ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9133/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 396 din 15 aprilie 2003 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, a respins excepția prematurității acțiunii și a lipsei calității procesuale active a reclamantului P.Ș. în contradictoriu cu Primăria Cornetu, Județul Ilfov, iar pe fond a respins ca neîntemeiată contestația împotriva dispoziției nr. 286/2002, emisă de Primarul comunei Cornetu. Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut că prin dispoziția contestată, petiționarului P.Ș. i-a fost respinsă notificarea la restituirea suprafeței de 800 mp teren aflat în comuna Cornetu, motivat de faptul că acesta face parte din domeniul public al localității și în temeiul art. 8 din Legea nr. 10/2001 este exceptat de la acordarea măsurilor reparatorii instituite de lege deoarece regimul său juridic a făcut obiectul Legii nr. 18/1991.

De asemenea instanța a reținut că P.Ș. a solicitat restituirea suprafeței de 800 mp teren și în temeiul Legii nr. 18/1991, primind în baza acesteia titlul de proprietate nr. 36949 din 29 iulie 1997 pentru suprafața de 7722 mp. Curtea de Apel București, prin decizia nr. 451 din 27 octombrie 2003, a respins nefondat apelul declarat de P.Ș. împotriva sentinței nr. 396 din 15 aprilie 2003, reținând că deși prin expertiza efectuată în cauză s-a stabilit că circa 710 mp din terenul solicitat este liber, acesta face parte din domeniul public al comunei Cornetu conform H.G. nr. 930 din 29 august 2002. Pe de altă parte s-a mai stabilit că prin titlul de proprietate nr. 36949 din 29 iulie 1997 contestatorului i s-a reconstituit dreptul de proprietate în calitatea sa de succesor al lui P.G.

pentru 2 ha și 200 mp din care 1 ha și 8873 mp teren arabil și 1237 mp curte și construcții. În recursul declarat și motivat în drept pe dispozițiunile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., P.Ș. arată că în mod greșit s-a reținut că în privința suprafeței de teren solicitată în temeiul Legii nr. 10/2001 i s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, deoarece această suprafață fiind luată abuziv pentru construcția școlii, existentă și azi pe teren, anterior intrării autorului său în CAP nu figura în registrul agricol și nu putea face obiectul Legii nr. 18/1991.

Se susține de recurent că reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 vizează numai terenurile cu care autorul său a intrat în CAP. În cel de al doilea motiv de recurs se arată că instanțele nu au dat curs cererii referitoare la verificarea valabilității titlului statului prin prisma dispozițiunilor pct. 2-8 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 498/2003 refuzându-i-se restituirea în natură a terenului pentru considerentul că acesta face parte din domeniul public. Recursul este întemeiat. Hotărârile pronunțate în cauză au lăsat nelămurite unele aspecte esențiale pentru soluționarea legală și temeinică a acesteia. Contestatorul a pretins că terenul în litigiu face parte din suprafața de 2080 mp cumpărată de autorul său la 2 martie 1927 din care statul a preluat fără titlu aproape jumătate, edificând construcția școlii existentă și în prezent.

Instanța nu a verificat susținerile recurentului contestator, dacă preluarea terenului s-a făcut anterior înscrierii în CAP a autorului său sau din contră ulterior, pentru a stabili dacă terenul era sau nu supus reconstituirii în temeiul Legii nr. 18/1991. De asemenea nu a verificat dacă titlul de proprietate 36949/1997 încorporează și 1327 mp suprafața de teren de curți și construcții și dacă contestatorul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 și pentru acest teren. Instanța a refuzat restituirea în natură a terenului de 710 mp identificat prin expertiză pe considerentul că acesta face parte din domeniul public, fără a fi analizat valabilitatea titlului statului prin prisma dispozițiunilor art. 2 pct. 2 din normele metodologice de aplicare uniformă a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G.

nr. 498/2003, deoarece regimul juridic restrictiv al proprietății publice, poate opera numai în privința bunurilor dobândite de stat în perioada de 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat. Numai în funcție de lămurirea acestui aspect instanța va fi în măsură să aprecieze, raportat la regimul juridic al terenului, dacă este posibilă restituirea lui în natură. Întrucât în cauză nu au fost administrate suficiente probe pentru stabilirea regimului juridic al terenului solicitat de contestatorul P.Ș., ceea ce echivalează cu nesoluționarea cauzei pe fondul ei, în temeiul art. 314 C. proc.

civ., recursul de față va fi admis, hotărârile fiind casate cu trimitere la tribunal în vederea completării probatoriilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul P.Ș. împotriva deciziei nr. 451 din 27 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Casează decizia atacată și sentința civilă nr. 396 din 15 aprilie 2003 a Tribunalului București și trimite cauza spre rejudecare la Tribunal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2006.