ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1836/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 112 din 17

octombrie 2008 a Curții de Apel Bacău a fost admisă în parte acțiunea

reclamantului C.B. în contradictoriu cu D.G.F.P. Neamț, a fost anulată decizia

nr. 290 din 17 iulie 2008 privind soluționarea contestației și procesul-verbal

de inspecție nr. 7 din 16 iunie 2008 emise de pârâtă în privința sumei de 2690

lei imputată reclamantului. Au fost menținute restul dispozițiilor din actele

contestate.

Instanța de fond a respins capătul de

cerere privind obligarea pârâtei la plata despăgubirilor materiale în sumă de 100.000

lei ca nefondat.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de fond a reținut că în urma inspecției fiscale dispusă la Administrația Finanțelor Publice Roznov s-a constatat că un număr de 122 de debite în sumă de

11.038 lei sunt prescrise.

În privința reclamantului Comisia de

inspecție a reținut că acesta este consilier superior cu atribuții de colectare

a debitelor din comunele Cândești și Români, iar începând cu luna ianuarie 2004

reclamantul nu și-a îndeplinit sarcina de colectare a creanțelor fiscale și nu

a informat în scris conducerea unității că un număr de 10 debite în sumă de 2.951

lei nu pot fi recuperate până la împlinirea termenului de prescripție.

De asemenea, prin actul administrativ

atacat s-a reținut că reclamantul nu a efectuat un punctaj al debitelor

înregistrate în dosarul fiscal al fiecărei persoane fizice cu cele din evidența

informatizată și nu a solicitat o situație centralizată a debitelor pe fiecare

comună repartizată.

Inspecția fiscală a mai reținut că

dosarele de urmărire silită nu au fost completate corespunzător cu elemente de

identificare, titluri de creanță, precum și modalități de executare aplicate.

Instanța de fond a constatat că, din

examinarea rezultatelor inspecției fiscale dispuse și a soluțiilor date în

soluționarea contestațiilor formulate de reclamant, a rezultat o înrăutățire a

situației reclamantului în propria cale de atac. Astfel, la prima inspecție

fiscală reclamantului i-a fost imputată suma de 2.823 lei pentru prescrierea

unor creanțe, iar la cea de-a doua inspecție fiscală, refăcută în urma

contestației administrative, reclamantul a fost găsit responsabil pentru

prescrierea sumei de 2.951 lei. De asemenea, toate debitele imputate reclamantului

au la bază titluri de creanță datând dintr-o perioadă anterioară transferului

acestuia la Administrația Finanțelor Publice Roznov, iar lipsa titlurilor

executorii nu-i poate fi imputată acestuia.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs D.G.F.P. Neamț, solicitând modificarea ei, în parte, în sensul

respingerii acțiunii formulate de reclamant și pentru suma de 2.690 lei.

A fost invocat motivul de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia s-a susținut, în

esență, că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, prima instanță

concluzionând în mod greșit că nu sunt întrunite elementele răspunderii

materiale în sarcina reclamantului, întrucât acesta, în calitatea sa de inspector

în cadrul Serviciului de colectare și executare silită persoane fizice și

juridice, avea obligația să depună toate diligențele pentru o cât mai bună

administrare a creanțelor bugetare, inclusiv să aducă la cunoștința șefilor

ierarhici eventualele nereguli, în vederea remedierii lor.

Astfel, susține recurenta, la data când

reclamantul C.B. a primit spre administrare creanțele bugetare din comunele

Cândești și Români, toate debitele figurau în evidența informatizată a unității

fiscale, iar neîndeplinirea de către acesta a obligației de a examina

concordanța evidenței fiscale cu situația faptică și de a informa șeful

ierarhic despre eventualele nereguli a făcut imposibilă luarea măsurilor

necesare pentru reconstituirea titlurilor de creanță, în condițiile stabilite

prin O.M.E.F. nr. 1850 din decembrie 2004 privind registrele și formularele

financiar contabile, sau a altor măsuri legale de stingere a debitelor ori de

întrerupere a prescripției executării silite.

În opinia recurentei, întrucât toate cele

10 debite imputate reclamantului, aparținând unor debitori persoane fizice de

pe raza comunelor Cândești și Români, erau înregistrate în evidența fiscală,

lipsa titlurilor executorii de la dosarul fiscal al debitorilor nu-l exonerează

pe reclamant de răspunderea materială, în condițiile în care acesta nu a

întreprins nici o măsură pentru remedierea situației și nici nu a făcut dovada

că respectivele titluri nu existau la dosarele de executare la data preluării

celor două comune.

S-a susținut, de asemenea, că titlurile

de creanță înregistrate în rolul mare nu s-au identificat și în condica de

intrare-ieșire deoarece o parte a arhivei Administrației Finanțelor Publice

Roznov a fost distrusă în incendiul care a avut loc la data de 24 august 2005,

iar între neîndeplinirea sarcinilor de încasare a debitelor de către reclamant

și prejudiciul cauzat există un raport de cauzalitate, raportat la aspectele

învederate și în fața instanței de fond respectiv:

- urmare ștergerii involuntare a unor

informații în programul de pe calculator, reclamantul a primit sarcina să

inventarieze în teren persoanele care apar cu debite, să completeze dosarele

fiscale cu titlurile de creanță și cu datele de identificare ale acestora și să

încaseze la bugetul consolidat al statului sumele datorate;

- nu a urmărit modul de descărcare a

chitanțelor de încasare în Rolurile unice, în evidența pe calculator și nu a

făcut punctajele între debitele înregistrate în evidența informatizată pe

plătitori și cele din dosarele fiscale ale persoanelor fizice de pe raza sa de

activitate;

- nu a întocmit un centralizator al

debitelor datorate de persoanele fizice din sectoarele gestionate și nu a

stabilit dacă soldul din evidența fiscală corespunde cu cel din centralizator,

deși a primit sarcină expresă în acest sens de la conducerea societății;

- din lipsă de profesionalism și

neglijență a acceptat să preia o activitate cu probleme, conform susținerilor

sale, nesocotindu-și propria obligație de a solicita preluarea debitelor pe

bază de proces verbal și de inventariere prin confruntare cu evidențele

informatice sau scrise, după caz.

Intimatul-reclamant C.B. a formulat

întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat, întrucât nu poate fi

răspunzător pentru deficiențele datorate proastei organizări a activității

Administrației Finanțelor Publice Roznov, prima instanță concluzionând în mod

corect că se impune anularea actelor contestate pentru debitele în valoare de

2.690 lei, în privința cărora situația reținută prin decizia nr. 166/2008 nu

s-a schimbat.

A susținut, de asemenea, că pretinsele

obligații ce i-ar fi revenit pentru remedierea situației erau imposibil de

realizat, întrucât la data preluării respectivei activități nu existau dosare

de urmărire sau dosare fiscale pentru persoane fizice, actele nu erau ordonate

în niciun fel, evidența informatizată era atât de încărcată de erori, încât era

nerelevantă și nu avea acces la cele două calculatoare existente în dotare

decât un timp foarte limitat, insuficient pentru a puncta mii de acte

înregistrate.

Analizând actele dosarului, motivul de

recurs invocat și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru

considerentele în continuare arătate.

Prin Decizia nr. 290 din 17 iulie 2008, D.G.F.P. Neamț a respins contestația formulată de dl. C.B. împotriva

procesului-verbal nr. 7 din 16 iunie 2008 întocmit de Compartimentul de Audit

intern și înregistrat la Administrația Finanțelor Publice Roznov sub nr. 5588 din 16 iunie 2008, prin care s-a propus ca suma de 2.951 lei reprezentând debite

prescrise, aferente comunelor Cândești și Români, să-i fie imputată acestuia.

Pentru a decide astfel, organul de

soluționare a contestației a reținut că nu au fost aduse argumente, nu s-au

prezentat documente și nici nu s-au invocat prevederi legale de natură să

combată constatările organului de inspecție.

Sesizată fiind cu acțiunea în contencios

administrativ prin care reclamantul a solicitat anularea acestei decizii și

plata daunelor morale în cuantum de 100.000 lei, prima instanță a reținut în

mod corect ca fiind relevantă pentru justa soluționare a cauzei împrejurarea că

procesul-verbal contestat a fost întocmit în urma refacerii controlului fiscal

de către alte organe de inspecție decât cele care au întocmit procesul-verbal

de inspecție nr. 1742 din 12 februarie 2008, desființat prin decizia nr. 166

din 3 aprilie 2008 a D.G.F.P. Neamț, care aveau obligația să țină cont de

prevederile în vigoare și de aspectele reținute prin respectiva decizie, astfel

cum s-a dispus prin art. 2 al acesteia.

Prin decizia nr. 166 din 3 aprilie 2008

s-a reținut că prin fișele postului din 14 iulie 2005 și 20 septembrie 2007 contestatorului nu i-au fost specificate atribuții de operare în

programele informatice VENIS și GOTICA, începerea măsurilor de executare silită

pentru debitele în sumă totală de 8.260 lei, din care acesta a fost făcut

responsabil pentru suma de 2.823 lei, nu s-a putut realiza datorită

inexistenței fizice a titlurilor de creanță, iar existența cazului fortuit, și

anume incendiul produs la sediul Administrației Finanțelor Publice Roznov,

precum și mutarea personalului la sediul D.G.F.P. Neamț au fost cauzele care au

împiedicat finalizarea dispusă prin dispoziția nr. 3938 din 30 iunie 2005.

A concluzionat organul de soluționare a

respectivei contestații că pentru debitele în discuție nu s-a făcut dovada

existenței dreptului Administrației Finanțelor Publice Roznov asupra creanței,

prin titluri de creanță, sarcina probei în privința existenței prejudiciului

revenind celui prejudiciat, iar petentul ar fi încălcat legea și implicit

atribuțiile de serviciu dacă ar fi întreprins măsuri de executare silită în

lipsa titlurilor de creanță.

Ori, cum situația reținută prin decizia

nr. 166/2008 nu s-a schimbat, pârâta nefăcând dovada existenței titlurilor de creanță

devenite titluri executorii, ca de altfel nici a predării acestora către

reclamant la data preluării activității respective, prima instanță a

concluzionat în mod corect că se impune anularea actelor contestate pentru suma

de 2.690 lei, aferentă unor debite pentru care nu există titluri executorii,

precum și celor două situații pentru care, prin decizia nr. 166/2008, s-a

reținut existența cazului fortuit.

Reținând, față de cele expuse, că

hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii, nefiind incident în

cauză motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

invocat de recurentă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Neamț

împotriva sentinței nr. 112 din 17 octombrie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2009.