori foarte mari.

Faptul că nu există plângeri penale sau constituiri de părți civile nu

are legătură cu existența infracțiunii.

Mai mult SC H.K.R. S.N.C. Craiova prin lichidator judiciar a solicitat

obligarea inculpatului la plata sumei e 100.623.596 ROL în legătură cu această

faptă.

Referitor la fapta arătată la pct. 2 lit. b) din rechizitoriu, curtea

de apel a apreciat că aceasta nu este prevăzută de legea penală, deoarece nu a

avut loc o vânzare a utilajului respectiv, care nu aparținea SC H.K.R. S.N.C.

Craiova, ci doar o cesiune a contractului de leasing, între cele două societăți

luând naștere raportul de natură comercială.

Pe de altă parte, faptul că în contractul de cesiune nu s-a stabilit ce

se va utiliza cu suma de 632.067.061 lei plătită de SC H.K.R. S.N.C. Craiova în

baza contractului de leasing, nu echivalează cu o însușire a acestor bani de

către inculpat sau cu folosirea bunului respectiv în interesul inculpatului ori

pentru altul.

În aceste condiții, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.,

raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru

această faptă.

Totodată, cererea SC H.K.R. Craiova prin lichidator de a fi obligat

inculpatul la 632.067.061 ROL a rămas nesoluționată potrivit art. 346 alin. (4)

C. proc. pen.

Cu privire la fapta descrisă la pct. 3

din rechizitoriu, semnificativ este

faptul că la data de 2

februarie 2001, A.V.A.B. a aprobat valorificarea de active numai pentru

obiectele de inventar aflate în stare avansată de uzură fizică și morală, dar

în data de 6 aprilie 2001 s-au vândut active din categoria mijloacelor fixe de

natura obiectelor de inventar, fără avizul judecătorului sindic sau al

creditorilor.

Foarte important este aspectul că cele două categorii de active,

obiecte de inventar și mijloace fixe de natura obiectelor de inventar au fost

delimitate în mod riguros în contabilitate, utilizându-se două conturi

sintetice cu această denumire și simbolurile 321

respectiv 212, ceea ce a

justificat concluzia că cele două categorii nu

puteau fi confundate.

Faptul că societatea este în nume

colectiv nu are importanță asupra

existenței infracțiunii

ci numai în privința aspectelor de ordin comercial.

În legătură cu pct. 4 din rechizitoriu, inculpatul poate fi subiect

pasiv al infracțiunii respective, deoarece

faptele inculpatului de a dispune

întocmirea de facturi ce constatau

debite în sarcina cetățeanului olandez, au fost avute în vedere la stabilirea

bilanțului, ținându-se cont de aceste creanțe fictive având drept consecință

majorarea artificială a veniturilor.

De altfel, prin sentința nr. 315 de la 20 decembrie 2001 s-a dispus

anularea facturilor respective.

Raportat la fapta descrisă la pct. 5 din

rechizitoriu, sunt realizate

elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzută de art. 31 alin. (2) raportat la art. 290 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., deoarece contractele de consultanță au

produs efecte juridice în sensul că în baza acestor contracte SC H.K.R. S.N.C.

Craiova, H.K.R. Motru au plătit sume de bani către U.P.R.C.D. - Filiala Dolj,

care ulterior au fost însușite de inculpat, fapte descrise la pct. 2 lit. a)

din rechizitoriu.

În ceea ce privește pct. 6 din rechizitoriu, sunt realizate elementele

constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, deoarece

inculpatul, în calitate de reprezentant al SC E.

Motru și U.P.R.C.D

Filiala Dolj a încheiat contracte, în urma cărora SC

E. Motru a înregistrat cheltuieli fictive, stabilind un impozit pe profit mai

mic cu suma de 283.900.000 ROL.

În acest sens semnificativ este suplimentul raportului de expertiză

contabilă care la obiectivul nr. 4 a detaliat modalitatea în care s-a diminuat

în mod nejustificat impozitul pe profit.

Privitor la modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere

persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, natura

infracțiunilor săvârșite, dar și necesitatea acordării posibilității de a plăti

despăgubirile acordate părților civile, curtea de apel a apreciat că scopul

educativ preventiv al pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a

inculpatului, urmând să dispună suspendarea executării pedepsei sub

supraveghere pe durata termenului de încercare de 8 ani,

fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86

1

C. pen.

Pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună

măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86

3

alin. (1) lit. a) – d) C. pen.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen., raportat la art. 83 și 84 C. pen.

În legătură cu latura civilă, curtea de apel a apreciat că apelul

formulat de părțile civile sunt nefondate, iar apelul inculpatului este fondat

în privința obligării la despăgubiri către A.V.A.B. București și A.N.A.F. prin

D.G.F.P. Dolj.

Astfel, pentru existența răspunderii civile delictuale trebuie să fie

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998 –

art. 999 C. civ.

De aceea inculpatul poate fi obligat numai la daunele care au legătură

de cauzalitate cu infracțiunea dedusă judecății și pentru care acesta a fost

condamnat.

Or, din cererile de constituire de parte civilă formulate de A.V.A.B.

București și de A.N.A.F. prin D.G.F.P. Dolj se

observă că acestea solicită sume

ce reprezintă creanțe anterioare

săvârșirii infracțiunilor de către inculpat.

Mai mult, pentru aceste sume există titluri executorii constând, fie în

hotărâri judecătorești, fie în înscrisuri de natură fiscală sau comercială,

context în care nu mai este posibilă o nouă stabilire a acestor sume printr-o

altă hotărâre judecătorească.

În consecință, curtea de apel a apreciat că în mod greșit au fost

admise acțiunile civile formulate de A.V.A.B.

București și A.N.A.F. prin D.G.F.P.

Dolj și obligat inculpatul la sumele

de 662.225,7 lei, respectiv 1.941.489,01 dolari S.U.A. și 4.599,4 lei.

Pe de altă parte în mod corect a fost obligat inculpatul în solidar cu

partea responsabilă civilmente SC E. Motru către

A.N.A.F. prin D.G.F.P.

Gorj la 66.099,34 lei, reprezentând despăgubiri

cauzate prin săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală alcătuite din paguba

inițială la care se adaugă dobânzi și penalități, așa cum a rezultat din

procesul-verbal nr. 26773 din 24 mai 2004 al D.G.F.P. Gorj.

Totodată, prin săvârșirea infracțiunii de bancrută frauduloasă a fost

prejudiciată doar SC H.K.R. S.N.C. Craiova, creditorii acesteia neavând

calitate procesuală activă de a solicita în nume propriu acordarea unor

despăgubiri.

De altfel, SC H.K.R. S.N.C. Craiova s-a constituit parte civilă prin

lichidator judiciar, însă despăgubirile la care a fost obligat inculpatul sunt

în sumă de 1.104.997,2360 RON fiind alcătuite din 1.003.514,6839 lei pagubă ce

a rezultat din săvârșirea infracțiunii descrisă la pct. 1 din rechizitoriu,

91.420,1925 lei pagubă ce a rezultat din săvârșirea faptei descrisă la pct. 3

din sechestru, 10.062,3596 lei pagubă ce a rezultat din săvârșirea infracțiunii

descrisă la pct. 2 lit. a) din rechizitoriu.

În acest context, apelantul M.V. nu are calitatea procesuală activă de

a solicita în nume propriu acordarea unor daune materiale sau morale, deoarece

el a fost asociat la SC H.K.R. S.N.C. Craiova, societate care s-a constituit

parte civilă în procesul penal, iar inculpatul a fost obligat la acoperirea

prejudiciului produs acesteia.

Dacă apelantul M.V. a solicitat alte daune, invocând calitatea sa de

asociat la SC H.K.R. S.N.C. Craiova, acestea pot fi valorificate prin acțiuni

de altă natură, nu prin promovarea acțiunii civile în cadrul procesului penal.

În consecință, având în vedere dispozițiile art. 379 alin. (1) pct. 1 lit.

b) și pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile

formulate de părțile civile, s-a admis apelul inculpatului.

S-a desființat în parte sentința și în baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul N.V.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 215

1

alin. (1) C. pen., [(fapta

descrisă în rechizitoriu la pct. 2 lit. b)].

În baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea executării

pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 8 ani compus din

cuantumul pedepsei la care s-a adăugat un interval de 5 ani stabilit de

instanță.

În baza art. 86

3

C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului

de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la S.P.V.

R.S.I. de pe lângă Tribunalul Dolj;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare

de domiciliu, reședință sau

locuință și orice deplasare

care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea

locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele

lui de existență.

Datele arătate mai sus s-au comunicat S.P.V.R.S.I.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub

supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a

suspendat și executarea

pedepselor accesorii.

S-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.,

raportat la art. 83 și 84 C. pen.

S-au respins acțiunile civile formulate de partea civilă A.N.A.F. prin

D.G.F.P. Dolj și A.V.A.B. București.

S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de H.K.R. Craiova prin

lichidator judiciar.

A fost obligat inculpatul către această parte civilă reprezentată prin

lichidator judiciar la 1.104.997,2360 RON daune

materiale.

Au fost menținute celelalte dispoziții

ale sentinței.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2)

C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii au declarat, în termenul legal, recursuri

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, partea civilă D.G.F.P Dolj în

numele Statului Român, reprezentat de A.N.A.F., partea civilă M.V. și

inculpatul N.V., cei doi din urmă recurenți fără a arăta inițial motivele de

recurs.

În motivele de recurs formulate în scris, Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Craiova a criticat decizia atacată pentru două motive, respectiv

nelegalitatea și netemeinicia soluției de achitare a inculpatului

N.V. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.

215

1

C. pen., în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen., în

raport cu probatoriul administrat în cauză și greșita individualizare a

pedepsei în raport cu dispozițiile art. 72 C. pen., în ceea ce privește

modalitatea de executare a acesteia, respectiv aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

În dezvoltarea motivelor de recurs mai sus enunțate, parchetul

apreciază că faptele inculpatului N.V., așa cum au fost descrise în actul de

inculpare, de a-și însuși în mod repetat valorile și bunurile administrate,

întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare,

incriminată de dispozițiile art. 215

1

alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Cu privire la fapta descrisă la pct. 2 lit. a) din rechizitoriu,

instanța de apel a apreciat că aceasta întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de delapidare în formă continuată prevăzută de art. 215

1

alin. (

1), cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., deoarece inculpatul, la diferite intervale de timp, în baza

aceleiași rezoluții și-a însușit sume de bani de la SC E. Motru SRL, SC H.K.R.

Craiova și SC H.K.R. Motru.

Referitor la fapta arătată la pct. 2 lit. b) din rechizitoriu, curtea

de apel a apreciat că aceasta nu este prevăzută de legea penală, deoarece nu a

avut loc o vânzare a utilajului respectiv, care nu aparținea SC H.K.R. S.N.C.

Craiova, ci doar o cesiune a contractului de leasing, între cele două societăți

luând naștere un raport de natură comercială, motiv pentru care a dispus

achitarea pentru această acțiune a inculpatului.

Așa cum rezultă din rechizitoriul parchetului la pct. 2 lit. b): „La

data de 25 octombrie 1999, SC H.K.R. S.N.C. Craiova a încheiat cu o societate

din Germania un contract de leasing, având ca obiect utilaje pentru prelucrarea

materialelor plastice, a căror valoare stipulată a fost de 170.000