ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1464/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond. Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A.O. SA a formulat contestație împotriva deciziei nr. 29 din 8 octombrie 2008 și nr. 31 din 16 octombrie 2008 emise de A.N.A.F. – D.G.F.P. Ilfov prin care au fost soluționate contestațiile împotriva deciziei nr. 1 din 8 august 2008 referitoare la obligațiile de plată a accesoriilor și cea împotriva conținutului certificatului de atestare fiscală pentru persoane juridice din 12 septembrie 2008 și a solicitat: - să fie obligată pârâta să se conformeze prevederilor legale în vigoare, în sensul să își modifice evidențele informatizate prin indicarea în mod real și corect a creanțelor pe care le are față de societatea reclamantă, astfel cum aceste creanțe relevate de conținutul planului de reorganizare judiciară al SC A.O.

SA Ilfov. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în vederea soluționării neînțelegerilor a contestat creanțele pe care A.N.A.F. pretinde că le are, creanțe prevăzute în certificatul de atestare fiscală din 12 septembrie 2008, dar contestația a fost respinsă prin decizia nr. 31 din 16 octombrie 2008 pe motiv că certificatul de atestare fiscală nu este un titlu executoriu, dar reclamanta a contestat creanța menționată în certificat. Au fost prezentate dispozițiile din Legea nr. 85/2006 având în vedere că organele fiscale ignoră sau eludează prevederile legale referitoare la valoarea reală a sumelor datorate de reclamantă și s-a solicitat obligarea pârâtei să-și actualizeze baza de date. D.G.F.P.

Ilfov a formulat întâmpinare și a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, excepția inadmisibilității, iar, pe fond, respingerea contestației ca neîntemeiată. 2. Soluția instanței de fond. Prin sentința civilă nr. 1349 din 31 martie 2009 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, au fost respinse excepțiile inadmisibilității și necompetenței materiale și a respins contestația ca neîntemeiată. În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut că reclamanta a formulat contestație împotriva unor acte administrativ fiscale emise de A.N.A.F. cu creanțe în valoare de 5.384.832,95 RON și de aceea, excepția necompetenței materiale a instanței a fost respinsă în raport de prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Nu a fost reținută nici excepția inadmisibilității acțiunii în raport de obiectul acțiunii ce vizează două acte administrativ fiscale ce pot fi contestate în temeiul dispozițiilor art. 218 alin. (2) C. proc. fisc. Cu privire la fondul cauzei, instanța de fond a arătat că nemulțumirea reclamantului rezidă în împrejurarea că din prim-planul de reorganizare, confirmat de judecătorul sindic și notat de reprezentantul pârâtei, s-a reținut cu titlu de creanță bugetară o anumită sumă de bani, pârâta continuă să calculeze accesorii ale acestor debite. Deoarece certificatul de atestare fiscală pentru persoane juridice este documentul care prezintă la o anumită dată informațiile privind situația creanțelor restante aflate în sistemul de administrare fiscală s-a considerat că acesta nu constituie titlu de creanță, așa cum este definit de art. 205 din O.U.G.

nr. 92/2003 care să poată face obiectul unei contestații. Dar, oricum, certificatul de atestare fiscală din 12 septembrie 2008 cuprinde și soldurile conturilor punctate, confirmate și acceptate atât de D.G.F.P. Ilfov și de SC A.O. SA conform procesului-verbal de consemnare a soldului financiar contabil din 7 septembrie 2006 prin care au fost confirmate și acceptate debite și majorări de întârziere de 13.103.587 RON. Instanța de fond a apreciat că planul de reorganizare a fost confirmat de Tribunalul București, secția a VII-a comercială, prin sentința nr. 2106 din 18 septembrie 2006 ulterior semnării procesului-verbal de consemnare a soldului financiar contabil și anexei la planul de reorganizare judiciară, respectiv 07 septembrie 2006. 3. Calea de atac exercitată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC A.O. SA solicitând modificarea sentinței civile atacate, admiterea contestației în sensul ca pârâta-intimată să-și modifice evidențele informatizate prin indicarea în mod real și corect a creanțelor pe care le are față de societatea reclamantă, astfel cum aceste creanțe sunt relevate de conținutul planului de reorganizare judiciară al SC A.O. SA și astfel cum sunt calculate în aplicarea prevederilor C. fisc. și C. proc. fisc., în ceea ce privește perioada de după confirmarea planului. În motivele de recurs se arată că recurenta a încercat în nenumărate rânduri să obțină un certificat de atestare fiscală care să evidențieze în mod corect sumele datorate de societate, astfel cum rezultă ele din planul de reorganizare judiciară, împreună cu debitele cuvenite.

Intimata-pârâtă susține că societatea reclamantă îi datorează suma de 13.103.587 RON, în baza unui proces-verbal de consemnare a soldurilor și a unei așa-zise anexe la plan, sumă pe care recurenta nu o recunoaște deoarece intimata a pierdut dreptul de a o pretinde.

Referitor la procesul-verbal și anexa invocată, recurenta a arătat că: - cele două acte nu sunt semnate de Administratorul judiciar, fiind simple confirmări de solduri contabile la nivelul celor două contabilități, iar reprezentanții societății care au semnat nu puteau renunța la un drept câștigat; - într-adevăr aceste acte au fost semnate anterior notării și confirmării planului, dar pentru că nu au fost luate în considerare nici în planul de reorganizare, nici în tabelul definitiv al creanțelor, înseamnă că nu sunt recunoscute ca fiind valabile de niciuna dintre părți; - instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal au fost confirmate și acceptate atât debitele, cât și majorările de întârziere în cuantum de 13.103.587 RON dar a fost ignorată cu desăvârșire sintagma ce se regăsește în ambele documente, în lipsa deciziei nr. 689 din 28 februarie 2006, sintagmă introdusă pentru că A.N.A.F.

a refuzat să ia în considerare o decizie a Curții de apel și o hotărâre a judecătorului sindic. Se invocă faptul că A.N.A.F. a refuzat să se conformeze acestor hotărâri judecătorești și de aceea, a fost nevoie să scoată din evidența informatizată suma pe care A.N.A.F. a pierdut dreptul de a o pretinde în mod definitiv și irevocabil și pe care recurenta nu mai poate fi obligată să o restituie. Este criticată soluția instanței de fond și pentru că a încălcat excepția autorității de lucru judecat pentru că a ignorat existența unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile și a permis A.N.A.F. să pretindă o creanță principală și accesoriile acesteia, ulterior pierderii definitive și irevocabile a dreptului de a o pretinde.

D.G.F.P. Ilfov a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat. 4. Soluția instanței de recurs. După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: Mai întâi, raportat la excepția tardivității recursului, aceasta va fi respinsă ca neîntemeiată. Societatea recurentă este o societate comercială în reorganizare în condițiile art. 103 din Legea nr. 85/2006 și își conduce singură activitatea, sub supravegherea administratorului judiciar. La instanța de fond au figurat ca parte atât SC A.O. SA, cât și administratorul judiciar SC B.C.I. SRL, însă hotărârea instanței de fond a fost comunicată numai administratorului judiciar și nu societății reclamante, iar comunicarea hotărârii către societatea reclamantă s-a făcut numai la cererea acesteia.

În raport de data comunicării hotărârii către societatea reclamantă se constată că recursul a fost declarat în termenul de 15 zile prevăzut de lege și excepția tardivității va fi respinsă. Pe fondul recursului acesta este nefondat. Prin decizia de corecție nr. 1 din 16 septembrie 2008 emisă de D.G.F.P. Ilfov, această autoritate a procedat la stabilirea obligațiilor fiscale stabilite în urma corecțiilor erorilor pentru societatea SC A.O. SA. Această decizie a fost contestată de SC A.O. SA invocându-se prevederile art. 122 1 C. proc. fisc. și cele ale art. 115 alin. (3) așa cum a fost modificat și completat de Ordonanța nr. 47/2007, iar prin decizia nr. 29 din 8 octombrie 2008 D.G.F.P.

Ilfov a respins contestația formulată cu motivarea că, plecând de la dispozițiile art. 45 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, a dispozițiilor art. 41 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței și art. 122 1 din O.G. nr. 92/2003, prin decizia nr. 1 din 16 septembrie 2008 au fost corectate majorările calculate pe perioada 20 iulie 2006 – 18 septembrie 2006 în sumă de 344.131 RON și majorările calculate pentru perioada 03 septembrie 2007 – 08 august 2008 în sumă de 2.624.562 RON. În fața instanței de fond, reclamanta a formulat contestație împotriva acestei decizii nr. 29 din 8 octombrie 2008 a D.G.F.P. Ilfov. Pe de altă parte, la 12 septembrie 2008 a fost emis certificatul de atestare fiscală care consemna obligațiile de plată la buget la data de 11 septembrie 2008 pe care reclamanta le datora.

SC A.O. SA a formulat contestație cu privire la conținutul certificatului de atestare fiscală iar prin decizia nr. 31 din 16 octombrie 2008, D.G.F.P. Ilfov a fost respinsă contestația cu motivarea că certificatul de atestare fiscală pentru persoane juridice este documentul care prezintă la o anumită dată informațiile privind situația creanțelor restante aflate în sistemul de administrare fiscală și nu constituie titlul de creanță în înțelesul art. 205 C. proc. fisc. Și această decizie a fost contestată de către reclamantă în fața instanței de fond. Reclamanta, nici în fața instanței de fond și nici a celei de recurs, nu a solicitat obligarea pârâtei să-și modifice evidențele informatizate prin indicarea creanțelor pe care le are societatea către bugetul statului.

Deși instanța de fond a reținut că certificatul de atestare fiscală nu poate face obiectul unei contestații, criticile recurentei nu au vizat acest aspect, dar, în conformitate cu art. 304 1 C. proc. civ., instanța de recurs poate analiza cauza recurată sub toate aspectele. Prin urmare, decizia nr. 31 din 16 octombrie 2008 a D.G.F.P. Ilfov referitoare la contestația împotriva certificatului de atestare fiscală este legală și temeinică. Potrivit art. 112 C. proc. fisc., certificatul de atestare fiscală se emite de organul fiscal competent, la solicitarea contribuabilului și se eliberează pe baza datelor cuprinse în evidența pe plătitor a organului fiscal competent și atestă creanțele fiscale exigibile datorate de o persoană fizică sau juridică la o anumită dată și nu stabilește, nu modifică și nu stinge drepturi sau obligații fiscale.

Nefiind un titlu de creanță, astfel cum acesta este definit art. 110 alin. (3) C. proc. fisc. și nici un act administrativ fiscal definit de art. 41 C. proc. fisc., certificatul de atestare fiscală nu poate fi contestat potrivit art. 205 C. proc. fisc. Pentru că soluția adoptată de organul fiscal este legală nu pot fi analizate nici motivele pentru care reclamanta a contestat certificatul de atestare fiscală. Referitor la decizia de corecție nr. 1 din 16 septembrie 2008 și decizia nr. 29 din 8 octombrie 2008 emise de D.G.F.P. Ilfov se constată că și acestea au fost emise în mod legal, iar contestația formulată de recurentă, deși, așa cum am arătat, nu are ca obiect anularea acestora, a fost respinsă corect de instanța de fond.

Atât în contestație se admite, în procedura administrativă, D.G.F.P. Ilfov în cea depusă la instanța de fond dar și în motivele de recurs, se critică decizia nr. 1 din 8 august 2008 dar nu se precizează exact care sunt sumele contestate și ce reprezintă acestea. De altfel, chiar cererea adresată instanței de fond și solicitarea către instanța de recurs a vizat obligarea pârâtei să se conformeze prevederilor legale în vigoare, în sensul de a-și modifica evidențele informatizate prin indicarea în mod corect și real al creanțelor pe care le are față de recurentă dar nu se indică exact sumele contestate ci sunt indicate numai niște texte de lege sau unele hotărâri judecătorești. De aceea, instanța de recurs nu poate aprecia temeinicia susținerilor recurentei, mai ales că prin decizia nr. 1 din 8 august 2008 a D.G.F.P.

Ilfov au fost corectate niște sume în minus, iar majorările de întârziere corectate vizau mai multe impozite pe care recurenta le datora bugetului de stat. În cadrul unei cereri de chemare în judecată, obiectul este unul din elementele importante pentru că el reprezintă pretenția concretă a reclamantului. Însă obiectul trebuie să fie determinat sau determinabil pentru că numai în acest fel se poate asigura, în cazul admiterii acțiunii, posibilitatea de executare a unei hotărâri dar și pentru că efectele și întinderea puterii de lucru judecat se determină tot în funcție de acest obiect. Or, reclamanta nu a indicat exact care este obiectul acțiunii, care sunt sumele pe care le contestă pentru că nu le-ar datora fie ca efect al unor hotărâri judecătorești, fie ca urmare a aplicării unor dispoziții legale aplicabile în cazul societăților comerciale aflate în insolvență.

Nu s-ar putea dispune obligarea, în mod generic, organelor fiscale de a-și modifica evidențele informatizate prin indicarea creanțelor pe care le au față de societatea recurentă pentru că un asemenea dispozitiv ar fi imposibil de executat ci se poate dispune obligarea numai la efectuarea unor operațiuni concrete, eventual de radiere a unor creanțe înscrise greșit de organele fiscale, dar cu indicarea precisă a sumelor, a precizării exacte a impozitului greșit calculat. Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția tardivității recursului. Respinge recursul declarat de SC A.O. SA Ilfov, sub supravegherea administratorului judiciar SC B.C.I. SRL București împotriva sentinței civile nr. 1349 din 31 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2010.