ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9133/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

396 din 15 aprilie 2003 a Tribunalului București, secția a III-a

civilă, a respins excepția prematurității acțiunii

și a lipsei calității procesuale active a reclamantului

P.Ș. în contradictoriu cu Primăria Cornetu, Județul Ilfov, iar

pe fond a respins ca neîntemeiată contestația împotriva

dispoziției nr. 286/2002, emisă de Primarul comunei Cornetu.

Pentru a pronunța această

soluție tribunalul a reținut că prin dispoziția

contestată, petiționarului P.Ș. i-a fost respinsă

notificarea la restituirea suprafeței de 800 mp teren aflat în comuna

Cornetu, motivat de faptul că acesta face parte din domeniul public al

localității și în temeiul art. 8 din Legea nr. 10/2001 este

exceptat de la acordarea măsurilor reparatorii instituite de lege deoarece

regimul său juridic a făcut obiectul Legii nr. 18/1991.

De asemenea instanța a

reținut că P.Ș. a solicitat restituirea suprafeței de 800

mp teren și în temeiul Legii nr. 18/1991, primind în baza acesteia titlul

de proprietate nr. 36949 din 29 iulie 1997 pentru suprafața de 7722 mp.

Curtea de Apel București, prin

decizia nr. 451 din 27 octombrie 2003, a respins nefondat apelul declarat de

P.Ș. împotriva sentinței nr. 396 din 15 aprilie 2003, reținând

că deși prin expertiza efectuată în cauză s-a stabilit

că circa 710 mp din terenul solicitat este liber, acesta face parte din

domeniul public al comunei Cornetu conform H.G. nr. 930 din 29 august 2002.

Pe de altă parte s-a mai

stabilit că prin titlul de proprietate nr. 36949 din 29 iulie 1997

contestatorului i s-a reconstituit dreptul de proprietate în calitatea sa de

succesor al lui P.G. pentru 2 ha și 200 mp din care 1 ha și 8873 mp

teren arabil și 1237 mp curte și construcții.

În recursul declarat și motivat

în drept pe dispozițiunile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., P.Ș.

arată că în mod greșit s-a reținut că în privința

suprafeței de teren solicitată în temeiul Legii nr. 10/2001 i s-a

reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, deoarece

această suprafață fiind luată abuziv pentru

construcția școlii, existentă și azi pe teren, anterior

intrării autorului său în CAP nu figura în registrul agricol și

nu putea face obiectul Legii nr. 18/1991.

Se susține de recurent că

reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991

vizează numai terenurile cu care autorul său a intrat în CAP.

În cel de al doilea motiv de recurs

se arată că instanțele nu au dat curs cererii referitoare la

verificarea valabilității titlului statului prin prisma dispozițiunilor

pct. 2-8 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001

aprobate prin H.G. nr. 498/2003 refuzându-i-se restituirea în natură a

terenului pentru considerentul că acesta face parte din domeniul public.

Recursul este întemeiat.

Hotărârile pronunțate în

cauză au lăsat nelămurite unele aspecte esențiale pentru

soluționarea legală și temeinică a acesteia. Contestatorul

a pretins că terenul în litigiu face parte din suprafața de 2080 mp

cumpărată de autorul său la 2 martie 1927 din care statul a

preluat fără titlu aproape jumătate, edificând construcția

școlii existentă și în prezent.

Instanța nu a verificat

susținerile recurentului contestator, dacă preluarea terenului s-a

făcut anterior înscrierii în CAP a autorului său sau din contră

ulterior, pentru a stabili dacă terenul era sau nu supus reconstituirii în

temeiul Legii nr. 18/1991. De asemenea nu a verificat dacă titlul de

proprietate 36949/1997 încorporează și 1327 mp suprafața de

teren de curți și construcții și dacă contestatorul a solicitat

reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 și

pentru acest teren.

Instanța a refuzat restituirea

în natură a terenului de 710 mp identificat prin expertiză pe

considerentul că acesta face parte din domeniul public, fără a

fi analizat valabilitatea titlului statului prin prisma dispozițiunilor

art. 2 pct. 2 din normele metodologice de aplicare uniformă a Legii nr.

10/2001 aprobate prin H.G. nr. 498/2003, deoarece regimul juridic restrictiv al

proprietății publice, poate opera numai în privința bunurilor

dobândite de stat în perioada de 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dacă au

intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea

Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte

și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.

Numai în funcție de

lămurirea acestui aspect instanța va fi în măsură să

aprecieze, raportat la regimul juridic al terenului, dacă este

posibilă restituirea lui în natură.

Întrucât în cauză nu au fost

administrate suficiente probe pentru stabilirea regimului juridic al terenului

solicitat de contestatorul P.Ș., ceea ce echivalează cu

nesoluționarea cauzei pe fondul ei, în temeiul art. 314 C. proc. civ.,

recursul de față va fi admis, hotărârile fiind casate cu

trimitere la tribunal în vederea completării probatoriilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul P.Ș. împotriva deciziei nr. 451 din 27 octombrie 2003 a

Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Casează decizia atacată

și sentința civilă nr. 396 din 15 aprilie 2003 a Tribunalului

București și trimite cauza spre rejudecare la Tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 noiembrie 2006.