ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 688/2013

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prima instanță a) Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava reclamanta SC M. SA prin lichidator C.I.I. C.P.B., a chemat în judecată pârâtele A.N.A.F. București și D.G.F.P. a Județului Suceava, solicitând anularea Deciziei nr. 373 din 22 decembrie 2010, emisă de A.N.A.F. București și a Deciziilor de plată nr. 156632 din 29 aprilie 2010 și nr. 157305 din 13 mai 2010. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin Decizia de plată nr. 156632 din 29 aprilie 2010, D.G.F.P. Suceava – A.F.P. pentru contribuabilii mijlocii a calculat accesorii pentru perioada 25 martie 2004 – 20 iulie 2006, în sumă totală de 1.104.730 lei – sumă recalculată, prin Decizia de corecție nr. 157305 din 13 mai 2010 la nivelul sumei de 3.066.160 lei.

S-a mai arătat că actele emise de autoritățile fiscale, cele două decizii de plată cât și Decizia de soluționare a contestației nr. 373 din 22 decembrie 2010, emisă de A.N.A.F. sunt nelegale, întrucât, față de debitoarea SC M. SA Suceava a fost deschisă procedura insolvenței (sentința nr. 22 din 15 martie 2004 a Tribunalului Suceava), ori, față de această situație sunt incidente dispozițiile art. 122 1 C. proc. fisc., potrivit cărora „pentru creanțele fiscale născute anterior sau ulterior datei deschiderii procedurii insolvenței nu se datorează și nu se calculează majorări de întârziere după data deschiderii procedurii insolvenței”. Această dispoziție a legii procesual-fiscale regăsindu-se și în dispozițiile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 și chiar legea anterioară – Legea nr. 64/1995 – conținea, în art. 37, o prevedere identică.

Un alt aspect invocat de reclamantă vizează faptul că pârâta D.G.F.P. Suceava a fost radiată din tabelul creanțelor, prin Decizia nr. 266 din 18 februarie 2010 și, ulterior, prin Decizia nr. 2073 din 10 noiembrie 2010 a Curții de Apel Suceava, instanța de recurs având în vedere că, prin sentința nr. 2083 din 21 iunie 2007 a Tribunalului Suceava, rămasă definitivă prin Decizia Curții de Apel Suceava nr. 958/2008, a fost anulat actul administrativ fiscal în baza căruia a fost formulată cererea de înscriere a creanței. Astfel, din moment ce obligația principală a fost anulată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, nici obligațiile accesorii nu mai subzistă. b) Întâmpinarea formulată în cauză Pârâta A.N.A.F.

București a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondată a cererii formulată de reclamantă, motivând că, la calcularea accesoriilor pentru perioada 25 martie 2004 – 20 iulie 2006, aferente debitelor datorate, organele fiscale au avut în vedere prevederile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, de asemenea, au fost avute în vedere și prevederile Deciziei comisiei de procedură fiscală nr. 1/2008 aprobată prin O.P.A.N.A.F. nr. 1537/2008. În ceea ce privește susținerile reclamantei cu privire la faptul că debitul principal pentru care au fost calculate obligațiile fiscale accesorii a fost anulat – pârâta învederează că acestea sunt nefundamentate și vădit eronate, societatea dând dovadă de rea-credință.

Faptul că, în procedura insolvenței, s-a radiat creanța D.G.F.P. Suceava, nu înseamnă că debitele principale au fost anulate iar societatea nu mai datorează aceste sume. Pârâta D.G.F.P. a Județului Suceava a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, cu motivarea că actele fiscale ce fac obiectul prezentei acțiuni au fost emise conform dispozițiilor legale, respectiv a disp.art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 (în vigoare începând cu data de 21 iulie 2006), a prevederilor Deciziei Comisiei de proceduri fiscale nr. 1/2008, aprobată prin Ordinul președintelui A.N.A.F., nr. 1537/2008.

c) Sentința și considerentele primei instanțe Prin sentința civilă nr. 341 din 27 octombrie 2011, Curtea de Apel Suceava a admis acțiunea formulată de reclamanta SC M. SA prin lichidator C.I.I., C.P.B., a anulat Decizia nr. 373 din 22 decembrie 2010, emisă de A.N.A.F., și de asemenea a mai anulat Deciziile de plată nr. 156632 din 29 aprilie 2010 și nr. 157305 din 13 mai 2010, emise de D.G.F.P. a Județului Suceava. Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin sentința nr. 2083 din 21 iunie 2007 a Tribunalului Suceava, irevocabilă prin respingerea recursului (Decizia nr. 958 din 7 iulie 2008 a Curții de apel Suceava) s-a anulat procesul verbal de control fiscal.

În baza acestei hotărâri, prin Decizia nr. 2073 din 10 noiembrie 2010, Curtea de Apel Suceava a radiat din tabelul creditorilor creanța mai sus menționată, ceea ce, în baza principiului „accesorium sequitur principale” conduce evident la imposibilitatea calculării de accesorii S-a arătat că potrivit art. 119 alin. (1) C. proc. fisc., dobânzile și penalitățile de întârziere se datorează pentru neachitarea la scadență a obligațiilor de plată și nu indiferent de existența/inexistența acestor obligații. De asemenea, Curtea de apel a mai precizat că radierea unei creanțe din tabelul creditorilor, făcută printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă face ca acea creanță să nu mai existe, cu toate consecințele ce rezultă din această împrejurare.

2. Instanța de recurs Împotriva acestei sentințe au declarat recurs A.N.A.F.și de D.G.F.P. a Județului Suceava. a) Motivele de recurs În motivele de recurs, pârâtele au susținut, în esență că hotărârea nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea judecătorului la pronunțarea soluției. Au arătat recurentele că s-au înscris la masa credală cu suma de 3.048.847 lei, compusă din debit principal și accesoriile individualizate prin actele fiscale a căror anulare formează obiectul acestei cauze,că prin sentința nr. 2083/2007 a Tribunalului Suceava s-a scăzut din evidența fiscală suma de 23.619.924.004 lei vechi și nu întreaga creanță bugetară. S-a mai precizat că prin Decizia nr. 2073/2010 a Curții de Apel Suceava s-a radiat creanța D.G.F.P.

a Județului Suceava din tabelul creditorilor, numai sub aspectul cuantumului creanței și că debitele restante nu au fost cuprinse la masa credală, astfel că asupra acestora se datorează majorări de întârziere. b) Întâmpinarea formulată în cauză Prin întâmpinare, s-a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că debitele accesorii au fost calculate pentru perioada 25 martie 2004 – 20 iulie 2006, care este ulterioară deschiderii procedurii insolvenței, că aceste debite au fost radiate din tabelul creditorilor prin Decizia nr. 2070/2010 a Curții de Apel Suceava, ca urmare a sentinței nr. 2683/2007 irevocabilă, a Tribunalului Suceava. S-a menționat că obligația principală stabilită prin procesul verbal nr. 387/2004 a fost anulată printr-o hotărâre irevocabilă, astfel că nu mai există temei pentru calculul debitelor accesorii.

c) Analiza motivelor de recurs Înalta Curte, examinând motivele de recurs, sentința primei instanțe,situația de fapt și legislația aplicabilă, constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor expune mai jos. Obiectul acțiunii l-a constituit anularea Deciziei nr. 373/2010 și a Deciziei de plată nr. 156632/2010 și 157305/2010. Prin Decizia nr. 156632/2010 s-au stabilit obligații de plată accesorii în sumă de 507 lei reprezentând majorări de întârziere pentru perioada 01 ianuarie 2006 – 20 iulie 2006, pentru taxă asupra activităților dăunătoare sănătății (f. 14-15 dosar fond). Prin Decizia de corecție nr. 157305/2010 s-au stabilit majorări și penalități de întârziere în cuantum de 3.066.160 lei pentru T.V.A., impozit pe veniturile din salarii, impozit pe profit, taxă dăunătoare sănătății, pensie suplimentară, C.A.S., C.A.S.S.

etc. (fila 10 și 13 dosar fond), aferente obligațiilor fiscale principale înregistrate în perioada 31 edecermbrie 2002 – 25 martie 2006. Prin Decizia nr. 373/2010 s-a respins contestația administrativă formulată împotriva celor două acte de impunere descrise mai sus. Debitele principale asupra cărora s-au calculat majorări de întârziere și penalități au fost stabilite prin procesul – verbal de control nr. 387 din 05 iulie 2004, pentru perioada 01 ianuarie 2002-31 decembri 2003 (fila 385 Dosar din 2004). Procesul – verbal de control nr. 387 din 05 iulie 2004, a fost anulat integral, prin sentința nr. 2083 din 21 iunie 2007 a Tribunalului Suceava, irevocabilă prin respingerea recursului prin Decizia nr. 958/2008.

Mai mult, prin această sentință s-a stabilit că pârâta – recurentă D.G.F.P. a Județului Suceava datorează către reclamant suma de 28.825.677,973 lei vechi. Prin Decizia nr. 2083/2010, (fila 49 dosar fond) a Curții de Apel Suceava a fost radiată creanța D.G.F.P. Suceava înscrisă în tabelul creditorilor ca urmare a procesului verbal de control nr. 387/2004, întrucât titlul de creanță a fost anulat irevocabil. Având în vedere hotărârile judecătorești expuse mai sus, D.G.F.P. nu mai avea față de reclamantă nici un titlu de creanță pentru debitele principale, astfel că nu mai putea calcula debite accesorii, care se calculează numai asupra obligațiilor principale, așa cum rezultă din prevederile art. 119 alin. (1) C. proc.

fisc. În consecință, criticile formulate în recurs sunt nefondate, astfel că, în baza art. 312 C. proc. civ., recursurile se vor respinge ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Agenția Națională de Administrare Fiscală și de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Suceava împotriva sentinței nr. 341 din 27 octombrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2013.