ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 265/2009

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 23 mai 2008, reclamanta SC R. SA Onești, prin administrator special P.H.G.M.B.H. Austria, a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. și D.G.F.P. a județului Bacău – A.F.P.C.M., să se dispună anularea Deciziei nr. 49 din 4 martie 2008, anularea în parte a Deciziei nr. 1113 din 11 decembrie 2007 în privința accesoriilor în sumă de 3.292.492 lei aferente perioadei 1 octombrie 2005 – 13 iulie 2006 pentru taxa pe valoare adăugată înscrisă la masa credală și suspendarea executării acestei ultime decizii până la soluționarea irevocabilă a cauzei, în conformitate cu prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin sentința nr. 874 din 28 aprilie 2004 pronunțată de Tribunalul Bacău a fost deschisă procedura de reorganizare judiciară a sa și pârâta D.G.F.P. Bacău a fost înscrisă la masa credală cu suma solicitată, iar cererea acesteia de completare a creanței cu accesoriile calculate pentru perioada 20 iulie 2004 – 20 iulie 2006 a fost respinsă prin sentința nr. 360 din 26 aprilie 2007 a Tribunalului Brașov rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 394/R din 16 august 2007 pronunțată de Curtea de Apel b rașov.

Reclamanta a arătat că în mod nelegal au fost calculate prin Decizia nr. 1113 din 11 decembrie 2007 accesorii în sumă de 3.292.492 lei aferente taxei pe valoare adăugată înscrisă în masa credală pentru perioada 1 octombrie 2005 – 13 iulie 2006. Reclamanta a contestat dreptul organelor fiscale de a calcula accesorii aferente debitelor înscrise la masa credală și născute anterior deschiderii procedurii, motivând că există autoritate de lucru judecat în raport de ceea ce s-a stabilit definitiv și irevocabil prin sentința nr. 360 din 26 aprilie 2007 a Tribunalului Brașov, dat fiind că Decizia nr. 1113 din 11 decembrie 2007 are ca obiect accesorii calculate pentru aceeași perioadă și pentru același debit pentru care obligația de plată a luat naștere anterior deschiderii procedurii de reorganizare judiciară.

Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 83 din 21 iulie 2008, prin care a admis acțiunea, a anulat Decizia nr. 49 din 4 martie 2008 emisă de A.N.A.F. – D.G.S.C., a anulat parțial decizia nr. 1113 din 11 decembrie 2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău în privința sumei de 3.292.492 lei, reprezentând obligații fiscale accesorii aferente diferenței de taxă pe valoare adăugată înscrisă la masa credală, calculate pentru perioada 1 octombrie 2005 – 13 iulie 2006 și a obligat pârâtele să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 2.603,54 lei.

Instanța de fond a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile legale privind autoritatea de lucru judecat, pentru că judecătorul sindic nu s-a pronunțat prin sentința civilă nr. 360 din 26 aprilie 2007 a Tribunalului Brașov asupra obligațiilor fiscale accesorii contestate în prezenta cauză, având ca obiect anularea unor acte administrativ fiscale în procedura contenciosului administrativ. Pe fondul cauzei, s-a reținut că în mod nelegal pârâta D.G.F.P. Bacău a calculat prin Decizia nr. 1113 din 11 decembrie 2007 accesorii la creanțele înscrise la masa credală născute anterior deschiderii procedurii de reorganizare judiciară, motiv pentru care a fost de altfel și decăzută prin sentința nr. 315 din 10 aprilie 2008 a Tribunalului Brașov din dreptul de a pretinde accesorii (penalități de întârziere) la debitele reclamantei înscrise la masa credală.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs pârâtele A.N.A.F. și D.G.F.P. Bacău, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică. Recurentele au invocat ca prim motiv de recurs în baza art. 304 pct. 7 C. proc. civ. existența unor considerente contradictorii ori străine de natura pricinii în hotărârea atacată, arătând că deși nu a admis excepția autorității de lucru judecat, instanța de fond și-a întemeiat soluția pe sentința civilă nr. 360 din 26 aprilie 2007 a Tribunalului Brașov, care nu producea efecte în litigiul privind legalitatea unor acte administrativ fiscale. În baza art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recurentele au invocat nelegalitatea hotărârii atacate, cu motivarea că instanța de fond a aplicat greșit Legea nr. 85/2006, care a intrat în vigoare la data de 20 iulie 2006, după perioada 1 octombrie 2005 – 13 iulie 2006, pentru care au fost calculate debite accesorii prin decizia nr. 1113 din 11 decembrie 2007. Recurentele au arătat că, în perioada pentru care au fost calculate aceste debite erau în vigoare prevederile art. 45 din Legea nr. 64/1995, coroborate cu prevederile art. 118 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003, potrivit cărora pentru obligațiile fiscale neplătite la termen se datorează dobânzi și penalități de întârziere până la data deschiderii procedurii de faliment.

De asemenea, s-a susținut că, în perioada respectivă, erau incidente dispozițiile art. 92 alin. (7) din Legea nr. 64/1995, care au prevăzut că pentru neachitarea obligațiilor bugetare datorate atât înainte, cât și după data deschiderii procedurii de reorganizare judiciară, debitorul datorează majorări și penalități de întârziere conform legislației speciale în materie până la data achitării, sau până la data intrării în faliment. Din acest motiv, recurentele au considerat că Legea nr. 85/2006 nu poate produce efecte retroactive pentru o perioadă anterioară intrării sale în vigoare, astfel că pentru perioada 1 octombrie 2005 – 13 iulie 2006 erau incidente prevederile legale în vigoare și aplicate corect la calculul accesoriilor datorate de societatea intimată.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate pentru următoarele considerente: Pentru a soluționa excepția autorității de lucru judecat privind debitele accesorii calculate de D.G.F.P. Bacău pentru perioada 1 octombrie 2005 – 13 iulie 2006, instanța de fond a constatat corect că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 1201 C. civ. privind identitatea de părți, obiect și cauză, iar considerentele reținute în acest sens nu sunt în contradicție cu argumentele de fapt și de drept avute în vedere pentru judecarea fondului pricinii.

În mod întemeiat, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 360 din 26 aprilie 2007 a Tribunalului Brașov, judecătorul sindic s-a pronunțat asupra unei cereri de completare a creanței în baza art. 92 alin. (7) din Legea nr. 64/1995, fără a verifica legalitatea obligațiilor fiscale accesorii calculate de organele fiscale, pentru care a fost prevăzut în art. 188 alin. (2) din C. proc. fisc. republicat, controlul judecătoresc pe calea contenciosului administrativ. În judecata finalizată prin sentința civilă nr. 360 din 26 aprilie 2007 a Tribunalului Brașov, judecătorul sindic s-a pronunțat asupra contestației creditoarei D.G.F.P.

Bacău la măsura administratorului judiciar de neînscriere în tabelul creditorilor a accesoriilor calculate după ce intimata a intrat în reorganizare judiciară până la data de 20 iulie 2006, iar acțiunea pentru anularea celor două decizii emise de autoritățile recurente a fost formulată în cadrul procedural reglementat de titlul IX C. proc. fisc. și de dispozițiile Legii nr. 554/2004. Recurentele au considerat neîntemeiat că argumentele instanței de fond pentru respingerea excepției autorității de lucru judecat sunt în contradicție cu motivarea soluției de admitere a acțiunii, bazată în principal pe considerentele de fapt și de drept ale sentinței civile nr. 360 din 26 aprilie 2007 a Tribunalului Brașov.

Această hotărâre judecătorească irevocabilă a fost în mod justificat avută în vedere la soluționarea acțiunii de anulare a actelor administrativ-fiscale privind accesoriile pentru perioada 1 octombrie 2005 – 13 iulie 2006, deoarece judecătorul sindic de la Tribunalul Brașov a constatat cu autoritate de lucru judecat că diferențele de creanțe solicitate de creditoarea D.G.F.P. Bacău prin cererea nr. 24 din 15 ianuarie 2007 nu pot fi adăugate la masa credală, reținând că dispozițiile art. 92 alin. (7) din Legea nr. 64/1995 nu mai pot fi invocate de la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/2006, iar prevederile art. 41 alin. (1) din această lege nu sunt aplicabile în actuala etapă procedurală.

În consecință, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ. și art. 166 din C. proc. civ., privind autoritatea de lucru judecat, instanța de fond a exercitat corect controlul de legalitate asupra deciziei de stabilire a obligațiilor bugetare accesorii și în raport de competența recurentei Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău de a mai întocmi asemenea acte administrative unilaterale, după abrogarea Legii nr. 64/1995 și intrarea în vigoare a Legii nr. 85/2006, a cărei incidență a fost stabilită de judecătorul sindic prin hotărârea judecătorească menționată anterior. Critica formulată de recurente în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

este de asemenea nefondată, constatându-se că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile Legii nr. 85/2006, în sensul că organele fiscale nu mai pot calcula accesorii pentru creanțele înscrise la masa credală, chiar dacă perioada pentru care s-au calculat accesoriile este anterioară intrării în vigoare a acestei legi, întrucât legea nouă este de imediată aplicare și dispozițiile legii nr. 64/1995 nu mai pot fi aplicate unei situații juridice ivite după data la care au fost abrogate, astfel cum nelegal s-a procedat la emiterea deciziei nr. 1113 din 11 decembrie 2007. Soluția instanței de fond pentru rezolvarea acestui conflict de legi corespunde de altfel interpretării date de Comisia de proceduri fiscale din cadrul A.N.A.F.

prin Decizia nr. 1/2008, aprobată prin Ordinul nr. 1537 din 11 noiembrie 2008 și publicată în M. Of. nr. 770 din 17 noiembrie 2008. Conform art. 1 din acest act administrativ cu caracter normativ, începând cu data intrării în vigoare a l egii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, în cazul contribuabililor pentru care s-a deschis procedura reorganizării judiciare și a insolvenței, după caz, nu se mai datorează și nu se mai calculează obligații fiscale accesorii pentru creanțele înscrise la masa credală și pentru cele rezultate din activitatea curentă, indiferent de data deschiderii acestei proceduri. Aceeași concluzie a fost comunicată recurentei D.G.F.P. Bacău chiar anterior emiterii deciziei contestate în cauză prin adresele din 31 august 2007 și din 5 septembrie 2007 întocmite de A.N.A.F.

– D.G.J., în care s-a arătat că organul fiscal nu mai poate calcula obligații fiscale accesorii pentru sumele datorate de societatea intimată, pe perioada în care aceasta se află în procedura reglementată de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. În consecință, a fost corect anulată Decizia nr. 1113 din 11 decembrie 2007, pentru că a fost emisă cu nerespectarea dispozițiilor art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, care interzic calcularea de accesorii la creanțele fiscale născute anterior datei deschiderii procedurii. Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de A.N.A.F. și D.G.F.P. Bacău împotriva sentinței civile nr. 83 din 23 iulie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2009.