ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5247/2005

Asupra conflictului negativ de competență

de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin plângerea formulată la data de 17

martie 2003 în temeiul art. 56 și art. 36 din Legea nr. 18/1991, N.V. a

contestat Hotărârea nr. 9918 din 6 februarie 2003 a Prefecturii Municipiului

București prin care a fost respinsă propunerea de reconstituire a dreptului de

proprietate privată asupra terenului din București, formulată de Primăria

sectorului 6 București. Reclamanta a cerut totodată obligarea Prefectului de a

emite ordin de atribuire în proprietate a suprafeței ce a rămas liberă din

terenul situat în București.

Învestită cu soluționarea cauzei,

Judecătoria sectorului 6 București, prin sentința civilă nr. 6740 din 26

septembrie 2003, a respins plângerea formulată de N.V.

Prin decizia nr. 337 din 3 martie 2004,

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins apelul declarat de

reclamantă împotriva sentinței judecătoriei, cu motivarea că terenul în litigiu

reprezintă o zonă ce aparține domeniului public și nu poate fi restituit în

natură.

Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă, prin decizia nr. 908 din 15 noiembrie 2004, a admis recursul declarat

de reclamantă, a casat decizia nr. 337 din 3 martie 2004 a aceleiași instanțe

și a trimis cauza la Tribunalul București.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel

București a calificat calea de atac exercitată de reclamantă împotriva

sentinței Judecătoriei sectorului 6 București ca fiind recurs, odată ce art. 282

1

alin. (2) C. proc. civ. dispune că hotărârile instanțelor judecătorești prin

care se soluționează plângerile împotriva hotărârilor autorităților

administrației publice cu activitate jurisdicțională și ale altor organe cu

astfel de activitate nu sunt supuse apelului.

Tribunalul București, secția a V-a

civilă, prin decizia nr. 49 din 31 ianuarie 2005, a calificat calea de atac

exercitată de reclamantă ca fiind apel, a declinat competența de soluționare a

acesteia la Curtea de Apel București și constatând conflict negativ de

competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea

regulatorului de competență.

În soluționarea conflictului negativ de

competență, conform art. 22 C. proc. civ., constată următoarele :

Prin cererea introductivă de instanță

reclamanta N.V. a formulat plângere împotriva unei soluții dată de Prefectura

Municipiului București prin care, urmare a parcurgerii procedurii

administrative prevăzută de Legea nr. 18/1991, i s-a refuzat reconstituirea

dreptului de proprietate asupra unui teren intravilan.

Sentința pronunțată de judecătorie într-o

astfel de cauză este supusă regulilor de drept comun în ceea ce privește

declararea și soluționarea căilor de atac deoarece nu se încadra în nici una

dintre situațiile de excepție prevăzute de art. 281

1

C. proc. civ. în

forma pe care textul o avea anterior modificării operată prin Legea nr. 195/2004.

De altfel, conform art. III alin. (1) din

Legea nr. 195 din 25 mai 2004 „hotărârile pronunțate de judecătorii în primă

instanță în materia fondului funciar sunt supuse apelului la tribunal și

recursului la curtea de apel”.

Cum potrivit alin. (2) al aceluiași

articol normele privind competența de soluționare a căilor de atac în materia

discutată sunt de aplicare imediată, se va stabili competența Tribunalului

București de a judeca apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile

nr. 6740 din 26 septembrie 2003 a Judecătoriei sectorului 6 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența Tribunalului

București de a soluționa apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței

civile nr. 6740 din 26 septembrie 2003 a Judecătoriei sectorului 6 București.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 iunie 2005.