ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4462/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 513 din 27 ianuarie 2010,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

admis excepția tardivității formulării acțiunii, invocată de pârâtă, și, în consecință,

a respins acțiunea promovată de SC D. SA Giurgiu în contradictoriu cu intimata-pârâtă

D.G.F.P. Giurgiu, prin care a atacat deciziile privind obligațiile de plată accesorii

aferente obligațiilor fiscale menționate în Anexa A la acțiune, emise de pârâtă

în valoare de 3.745.140 RON, solicitând să se constate că aceste obligații de plată

comunicate nu sunt datorate.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Reclamanta a contestat

344 decizii de impunere, prin care pârâta i-a stabilit obligații de plată accesorii,

susținând că deciziile i-au fost comunicate la data de 24 februarie 2009 în cadrul

dosarului înregistrat pe rolul Tribunalului Giurgiu, secția comercială.

Însă, din actele dosarului,

rezultă că, în realitate, nu este vorba despre 344 acte administrativ-fiscale, ci

despre o singură decizie, din 20 noiembrie 2007, care face trimitere în cuprinsul

său la deciziile pentru care au fost calculate obligații de plată accesorii, iar

această decizie a fost comunicată societății reclamante cu adresa din 12 martie

2008, iar din dovada de primire (atât a adresei, cât și a deciziei) pe care a fost

aplicată ștampila societății reclamante rezultă data de primire - 13 martie 2008.

Totodată, instanța a constatat

că reclamanta a atacat decizia, împreună cu alte decizii emise de pârâtă la A.N.A.F.,

iar organul de soluționare a respins contestația înregistrată la data de 24 martie

2009, ca tardiv formulată.

Concluzionând, judecătorul

fondului a constatat că, în speță, actul atacat a fost comunicat la data de 13 martie

2008, iar acțiunea a fost introdusă la instanță la data de 10 iunie 2009, depășindu-se

astfel termenul de decădere de un an, prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea

nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs SC D. SA Giurgiu, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât

a fost dată cu greșita aplicare a legii.

Se motivează recursul,

în sensul că cele 388 de decizii de impunere suplimentară înregistrate la 22 decembrie

2006 nu au fost comunicate reclamantei la momentul în care pârâta a transmis notificare,

aceste decizii neregăsindu-se valoric și, deci rezultând că nu au fost comunicate

implicit prin decizia din 20 noiembrie 2007.

Recursul este nefondat

și va fi respins.

Examinând actele dosarului,

motivele de recurs și în raport de dispozițiile art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Prin sentința civilă recurată,

Curtea de apel a respins acțiunea formulată de SC D. SA Giurgiu, ca tardiv formulată.

S-a reținut că reclamanta

a contestat decizia la A.N.A.F., iar această autoritate administrativă a respins

contestația la 24 martie 2009 ca fiind tardivă. S-a reținut de instanța fondului

că actul contestat a fost comunicat la 13 martie 2008, iar acțiunea la Curtea de

Apel București a fost introdusă la 10 iunie 2009, cu depășirea termenului de un

an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Din ansamblul probator

administrat rezultă fără posibilitate de tăgadă că situația precizată de recurenta-reclamantă

prin care solicită anularea a 344 de decizii, nu este cea reală, pentru că ele constituie

o singură decizie, din 20 noiembrie 2007, cu o valoare totală de 2.131.057 RON.

Prin adresa A.F.P. Giurgiu

se comunică recurentei decizia de calcul accesorii, cât și cuantumul datoriilor

care corespund cu cele din deciziile menționate de recurenta-reclamantă.

Direcția Generală de Soluționare

a Contestațiilor - A.N.A.F., prin decizia nr. 143/2009, soluționează contestația

formulată de recurentă și o respinge ca fiind nedepusă în termenul legal.

Fără dubiu, decizia din

20 noiembrie 2007 a fost comunicată recurentei cu adresa din 12 martie 2008 existând

la dosar atât dovada de primire a adresei, cât și a deciziei nr. 1247/2007.

Corect deci, instanța

fondului a constatat în funcție de data adresării către Curtea de Apel 10 iunie

2009 că recurenta-reclamantă a depășit termenul de un an prevăzut de art. 11

alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și a respins acțiunea ca fiind tardivă.

Față de toate aceste considerente,

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală și

temeinică, motiv pentru care se va respinge recursul declarat de SC D. SA Giurgiu,

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC D. SA Giurgiu împotriva sentinței nr. 513 din 27 ianuarie 2010 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 octombrie 2010.