ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1927/2010

Deliberând în condițiile art. 256 C.

proc. civ. asupra recursului de față, reține următoarele:

Tribunalul București, secția a III-a

civilă, prin sentința nr. 355 din 20 februarie 2008, a respins excepția lipsei calității procesuale active, ca neîntemeiată; a respins acțiunea

formulată de reclamantul P.Ș., în contradictoriu cu pârâta Primăria Comunei

Cornetu, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că, terenul în litigiu a fost preluat de stat, dar nu de la

fostul proprietar care s-a înscris în C.A.P. Cornetu cu tot terenul ci direct

de la C.A.P. Cornetu. Prin urmare, nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate

al autorului asupra suprafeței solicitate, alta decât cea pentru care i s-a reconstituit

dreptul de proprietate conform cu Legea nr. 18/1991.

Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, prin decizia nr. 826 din 11 noiembrie 2008, a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant P.Ș., împotriva sentinței civile

nr. 355 din 20 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a

III-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Primăria comunei Cornetu, județul

Ilfov.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că, atâta vreme cât terenul ce a aparținut autorului apelantului

a fost restituit în temeiul Legii nr. 18/1991, devin incidente dispozițiile

art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora terenurile al căror regim

juridic este reglementat de Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, nu

intră sub incidența acestei legi.

Împotriva deciziei civile mai sus

menționată, a declarat recurs reclamantul P.Ș., criticând-o ca fiind nelegală,

invocând art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ., deoarece :

- Terenul a cărei retrocedare s-a

solicitat – 800 mp aflat în curtea școlii generale din localitate, face parte

din suprafața de 2080 mp, care a aparținut autorului P.G.

- Suprafața de 700 mp situată în

intervalul localității Cornetu, menționată în cuprinsul Titlului de proprietate

și care a fost primită nu are nicio legătură cu terenul preluat abuziv, pe care

s-a construit școala și reprezintă terenul intravilan - 709 mp cu care s-a

înscris autorul în C.A.P. Mihăilești.

- Nu s-a primit suprafața de 800 mp

în condițiile Legii nr. 18/1991, întrucât nu era trecută în registrul agricol.

- Din probele existente la dosarul

cauzei rezultă că suprafața de teren de care autorul a fost deposedat face

parte din suprafața de 2200 mp, conform procesului-verbal din 30 mai 1961 și

celui din 29 mai 1961.

Recursul este fondat pentru

următoarele considerente :

Hotărârile pronunțate în cauză au

lăsat nelămurite unele aspecte esențiale pentru soluționarea legală și

temeinică a acesteia. Reclamantul P.Ș. a pretins că terenul în litigiu face

parte din suprafața de 2080 mp cumpărată de autorul reclamantului la data de 2

martie 1927, din care Statul a preluat, fără titlu, aproape jumătate, edificând

construcția școlii existentă și în prezent.

Instanța nu a verificat susținerile

reclamantului, dacă preluarea terenului s-a făcut anterior înscrierii în C.A.P.

a autorului, sau din contra, ulterior, pentru a stabili dacă terenul a fost sau

nu supus reconstituirii în temeiul Legii nr. 18/1991. Totodată, nu s-a

verificat dacă titlul de proprietate nr. 36949/1997 încorporează și 1327 mp

suprafață de teren de curți și construcții și dacă reclamantul a solicitat

reconstituirea dreptului de proprietate, în temeiul Legii nr. 18/1991, și

pentru acest teren.

Instanța a refuzat restituirea în

natură a terenului de 710 mp identificat prin expertiză pe considerentul că

acesta face parte din domeniul public, fără a fi analizat valabilitatea

titlului statului prin prisma dispozițiilor art. 2 pct. 2 din Normele

metodologice de aplicare uniformă a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr.

498/2003, deoarece regimul juridic restrictiv al proprietății publice poate

opera numai în privința bunurilor dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 -

22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui

titlu valabil, cu respectarea Constituției, a Tratatelor internaționale la care

România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.

Numai în funcție de lămurirea acestor

aspecte instanța va fi în măsură să aprecieze, raportat la regimul juridic al

terenului, dacă este posibilă restituirea în natură.

Deoarece în cauză nu au fost administrate

suficiente probe pentru stabilirea regimului juridic al terenului solicitat de

reclamantul P.Ș., ceea ce echivalează cu nesoluționarea cauzei pe fondul ei, în

temeiul art. 314 C. proc. civ., recursul de față va fi admis, hotărârea

instanței de apel va fi casată cu trimiterea la aceeași instanță, Curtea de

Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamantul P.Ș. împotriva deciziei nr. 826 din 11 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a III a civilă

Casează decizia recurată și trimite cauza

spre rejudecare la aceiași instanță, Curtea de Apel București.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 22 martie 2010.