ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6309/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6309/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra cererii
de revizuire de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Obiectul cererii
deduse judecății
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul
Tribunalului Bacău, reclamanta SC C. SA Borzești solicitat, în contradictoriu
cu A.N.A.F. - D.G.A.M.C., obligarea pârâtei la plata sumei de 570.737 lei reprezentând
dobânzi de întârziere.
În motivarea
acțiunii, reclamanta a arătat că, în exercitarea dreptului prevăzut de art. 146
din C. fisc., a depus la pârâtă, în perioada aprilie - noiembrie 2007, o serie
de deconturi de T.V.A potrivit cărora suma de încasat rămasă după efectuarea
compensării între valoarea T.V.A de recuperat și cea de compensat cu obligații
bugetare a fost de 3.752.685 lei, compensarea făcându-se în baza art. 117 alin.
(8) C. proc. fisc. Suma trebuia restituită în termen de 45 de zile de la data
solicitării, termen ce rezultă din art. 70 C. proc. fisc.
Or, a arătat
reclamanta, acest termen nu a fost respectat de către pârâtă, așa încât devin
incidente dispozițiile art. 124 C. proc. fisc., reclamanta fiind îndreptățită
la plata dobânzii în cuantum de 570.737 lei.
Declinarea de
competență
Prin sentința civilă nr.
380 din 6 aprilie 2009 Tribunalul Bacău și-a declinat competența de soluționare
a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău, reținând că valoarea obiectului
cauzei depășește 500.000 lei.
Hotărârea primei
instanțe privind fondul cauzei
Prin sentința civilă nr.
21 din 12 februarie 2010, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de
contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității și a
respins acțiunea ca inadmisibilă reținând, în esență, că reclamanta nu a urmat
procedura reglementată de Ordinul nr. 1899/2004 al M.F.P.
Hotărârea
instanței de control judiciar
Recursul formulat de
reclamantă împotriva acestei sentințe a fost admis de Înalta Curte de Casație
și Justiție prin Decizia nr. 4612 din 28 decembrie 2010, decizie prin care
sentința a fost casată, cauza fiind trimisă spre rejudecare curții de apel.
Pentru a hotărî
astfel, Înalta Curte a reținut că instanța de fond trebuia să stabilească în
concret cadrul procesual, respectiv dacă cererea de chemare în judecată privea
un refuz de soluționare a unei cereri de acordare a dobânzilor cuvenite
contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea
termenului legal, supusă procedurii aprobată prin Ordinul nr. 1899/2004. În
raport de obiectul cererii, era necesar a se stabili care sunt dispozițiile
legale incidente, respectiv cadrul juridic.
Instanța de control
judiciar a arătat că, în acest context, soluționând cauza fără a intra în
cercetarea fondului, prima instanță a pronunțat o soluție greșită.
Cererile
reclamantei în cadrul celui de-al doilea ciclu procesual
În rejudecare, la
termenul din 9 iunie 2011, reclamanta a precizat că obiectul acțiunii îl
reprezintă „pretenții”, respectiv dobânzi datorate ca urmare a nerambursării T.V.A.
în termenul legal de 45 de zile, iar temeiul juridic îl constituie dispozițiile
art. 1 și art. 7 din Legea nr. 554/2005 și dispozițiile art. 146, 147
3
și 153 din C. fisc., art. 70 și art. 124 C. proc. fisc. În privința S.I.N.,
reclamanta a precizat că acesta reprezintă metodologia de soluționare a
deconturilor de T.V.A. negative pe care personalul M.F.P. trebuia să o urmeze.
Hotărârea
instanței de fond în cel de-al doilea ciclu procesual
Prin sentința civilă nr.
210 din 30 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă,
contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea reclamantei SC C.
SA și, în consecință, a obligat pârâta A.N.A.F. să plătească reclamantei
dobânzi - calculate potrivit dispozițiilor art. 124 coroborat cu art. 70 alin.
(1) C. proc. fisc., cu începere de la expirarea termenului de 45 zile de la
înregistrarea la pârâtă a cererilor reclamantei de rambursare a T.V.A. aferent
lunilor octombrie și noiembrie 2007 - pentru sumele reprezentând taxa pe
valoarea adăugată, care i-au fost rambursate de către pârâtă cu depășirea termenului
legal, după cum urmează:
- pentru suma de
56.471 lei solicitată prin decontul aferent lunii octombrie 2007, depus la data
de 22 noiembrie 2007 și pentru care s-a emis nota privind
restituirea/rambursarea unor sume din 11 aprilie 2008, începând cu data de 7
ianuarie 2008 până la data plății efective - 21 aprilie 2008;
- pentru suma de
1.967.683 lei solicitată prin decontul aferent lunii noiembrie 2007, depus la
data de 20 decembrie 2007 și pentru care s-a emis nota privind
restituirea/rambursarea unor sume din 11 aprilie 2008, începând cu data de 4
februarie 2008 la data plății efective 21 aprilie 2008.
Curtea a mai obligat
pârâta să plătească reclamantei suma de 8.879,3 lei reprezentând cheltuieli de
judecată.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de fond a calificat cererea introductivă de instanță ca cerere
de reparare a pagubei - reprezentând dobânzi pentru pretinsa întârziere a taxei
pe valoarea adăugată de rambursat - ca urmare nesoluționării în termen legal a
cererii de rambursare a acestei taxe.
Raportat
la situația de fapt, Curtea a constatat că dobânzile nu pot fi cerute decât la
suma de 2.034.154 lei - iar nu la 3.752.685 lei cum a pretins reclamanta - având
în vedere faptul că reclamanta nu a contestat deciziile de rambursare a sumelor
de 1.967.683 lei și de 56.471 lei. O altă precizare este eventualele dobânzi
privesc doar deconturile lunilor octombrie și noiembrie 2007, depuse la organul
fiscal la datele de 22 noiembrie 2007 (decontul pentru luna octombrie 2007) și
respectiv, 20 decembrie 2007 (decontul pentru luna noiembrie 2007).
Examinând
dispozițiile legale incidente, și anume art. 147
3,
art. 117 alin.
(1) lit. e) și alin. (8) și (9), art. 124 și art. 70 alin. (1) din C. fisc.,
precum și dispozițiile Ordinului nr. 1857/2007, aplicabil în speță, Curtea a
reținut că pârâta avea obligația de soluționare a cererii reclamantei în termen
de 45 de zile de la înregistrare, nefiind nici invocată și nici dovedită
necesitatea prelungirii acestui termen, condiții în care reclamanta are dreptul
la dobânzi conform art. 124 C. proc. fisc. pentru sumele stabilite de organul
fiscal prin notele de restituire/rambursare din 11 aprilie 2008.
Calea
de atac exercitată
Împotriva acestei
sentințe au formulat recurs atât reclamanta SC C. SA, cât și pârâta A.N.A.F.,
criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Hotărârea
instanței de control judiciar
Prin Decizia civilă nr.
4888 din 20 noiembrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de
contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de SC C. SA
Borzești împotriva sentinței civile nr. 210/2011 din 30 noiembrie 2011 a Curții
de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat;
a admis recursul declarat de A.N.A.F. București împotriva aceleiași sentințe; a
modificat sentința recurată în sensul că a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de control judiciar a apreciat, în esență, că, în raport cu
ansamblul procedurii desfășurate atât în faza procedurii administrative cât și
în faza de judecată, nu sunt îndeplinite condițiile existenței unui refuz
nejustificat de soluționare a cererilor reclamantei - recurente având ca obiect
rambursarea T.V.A. prin deconturile aferente lunilor octombrie și noiembrie
2007 în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și pe cale
de consecință recurenta nu are dreptul la dobânzi de întârziere potrivit art. 124
C. proc. fisc.
Recursul declarat de
recurenta-reclamantă a fost apreciat ca nefundat, cu motivarea că criticile acesteia
privesc neacordarea, în totalitate, a despăgubirilor solicitate, pretenție care,
față de soluția pronunțată pe recursul recurentei-pârâte, are un caracter
subsidiar.
Calea
extraordinară de atac exercitată
Împotriva Deciziei civile
nr. 4888 din 20 noiembrie 2012 a formulat cerere de revizuire recurenta SC C.
SA Borzești, solicitând desființarea acesteia, cu consecința rejudecării
recursurilor declarate în cauză, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 322
pct. 7 C. proc. civ.
În motivarea cererii,
revizuenta a susținut, în esență, că Decizia nr. 4612 din 28 octombrie 2010,
pronunțată în primul ciclu procesual, conținea dezlegări irevocabile
obligatorii cu privire la dispozițiile legale aplicabile, admisibilitatea și
temeinicia cererii recurentei-revizuente, iar Decizia nr. 4888 din 20 noiembrie
2012 cuprinde dispoziții potrivnice soluției consacrate de instanța de casare
și încalcă, astfel, autoritatea de lucru judecat asupra unei chestiuni
dezlegate în mod irevocabil și obligatoriu.
II. Considerentele
Înaltei Curți cu privire la cererea de revizuire
Examinând cererea de
revizuire, raportat la înscrisurile cauzei și dispozițiile legale incidente,
Înalta Curte o va respinge ca inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează.
Aspecte de drept
și de fapt relevante
Revizuirea este o
cale extraordinară de atac, de retractare și nedevolutivă, ce poate fi
exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute
de art. 322 C. proc. civ.
Conform acestor
dispoziții legale, pot forma obiectul revizuirii hotărârile rămase definitive
în instanța de apel sau prin neapelare, precum și cele date de o instanță de
recurs când evocă fondul, numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de
text.
Cererea de revizuire
se judecă potrivit dispozițiilor prevăzute pentru cererea de chemare în
judecată, dezbaterile fiind limitate însă la admisibilitatea revizuirii și la
faptele pe care se întemeiază, astfel cum prevede art. 326.
Din economia
reglementărilor în materie rezultă așadar că admisibilitatea revizuirii, se
apreciază sub următoarele aspecte: hotărârea atacată să fie cel puțin
definitivă; această hotărâre să fie dată după evocarea fondului cauzei;
criticile formulate să se încadreze în motivele limitativ prevăzute de art. 322
C. proc. civ., respectiv, în speță, în cele de sub pct. 7 invocate ca temei
legal.
În cazul de revizuire
prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase
definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri
date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă
există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de
grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având
aceeași calitate.
Rațiunea acestor
dispoziții o constituire evitarea încălcării principiului autorității lucrului
judecat, prin co-existența a două hotărâri potrivnice, care nu mai pot fi altfel
desființate, revizuirea reprezentând ultimul remediu posibil pentru înlăturarea
contrarietății dintre dispozitivele celor două hotărâri.
Se constată, în
speță, că revizuenta a criticat Decizia civilă nr. 4888 din 20 noiembrie 2012 a
Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și
fiscal, raportat la Decizia civilă nr. 4612 din 28 octombrie 2010 a aceleiași
instanțe.
Așa cum a fost
detaliat anterior, ambele hotărâri au fost pronunțate în același dosar, și
anume dosarul având ca obiect cererea reclamantei SC C. SA Borzești, formulată
în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - D.G.A.M.C., privind obligarea pârâtei la
plata sumei de 570.737 lei reprezentând dobânzi de întârziere datorate ca
urmare a nerambursării T.V.A. în termenul legal de 45 de zile, deci în cadrul
aceluiași litigiu, dar în cicluri procesuale diferite.
În practica Înaltei
Curți de Casație și Justiție s-a arătat, în mod constant că, pentru
îndeplinirea ipotezei de admisibilitate avute în vedere de dispozițiile art. 322
pct. 7 C. proc. civ., hotărârile cu privire la care se solicită aplicarea
acestor dispoziții trebuie să fie date în aceeași „pricină”, dar în dosare
diferite, și nu în aceeași cauză pe parcursul mai multor cicluri procesuale,
determinate de căile de atac exercitate de părți, așa cum, în speță, a solicitat
revizuenta.
Prin urmare,
condițiile avute în vedere de dispozițiile legale invocate în motivarea cererii
de revizuire nu sunt realizate, în cauză.
Soluția instanței
de control judiciar
Pentru
aceste considerente, văzând dispozițiile art. 326 alin. (3), Înalta Curte va
respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge revizuirea
formulată de SC C. SA Borzești împotriva Deciziei civile nr. 4888 din 20
noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios
administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 24 septembrie 2013.