ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 265/2009

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 23 mai 2008, reclamanta

SC R. SA Onești, prin administrator special P.H.G.M.B.H. Austria, a solicitat

ca în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. și D.G.F.P. a județului Bacău – A.F.P.C.M.,

să se dispună anularea Deciziei nr. 49 din 4 martie 2008, anularea în parte a Deciziei

nr. 1113 din 11 decembrie 2007 în privința accesoriilor în sumă de 3.292.492

lei aferente perioadei 1 octombrie 2005 – 13 iulie 2006 pentru taxa pe valoare

adăugată înscrisă la masa credală și suspendarea executării acestei ultime

decizii până la soluționarea irevocabilă a cauzei, în conformitate cu

prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că prin sentința nr. 874 din 28 aprilie 2004 pronunțată de Tribunalul

Bacău a fost deschisă procedura de reorganizare judiciară a sa și pârâta D.G.F.P.

Bacău a fost înscrisă la masa credală cu suma solicitată, iar cererea acesteia

de completare a creanței cu accesoriile calculate pentru perioada 20 iulie 2004

– 20 iulie 2006 a fost respinsă prin sentința nr. 360 din 26 aprilie 2007 a Tribunalului Brașov rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 394/R din 16 august 2007 pronunțată de

Curtea de Apel

b

rașov.

Reclamanta a arătat că în

mod nelegal au fost calculate prin Decizia nr. 1113 din 11 decembrie 2007

accesorii în sumă de 3.292.492 lei aferente taxei pe valoare adăugată înscrisă

în masa credală pentru perioada 1 octombrie 2005 – 13 iulie 2006. Reclamanta a

contestat dreptul organelor fiscale de a calcula accesorii aferente debitelor

înscrise la masa credală și născute anterior deschiderii procedurii, motivând

că există autoritate de lucru judecat în raport de ceea ce s-a stabilit

definitiv și irevocabil prin sentința nr. 360 din 26 aprilie 2007 a Tribunalului Brașov, dat fiind că Decizia nr. 1113 din 11 decembrie 2007 are ca obiect

accesorii calculate pentru aceeași perioadă și pentru același debit pentru care

obligația de plată a luat naștere anterior deschiderii procedurii de

reorganizare judiciară.

Curtea de Apel Bacău, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 83

din 21 iulie 2008, prin care a admis acțiunea, a anulat Decizia nr. 49 din 4

martie 2008 emisă de A.N.A.F. – D.G.S.C., a anulat parțial decizia nr. 1113 din

11 decembrie 2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău în

privința sumei de 3.292.492 lei, reprezentând obligații fiscale accesorii

aferente diferenței de taxă pe valoare adăugată înscrisă la masa credală,

calculate pentru perioada 1 octombrie 2005 – 13 iulie 2006 și a obligat

pârâtele să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 2.603,54

lei.

Instanța de fond a constatat

că nu sunt îndeplinite condițiile legale privind autoritatea de lucru judecat,

pentru că judecătorul sindic nu s-a pronunțat prin sentința civilă nr. 360 din

26 aprilie 2007 a Tribunalului Brașov asupra obligațiilor fiscale accesorii

contestate în prezenta cauză, având ca obiect anularea unor acte administrativ

fiscale în procedura contenciosului administrativ.

Pe fondul cauzei, s-a

reținut că în mod nelegal pârâta D.G.F.P. Bacău a calculat prin Decizia nr. 1113

din 11 decembrie 2007 accesorii la creanțele înscrise la masa credală născute

anterior deschiderii procedurii de reorganizare judiciară, motiv pentru care a

fost de altfel și decăzută prin sentința nr. 315 din 10 aprilie 2008 a Tribunalului Brașov din dreptul de a pretinde accesorii (penalități de întârziere) la debitele

reclamantei înscrise la masa credală.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, au declarat recurs pârâtele A.N.A.F. și D.G.F.P. Bacău,

solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică.

Recurentele au invocat ca

prim motiv de recurs în baza art. 304 pct. 7 C. proc. civ. existența unor

considerente contradictorii ori străine de natura pricinii în hotărârea

atacată, arătând că deși nu a admis excepția autorității de lucru judecat,

instanța de fond și-a întemeiat soluția pe sentința civilă nr. 360 din 26

aprilie 2007 a Tribunalului Brașov, care nu producea efecte în litigiul privind

legalitatea unor acte administrativ fiscale.

În baza art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., recurentele au invocat nelegalitatea hotărârii atacate, cu

motivarea că instanța de fond a aplicat greșit Legea nr. 85/2006, care a intrat

în vigoare la data de 20 iulie 2006, după perioada 1 octombrie 2005 – 13 iulie

2006, pentru care au fost calculate debite accesorii prin decizia nr. 1113 din

11 decembrie 2007.

Recurentele au arătat că, în

perioada pentru care au fost calculate aceste debite erau în vigoare

prevederile art. 45 din Legea nr. 64/1995, coroborate cu prevederile art. 118 alin.

(4) din O.G. nr. 92/2003, potrivit cărora pentru obligațiile fiscale neplătite

la termen se datorează dobânzi și penalități de întârziere până la data

deschiderii procedurii de faliment.

De asemenea, s-a susținut

că, în perioada respectivă, erau incidente dispozițiile art. 92 alin. (7) din

Legea nr. 64/1995, care au prevăzut că pentru neachitarea obligațiilor bugetare

datorate atât înainte, cât și după data deschiderii procedurii de reorganizare

judiciară, debitorul datorează majorări și penalități de întârziere conform

legislației speciale în materie până la data achitării, sau până la data

intrării în faliment.

Din acest motiv, recurentele

au considerat că Legea nr. 85/2006 nu poate produce efecte retroactive pentru o

perioadă anterioară intrării sale în vigoare, astfel că pentru perioada 1

octombrie 2005 – 13 iulie 2006 erau incidente prevederile legale în vigoare și

aplicate corect la calculul accesoriilor datorate de societatea intimată.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate pentru

următoarele considerente:

Pentru a soluționa excepția

autorității de lucru judecat privind debitele accesorii calculate de D.G.F.P.

Bacău pentru perioada 1 octombrie 2005 – 13 iulie 2006, instanța de fond a

constatat corect că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 1201 C.

civ. privind identitatea de părți, obiect și cauză, iar considerentele reținute

în acest sens nu sunt în contradicție cu argumentele de fapt și de drept avute

în vedere pentru judecarea fondului pricinii.

În mod întemeiat, instanța

de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 360 din 26 aprilie 2007 a Tribunalului Brașov, judecătorul sindic s-a pronunțat asupra unei cereri de completare a

creanței în baza art. 92 alin. (7) din Legea nr. 64/1995, fără a verifica

legalitatea obligațiilor fiscale accesorii calculate de organele fiscale,

pentru care a fost prevăzut în art. 188 alin. (2) din C. proc. fisc. republicat,

controlul judecătoresc pe calea contenciosului administrativ.

În judecata finalizată prin

sentința civilă nr. 360 din 26 aprilie 2007 a Tribunalului Brașov, judecătorul sindic s-a pronunțat asupra contestației creditoarei D.G.F.P. Bacău la măsura

administratorului judiciar de neînscriere în tabelul creditorilor a

accesoriilor calculate după ce intimata a intrat în reorganizare judiciară până

la data de 20 iulie 2006, iar acțiunea pentru anularea celor două decizii emise

de autoritățile recurente a fost formulată în cadrul procedural reglementat de

titlul IX C. proc. fisc. și de dispozițiile Legii nr. 554/2004.

Recurentele au considerat

neîntemeiat că argumentele instanței de fond pentru respingerea excepției

autorității de lucru judecat sunt în contradicție cu motivarea soluției de

admitere a acțiunii, bazată în principal pe considerentele de fapt și de drept

ale sentinței civile nr. 360 din 26 aprilie 2007 a Tribunalului Brașov.

Această hotărâre

judecătorească irevocabilă a fost în mod justificat avută în vedere la

soluționarea acțiunii de anulare a actelor administrativ-fiscale privind

accesoriile pentru perioada 1 octombrie 2005 – 13 iulie 2006, deoarece judecătorul

sindic de la Tribunalul Brașov a constatat cu autoritate de lucru judecat că

diferențele de creanțe solicitate de creditoarea D.G.F.P. Bacău prin cererea nr.

24 din 15 ianuarie 2007 nu pot fi adăugate la masa credală, reținând că

dispozițiile art. 92 alin. (7) din Legea nr. 64/1995 nu mai pot fi invocate de

la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/2006, iar prevederile art. 41 alin.

(1) din această lege nu sunt aplicabile în actuala etapă procedurală.

În consecință, nefiind

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ. și art. 166 din C. proc.

civ., privind autoritatea de lucru judecat, instanța de fond a exercitat corect

controlul de legalitate asupra deciziei de stabilire a obligațiilor bugetare

accesorii și în raport de competența recurentei Direcția Generală a Finanțelor

Publice Bacău de a mai întocmi asemenea acte administrative unilaterale, după

abrogarea Legii nr. 64/1995 și intrarea în vigoare a Legii nr. 85/2006, a cărei

incidență a fost stabilită de judecătorul sindic prin hotărârea judecătorească

menționată anterior.

Critica formulată de

recurente în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este de asemenea nefondată,

constatându-se că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile Legii nr. 85/2006,

în sensul că organele fiscale nu mai pot calcula accesorii pentru creanțele înscrise

la masa credală, chiar dacă perioada pentru care s-au calculat accesoriile este

anterioară intrării în vigoare a acestei legi, întrucât legea nouă este de

imediată aplicare și dispozițiile legii nr. 64/1995 nu mai pot fi aplicate unei

situații juridice ivite după data la care au fost abrogate, astfel cum nelegal

s-a procedat la emiterea deciziei nr. 1113 din 11 decembrie 2007.

Soluția instanței de fond

pentru rezolvarea acestui conflict de legi corespunde de altfel interpretării

date de Comisia de proceduri fiscale din cadrul A.N.A.F. prin Decizia nr. 1/2008,

aprobată prin Ordinul nr. 1537 din 11 noiembrie 2008 și publicată în M. Of. nr.

770 din 17 noiembrie 2008.

Conform art. 1 din acest act

administrativ cu caracter normativ, începând cu data intrării în vigoare a

l

egii nr. 85/2006 privind procedura

insolvenței, în cazul contribuabililor pentru care s-a deschis procedura

reorganizării judiciare și a insolvenței, după caz, nu se mai datorează și nu

se mai calculează obligații fiscale accesorii pentru creanțele înscrise la masa

credală și pentru cele rezultate din activitatea curentă, indiferent de data

deschiderii acestei proceduri.

Aceeași concluzie a fost

comunicată recurentei D.G.F.P. Bacău chiar anterior emiterii deciziei

contestate în cauză prin adresele din 31 august 2007 și din 5 septembrie 2007

întocmite de A.N.A.F. – D.G.J., în care s-a arătat că organul fiscal nu mai

poate calcula obligații fiscale accesorii pentru sumele datorate de societatea

intimată, pe perioada în care aceasta se află în procedura reglementată de

Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

În consecință, a fost corect

anulată Decizia nr. 1113 din 11 decembrie 2007, pentru că a fost emisă cu

nerespectarea dispozițiilor art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, care

interzic calcularea de accesorii la creanțele fiscale născute anterior datei

deschiderii procedurii.

Pentru considerentele

expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii

atacate, Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de A.N.A.F. și D.G.F.P. Bacău împotriva sentinței civile nr. 83 din

23 iulie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 21 ianuarie 2009.