ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3880/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC S. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și A.N.A.F. - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, constatarea depășirii de către autoritatea administrativă a termenului legal în care ar fi avut obligația să soluționeze contestația administrativă împotriva: deciziei de impunere din 11 noiembrie 2008, raportului de inspecție fiscală din 11 noiembrie 2008, deciziei de impunere din 09 ianuarie 2009 și raportului de inspecție fiscală din 09 ianuarie 2009, să se dispună obligarea pârâtei A.N.A.F.

- Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor să emită decizia de soluționare a contestației în conformitate cu prevederile art. 210 din O.G. nr. 92/2003, obligarea pârâtelor la plata sumei de 1 RON cu titlu de daune morale și, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că împotriva deciziei de impunere din 11 noiembrie 2008 și a raportului de inspecție fiscală din 11 noiembrie 2008 a formulat contestație administrativă, în temeiul art. 205 și urm. din O.U.G. nr. 92/2003, înregistrată la A.N.A.F. în 30 decembrie 2008, că împotriva deciziei de impunere din 09 ianuarie 2009 și a raportului de inspecție fiscală din 09 ianuarie 2009 a formulat contestație administrativă, înregistrată la A.N.A.F.

la data de 18 februarie 2009, că în 29 aprilie 2009 și 29 mai 2009 a transmis, în atenția departamentului de colectare a veniturilor bugetare din cadrul A.N.A.F., o dublă sesizare corespunzătoare ambelor contestații, în vederea soluționării acestora cât mai curând posibil, însă până la data sesizării instanței niciuna dintre contestații nu a fost soluționată. În aceste condiții, reclamanta a susținut că îi sunt prejudiciate grav drepturile și interese legitime, după cum urmează: - Lipsa răspunsului la plângerea prealabilă (contestația administrativă) împiedică accesul efectiv la justiție printr-o acțiune care să vizeze fondul dreptului dedus judecății; - Lipsa răspunsului la plângerea prealabilă afectează interesele patrimoniale ale reclamantei, accentuând dificultățile financiare cu care se confruntă, în condițiile în care este o societate comercială care activează în domeniul siderurgic, domeniu marcat profund de criza economică.

În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtelor la plata unor daune morale de 1 RON, reclamanta a susținut că nerespectarea termenului legal în care organul fiscal avea obligația să soluționeze contestația administrativă reprezintă un delict civil care dă naștere obligației de reparare a prejudiciilor create. Reclamanta a mai apreciat că obligarea pârâtelor la plata unor daune simbolice în cuantum 1 RON va responsabiliza administrația în exercitarea propriilor competențe. În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 1 alin. (1) rap. la art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 70 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/1993, art. 998-999 C. civ.

Pârâtele nu au formulat întâmpinări în cauză. În ședința publică din data de 10 decembrie 2009, pârâtele au invocat excepția lipsei de obiect în privința capătului de cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâtelor la emiterea deciziilor de soluționare a contestațiilor administrative, față de împrejurarea că, ulterior sesizării instanței, s-au emis deciziile nr. 257 din 15 iulie 2009 și nr. 430 din 04 decembrie 2009, de A.N.A.F. - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 4417 din data de 10 decembrie 2009, a respins excepția inadmisibilității capătului de cerere privind acordarea daunelor morale și a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC S. SA, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F.

- Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, și A.N.A.F. - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor. De asemenea, a constatat că autoritatea administrativă a depășit termenul legal de soluționare a contestațiilor administrative formulate împotriva următoarelor acte administrativ fiscale: decizia de impunere din 11 noiembrie 2008, raportul de inspecție fiscală din 11 noiembrie 2008, decizia de impunere din 09 ianuarie 2009 și raportul de inspecție fiscală din 09 ianuarie 2009 obligând pârâta la plata către reclamantă a daunelor morale în valoare de 1 RON și a cheltuielilor de judecată în valoare de 2.000 RON. Totodată, a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea la emiterea deciziei de soluționare a contestațiilor, ca rămas fără obiect.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță, a reținut, în esență, așa cum reiese din considerentele sentinței următoarele: Văzând art. 70 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. „(1) Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare”, prima instanță a constat îndeplinite condițiile art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. h) și alin. (2), art. 8 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, în sensul că autoritatea administrativă a depășit termenul legal de soluționare a contestațiilor administrative și va respinge ca rămas fără obiect capătul de cerere având ca obiect obligarea la emiterea deciziei de soluționare a contestațiilor administrative.

În ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtelor la plata daunelor morale în valoare de 1 RON, a reținut că admisibilitatea acesteia este justificată de dispozițiile art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1) și art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel că va dispune respingerea excepției inadmisibilității invocată de pârâtă, în ședința publică din data de 10 decembrie 2009. Pe fond, instanța a constat că cererea reclamantei de acordare a daunelor morale este întemeiată, conform art. 998-998 C. civ.

și a principiului disponibilității, având în vedere că, prin atitudinea autorităților pârâte, concretizată în refuzul de soluționare în termen legal a contestațiilor administrative, i-a fost încălcat accesul efectiv la justiție printr-o acțiune care să vizeze anularea actelor administrativ fiscale și a fost menținută starea de incertitudine juridică în privința obligațiilor sale financiare, în condițiile în care și domeniul siderurgic în care acționează a fost profund afectat de criza economică. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a promovat recurs pârâta A.N.A.F. În motivarea recursului, pârâta a arătat, în esență, următoarele: În ceea ce privește termenul de soluționare a celor două contestații administrative, în mod eronat s-a reținut că a fost depășit, din prevederile art. 70 alin. (2) C. proc.

fisc. rezultând că este vorba de un termen de recomandare. Apoi, este de observat că pentru a se putea soluționa contestațiile formulate a fost necesară obținerea de informații suplimentare, iar, în plus, documentația analizată având un volum mare, examinarea acesteia a presupus o analiză laborioasă ce a necesitat un timp mai mare. În ceea ce privește obligarea la plata de daune morale în sumă de 1 RON, soluția este greșită deoarece nu s-au avut în vedere prevederile art. 124 C. proc. fisc., conform cărora acordarea de despăgubiri se face la cererea contribuabililor, or, reclamanta nu s-a adresat organului fiscal competent, anterior sesizării instanței de judecată, ci a promovat acțiunea la instanța de judecată, astfel că neurmând procedura prevăzută de lege, cererea este inadmisibilă.

Referitor la obligarea la plata cheltuielilor de judecată nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 274 alin. (1) C. proc. civ., deoarece partea care a pierdut procesul trebuie să se afle în culpă procesuală, precum și ca partea care le solicită să fi câștigat irevocabil procesul, condiții ce nu sunt însă satisfăcute în speță. Recursul este fondat, cu excepția criticii referitoare la plata cheltuielilor de judecată. Instanța de fond a reținut în mod eronat că pârâta a soluționat, cu depășirea termenului legal, contestațiile administrative, observând că A.N.A.F. nu a dat curs cererilor reclamantei în 45 de zile de la înregistrarea acestora, conform art. 70 alin. (1) C. proc. fisc. Conform judecătorului fondului soluționarea contestațiilor la o dată ulterioară intervalului de timp prescris în art. 70 alin. (1) din O.G.

nr. 92/2003 echivalează cu depășirea termenului legal de soluționare a contestațiilor administrative ceea ce, automat, justifică acordarea daunelor morale, deoarece conduita autorităților pârâte demonstrează refuzul soluționării respectivelor contestații în condițiile legii. Această interpretare a prevederii legale precitate este eronată și se bazează pe examinarea parțială a art. 70. Chiar în alin. (2) al art. în discuție legislatorul a precizat că „În situațiile în care, pentru soluționarea cererii, sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate”.

În consecință, rezultă cu puterea evidenței că art. 70 alin. (1) nu fixează în termeni inderogabili interdicția depășirii celor 45 de zile, cum consideră prima instanță, fiind permisă soluționarea contestațiilor la o dată ulterioară în ipoteza în care autoritatea învestită cu competența de finalizare a procedurii administrative are nevoie de date suplimentare. Or, tocmai despre o astfel de ipoteză este vorba în prezenta cauză, A.N.A.F. având nevoie de informați suplimentare pe de o parte, solicitate chiar de la reclamantă (în legătură cu decizia de impunere din 09 ianuarie 2009 și a raportului de inspecție fiscală), pe de altă parte, de la Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.

Este semnificativ că decizia de soluționare a contestației nr. 257 din 15 iulie 2009 a fost emisă la scurt timp de la primirea informațiilor solicitate. De asemenea, și pentru soluționarea contestației formulată împotriva deciziei de impunere din 11 noiembrie 2008 au fost necesare informații suplimentare, iar după obținerea acestora pârâta a soluționat contestația reclamantei într-o perioadă scurtă de timp. Pe cale de consecință, obligarea la plata daunelor morale a pârâtei A.N.A.F. este eronată în raport de cele ce preced, fiind fără echivoc că reclamanta SC S. SA nu a suferit un prejudiciu în condițiile în care nu se poate reține că pârâta a încălcat termenul legal de soluționare a contestațiilor.

În fine, critica privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată nu este fondată. Pe de o parte, afirmația recurentei în sensul că o condiție care se cere îndeplinită este ca partea care le solicită să fi câștigat în mod irevocabil procesul, nu are o bază legală. Judecătorul fondului obligă la plata cheltuielilor de judecată partea care cade în pretenții, potrivit art. 274 C. proc. civ., urmând ca plata cheltuielilor să se facă, evident, dacă hotărârea rămâne irevocabilă. Pe de altă parte, Înalta Curte urmând să mențină în parte hotărârea recurată rezultă că obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată de către judecătorul fondului s-a făcut conform art. 274 C. proc. civ.

Față de cele ce preced, conform art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul pârâtei A.N.A.F. București și va modifica în parte sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii reclamantei sub aspectul constatării depășirii termenului legal de soluționare a contestațiilor administrative și de acordare a daunelor morale. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale instanței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta A.N.A.F. împotriva sentinței nr. 4417 din 10 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantei SC S. SA cu privire la constatarea depășirii termenului legal de soluționare a contestațiilor administrative și de acordare a daunelor morale. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2010.