ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4085/2012

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii și procedura derulată în primă instanță Prin acțiunea înregistrată și precizată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC C.N.U. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâții D.G.A.M.C. și Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Suceava: - anularea deciziei nr. 18 din 1 aprilie 2010 emisă de pârâta D.G.A.M.C. din cadrul A.N.A.F. - anularea notelor privind compensarea obligațiilor fiscale nr. N1., N2., 8605 și N4. emise în data de 17 iulie 2009 de pârâtă - anularea celor 25 de decizii privind stabilirea obligațiilor accesorii de tipul majorărilor de întârziere în valoare totală de 56.220 RON emise de pârâta Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Suceava (D.G.F.P.

Suceava) în perioada 16 aprilie 2009 - 7 septembrie 2009, - reluarea compensării TVA-ului de rambursat, aferent lunilor decembrie 2008 și ianuarie 2009, cu obligațiile principale nominalizate în adresele SC C.N.U. SA, urmând ca diferențele ce se vor înregistra în plus, să fie dirijate spre compensarea de obligații cu scadențe viitoare. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a depus decontul TVA aferent lunii decembrie 2008 cu o valoare a sumei negative de rambursat de 4.272.872 RON, iar la acea dată , nu înregistra datorii restante iar obligațiile la bugetul consolidat al statului pe luna decembrie 2008, totaliza 3.936.209 RON. Arată reclamanta că prin adresa înregistrată la D.G.A.M.C.

sub nr. A1. din 2 februarie 2009, a solicitat compensarea sumei de 3.936.209 RON cu toate datoriile aferente lunii decembrie, inclusiv pentru obligații la bugetul de stat reprezentând impozit pe venitul din salarii declarate de sucursalele din județele în care își au sediul. S-a arătat că datoriile companiei (3.936.209 RON) erau mai mici decât valoarea TVA de rambursat (4.272.872 RON), pentru diferența rămasă (336.663 RON), reclamanta a solicitat compensarea cu obligații C.A.S. datorate în viitor de angajator , potrivit adresei nr. 959431 din 24 februarie 2009. Prin nota de compensare nr. N1. din 24 iulie 2009, reclamanta a constatat că D.G.A.M.C. a compensat alte obligații, inclusiv obligații C.A.S.

viitoare, omițând însă datoriile de la Sucursala Suceava, așa cum solicitase. În fine, reclamanta a susținut că datorită faptului că nu au fost compensate obligațiile așa cum solicitase, A.F.P.M. Suceava a calculat majorări de întârziere aferente impozitelor pe veniturile din salarii și ulterior acestei note, majorări care au fost achitate. Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Suceava, prin întâmpinarea formulată,a invocat excepției lipsei calității procesuale pasive în ceea ce o privește, solicitând în acest sens admiterea excepției astfel cum a fost formulată. Prin întâmpinarea formulată, pârâta D.G.A.M.C. (A.N.A.F. București) a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată,având în vedere că prin notele privind compensarea obligațiilor fiscale nr. 8588, N1., N2., N3.

și N4. din 17 iulie 2009 s-au compensat până la concurența sumei aprobată la rambursare (6.722.215 RON) impozitele, taxele și contribuțiile societății, data stingerii obligațiilor prin compensare fiind data înregistrării la D.G.A.M.C. a deconturilor de TVA cu opțiune de rambursare. În apărare, pârâta Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Suceava a mai invocat excepția a invocat excepția necompetenței materiale, excepția lipsei procedurii prealabile, excepția tardivității iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. 2. Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3816 din 31 mai 2011 a respins excepțiile invocate și a admis acțiunea formulată de reclamanta SC C.N.U.

SA, în contradictoriu cu pârâții D.G.A.M.C. și Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Suceava, a anulat decizia nr. 18 din 01 aprilie 2010, notele de compensare nr. N1./N2./N3./N4. din data de 17 iulie 2009 precum și deciziile privind stabilirea majorărilor de întârziere în valoare de 56.220 RON. Totodată, a dispus reluarea compensării TVA de rambursat aferent lunilor decembrie 2008 - ianuarie 2009 conform opțiunii reclamantei. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut, în esență, următoarele: În ceea ce privește excepția necompetenței materiale, instanța a reținut că actele de rambursare se referă la valori mai mari de 500.000 RON astfel încât, în raport cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, competența aparține Curții de Apel.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța a constatat că nu este întemeiată, având în vedere că actele contestate de reclamantă sunt emise de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Suceava, motiv pentru care se impune ca în cauză să figureze, în calitate de intimată, și această instituție publică. În ceea ce privește excepțiile tardivității și lipsei procedurii prealabile, instanța a constatat că nu sunt întemeiate, întrucât intimata nu a făcut dovada cu privire la data la care a comunicat actele de compensare ,astfel încât termenul reglementat de art. 11 din Legea nr. 554/2004 nu poate fi considerat împlinit la data acțiunii. Pe de altă parte, reclamanta a formulat contestație împotriva modului de compensare a datoriilor reciproce, astfel că această contestație are valoarea unei plângeri prealabile.

Pe fondul cauzei, instanța a argumentat că în raport cu dispozițiile art. 115 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, organul fiscal avea obligația să procedeze la stingerea datoriilor în ordinea stabilită de contribuabil, fapt care nu ar mai fi dat posibilitatea calculării unor majorări și penalități de întârziere pentru obligațiile sucursalei Suceava, incluse de contribuabil în decontul lunii ianuarie. Mai mult, majorările și penalitățile stabilite pentru datoriile sucursalei Suceava sunt nelegal calculate, impunându-se anularea actelor de calcul al acestor accesorii și obligarea autorității fiscale competente să procedeze la reluarea compensării pentru lunile decembrie 2008 - ianuarie 2009. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele A.N.A.F.

- D.G.A.M.C. și Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava, în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Suceava. 3.1. Recurenta - pârâtă A.N.A.F. a criticat sentința în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocând interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 147 3 alin. (6) din C. fisc. și ale art. 115 alin. (1), art. 116 alin. (1), (2), (3) (9) și art. 122 alin. (1) lit. c) din C. proc. fisc. și susținând că, în temeiul dispozițiilor legale menționate, data stingerii obligațiilor prin compensare este data înregistrării la Direcția Generală a Marilor Contribuabili a deconturilor de TVA cu opțiune de rambursare, așa cum au stabilit autoritățile fiscale.

3.2. Recurenta - pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Suceava și-a încadrat în calea de atac în prevederile art. 304 pct. 5 și 9 și art. 304 1 C. proc. civ., formulând, în esență, următoarele critici: - Instanța de fond a respins în mod greșit excepția calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului Suceava, pe care a invocat-o exclusiv cu privire la capătul de cerere având ca obiect anularea deciziei nr. 18 din 1 aprilie 2010, emisă de A.N.A.F. - D.G.A.M.C.

- A fost respinsă greșit excepția necompetenței materiale a Curții de Apel în soluționarea capătului de cerere privind anularea deciziilor referitoare la obligațiile de plată accesorii, emise de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii a Județului Suceava, menționate în anexa A a precizărilor depuse de reclamantă pentru termenul de judecată din 15 februarie 2011. - A fost respinsă greșit excepția lipsei procedurii prealabile cu privire la deciziile de calcul al obligațiilor accesorii, împotriva cărora reclamanta nu a exercitat calea de atac a contestației administrative, prevăzute în art. 205 și următoarele din C. proc. fisc. - A fost respinsă în mod nefondat excepția tardivității acțiunii cu privire la notele de calcul al accesoriilor, judecătorul fondului făcând o confuzie între aceste decizii și notele de compensare, la a căror dată de comunicare s-a raportat.

Cu privire la legalitatea deciziilor de calcul al accesoriilor, recurenta - pârâtă a arătat că acestea au fost emise în temeiul art. 119 alin. (1) din C. proc. fisc., potrivit căruia neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale atrage obligația debitorului de a suporta majorări de întârziere. 4. Apărările intimatei Prin întâmpinarea depusă la dosar conform art. 308 alin. (2) C. proc. civ., intimata - reclamantă SC C.N.U. SA a formulat apărări atât cu privire la aspectele procedurale, cât și cu privire la criticile de fond formulate de recurentele - pârâte. În esență, a arătat că actele de rambursare se referă la valori care depășesc suma de 500.000 RON, atrăgând competența Curții de Apel, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava are calitate procesuală pasivă, întrucât în speță se pune în discuție modalitatea de compensare a unor datorii ale subunității SC C.N.U.

SA din Suceava și calculul penalităților aferente acelor obligații fiscale, deciziile de calcul al accesoriilor au fost emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava în perioada aprilie - septembrie 2009, în condițiile în care notele de compensare au fost comunicate abia la data de 30 iulie 2009, iar cu privire la deciziile de calcul al accesoriilor, intimata - reclamantă a făcut cereri de revocare, transmise prin fax, dar aceste plângeri prealabile au rămas nesoluționate. Cu privire la fondul raportului juridic dedus judecății, intimata - reclamantă a arătat că operațiunile de compensare solicitate prin deconturile de TVA pentru lunile decembrie 2008 și ianuarie 2009 nu s-au derulat conform art. 115 alin. (1) lit. b) și d) din O.G.

nr. 92/2003, cu respectarea întocmai a situației de fapt fiscale, astfel că unele obligații fiscale principale fie nu au fost stinse deloc prin compensare, fie au fost stinse parțial, fie au fost compensate la alte date calendaristice decât cele legale, drept pentru care ele au figurat în evidența fiscală, ca obligații neachitate la scadență, deci restante , generând aplicarea de majorări de întârziere. II .Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentele - pârâte și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate.

1. Argumente de fapt și de drept relevante Intimata - reclamantă a supus controlului instanței de contencios administrativ și fiscal un raport juridic complex, vizând, pe de o parte, modul de stingere a unor obligații fiscale prin compensare cu soldul sumei negative de TVA solicitată la rambursare, prin notele privind compensarea obligațiilor fiscale nr. N1.,N2., N3. și N4. iulie 2009 și, pe de altă parte, stabilirea unor obligații fiscale accesorii, ca o consecință directă a manierei în care au fost soluționate deconturile de TVA cu opțiune de compensare. Având în vedere cuantumul de peste 500.000 RON al sumelor ce au format obiectul deconturilor de TVA și strânsa legătură dintre acestea și emiterea deciziilor de calcul al accesoriilor fiscale , instanța de control judiciar împărtășește modul în care judecătorul fondului a interpretat prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 atunci când a soluționat excepția de necompetență materială.

De asemenea, Înalta Curte constată nefondate criticile referitoare la excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice Suceava, pentru cererea de anulare a deciziei nr. 18/2010, neîndeplinirii procedurii prealabile și tardivității acțiunii - cu privire la deciziile de calcul al accesoriilor, pentru că verificarea cadrului procesual și a regularității învestirii instanței se fac prin prisma tuturor capetelor de cerere, interdependența de ordin procesual, decurgând din conținutul raportului de drept fiscal material, nefăcând posibilă o abordare fragmentată a litigiului. Or, după cum a reținut și judecătorul fondului, iar recurentele - pârâte nu au combătut prin critici concrete, punctuale, limitându-se la a cita prevederile legale pertinente, problema litigioasă a fost generată de neluarea în considerare, în primele note de compensare, a obligațiilor Sucursalei din Suceava a SC C.N.U.

SA, pentru care, ulterior deconturilor cu opțiune de compensare, s-au calculat nelegal obligații accesorii. De aceea, Înalta Curte constată că sentința atacată reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor art. 115 alin. (1) din C. proc. fisc. și a celorlalte norme invocate în recursuri, urmând ca autoritatea fiscală să refacă operațiunile de compensare în ordinea stabilită de contribuabil. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate, nefiind identificate motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 pct. 5 și 9 și 304 1 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de pârâtele A.N.A.F. și Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Suceava împotriva sentinței nr. 3816 din 31 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 octombrie 2012.