ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3417/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 698 din 22 februarie 2007 pronunțată în Dosarul nr. 353/215/2005, Judecătoria Craiova, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin actul de trimitere în judecată, privind pe inculpata N.L.C. din 5 infracțiuni de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen., într-o singură infracțiune de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 42 C. pen., aceeași instanță a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, ulterior cauza fiind înregistrată la data de 28 martie 2007, pe rolul Tribunalul Dolj sub nr. 7247/63/2007.

Prin sentința penală nr. 315 din 10 iulie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 7247/63/2007, Tribunalul Dolj, secția penală, în baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), b) și c) C. pen., art. 76 Iit. a) C. pen. și art. 64 lit. a), c) C. pen., a condamnat-o pe inculpata N.L.C. la 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea dreptului de a fi comerciant (raportat la dispozițiile art. 64 lit. c) C. pen.).

În baza art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), b) și c) și art. 76 lit. e) C. pen., aceeași inculpată a fost condamnată la 2 luni închisoare.

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea 241/2005 (art. 11 lit. c) din Legea 87/1994) cu aplicarea art. 74 lit. a), b), c) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen. și art. 13 C. pen., inculpata a fost condamnată la 1 an și 6 luni închisoare.

Totodată, în baza art. 387 din Legea 82/1991 raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b), c) și 76 lit. e) C. pen., inculpata a fost condamnată la 5 luni închisoare.

Prima instanță, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea dreptului de a fi comerciant.

De asemenea, în baza art. 88 C. pen., prima instanță a dedus din pedeapsa aplicată reținerea din 23 decembrie 2005.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 C. pen., art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b), c) C. pen.

În baza art. 348 C. proc. pen., tribunalul Dolj a dispus anularea celor trei avize de însoțire a mărfii din 18 și 19 martie 2005, către SC R. SRL (filele 408 - 410, Dosar 2529/P/2005).

Totodată, în baza art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., prima instanță l-a condamnat pe inculpatul D.C.  la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen.

Au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe o perioadă de 5 ani și s-au pus îh vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., prima instanță a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe perioada suspendării condiționate a executării pedepsei.

De asemenea, instanța de fond, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. pen., a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului V.P. pentru infracțiunile prevăzute de art. 31 alin. (2) raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Prin aceeași hotărâre prima instanță a obligat inculpata N.L.C., în solidar cu inculpatul D.C. și SC V. SRL prin lichidator judiciar D.G., la plata sumei de 11.294,20 lei despăgubiri civile către partea civilă SC G.P.S. SA Curtea de Argeș.

Inculpata N.L. a fost obligată în solidar cu SC O. SRL Craiova la despăgubiri civile în sumă de: 57633, 12 RON către SC C. SA Târgoviște, cu dobânzile legale până la data plății; 5287,5 RON către SC M.

SA

Oradea; 25405 RON către SC M.B.G. SA Pitești.

Inculpata a fost obligată în solidar cu SC N.C. SRL Craiova la despăgubiri civile în sumă de: 17.000 RON către SC P.I. SRL Craiova; 53964 RON către SC D.C. SRL Alexandria.

Inculpata a mai fost obligată în solidar cu SC C. SRL Craiova la despăgubiri civile în sumă de: 24369 RON către SC E.C. SRL Craiova; 13312 RON către A.N.A.F. cu dobânzi și penalități de întârziere până la stingerea sumei datorate.

De asemenea, inculpata a fost obligată în solidar cu SC A.C. SRL Craiova, la despăgubiri civile în sumă de: 44350, 03 RON către SC A.R.F. SRL Caracal; 13210,3 RON către SC A. SRL Slatina.

Inculpata a fost obligată în solidar cu SC C. SRL Craiova, la despăgubiri civile în sumă de:70103,2 RON către SC Z. SRL București; 36895,34 RON către SC A.R. SRL București.

Inculpata a fost obligată în solidar cu SC N. SRL Craiova prin lichidator judiciar SC N.I. SRL Craiova la despăgubiri civile în sumă de: 36520 RON către SC A.G.P.I. SRL Drăgănești-Vlașca; 39417 RON către SC R.C. SRL Craiova.

A fost respinsă acțiunea civilă formulată de SC N. SRL Rîmnicu Vâlcea.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova nr. 4047/P din 14 februarie 2005 și 2529/P din 08 februarie 2006 și Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria nr. 1381/P din 23 martie 2005, au fost trimiși în judecată, în stare de libertate inculpații: N.L.C. sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 11 lit. c) din Legea 87/1994, art. 37 din Legea 82/1991 și art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., și D.C., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 31 alin. (2) rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. și V.P., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 31 alin. (2) rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen. cu aplic. 37 lit. a) C. pen.

Examinând întregul material probator administrat în cauză, (plângerile agenților economici păgubiți, depozițiile martorilor: S.G., D.M., G.D., I.F., C.R.. D.P., D.C., M.E., S.C., M.V.N., C.V., copiile facturilor fiscale de livrare a mărfurilor de societățile păgubite, filele CEC emise de inculpați pentru plata acestora, știind că n-au acoperire în cont, rulajele conturilor societăților comerciale administrate de către aceasta, coroborate cu declarațiile inculpaților), instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

I.1. în calitatea sa de administrator al SC O.P. SRL Craiova, inculpata, pentru a crea aparența desfășurării unor operațiuni comerciale serioase, a încheiat în luna martie 2002, cu reprezentantul SC C. SA Târgoviște, un contract pentru vânzare de profile metalice.

La data de 02 aprilie 2002, inculpata a ridicat de la furnizor profile metalice în valoare de 182.755.440 lei pentru care a semnat și ștampilat fila CEC seria BA 303 nr. 00290181 fără a completa alte mențiuni. Până la data de 01 mai 2002 când părțile au convenit introducerea la plată a filei CEC, inculpata a mai ridicat marfă la data de 12 martie 2002 și 25 aprilie 2002, în valoare de 188.390.040 ROL lei și, respectiv 205.179.800 Iei ROL, pentru care a emis filele CEC seria BA 303 nr. 00290193 și nr. 00290184 (f. 51,52 up).

Prima filă CEC a fost refuzată la plată la data de 08 mai 2002, din cauza lipsei disponibilului din contul societății (f. 46 d.u.p.) reprezentanții părților vătămate neintroducând la plată și celelalte două file.

Deși cunoștea că societatea pe care o administrează n-avea disponibilul necesar, a sperat, potrivit depoziției sale, că va putea efectua plata prin încheierea unui circuit de compensare cu energie electrică (aspect relevat din declarația existentă la fila 171 d.u.p.).

Marfa achiziționată a fost vândută ulterior către SC N. SRL Tg. Jiu și SC S. SRL Bihor fără ca să fie plătită c/val. acesteia, ceea ce a evidențiat intenția inculpatei de inducere în eroare a reprezentanților societăților furnizoare (filele 55-76 d.u.p.).

S-a mai reținut că societatea M. Târgoviște SA - fostă SC C. SA, s-a constituit parte civilă cu suma de 57633,12 lei (fila 151 Dosar 7247/63/2007).

Plata acesteia a fost refuzată din lipsa totală de disponibil deși marfa a fost vândută de SC O.P. SRL către SC C.A. SA Craiova și SC C.T. SRL Craiova (filele 85-90; 96 d.u.p.) SC M. SA Oradea s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5287,5 lei Rol, reactualizată la data plății (fila 272 Dosar 7247/63/2007).

S-a mai reținut că la data de 06 iunie 2002, plata prin intermediul celor două file CEC a fost refuzată, întrucât la data de 09 mai 2002, SC O.P. SRL Craiova a intrat în interdicție bancară (filele 128; 106 d.u.p.). Deși marfa achiziționată a fost vândută ulterior către SC S.I. SA, c/val. acesteia n-a mai fost achitată, cu toate că inculpata a dat asigurări că o va plăti cu numerar (fila 99 d.u.p.), iar partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 25405,1 lei (filele 98-99 d.u.p.).

Prima instanță a mai menționat că în ziua de 01 martie 2002, cei doi au apelat la martorii G.D. și D.M., care au ridicat de la SC G.P.S. SA Curtea de Argeș, anvelope auto în sumă de 112.942.622 lei. Marfa a fost transportată de martorul S.G. cu autovehiculul fiind dirijat de inculpații N. și D. către un imobil din Craiova, situat în cartierul Popoveni, iar fila CEC cu care s-a plătit marfa a fost refuzată la plată din cauza lipsei de disponibil în cont.

Deși inculpații au negat orice implicare în această tranzacție, din declarațiile martorilor audiați G.D. și D.M. ca și din depoziția inculpatului V.P., s-a reținut că a rezultat că aceștia au cunoscut că SC V. SRL a fost preluată sub o identitate falsă, iar interesul pentru ca marfa să ajungă în siguranță la destinație, a conturat intenția lor infracțională.

Prima instanță a constatat că SC G.P.S. SA Curtea de Argeș s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 112.942.622 lei (fila 195 d.u.p.).

II. 1.

În calitate de administrator al SC N.C. SRL Craiova, inculpata, la începutul anului 2002, s-a deplasat la sediul SC Primordial Impex SRL Craiova unde a emis, fără drept, în alb, filele CEC seria BB 314 nr. 00007578 și nr. 00007579, urmând să-i fie livrată gresie și faianță în valoare totală de 218.657.300 lei (filele 310-312 d.u.p.).

Deși cunoștea că nu are dreptul de semnătură asupra acestor instrumente de plată (fila 317 d.u.p.) a cerut reprezentanților părților vătămate să Ie completeze și să le introducă spre decontare în termen de 25-20 și respectiv 30 zile.

Prima filă CEC introdusă la plată la data de 29 iulie 2002 a fost refuzată atât pentru lipsa de mandat a semnatarei cât și a lipsei de disponibil în cont și pentru că, la data de 17 iulie 2002, societatea a intrat în interdicție bancară (filele 318- 319)

S-a relevant că intenția de inducere în eroare a unității păgubite a rezultat din lipsa unor operațiuni comerciale care să asigure, în acea perioadă, plata, realimentarea contului și intrarea în interdicție bancară, iar partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 17.000 lei RON(fila 304 d.u.p.).

2.

După intrarea SC N.C. SRL Craiova în interdicție bancară la data de 17 iulie 2002, inculpata s-a deplasat, în aceeași zi în care a fost somată în acest sens la sediul S.C. Dala Com SRL Alexandria în vederea achiziționării cantității de 29.000 litri motorină, în valoare de 45.143,78 lei ROL pentru plata căreia a emis fila CEC seria BB 314 nr. 7588. Acest instrument de plată a fost refuzat din lipsa totală de disponibil și lipsa de mandat a semnatarului (fila 470 d.u.p.). S-a mai reținut că deși inculpata a valorificat motorina sub prețul de achiziție către SC E. SA Craiova, n-a achitat c/val. acesteia către furnizori (fila 496 d.u.p.).

La datele de 03 octombrie 2002 și 24 octombrie 2002 inculpata a ridicat în numele aceleiași societăți de la S.C. Comat SA Alexandria cantitatea de 486 kg și respective, 768 kg electrozi, marfă pe care a facturat-o către o altă societate administrată de aceasta - SC O.P. SRL Craiova (conform filelor 350- 351).

Propunerea inculpatei de a achita C/val. mărfii prin intrarea într-un circuit de compensare cu energie electrică n-a fost finalizată ( fila 494 d.u.p.).

S-a mai menționat că deși inculpata a garantat un împrumut pentru SC D.C. SRL în valoare de 60.000 lei, aceasta a avut loc după livrarea motorinei,iar partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 53564 lei (RON) ( fila 153 dosar fond).

III

. Ca administrator a SC C.C. SRL Craiova, preluată de inculpată împreună cu fiica sa de la B.E. în luna august 2002, după ce a completat filele CEC seria P 308 nr. 02493532, 02493533 și 02493534, a ridicat de la SC E. SRL Craiova, materiale de construcții, gresie și faianță în sumă de 243.69 RON lei (filele 530-533 d.u.p.).

S-a constatat, cu ocazia expertizelor contabile efectuate că inculpata nu a înregistrat în contabilitatea SC C. SRL Craiova, veniturile obținute de societate, prejudiciind astfel bugetul de stat, cu suma de 1940,10 lei impozit pe venit ( filele 556-558).

La datele de 14.08 și 10.06 2003 au fost refuzate la plată cele 3 file CEC din cauza lipsei de disponibil bănesc și pentru că societatea intrase în interdicție bancară. Marfa a fost facturată de către inculpată către o altă societate a acesteia care se afla în reorganizare judiciară (fila 605 d.u.p.), iar SC E. SRL, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 24369 RON (fila 523 d.u.p.).

IV

2

. În luna februarie 2004, inculpata împreună cu P.D. a ridicat de la SC A. SRL Slatina, anvelope auto, în valoare de 13210,36 lei pentru care a semnat fila CEC BM 302 nr. 00141507 care, de asemenea a fost refuzată la plată, la data de 12 martie 2002, din lipsă de disponibil. Deși instrumentul de plată a fost semnat de P.D., inculpata a fost cea care a indus în eroare pe reprezentanții părții vătămate, cu care a purtat discuții și i-a asigurat de plata mărfii ridicate, beneficiind de c/val. acesteia.

S-a reținut că SC A. SRL Slatina, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 13210,3 lei (fila 680 d.u.p.).;

VI. 1

. Ca administrator al SC C. SRL Craiova, inculpata s-a prezentat la punctul de lucru al SC Z.R. SRL București, exprimându-și intenția de a achiziționa gresie și faianță în valoare de 1 miliard lei, ceea ce a necesitat luarea acceptului administratorului acestei societăți, Z.E.H. După ce a completat și semnat filele CEC BF 302 nr. 00092601 în valoare de 360.000.000 lei, BF 302 nr. 00092603 în valoare de 541.032.139 lei și nr. 00092602 în valoare de 256.431.088 lei, către SC C. SRL Craiova au fost livrate diferite tipuri de gresie și faianță, conform facturilor fiscale nr. 1557301 din 23 aprilie 2004 în valoare de 901.032.139 lei și nr. 1557302 din 23 aprilie 2004 în valoare de 256.431.988 lei (filele 32-34 d.u.p.).

La data de 02 iunie 2004, inculpata l-a contactat pe administratorul SC Z. SRL București, cerând anularea filei CEC seria BF 302  nr. 00092601 în valoare de 360.000.000 lei, în locul acesteia fiind emisă o alta filă CEC seria BF 302 nr. 00092615 ( fila 37 d.u.p.).

Cele două file CEC introduse la plată de către partea vătămată la data convenită, au fost refuzate la plată din lipsă totală de disponibil și a intrării în interdicție bancară a SC C. SRL Craiova (filele 136- 137 d.u.p.). Această societate s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 70103,2 RON lei(f. 28 up).

2.

Tot în calitate de administrator al SC C. SRL a achiziționat de la SC A.R. SRL București diverse produse conform facturilor fiscale nr. 5417771 în valoare de 312.839.639 lei și pentru care a emis filele CEC seria BF 302 nr. 00092611 în valoare de 232.839.639 lei ( filele 258; 278-279 d.u.p.) și BF 302 nr. 00092610 în valoare de 80.000.000 lei. Cele două file CEC au fost refuzate la plată de Agenția Fierbinți a SC R.B., la data de 10 iunie 2004, datorită faptului că SC C. SRL se afla în interdicție bancară (fila 279 d.u.p.). S-a mai reținut de către prima instanță că inculpata a procedat la vânzarea mărfii imediat după achiziționare, sumele încasate în numerar fiind în valoare totală de 1.262.789.998 (filele 39-42;139; 293 d.u.p.),iar SC A.R. SRL București s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 36895, 36 ROL ( fila 185 dosar fond).

VII. 1.

Folosind aceeași modalitate de inducere în eroare a partenerilor de afaceri, în calitate de administrator al SC N. SRL Craiova inculpata a ridicat de la punctul de lucru din Scornicești al SC A.G.P.I. SRL București în trei livrări, diferite cantități de ouă pentru plata unora a emis și semnat file CEC ce s-a dovedit că n-aveau acoperire în disponibilul bănesc al societății.

După trei livrări a căror plată a fost onorată (31 ianuarie -18 februarie 2005) în data de 24 februarie 2005, delegatul R.C. a ridicat conform facturii fiscale nr. 4568598, cantitatea de 30.000 bucăți ouă consum, în valoare de 7590 RON pentru plata căreia a lăsat fila CEC seria BB 302 nr. 00225483, ce urma a fi introdusă la decontarea pe data de 23 martie  2005.

Același delegat a mai aprovizionat la 05.03; 09.03 și 1 martie  2005 același produs, fiind emise facturile fiscale nr. 456856 din 5 martie 2005 în valoare de 7590 lei RON, nr. 4568673 din 9 martie  2005 în valoare de 15180,9 RON și nr. 4568688 din 11 martie  2005 în valoare de 1.160 lei, în care s-a menționat că plata se va face cu filele CEC seria BH nr. 303 nr. 01015202, 01015203 și 01015204, scadente la data de 21 martie și 25.03 2005 (filele 339; 341; 345; 337; 35 d.u.p.).Toate filele CEC plătibile la B.R.D. și R.B., au fost refuzate la plată în mod succesiv începând cu data de 24 martie  2005, ca urmare a lipsei de disponibil bănesc și interdicției bancare în care intrase SC N. SRL Craiova. Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 36520 RON (fila 167 dosar fond).

2.

Folosindu-se de aceleași mijloace și în baza aceleiași rezoluții infracționale, la datele de 15 și 16 martie 2005, inculpata a achiziționat de la SC R.C. SRL Craiova diferite cantități de ouă. La datele de 15 și 16 martie 2003 în baza facturilor fiscale nr. 7142956, nr. 7142957 și 7142958, au fost livrate către societatea SC N. SRL Craiova, 170.000 bucăți ouă de consum, pentru plata cărora inculpata a emis facturile CEC seria BA nr. 303 nr. 01015205 și 01015206 care au fost refuzate la plată - la data de 22.03 și 31.03 2005, din cauza lipsei totale de disponibil și pentru că societatea intrase în interdicție bancară ( filele 425- 426 d.u.p.), iar SC R.C. SRL Craiova s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 39417 lei (fila 161 fond).

3

. În perioada imediat următoare pentru a justifica imposibilitatea achitării produselor achiziționate de la cele două societăți, inculpata a întocmit în mod fictiv, trei avize de însoțire a mărfii - din datele de 18 și 19 martie 2005 care atestă, în mod nereal, livrarea de către SC R. SRL Craiova a unei cantități de 264.670 bucăți ouă în valoare totală de 675.690.330 lei ROL.

S-a reținut că probele administrate au demonstrat fictivitatea acestor documente (filele 408;410;433).

Instanța de fond, în drept, a constatat că fapta săvârșită de inculpată, astfel cum a fost reținută mai sus - inducerea în eroare a reprezentanților societăților comerciale de la care a achiziționat marfă, prin emiterea de file CEC având cunoștință de imposibilitatea onorării la plată, determinându-i astfel să livreze mărfuri în valoare totală de 424.348,25 RON,( sumă cu care aceste societăți s-au constituit părți civile) - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de dispoz. art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. - în formă continuată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., iar întocmirea în mod fictiv a celor trei avize de însoțire a mărfii pentru a atesta în mod nereal livrarea către SC R. SRL Craiova a cantității de 264.670 bucăți ouă, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, s-a constatat că faptele inculpatei care, în calitate de administrator al SC C. SRL nu a evidențiat în contabilitatea societății veniturile abținute în anul 2003, sustrăgându-se de la plata impozitului pe venit cu suma de 194.091.022 lei ROL, întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 11 lit. c) din Legea 87/1994 - în actuala reglementare - art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea 241/2005 și a art. 37 din Legea 82/1991, cu aplic. art. 13 C. pen.

La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatei, instanța de fond a ținut seama de pericolul social concret al faptelor, de limitele speciale ale pedepselor prevăzute de lege, de împrejurările comiterii lor, de activitatea infracțională manifestată, de consecințele produse, de numărul mare de agenți economici care au fost induși în eroare, dar și de circumstanțele sale personale, constând în aceea că n-a mai săvârșit alte fapte penale, că a avut o conduita sinceră în timpul urmăririi penale și cercetării judecătorești și că a depus diligențe pentru acoperirea prejudiciilor produse, apreciindu-se astfel că pot fi reținute în favoarea acesteia circumstanțele atenuante prev. de art. 74 C. pen. cu consecințele stipulate de dispoz. art. 76 C. pen.

S-a apreciat, de asemenea, că scopul preventiv-educativ al pedepsei, astfel cum este statuat de dispozițiile art. 52 C. pen., nu poate fi atins decât prin privarea inculpatei de libertate, avându-se în vedere perseverența sa infracțională și cuantumul prejudiciului produs.

II. În privința faptei săvârșită de inculpatul D.C. care, în ziua de 01 martie 2002, având cunoștință că fila CEC seria BF 312 nr. 00010327, emisă de SC V. SRL Leu, nu poate fi onorată la plată, a înmânat-o inculpatei N.L.C., spre a fi folosită ulterior în vederea prejudicierii SC G.P.S. SA Curtea de Argeș și obținerii astfel de venituri ilicite, instanța de fond a constatat că întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de participație improprie sub forma complicității la înșelăciune prev. de art. 31 alin. (2) rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

La individualizarea pedepsei aplicată acestui inculpat, instanța de fond a ținut seama de pericolul social al faptei, împrejurările comiterii ei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege, dar și de împrejurarea că n-a mai săvârșit alte fapte penale, că a avut o conduită sinceră în timpul urmăririi penale și al judecății, astfel încât a apreciat că suspendarea executării acesteia, în conformitate cu art. 81 C. pen. este de natură să asigure scopul preventiv educativ statuat de dispoz. art. 52 C. pen.

În cauză s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71, art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen. și a dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen.

III.

În ceea ce-l privește pe inculpatul V.P. - decedat în cursul judecății - instanța de fond a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b) și art. 10 lit. g) C. pen., încetarea procesului penal pornit împotriva acestuia pentru infracțiunea prevăzută de art. 31 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 14 și 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., instanța de fond a dispus obligarea inculpatei N.L., în solidar cu inculpatul D.C. și SC V. SRL com Leu, la plata de despăgubiri civile către SC G.P.S. SA Curtea de Argeș și, în solidar, numai cu societățile comerciale pe care le-a administrat și în numele cărora a emis file CEC pentru plata mărfurilor achiziționate, către celelalte părți civile, constatând că aceste părți civile au dovedit pretențiile solicitate cu actele de livrare a mărfurilor (facturi) către societățile administrate de inculpată.

De asemenea, inculpata a fost obligată la plata de despăgubiri civile și către A.N.A.F București.

Acțiunea civilă formulată de SC N. SRL Râmnicu Vâlcea a fost respinsă ca fiind nedovedită, întrucât, instanța de fond a reținut că, din actele existente la dosar nu a rezultat, cu certitudine, existența și întinderea prejudiciului ce se pretinde a fi fost suferit de către această parte civilă.

S-a mai reținut că, întrucât de pe urma defunctului V.P. - cu toate diligențele depuse de instanța de fond - nu s-a dovedit că au rămas bunuri ori moștenitori, prejudiciul produs SC G.P.S. SA s-a dispus a fi suportat în solidar numai de către inculpații N.L. și D.C.

Împotriva acestei sentințe, au formulat apel, în termen legal, inculpații N.L.C. și D.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Apelanta inculpata N.L.C. a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie și a invocat, în esență, următoarele motive:

1

.

Nelegalitatea sentinței nr. 698 din 22 februarie 2007 pronunțată de Judecătoria Craiova, prin care s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu din șase infracțiuni de înșelăciune în varianta prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen., într-o singură infracțiune de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., în formă continuată, cu incidența prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen., situație în care, instanța a constatat că nu este competentă material cu soluționarea cauzei și a dispus declinarea competenței în favoarea instanței superioare - Tribunalul Dolj, instanță abilitată să judece cauza în primă instanță, conform art. 27 pct. 1 lit. alin. (1) C. proc. pen.

În cadrul acestui motiv de apel, inculpata susține că, în calitate de administrator la societățile comerciale menționate anterior, nu a acționat în baza unei rezoluțiuni unice, procedând de maniera menționată, ca urmare a unei înțelegeri cu furnizorii de produse, care ar fi acceptat neincluderea în documentele privind transferul mărfurilor a contravalorii acestora și a datei plății. Astfel, inculpata a mai susținut că avea cunoștință în momentul emiterii filelor C.E.C. cu privire la lipsa disponibilului în cont, „însă nu a avut intenția să inducă în eroare beneficiarii, respectiv societățile care livrau marfa, acestea având cunoștință că nu este în măsură să acopere contravaloarea produselor.

În consecință, a susținut că, în mod nelegal, instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în cauză fiind incidente dispozițiile art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

În acest sens, apelanta inculpată a invocat o operațiune comercială privind emiterea unor file C.E.C. către beneficiara SC P.I. SRL Craiova, deși nu avea disponibil în cont, situație cunoscută de administratorul societății respective.

A mai arătat că ulterior acestei operațiuni, ca urmare a faptului că nu a reușit să acopere contravaloarea mărfurilor primite, a încheiat un contract în calitate de reprezentantă a SC N.C.I. SRL cu o societate din Alexandria, SC D.C. SRL, în vederea achiziționării de motorină.

Cu acest prilej, inculpata a susținut că a lăsat o filă C.E.C, la insistențele beneficiarului, care cunoștea că nu are disponibil în cont, a garantat cantitatea de motorină cu imobilul proprietatea sa care, ulterior, a fost vândut la licitație, conform actului de adjudecare din 24 ianuarie 2007 al B.R.D. - Sucursala Dolj.

2.

Ca o consecință a încadrării juridice dată faptei de instanța de fond, inculpata susține că sentința este nelegală pentru că, ulterior emiterii documentelor bancare au fost făcute parțial anumite plăți, neevidențiate de intimatele - părți civile, astfel că se impunea efectuarea unei expertize tehnice contabile, care să stabilească întinderea prejudiciului și, implicit, încadrarea juridică a faptei.

Apelul declarat de inculpatul D.C. a vizat netemeinicia sentinței, în sensul că, raportat la împrejurările în care a avut loc fapta, precum și la circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, pedeapsa este prea aspră, solicitând redozarea acesteia.

Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori,prin Decizia penală nr. 40 din 25 februarie 2009, a respins apelurile declarate de inculpații N.L.C. și D.C. împotriva sentinței penale nr. 315 din 10 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția penală, în Dosarul cu nr. 7247/63/2007, ca nefondate.

Prin aceeași decizie, instanța de prim control judiciar i-a obligat pe apelanții - inculpați la câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare statului, din care, sumele de câte 100 lei reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, a dispus a fi achitate din fondurile M.J.

Pentru a dispune astfel, instanța de prim control judiciar a constatat că apelurile formulate sunt nefondate, întrucât a apreciat că prima instanță, în mod justificat, a reținut că inculpata a acționat în baza unei rezoluțiuni infracționale unice, cu intenția vădită de a frauda societățile intimate prin inducerea în eroare a acestora, în sensul emiterii de documente bancare, în condițiile în care cunoștea că nu deținea lichidități, astfel că nu se putea face plata mărfurilor livrate către societățile administrate de inculpată, și totalizând prejudiciile, a stabilit competența materială a soluționării cauzei în favoarea instanței superioare, întrucât încadrarea juridică dată faptei corespundea sumei stabilită drept prejudiciu, respectiv, fiind corect reținută fapta de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a considerat de către instanța de prim control judiciar că obiectul juridic special al infracțiunii de înșelăciune îl constituie relațiile sociale de ordin patrimonial a căror naștere și dezvoltare este condiționată de buna credință și de încrederea ce trebuie să existe în raporturile juridice care au loc între subiecții acestor raporturi, iar latura obiectivă a infracțiunii, este determinat de o acțiune frauduloasă de amăgire ori de inducere în eroare a victimei, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, astfel încât să inspire încrederea victimei și să o inducă în eroare, sau să o mențină în eroare.

S-a mai relevat că practica și teoria judiciară au stabilit că, pentru a se putea reține infracțiunea de înșelăciune cu prilejul încheierii sau executării unui contract, este necesar a se întruni următoarele condiții: să aibă loc încheierea sau executarea unui contract; cu prilejul încheierii sau executării contractului, subiectul activ să inducă sau să mențină în eroare subiectul pasiv; acțiunea de amăgire să determine pe cei induși sau menținuți în eroare să încheie sau să execute contractul în condițiile stipulate, adică în condițiile care altfel nu ar fi fost acceptate și care au creat o situație păgubitoare pentru subiectul pasiv și, în final, acțiunea să fie săvârșită cu intenție.

Or, din întregul material probator administrat în cauză atât pe parcursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești, instanța de apel a constatat că apelanta - inculpată a acționat cu intenție, în sensul încheierii de operațiuni comerciale cu diverși subiecți, societăți comerciale, deși cunoștea inexistența lichidităților în conturile bancare, încă din anul 2002. Mai mult, una din societăți - respectiv SC O. SRL Craiova - a intrat chiar în interdicție bancară, urmare faptului că filele C.E.C. au fost refuzate la plată la 6 iunie 2002, interdicția dispunându-se la 09 mai 2002.

S-a apreciat că, de fapt, inculpata avea reprezentarea exactă a împrejurării că nu are disponibil bănesc în cont pentru nici una dintre societățile pe care le administra, efectuând în continuare operațiuni comerciale, uneori în sistem „suveică", în sensul încercării de a achita cu produsele obținute de la unele societăți, debitele preexistente către alte societăți.

Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a mai reținut că prin înseși susținerile sale, cu privire la gajarea unei operațiuni comerciale cu carburanți cu un imobil, s-a demonstrat fără dubii inexistența disponibilului bănesc și deci, imposibilitatea efectuării de operațiuni comerciale.

Totodată s-a mai apreciat că și cel de-al doilea motiv de apel era nefondat, cu privire la incertitudinea prejudiciului infracțional, ca urmare a faptului că o parte din sume au fost plătite ulterior, constatându-se că instanța de fond a avut în vedere documentele bancare și actele emise de societățile prejudiciate, nefăcându-se nici o dovadă că o parte din debite au fost achitate.

S-a respins solicitarea apelantei inculpate în sensul reținerii incidenței prevederilor art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea 59/1934, care se referă la împrejurarea emiterii unui C.E.C. fără avea la tras disponibil suficient, apreciindu-se că  a fost evidentă intenția inculpatei de a frauda societățile cu care a încheiat operațiuni comerciale, aceasta având cunoștință cu privire la inexistența disponibilului financiar, astfel că, s-a considerat că, în mod legal, instanța de fond a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune.

Susținerile inculpatei cu privire la inexistența unei rezoluțiuni infracționale unice s-au apreciat,de asemenea, ca nefondate, reținându-se că aceasta a acționat, în modalitățile mai sus descrise, încă din luna mai 2002, deși una dintre societățile administrate se afla în interdicție bancară, iar lipsa de disponibil financiar se manifesta la toate societățile administrate de apelanta - inculpată.

S-a mai demonstrat cu prisosință că inculpata a acționat cu intenție, în sensul inducerii în eroare și a menținerii într-o asemenea stare, a societăților prejudiciate, valorificând bunurile recepționate fără să achite contravaloarea acestora.

Instanța de prim control judiciar, concluzionând, a apreciat apreciază că sentința apelată de ambii inculpați este legală și temeinică, constatând totodată că și apelul declarat de inculpatul D.C. este nefondat, întrucât pedeapsa aplicată atât sub aspectul cuantumului acesteia, dar și sub aspectul modalității de executare a acesteia, a fost just individualizată, în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen., iar instanța de fond a avut în vedere activitatea concretă desfășurată de apelant, prejudiciul infracțional, dar și circumstanțele personale ale acestuia, astfel că s-a constatat că nu se impune reindividualizarea judiciară a pedepsei.

Împotriva Deciziei penale nr.

40 din 25 februarie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat, în

termen legal, recurs numai inculpata N.L.C.

, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru motivele detaliate în cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Recurenta inculpată a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

punctele: 9,10,14,17 și 21 C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat.

Recursul formulat de inculpata N.L.C. este nefondat.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen., constată că ambele instanțe au reținut în mod corect situația de fapt și au stabilit, printre altele, vinovăția inculpatei, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptelor comise de aceasta încadrarea juridică corespunzătoare.

Înalta Curte constată că nu poate fi primită solicitarea recurentei inculpate de a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dolj pentru considerentul că nu s-ar fi pronunțat cu privire la administrarea probei cu expertiză financiar contabilă, în vederea stabilirii cuantumului prejudiciului rămas neacoperit de către inculpată sau pentru că nu s-ar fi pronunțat cu privire la competența materială a soluționării cauzei de către Tribunalul Dolj

, instanță care era competentă în speță, întrucât, față de obiectul dedus judecății și raportat și la faptul că infracțiunea de înșelăciune săvârșită de inculpați a avut consecințe deosebit de grave, în mod corect, cauza a fost soluționată, în primă instanță, de către Tribunalul Dolj

, urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei de către Judecătoria Craiova.

În ceea ce privește cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

punctele 9, 10 și 17 C. proc. pen., Înalta Curte constată că sunt de asemenea, neîntemeiate, iar susținerile că instanțele anterioare nu s-ar fi pronunțat asupra unor probe esențiale cu privire la nevinovăția sa, (făcând referire, în mod special, la respingerea solicitării inculpatei N.L. de administrare a probei cu expertiză contabilă și a probei cu audierea tuturor reprezentanților părților vătămate constituite părți civile în cauză) sunt simple afirmații lipsite de orice suport probator, instanțele anterioare depunând diligențe pentru audierea părților, a martorilor din lucrări, dar și a celor propuși de părți, în măsura în care au avut relevanță în cauză, cuantumul prejudiciului cauzat fiind stabilit în baza coroborării probatoriului administrat.

Astfel deși inculpata, în fața instanțelor anterioare, a recunoscut parțial săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, negând însă producerea consecințelor deosebit de grave, totuși, aceasta și-a nuanțat apărările susținând că, pe de o parte, prejudiciul ce i se impută, (al cărui cuantum nu a fost relevat de o probă științifică ci a fost stabilit pe baza declarațiilor părților vătămate ce, nu întotdeauna, au dat dovadă de bună-credință), nu a fost, în exclusivitate, cauzat de recurenta inculpată, ci, la producerea acestuia, au contribuit, în bună măsură, și alți coinculpați, arătând că, personal, a depus numeroase diligențe pentru a acoperi parte din prejudiciu, însă instanțele au ignorat acest fapt.

Pe de altă parte, aceasta a mai relevat, prin apărător, că parte din infracțiunile pentru care a fost cercetată și dedusă judecății îmbracă, de fapt, forma juridică a infracțiunii de înșelăciune în formă simplă și respectiv a infracțiunii prev. de art. 84 din Legea nr. 59/1934, Legea CEC-ului, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite în cea prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen. și respectiv în cea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

Înalta Curte a constatat că, potrivit art. 215 alin. (1) C. pen., „infracțiunea de înșelăciune constă în inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, sau ca mincinoasă a unei fapte adevărată, în scopul de a obține pentru sine ori pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă”, iar obiectul juridic special al infracțiunii îl constituie relațiile sociale de ordin patrimonial a căror naștere și dezvoltare este condiționată de buna credință și încrederea ce trebuie să existe în raporturile juridice care au loc între subiecții acestor raporturi.

Elementul material a infracțiunii de înșelăciune îl constituie acțiunea frauduloasă de amăgire ori de inducere în eroare a victimei, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, prin denaturarea sau alterarea adevărului astfel încât să fie aptă să inspire încrederea părții vătămate și să o inducă ori să o mențină în eroare.

În speță, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța de prim control judiciar a apreciat că inculpata a acționat în toată perioada infracțională cu intenția evidentă de inducere în eroare a partenerilor comerciali, respingând, justificat, solicitarea de schimbare a încadrării juridice dată faptei din cea reținută în sarcina inculpatei în infracțiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea 59/1934, care vizează o altă situație de fapt, respectiv cea referitoare la inexistența unui disponibil suficient la tras și, implicit, lipsa intenției de inducere în eroare a partenerilor de operațiuni comerciale.

Înalta Curte constată însă că, din ansamblul probator administrat, rezultă, fără putință de tăgadă, că faptele, astfel cum au fost reținute în actul de inculpare, au existat în materialitatea lor, fiind săvârșite cu vinovăție de către inculpată și întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea 241/2005 (art. 11 lit. c) din Legea 87/1994); în baza art. 387 din Legea 82/1991 raportat la art. 289 C. pen., toate în concurs real,

atât prima instanță cât și instanța de apel reținând corect și amplu motivat situația de fapt anterior relevată.

Înalta Curte constată că, în mod corect, s-a reținut de către ambele instanțe că, inculpata

N.L.C.

este vinovată de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, întrucât aceasta a acționat în perioada 2002-2005, în baza unei rezoluții infracționale unice, determinându-le, prin înșelăciune și alte manopere frauduloase, să încheie diverse contracte comerciale cu numeroase societăți comerciale, inducându-le în eroare cu privire la existența disponibilului financiar suficient în bancă și la bonitatea firmelor al căror reprezentant era sau devenise pe parcursul activității infracționale, valoarea prejudiciului cauzat atrăgând consecința încadrării juridic dată faptei în cea prevăzută de disp. art. 215 alin. (1) – (5) C. pen.

De asemenea, Înalta Curte constată că

în cauză nu este incident nici cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

pct. 21 C. proc. pen., în ceea ce o privește pe partea civilă Statul Român prin A.N.A.F., nefiind justificată solicitarea de a se dispune, urmare admiterii recursului, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru considerentul că această parte deși a fost introdusă în cauză de către prima instanță, în apel nu a mai fost citată, întrucât o eventuală lipsă de procedură cu o anumită parte din dosar nu poate fi invocată decât de către partea vizată, dacă s-ar considera vătămată în propriile interese, prin omisiunea citării, situație care nu putea fi valorificată decât în fața acelei instanțe (în fața instanței de prim control judiciar) or, în speță, cauza a depășit faza apelului, fiind supusă ultimului control judiciar, în recurs.

În subsidiar, s-a invocat, drept caz de casare, dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și s-a solicitat reindividualizarea pedepsei pentru inculpata N.L.C. în sensul  reducerii cuantumului pedepsei rezultante aplicată acesteia sub limita celei anterior stabilită, prin acordarea unei mai largi eficiențe circumstanțelor sale personale, dar și circumstanțelor atenuante judiciare.

Înalta Curte constată că, raportat  la gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, reflectat de modul în care inculpata a conceput și realizat infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, într-un interval de relativ mare de timp de aproximativ 3 ani, (profitând de buna credință a părților vătămate determinându-le, prin înșelăciune, să încheie multiple contracte comerciale și cauzându-le astfel, importante prejudicii prin neachitarea obligațiilor contractuale, instanța de apel a procedat corect menținând dispozițiile sentinței penale atacate, în ceea ce privește individualizarea pedepsei rezultantă aplicată inculpatei.

Prin urmare, se constată că instanța de prim control judiciar a  acordat suficientă eficiență criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. și a apreciat corect atunci când a considerat că, în speță, nu se justifică  modificarea pedepsei rezultante de 7 ani închisoare aplicată inculpatei

N.L.C.,

nici sub aspectul cuantumului, dar nici sub aspectul modalității de executare a acesteia.

Înalta Curte apreciază că instanța de apel a reținut, în mod justificat, că atingerea scopului preventiv educativ al pedepsei, prevăzut de dispozițiile art. 52 C. pen., se poate realiza și fără aplicarea vreunui spor, constatând că pedeapsa rezultantă au fost corespunzător dozată, în raport cu contribuția inculpatei la săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, cu amplitudinea activității sale infracționale, cu modalitățile concrete în care aceasta a acționat, dar și funcție de propriile diligențe pentru acoperirea prejudiciului, astfel încât o nouă individualizare a pedepselor nu poate fi luată în discuție.

Așa fiind, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata N.L.C. împotriva Deciziei penale nr. 40 din 25 februarie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligată recurenta inculpată N.L.C. la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului apărătorului desemnat din oficiu pentru aceasta, până la prezentarea apărătorului ales, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata N.L.C. împotriva Deciziei penale nr. 4 0 din 25 februarie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 octombrie 2009.