ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1494/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 5 iulie 2008, reclamanta SC R. SA Onești a chemat în judecată A.N.A.F., D.G.S.C. și A.F.P.C.M. Bacău, Directorul General al A.N.A.F., I.C. și S.Q.S.P.R.L., în calitate de administrator judiciar al SC R. SA solicitând soluționarea contestației formulate împotriva deciziei nr. 1132 din 28 decembrie 2007 emisă de D.G.F.P. Bacău; obligarea în solidar a pârâtelor la plata de daune, reprezentând echivalentul penalităților și majorărilor de întârziere la care a fost obligat în suma de 199.673.320 lei; obligarea în solidar a pârâților la plata de penalități de 1.000 lei/zi de întârziere începând de la momentul rămânerii definitive a sentinței și până la soluționarea contestației, precum și suspendarea executării deciziei nr. 1132 din 28 decembrie 2007 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a litigiului.

În motivarea cererii sale, reclamanta a susținut că a înregistrat la A.N.A.F. contestația împotriva deciziei nr. 1132/2007, respectiv la 13 februarie 2008, moment de la care deși aceasta avea obligația soluționării în 30 de zile conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nu s-a conformat. Reclamanta a susținut că această tergiversate nejustificată îi aduce grave prejudicii, fiind evident că pe fondul cauzei accesoriile calculate la masa credală pentru perioada 1 octombrie 2005-13 iulie 2006 nu sunt datorate cu atât mai mult cu cât debitul pentru care au fost calculate este anterior deschiderii procedurii prevăzută de Legea nr. 64/1995 (actuala Legea nr. 85/2006). Prin sentința civilă nr. 101 din 30 septembrie 2008, Curtea de Apel Bacău, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea în sensul că a obligat A.N.A.F.

– D.G.S.C. să soluționeze contestația înregistrată la 13 februarie 2008 sub sancțiunea aplicării de penalități de 1.000 lei/zi de întârziere, calculate de la data rămânerii irevocabile a hotărârii și până la soluționarea contestației. Prin aceeași sentință a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de suspendare a executării deciziei nr. 1132 din 28 decembrie 2007 și ca nefondată cererea privind obligarea la daune în cuantum de 199.673.320 lei. S-a reținut de către instanță că pârâta a depășit cu mult termenul de soluționare a contestației astfel cum este stabilit prin dispozițiile art. 70 din O.G. nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală, iar motivarea formulată în sensul nevoii de a obține informații suplimentare relevante, o amânare în fapt nejustificată.

În ce privește suspendarea executării, instanța a apreciat ca fiind incidente dispozițiile art. 1205 alin. 2 C. proc. fisc. În fine, referitor la plata daunelor s-a reținut a nu fi fost făcută dovada prejudiciului suferit. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs A.N.A.F. care în esență a susținut că anterior emiterii Deciziei nr. 1132/2007 au fost emise în sarcina SC R. SA decizii similare pentru alte obligații bugetare și pentru care s-au calculat accesorii până la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/2006. Cum contestațiile împotriva acestei decizii au fost soluționare definitiv și irevocabil la instanța de contencios administrativ în sensul admiterii și anulării actului administrativ fiscal, recurenta a solicitat Direcției Generale Juridice din cadrul A.N.A.F.

un punct de vedere, până la obținerea căruia a apreciat că nu se impune soluționarea contestației înregistrate la 13 februarie 2008. În opinia recurentei această întârziere se încadrează în dispozițiile art. 70 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 fiind pe deplin justificată, și de care instanța fondului ar fi trebuit să țină cont. Recursul nu este fondat. În conformitate cu dispozițiile art. 70 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, „cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod, se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare”. Alin. (2) al aceluiași articol prevede posibilitatea prelungirii acestui termen în situația specială în care, pentru soluționarea cererii, sunt necesare informații suplimentare relevante în luarea unei decizii.

Or, așa cum legal și temeinic se reține de către Curtea de Apel Bacău în cauză solicitarea punctului de vedere al Direcției Juridice din cadrul A.N.A.F., față de soluțiile adoptate de Curtea de Apel în cauze similare, nu echivalează cu „informația suplimentară relevantă” la care se referă dispozițiile art. 70 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, fiind mai degrabă interpretarea pe care această Direcție o dă legislației fiscale aplicabile în speță și în raport de care ar urma să se soluționeze și contestația administrativ fiscală. Astfel fiind, legal și temeinic s-a apreciat a fi fost depășit nejustificat termenul de soluționare și obligată în consecință pârâta să procedeze la rezolvarea contestației.

De altfel, potrivit susținerilor reclamantei D.G.S.C. din cadrul A.N.A.F. a soluționat între timp contestația înregistrată la 13 februarie 2008 pronunțând în acest sens Decizia nr. 393 din 30 noiembrie 2008. Astfel fiind și văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.N.A.F. împotriva sentinței civile nr. 101 din 30 septembrie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2009.