ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3880/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC

S. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. - Direcția Generală de

Administrare a Marilor Contribuabili și A.N.A.F. - Direcția Generală de Soluționare

a Contestațiilor, constatarea depășirii de către autoritatea administrativă a termenului

legal în care ar fi avut obligația să soluționeze contestația administrativă împotriva:

deciziei de impunere din 11 noiembrie 2008, raportului de inspecție fiscală din

11 noiembrie 2008, deciziei de impunere din 09 ianuarie 2009 și raportului de inspecție

fiscală din 09 ianuarie 2009, să se dispună obligarea pârâtei A.N.A.F. - Direcția

Generală de Soluționare a Contestațiilor să emită decizia de soluționare a contestației

în conformitate cu prevederile art. 210 din O.G. nr. 92/2003, obligarea pârâtelor

la plata sumei de 1 RON cu titlu de daune morale și, în solidar, la plata cheltuielilor

de judecată.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că împotriva deciziei de impunere din 11 noiembrie 2008 și a

raportului de inspecție fiscală din 11 noiembrie 2008 a formulat contestație administrativă,

în temeiul art. 205 și urm. din O.U.G. nr. 92/2003, înregistrată la A.N.A.F. în

30 decembrie 2008, că împotriva deciziei de impunere din 09 ianuarie 2009 și a raportului

de inspecție fiscală din 09 ianuarie 2009 a formulat contestație administrativă,

înregistrată la A.N.A.F. la data de 18 februarie 2009, că în 29 aprilie 2009 și

29 mai 2009 a transmis, în atenția departamentului de colectare a veniturilor bugetare

din cadrul A.N.A.F., o dublă sesizare corespunzătoare ambelor contestații, în vederea

soluționării acestora cât mai curând posibil, însă până la data sesizării instanței

niciuna dintre contestații nu a fost soluționată.

În aceste condiții, reclamanta

a susținut că îi sunt prejudiciate grav drepturile și interese legitime, după cum

urmează:

- Lipsa răspunsului la

plângerea prealabilă (contestația administrativă) împiedică accesul efectiv la justiție

printr-o acțiune care să vizeze fondul dreptului dedus judecății;

- Lipsa răspunsului la

plângerea prealabilă afectează interesele patrimoniale ale reclamantei, accentuând

dificultățile financiare cu care se confruntă, în condițiile în care este o societate

comercială care activează în domeniul siderurgic, domeniu marcat profund de criza

economică.

În ceea ce privește cererea

de obligare a pârâtelor la plata unor daune morale de 1 RON, reclamanta a susținut

că nerespectarea termenului legal în care organul fiscal avea obligația să soluționeze

contestația administrativă reprezintă un delict civil care dă naștere obligației

de reparare a prejudiciilor create.

Reclamanta a mai apreciat

că obligarea pârâtelor la plata unor daune simbolice în cuantum 1 RON va responsabiliza

administrația în exercitarea propriilor competențe.

În drept, acțiunea a fost

întemeiată pe disp. art. 1 alin. (1) rap. la art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea

nr. 554/2004 coroborat cu art. 70 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. b) din O.G.

nr. 92/1993, art. 998-999 C. civ.

Pârâtele nu au formulat

întâmpinări în cauză.

În ședința publică din

data de 10 decembrie 2009, pârâtele au invocat excepția lipsei de obiect în privința

capătului de cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâtelor la emiterea deciziilor

de soluționare a contestațiilor administrative, față de împrejurarea că, ulterior

sesizării instanței, s-au emis deciziile nr. 257 din 15 iulie 2009 și nr. 430

din 04 decembrie 2009, de A.N.A.F. - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 4417 din data

de 10 decembrie 2009, a respins excepția inadmisibilității capătului de cerere privind

acordarea daunelor morale și a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC

S. SA, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. - Direcția Generală de

Administrare a Marilor Contribuabili, și A.N.A.F. - Direcția Generală de

Soluționare a Contestațiilor.

De asemenea, a constatat

că autoritatea administrativă a depășit termenul legal de soluționare a contestațiilor

administrative formulate împotriva următoarelor acte administrativ fiscale: decizia

de impunere din 11 noiembrie 2008, raportul de inspecție fiscală din 11

noiembrie 2008, decizia de impunere din 09 ianuarie 2009 și raportul de inspecție

fiscală din 09 ianuarie 2009 obligând pârâta la plata către reclamantă a daunelor

morale în valoare de 1 RON și a cheltuielilor de judecată în valoare de 2.000 RON.

Totodată, a respins capătul

de cerere având ca obiect obligarea la emiterea deciziei de soluționare a contestațiilor,

ca rămas fără obiect.

Pentru a se pronunța astfel,

prima instanță, a reținut, în esență, așa cum reiese din considerentele sentinței

următoarele:

Văzând art. 70 din O.G.

nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. „(1) Cererile depuse de către contribuabil potrivit

prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile

de la înregistrare”, prima instanță a constat îndeplinite condițiile art. 1 alin.

(1), art. 2 alin. (1) lit. h) și alin. (2), art. 8 alin. (1) și art. 18 alin.

(1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările

ulterioare, în sensul că autoritatea administrativă a depășit termenul legal de

soluționare a contestațiilor administrative și va respinge ca rămas fără obiect

capătul de cerere având ca obiect obligarea la emiterea deciziei de soluționare

a contestațiilor administrative.

În ceea ce privește cererea

reclamantei de obligare a pârâtelor la plata daunelor morale în valoare de 1

RON, a reținut că admisibilitatea acesteia este justificată de dispozițiile

art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1) și art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și

art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel că va dispune

respingerea excepției inadmisibilității invocată de pârâtă, în ședința publică din

data de 10 decembrie 2009.

Pe fond, instanța a constat

că cererea reclamantei de acordare a daunelor morale este întemeiată, conform

art. 998-998 C. civ. și a principiului disponibilității, având în vedere că, prin

atitudinea autorităților pârâte, concretizată în refuzul de soluționare în termen

legal a contestațiilor administrative, i-a fost încălcat accesul efectiv la justiție

printr-o acțiune care să vizeze anularea actelor administrativ fiscale și a fost

menținută starea de incertitudine juridică în privința obligațiilor sale financiare,

în condițiile în care și domeniul siderurgic în care acționează a fost profund afectat

de criza economică.

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, a promovat recurs pârâta A.N.A.F.

În motivarea recursului,

pârâta a arătat, în esență, următoarele:

În ceea ce privește termenul

de soluționare a celor două contestații administrative, în mod eronat s-a reținut

că a fost depășit, din prevederile art. 70 alin. (2) C. proc. fisc. rezultând că

este vorba de un termen de recomandare. Apoi, este de observat că pentru a se putea

soluționa contestațiile formulate a fost necesară obținerea de informații suplimentare,

iar, în plus, documentația analizată având un volum mare, examinarea acesteia a

presupus o analiză laborioasă ce a necesitat un timp mai mare.

În ceea ce privește obligarea

la plata de daune morale în sumă de 1 RON, soluția este greșită deoarece nu s-au

avut în vedere prevederile art. 124 C. proc. fisc., conform cărora acordarea de

despăgubiri se face la cererea contribuabililor, or, reclamanta nu s-a adresat organului

fiscal competent, anterior sesizării instanței de judecată, ci a promovat acțiunea

la instanța de judecată, astfel că neurmând procedura prevăzută de lege, cererea

este inadmisibilă.

Referitor la obligarea

la plata cheltuielilor de judecată nu sunt întrunite condițiile prevăzute de

art. 274 alin. (1) C. proc. civ., deoarece partea care a pierdut procesul trebuie

să se afle în culpă procesuală, precum și ca partea care le solicită să fi câștigat

irevocabil procesul, condiții ce nu sunt însă satisfăcute în speță.

Recursul este fondat,

cu excepția criticii referitoare la plata cheltuielilor de judecată.

Instanța de fond a reținut

în mod eronat că pârâta a soluționat, cu depășirea termenului legal, contestațiile

administrative, observând că A.N.A.F. nu a dat curs cererilor reclamantei în 45

de zile de la înregistrarea acestora, conform art. 70 alin. (1) C. proc. fisc.

Conform judecătorului

fondului soluționarea contestațiilor la o dată ulterioară intervalului de timp prescris

în art. 70 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 echivalează cu depășirea termenului legal

de soluționare a contestațiilor administrative ceea ce, automat, justifică acordarea

daunelor morale, deoarece conduita autorităților pârâte demonstrează refuzul soluționării

respectivelor contestații în condițiile legii.

Această interpretare a

prevederii legale precitate este eronată și se bazează pe examinarea parțială a

art. 70. Chiar în alin. (2) al art. în discuție legislatorul a precizat că „În situațiile

în care, pentru soluționarea cererii, sunt necesare informații suplimentare relevante

pentru luarea deciziei, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data

solicitării și data primirii informațiilor solicitate”. În consecință, rezultă cu

puterea evidenței că art. 70 alin. (1) nu fixează în termeni inderogabili interdicția

depășirii celor 45 de zile, cum consideră prima instanță, fiind permisă soluționarea

contestațiilor la o dată ulterioară în ipoteza în care autoritatea învestită cu

competența de finalizare a procedurii administrative are nevoie de date suplimentare.

Or, tocmai despre o astfel de ipoteză este vorba în prezenta cauză, A.N.A.F. având

nevoie de informați suplimentare pe de o parte, solicitate chiar de la reclamantă

(în legătură cu decizia de impunere din 09 ianuarie 2009 și a raportului de inspecție

fiscală), pe de altă parte, de la Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.

Este semnificativ că decizia de soluționare a contestației nr. 257 din 15 iulie

2009 a fost emisă la scurt timp de la primirea informațiilor solicitate. De asemenea,

și pentru soluționarea contestației formulată împotriva deciziei de impunere

din 11 noiembrie 2008 au fost necesare informații suplimentare, iar după obținerea

acestora pârâta a soluționat contestația reclamantei într-o perioadă scurtă de timp.

Pe cale de consecință,

obligarea la plata daunelor morale a pârâtei A.N.A.F. este eronată în raport de

cele ce preced, fiind fără echivoc că reclamanta SC S. SA nu a suferit un prejudiciu

în condițiile în care nu se poate reține că pârâta a încălcat termenul legal de

soluționare a contestațiilor.

În fine, critica privind

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată nu este fondată.

Pe de o parte, afirmația

recurentei în sensul că o condiție care se cere îndeplinită este ca partea care

le solicită să fi câștigat în mod irevocabil procesul, nu are o bază legală.

Judecătorul fondului obligă

la plata cheltuielilor de judecată partea care cade în pretenții, potrivit art.

274 C. proc. civ., urmând ca plata cheltuielilor să se facă, evident, dacă hotărârea

rămâne irevocabilă.

Pe de altă parte, Înalta

Curte urmând să mențină în parte hotărârea recurată rezultă că obligarea pârâtei

la plata cheltuielilor de judecată de către judecătorul fondului s-a făcut conform

art. 274 C. proc. civ.

Față de cele ce preced,

conform art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite

recursul pârâtei A.N.A.F. București și va modifica în parte sentința atacată, în

sensul respingerii acțiunii reclamantei sub aspectul constatării depășirii termenului

legal de soluționare a contestațiilor administrative și de acordare a daunelor morale.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale instanței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de pârâta A.N.A.F. împotriva sentinței nr. 4417 din 10 decembrie 2009 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința

atacată în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantei SC S. SA cu privire

la constatarea depășirii termenului legal de soluționare a contestațiilor administrative

și de acordare a daunelor morale.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 septembrie 2010.