ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4888/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4888/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 05 septembrie

2008 la Judecătoria Cornetu, L.M. a chemat în judecată pe pârâta Primăria

Comunei Brănești - județul Ilfov și a solicitat să se dispună restituirea în

natură către proprietarul de drept M.V. a imobilului situat în comuna Brănești

- Ilfov, preluat de stat în mod abuziv în anul 1956.

În motivarea acțiunii

s-a arătat că pârâta refuză să retrocedeze imobilul în litigiu deși i-au fost

înaintate înscrisuri doveditoare în acest sens, imobilul fiind închiriat unei

societăți comerciale.

A mai precizat

reclamantul că actele administrative în baza cărora imobilul a fost preluat de

stat sunt lovite de nulitate absolută, fiind neconstituționale.

În drept au fost

invocate dispozițiile art. 9 din Legea nr. 10/2001, art. 173 și următoarele C.

civ.

La termenul de

judecată din data de 02 octombrie 2008 - reclamantul M.V. și-a precizat

acțiunea introductivă referitoare la restituirea în natură a bunului imobil,

arătând că este moștenitorul proprietarului inițial M.C.

Prin încheierea de

ședință din data de 18 iunie 2009 instanța a dispus introducerea în cauză a

numitului L.M. în calitate de reclamant, având în vedere contractul de cesiune

de drepturi litigioase încheiat la data de 25 mai 2009.

În cauză au fost

administrate proba cu înscrisuri și expertiza tehnică în specialitatea topografie.

Prin Sentința civilă

nr. 2478 din 15 octombrie 2009, Judecătoria Cornetu a dispus declinarea

competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

La Tribunalul

București cauza a fost înregistrată sub nr. 438/3/2010.

Tribunalul a reținut

că autorul reclamantului, M.C., a dobândit în proprietate terenul situat în

comuna Brănești, județul Ilfov, în suprafață de 1250 mp, potrivit actului

autentic de vânzare-cumpărare încheiat la data de 20 noiembrie 1924, transcris

la Secția Notariat a Tribunalului Ilfov și că prin Sentința civilă nr. 607/1956

pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului Brănești, rămasă definitivă, s-a

dispus trecerea în proprietatea statului a terenului în suprafață de 1000 mp pe

care se află o clădire cu construcție din paiantă, compusă din 8 camere,

verandă, dependință și un grajd, situate în localitatea Brănești, județul

Ilfov, în baza Decretului nr. 111/1951.

Prin Decizia nr. 238

din 07 septembrie 1956, emisă de Secția Financiară București, s-a dispus ca

acest imobil să fie transferat în folosința Sfatului Popular al Comunei

Brănești - Ilfov.

În conformitate cu

actele de stare civilă anexate la dosar, coroborate cu certificatele de

moștenitor nr. 45/2000 și nr. 10/2008 s-a probat faptul că M.V. este unicul

moștenitor legal al proprietarului inițial al imobilului, respectiv al

defunctului M.C.

Prin notificarea din

10 august 2001 adresată Primăriei Brănești - Ilfov, M.V. a solicitat să i se

restituie în natură imobilul situat în comuna Brănești, județul Ilfov, care a

fost preluat de către stat în mod abuziv.

Prin contractul de

cesiune de drepturi litigioase încheiat la data de 25 mai 2009 a fost cedat

către cesionarul L.M. dreptul litigios ce formează obiectul acțiunii civile

promovată de cedentul M.V. privind restituirea în natură a imobilului situat în

comuna Brănești, județul Ilfov.

Primăria comunei

Brănești a comunicat instanței relații privind situația juridică a imobilului

în litigiu, arătând că acest bun figurează ca parte din domeniul public al

comunei Brănești, fiind înscris în anexa nr. 8 a H.G. nr. 930/2002, în prezent

imobilul aflându-se în administrarea Liceului Teoretic T.L. din localitatea

Brănești - județul Ilfov.

Prin art. 1 și 7 din

Legea nr. 10/2001, modificată, s-a statuat că imobilele ce au fost preluate în

mod abuziv în regimul anterior se restituie de regulă în natură, iar în ipoteza

în care nu este posibilă restituirea în natură se vor stabili măsuri

reparatorii prin echivalent, care vor consta în compensare cu alte bunuri sau

servicii, oferite în echivalent de către entitatea învestită conform legii cu

soluționarea notificării sau în despăgubiri acordate în condițiile legilor

speciale.

În cauza de față,

reclamantul M.V., care a promovat acțiunea în restituire la instanță, a probat

faptul că imobilul ce a aparținut pârâților săi a fost preluat de stat în mod

abuziv în regimul comunist, potrivit Decretului nr. 111/1951, act normativ care

contravenea atât normelor constituționale de la acea vreme, care garantau

dreptul de proprietate personală, cât și prevederilor Codului civil, care prin

art. 481 stabilea o singură modalitate de deposedare a unei persoane de un bun

imobil proprietatea sa, respectiv exproprierea pentru cauză de utilitate

publică și cu plata unei juste și prealabile despăgubiri.

Pe de altă parte,

reclamantul a îndeplinit procedura administrativă prealabilă stabilită de Legea

nr. 10/2001, în sensul că a formulat notificare adresată Primăriei Brănești,

făcând dovada calității sale de persoană îndreptățită, conform art. 3 din lege.

Având în vedere

înscrisurile anexate la dosar din care rezultă situația juridică a imobilului

în litigiu, respectiv faptul că a fost înscris în anexa nr. 8 la H.G. nr.

930/2002, iar în prezent imobilul se află în administrarea unei unități de

învățământ și anume Liceul Teoretic din comuna Brănești, tribunalul a

considerat că nu poate fi primită solicitarea formulată de reclamant în sensul

de a i se restitui în natură acest imobil, astfel că persoana îndreptățită

urmează să beneficieze de acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent din

partea unității deținătoare.

Date fiind

considerentele expuse, acțiunea promovată în cauză, având ca obiect restituirea

în natură a imobilului situat în comuna Brănești, județul Ilfov, compus din

construcții, a fost apreciată ca neîntemeiată.

Ca urmare prin

Sentința civilă nr. 1328 din 20 septembrie 2010 a Tribunalului București,

secția a III-a civilă, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea precizată

formulată de reclamanții M.V. și L.M. în contradictoriu cu pârâta comuna

Brănești prin Primar.

Prin Decizia nr. 603

din 7 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins ca

nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sus-menționatei hotărâri,

reținând următoarele:

Reclamantul L.M., în

calitate de succesor, conform contractului de cesiune de drepturi litigioase

încheiat la 25 mai 2009 al autorului său M.V., a solicitat, prin acțiune

precizată la 2 octombrie 2010, restituirea în natură a imobilului situat în

comuna Brănești - Ilfov preluat abuziv de stat în anul 1956.

Într-adevăr, conform

procesului-verbal încheiat la 24 mai 1956, imobilul loc de casă în suprafață de

1000 mp situat în comuna Brănești a fost trecut în custodia Sfatului Popular al

comunei Brănești în temeiul Decretului nr. 111/1951, iar prin Sentința civilă

nr. 607 din 9 iunie 1956 pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului Brănești

- regiunea București a fost admisă cererea Secției Financiare a Raionului

Brănești și s-a dispus trecerea în proprietatea statului, în temeiul Decretului

nr. 111/1951, a terenului loc de casă în suprafață de 1000 mp pe care se află o

clădire construcție compusă din 8 camere și dependințe.

Prin notificarea din

10 august 2001, M.V. a solicitat Primăriei comunei Brănești - Comisia de

aplicare a Legii nr. 10/2001 restituirea în natură a imobilului situat în

Brănești str. S., teren și construcție, proprietatea părinților săi, M.C. și

M.E., imobil preluat abuziv de stat.

Decretul nr. 111/1951

privitor la urmărirea imobiliară pentru realizarea creanțelor statului a

reglementat o procedură strictă ce impunea condiții de formă pentru

procesul-verbal de sechestru, precum și cerința înmânării ori comunicării

acestui proces verbal către debitori.

În condițiile art. 10

și art. 2 alin. (2) din decret, soluționarea cererii organului fiscal de

încuviințare a imobilului se putea face exclusiv cu citarea părților, ori din

Sentința civilă nr. 607 din 9 iunie 1956 rezultă că imobilul a fost părăsit de

mai mult de 1 an de către proprietarii săi și ca atare procedura de citare cu

aceștia nu a fost îndeplinită.

Referitor la același

imobil, prin Decizia nr. 258 din 7 septembrie 1956 a Secției Financiare a

Regiunii București s-a dispus transferarea sa în folosința Sfatului Popular al

comunei Brănești în baza Sentinței civile nr. 607 din 9 iunie 1956.

Rezultă prin urmare

că imobilul a fost trecut abuziv în proprietatea statului întrucât imobilul a

fost preluat de stat cu nerespectarea prevederilor Decretului nr. 111/1951, iar

modul în care acesta a fost aplicat în cauză contravine dispozițiilor constituționale,

în vigoare la acea dată, și în consecință a fost preluat de stat fără titlu

valabil (art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998).

Referitor la regimul

juridic actual al imobilului, conform adresei din 12 ianuarie 2009, Primăria

comunei Brănești precizează că imobilul, clădire și teren aferent din str. S.,

figurează ca făcând parte din domeniul public al comunei Brănești, fiind

înscris în anexa nr. 8 a H.G. nr. 930/2002.

În cauză s-a efectuat

raportul de expertiză tehnică topografică de către expert F.L. care a

identificat imobilul teren în suprafață de 1250 mp ca fiind în administrarea

Liceului Teoretic "T.L." din Brănești și situat în incinta liceului.

Prin acțiunea

precizată reclamantul a solicitat restituirea în natură a imobilului în

condițiile art. 9 din Legea nr. 10/2001.

Conform art. 16 din

Legea nr. 10/2001 "în situația imobilelor având destinațiile arătate în

anexa nr. 2 lit. a), care face parte integrantă din prezenta lege, necesare și

afectate exclusiv și nemijlocit activităților de interes public, de învățământ,

foștilor proprietari sau, după caz, moștenitorilor acestora, li se restituie

imobilul în proprietate, cu obligația de a-i menține afectațiunea pe o perioadă

de până la 3 ani".

Curtea de apel a

confirmat soluția fondului, apreciind că terenul, astfel cum a fost

identificat, chiar dacă nu este afectat de detalii de sistematizare, asigură

funcționalitatea instituției de învățământ în incinta căruia este amplasat, și

ca atare restituirea sa în natură nu este oportună.

Împotriva

sus-menționatei hotărâri a declarat recurs reclamantul L.M., criticând-o pentru

nelegalitate, sens în care, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., a susținut că legea, ce a constituit temeiul cererii

sale, Legea nr. 10/2001, nu permite instanței a aprecia oportunitatea

restituirii unui imobil ce face obiectul acestei legi.

În acest sens,

prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 prevăd că imobilele cu

destinația precizată în cuprinsul textului, inclusiv cele afectate activităților

de învățământ, se restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora,

cu obligația de a-i menține afectațiunea pe o perioadă de până la 3 ani.

Prin urmare, legea

instituie obligativitatea restituirii bunului aflat într-o asemenea ipoteză, în

natură, ceea ce face ca refuzul instanței de a-i admite cererea, să se

constituie într-o aplicare și interpretare greșită a legii.

Este nelegală

hotărârea instanței de apel care s-a întemeiat și pe H.G. nr. 930/2002, prin

care imobilul în litigiu a fost trecut în proprietatea publică a statului,

deoarece acest act normativ a fost emis cu încălcarea prevederilor Legii nr.

10/2001 și ale Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică, întrucât, fiind

preluat de stat în mod abuziv, bunul în litigiu nu poate avea o asemenea

apartenență, el putând fi revendicat oricând de fostul proprietar (art. 6 din

Legea nr. 312/1998).

A solicitat admiterea

recursului, modificarea deciziei curții de apel și, în urma rejudecării cauzei,

admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată, cu consecința

restituirii în natură a imobilului notificat, astfel cum a fost identificat

prin raportul de expertiză topografică întocmit în cauză de expertul F.L.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 16

alin. (1) din Legea nr. 10/2001 "în situația imobilelor având destinațiile

arătate în anexa 2 lit. a) care face parte integrantă din prezenta lege (pct. 1

imobile ocupate de unități și instituții de învățământ din sistemul de stat -

grădinițe, școli, licee, etc), necesare și afectate exclusiv și nemijlocit

activităților de interes public, de învățământ, sănătate, ori social-culturale,

foștilor proprietari sau, după caz, moștenitorilor acestora, li se restituie

imobilul în proprietate cu obligația de a-i menține afectațiunea pe o perioadă

de până la 3 ani".

Legea specială

instituie astfel, față de termenii imperativi ai textului legal enunțat,

obligația entității învestite cu soluționarea notificării de a restitui în

natură imobilul aflat în una din situațiile prevăzute de această normă, cu obligația

proprietarului imobilului restituit de a-i menține afectațiunea pe durata

enunțată de aceeași normă.

Textul nu se

raportează la aspecte de oportunitate, ori la alte criterii pentru acordarea

măsurilor reparatorii prevăzute de legea specială, ci impune, în acord cu

spiritul său, de restitutio in integrum, restituirea bunului în natură.

Instanța de judecată

nu se poate raporta la criterii inexistente în textul legii, ci are obligația

aplicării sale întocmai, motiv pentru care se constată ca fondată critica

privind încălcarea art. 16 din Legea nr. 10/2001 și încadrată în motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Ca urmare și

constatând că în raport de reținerea caracterului fondat al criticii încadrate

în motivul de recurs invocat, ce face inutilă analiza celorlalte critici

dezvoltate în susținerea acestuia, în temeiul art. 312 (1) C. proc. civ.,

recursul dedus judecății va fi admis cu consecința modificării deciziei curții

de apel și sentinței tribunalului potrivit celor consemnate în cuprinsul

prezentei decizii, în sensul restituirii în natură a bunului solicitat, astfel

cum a fost identificat și individualizat prin lucrarea de expertiză

administrată în cauză, cu obligația reclamantului de a-i menține afectațiunea

pe durata instituită de norma legală ce reglementează restituirea sa.

În temeiul art. 274

C. proc. civ., se va dispune obligarea pârâtei să plătească reclamantului

cheltuielile de judecată efectuate în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamantul L.M. împotriva Deciziei nr. 603A din 7 iunie 2011 a

Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Modifică decizia

recurată, în sensul că admite apelul declarat de reclamantul L.M. împotriva

Sentinței civile nr. 1328 din 20 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul

București, secția a III-a civilă.

Schimbă sentința, în

sensul că admite cererea formulată de reclamantul L.M. și obligă pârâta Comuna

Brănești să restituie în natură reclamantului imobilul situat în Brănești, str.

P., județ Ilfov, compus din suprafața de 1250 mp teren și construcții în

suprafață de 359 mp, aflate pe acesta, astfel cum a fost identificat în schița

anexă la raportul de expertiză întocmit de expertul F.L., cu obligarea

reclamantului de a-i menține afectațiunea pe o perioadă de 3 ani de la data

pronunțării prezentei decizii.

Obligă pârâta comuna

Brănești prin Primar să plătească recurentului reclamant suma de 802,40 RON

cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de expert.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 iunie 2012.

Procesat

de GGC - NN