ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1836/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 112 din 17 octombrie 2008 a Curții de Apel Bacău a fost admisă în parte acțiunea reclamantului C.B. în contradictoriu cu D.G.F.P. Neamț, a fost anulată decizia nr. 290 din 17 iulie 2008 privind soluționarea contestației și procesul-verbal de inspecție nr. 7 din 16 iunie 2008 emise de pârâtă în privința sumei de 2690 lei imputată reclamantului. Au fost menținute restul dispozițiilor din actele contestate. Instanța de fond a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata despăgubirilor materiale în sumă de 100.000 lei ca nefondat. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că în urma inspecției fiscale dispusă la Administrația Finanțelor Publice Roznov s-a constatat că un număr de 122 de debite în sumă de 11.038 lei sunt prescrise.

În privința reclamantului Comisia de inspecție a reținut că acesta este consilier superior cu atribuții de colectare a debitelor din comunele Cândești și Români, iar începând cu luna ianuarie 2004 reclamantul nu și-a îndeplinit sarcina de colectare a creanțelor fiscale și nu a informat în scris conducerea unității că un număr de 10 debite în sumă de 2.951 lei nu pot fi recuperate până la împlinirea termenului de prescripție. De asemenea, prin actul administrativ atacat s-a reținut că reclamantul nu a efectuat un punctaj al debitelor înregistrate în dosarul fiscal al fiecărei persoane fizice cu cele din evidența informatizată și nu a solicitat o situație centralizată a debitelor pe fiecare comună repartizată.

Inspecția fiscală a mai reținut că dosarele de urmărire silită nu au fost completate corespunzător cu elemente de identificare, titluri de creanță, precum și modalități de executare aplicate. Instanța de fond a constatat că, din examinarea rezultatelor inspecției fiscale dispuse și a soluțiilor date în soluționarea contestațiilor formulate de reclamant, a rezultat o înrăutățire a situației reclamantului în propria cale de atac. Astfel, la prima inspecție fiscală reclamantului i-a fost imputată suma de 2.823 lei pentru prescrierea unor creanțe, iar la cea de-a doua inspecție fiscală, refăcută în urma contestației administrative, reclamantul a fost găsit responsabil pentru prescrierea sumei de 2.951 lei.

De asemenea, toate debitele imputate reclamantului au la bază titluri de creanță datând dintr-o perioadă anterioară transferului acestuia la Administrația Finanțelor Publice Roznov, iar lipsa titlurilor executorii nu-i poate fi imputată acestuia. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs D.G.F.P. Neamț, solicitând modificarea ei, în parte, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant și pentru suma de 2.690 lei. A fost invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în dezvoltarea căruia s-a susținut, în esență, că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, prima instanță concluzionând în mod greșit că nu sunt întrunite elementele răspunderii materiale în sarcina reclamantului, întrucât acesta, în calitatea sa de inspector în cadrul Serviciului de colectare și executare silită persoane fizice și juridice, avea obligația să depună toate diligențele pentru o cât mai bună administrare a creanțelor bugetare, inclusiv să aducă la cunoștința șefilor ierarhici eventualele nereguli, în vederea remedierii lor. Astfel, susține recurenta, la data când reclamantul C.B.

a primit spre administrare creanțele bugetare din comunele Cândești și Români, toate debitele figurau în evidența informatizată a unității fiscale, iar neîndeplinirea de către acesta a obligației de a examina concordanța evidenței fiscale cu situația faptică și de a informa șeful ierarhic despre eventualele nereguli a făcut imposibilă luarea măsurilor necesare pentru reconstituirea titlurilor de creanță, în condițiile stabilite prin O.M.E.F. nr. 1850 din decembrie 2004 privind registrele și formularele financiar contabile, sau a altor măsuri legale de stingere a debitelor ori de întrerupere a prescripției executării silite.

În opinia recurentei, întrucât toate cele 10 debite imputate reclamantului, aparținând unor debitori persoane fizice de pe raza comunelor Cândești și Români, erau înregistrate în evidența fiscală, lipsa titlurilor executorii de la dosarul fiscal al debitorilor nu-l exonerează pe reclamant de răspunderea materială, în condițiile în care acesta nu a întreprins nici o măsură pentru remedierea situației și nici nu a făcut dovada că respectivele titluri nu existau la dosarele de executare la data preluării celor două comune.

S-a susținut, de asemenea, că titlurile de creanță înregistrate în rolul mare nu s-au identificat și în condica de intrare-ieșire deoarece o parte a arhivei Administrației Finanțelor Publice Roznov a fost distrusă în incendiul care a avut loc la data de 24 august 2005, iar între neîndeplinirea sarcinilor de încasare a debitelor de către reclamant și prejudiciul cauzat există un raport de cauzalitate, raportat la aspectele învederate și în fața instanței de fond respectiv: - urmare ștergerii involuntare a unor informații în programul de pe calculator, reclamantul a primit sarcina să inventarieze în teren persoanele care apar cu debite, să completeze dosarele fiscale cu titlurile de creanță și cu datele de identificare ale acestora și să încaseze la bugetul consolidat al statului sumele datorate; - nu a urmărit modul de descărcare a chitanțelor de încasare în Rolurile unice, în evidența pe calculator și nu a făcut punctajele între debitele înregistrate în evidența informatizată pe plătitori și cele din dosarele fiscale ale persoanelor fizice de pe raza sa de activitate; - nu a întocmit un centralizator al debitelor datorate de persoanele fizice din sectoarele gestionate și nu a stabilit dacă soldul din evidența fiscală corespunde cu cel din centralizator, deși a primit sarcină expresă în acest sens de la conducerea societății;

- din lipsă de profesionalism și neglijență a acceptat să preia o activitate cu probleme, conform susținerilor sale, nesocotindu-și propria obligație de a solicita preluarea debitelor pe bază de proces verbal și de inventariere prin confruntare cu evidențele informatice sau scrise, după caz. Intimatul-reclamant C.B. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat, întrucât nu poate fi răspunzător pentru deficiențele datorate proastei organizări a activității Administrației Finanțelor Publice Roznov, prima instanță concluzionând în mod corect că se impune anularea actelor contestate pentru debitele în valoare de 2.690 lei, în privința cărora situația reținută prin decizia nr. 166/2008 nu s-a schimbat.

A susținut, de asemenea, că pretinsele obligații ce i-ar fi revenit pentru remedierea situației erau imposibil de realizat, întrucât la data preluării respectivei activități nu existau dosare de urmărire sau dosare fiscale pentru persoane fizice, actele nu erau ordonate în niciun fel, evidența informatizată era atât de încărcată de erori, încât era nerelevantă și nu avea acces la cele două calculatoare existente în dotare decât un timp foarte limitat, insuficient pentru a puncta mii de acte înregistrate. Analizând actele dosarului, motivul de recurs invocat și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele în continuare arătate.

Prin Decizia nr. 290 din 17 iulie 2008, D.G.F.P. Neamț a respins contestația formulată de dl. C.B. împotriva procesului-verbal nr. 7 din 16 iunie 2008 întocmit de Compartimentul de Audit intern și înregistrat la Administrația Finanțelor Publice Roznov sub nr. 5588 din 16 iunie 2008, prin care s-a propus ca suma de 2.951 lei reprezentând debite prescrise, aferente comunelor Cândești și Români, să-i fie imputată acestuia. Pentru a decide astfel, organul de soluționare a contestației a reținut că nu au fost aduse argumente, nu s-au prezentat documente și nici nu s-au invocat prevederi legale de natură să combată constatările organului de inspecție.

Sesizată fiind cu acțiunea în contencios administrativ prin care reclamantul a solicitat anularea acestei decizii și plata daunelor morale în cuantum de 100.000 lei, prima instanță a reținut în mod corect ca fiind relevantă pentru justa soluționare a cauzei împrejurarea că procesul-verbal contestat a fost întocmit în urma refacerii controlului fiscal de către alte organe de inspecție decât cele care au întocmit procesul-verbal de inspecție nr. 1742 din 12 februarie 2008, desființat prin decizia nr. 166 din 3 aprilie 2008 a D.G.F.P. Neamț, care aveau obligația să țină cont de prevederile în vigoare și de aspectele reținute prin respectiva decizie, astfel cum s-a dispus prin art. 2 al acesteia.

Prin decizia nr. 166 din 3 aprilie 2008 s-a reținut că prin fișele postului din 14 iulie 2005 și 20 septembrie 2007 contestatorului nu i-au fost specificate atribuții de operare în programele informatice VENIS și GOTICA, începerea măsurilor de executare silită pentru debitele în sumă totală de 8.260 lei, din care acesta a fost făcut responsabil pentru suma de 2.823 lei, nu s-a putut realiza datorită inexistenței fizice a titlurilor de creanță, iar existența cazului fortuit, și anume incendiul produs la sediul Administrației Finanțelor Publice Roznov, precum și mutarea personalului la sediul D.G.F.P.

Neamț au fost cauzele care au împiedicat finalizarea dispusă prin dispoziția nr. 3938 din 30 iunie 2005. A concluzionat organul de soluționare a respectivei contestații că pentru debitele în discuție nu s-a făcut dovada existenței dreptului Administrației Finanțelor Publice Roznov asupra creanței, prin titluri de creanță, sarcina probei în privința existenței prejudiciului revenind celui prejudiciat, iar petentul ar fi încălcat legea și implicit atribuțiile de serviciu dacă ar fi întreprins măsuri de executare silită în lipsa titlurilor de creanță.

Ori, cum situația reținută prin decizia nr. 166/2008 nu s-a schimbat, pârâta nefăcând dovada existenței titlurilor de creanță devenite titluri executorii, ca de altfel nici a predării acestora către reclamant la data preluării activității respective, prima instanță a concluzionat în mod corect că se impune anularea actelor contestate pentru suma de 2.690 lei, aferentă unor debite pentru care nu există titluri executorii, precum și celor două situații pentru care, prin decizia nr. 166/2008, s-a reținut existența cazului fortuit. Reținând, față de cele expuse, că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii, nefiind incident în cauză motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., invocat de recurentă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Neamț împotriva sentinței nr. 112 din 17 octombrie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2009.