ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1927/2010

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, reține următoarele: Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința nr. 355 din 20 februarie 2008, a respins excepția lipsei calității procesuale active, ca neîntemeiată; a respins acțiunea formulată de reclamantul P.Ș., în contradictoriu cu pârâta Primăria Comunei Cornetu, ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, terenul în litigiu a fost preluat de stat, dar nu de la fostul proprietar care s-a înscris în C.A.P. Cornetu cu tot terenul ci direct de la C.A.P. Cornetu. Prin urmare, nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate al autorului asupra suprafeței solicitate, alta decât cea pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate conform cu Legea nr. 18/1991.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 826 din 11 noiembrie 2008, a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant P.Ș., împotriva sentinței civile nr. 355 din 20 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Primăria comunei Cornetu, județul Ilfov. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, atâta vreme cât terenul ce a aparținut autorului apelantului a fost restituit în temeiul Legii nr. 18/1991, devin incidente dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora terenurile al căror regim juridic este reglementat de Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, nu intră sub incidența acestei legi.

Împotriva deciziei civile mai sus menționată, a declarat recurs reclamantul P.Ș., criticând-o ca fiind nelegală, invocând art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ., deoarece : - Terenul a cărei retrocedare s-a solicitat – 800 mp aflat în curtea școlii generale din localitate, face parte din suprafața de 2080 mp, care a aparținut autorului P.G. - Suprafața de 700 mp situată în intervalul localității Cornetu, menționată în cuprinsul Titlului de proprietate și care a fost primită nu are nicio legătură cu terenul preluat abuziv, pe care s-a construit școala și reprezintă terenul intravilan - 709 mp cu care s-a înscris autorul în C.A.P. Mihăilești. - Nu s-a primit suprafața de 800 mp în condițiile Legii nr. 18/1991, întrucât nu era trecută în registrul agricol.

- Din probele existente la dosarul cauzei rezultă că suprafața de teren de care autorul a fost deposedat face parte din suprafața de 2200 mp, conform procesului-verbal din 30 mai 1961 și celui din 29 mai 1961. Recursul este fondat pentru următoarele considerente : Hotărârile pronunțate în cauză au lăsat nelămurite unele aspecte esențiale pentru soluționarea legală și temeinică a acesteia. Reclamantul P.Ș. a pretins că terenul în litigiu face parte din suprafața de 2080 mp cumpărată de autorul reclamantului la data de 2 martie 1927, din care Statul a preluat, fără titlu, aproape jumătate, edificând construcția școlii existentă și în prezent. Instanța nu a verificat susținerile reclamantului, dacă preluarea terenului s-a făcut anterior înscrierii în C.A.P.

a autorului, sau din contra, ulterior, pentru a stabili dacă terenul a fost sau nu supus reconstituirii în temeiul Legii nr. 18/1991. Totodată, nu s-a verificat dacă titlul de proprietate nr. 36949/1997 încorporează și 1327 mp suprafață de teren de curți și construcții și dacă reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, în temeiul Legii nr. 18/1991, și pentru acest teren. Instanța a refuzat restituirea în natură a terenului de 710 mp identificat prin expertiză pe considerentul că acesta face parte din domeniul public, fără a fi analizat valabilitatea titlului statului prin prisma dispozițiilor art. 2 pct. 2 din Normele metodologice de aplicare uniformă a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G.

nr. 498/2003, deoarece regimul juridic restrictiv al proprietății publice poate opera numai în privința bunurilor dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a Tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat. Numai în funcție de lămurirea acestor aspecte instanța va fi în măsură să aprecieze, raportat la regimul juridic al terenului, dacă este posibilă restituirea în natură. Deoarece în cauză nu au fost administrate suficiente probe pentru stabilirea regimului juridic al terenului solicitat de reclamantul P.Ș., ceea ce echivalează cu nesoluționarea cauzei pe fondul ei, în temeiul art. 314 C. proc.

civ., recursul de față va fi admis, hotărârea instanței de apel va fi casată cu trimiterea la aceeași instanță, Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul P.Ș. împotriva deciziei nr. 826 din 11 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a III a civilă Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță, Curtea de Apel București. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 martie 2010.