ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5247/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea formulată la data de 17 martie 2003 în temeiul art. 56 și art. 36 din Legea nr. 18/1991, N.V. a contestat Hotărârea nr. 9918 din 6 februarie 2003 a Prefecturii Municipiului București prin care a fost respinsă propunerea de reconstituire a dreptului de proprietate privată asupra terenului din București, formulată de Primăria sectorului 6 București. Reclamanta a cerut totodată obligarea Prefectului de a emite ordin de atribuire în proprietate a suprafeței ce a rămas liberă din terenul situat în București. Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria sectorului 6 București, prin sentința civilă nr. 6740 din 26 septembrie 2003, a respins plângerea formulată de N.V.

Prin decizia nr. 337 din 3 martie 2004, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței judecătoriei, cu motivarea că terenul în litigiu reprezintă o zonă ce aparține domeniului public și nu poate fi restituit în natură. Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 908 din 15 noiembrie 2004, a admis recursul declarat de reclamantă, a casat decizia nr. 337 din 3 martie 2004 a aceleiași instanțe și a trimis cauza la Tribunalul București. Pentru a decide astfel, Curtea de Apel București a calificat calea de atac exercitată de reclamantă împotriva sentinței Judecătoriei sectorului 6 București ca fiind recurs, odată ce art. 282 1 alin. (2) C. proc.

civ. dispune că hotărârile instanțelor judecătorești prin care se soluționează plângerile împotriva hotărârilor autorităților administrației publice cu activitate jurisdicțională și ale altor organe cu astfel de activitate nu sunt supuse apelului. Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin decizia nr. 49 din 31 ianuarie 2005, a calificat calea de atac exercitată de reclamantă ca fiind apel, a declinat competența de soluționare a acesteia la Curtea de Apel București și constatând conflict negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. În soluționarea conflictului negativ de competență, conform art. 22 C. proc. civ., constată următoarele : Prin cererea introductivă de instanță reclamanta N.V.

a formulat plângere împotriva unei soluții dată de Prefectura Municipiului București prin care, urmare a parcurgerii procedurii administrative prevăzută de Legea nr. 18/1991, i s-a refuzat reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren intravilan. Sentința pronunțată de judecătorie într-o astfel de cauză este supusă regulilor de drept comun în ceea ce privește declararea și soluționarea căilor de atac deoarece nu se încadra în nici una dintre situațiile de excepție prevăzute de art. 281 1 C. proc. civ. în forma pe care textul o avea anterior modificării operată prin Legea nr. 195/2004. De altfel, conform art. III alin. (1) din Legea nr. 195 din 25 mai 2004 „hotărârile pronunțate de judecătorii în primă instanță în materia fondului funciar sunt supuse apelului la tribunal și recursului la curtea de apel”.

Cum potrivit alin. (2) al aceluiași articol normele privind competența de soluționare a căilor de atac în materia discutată sunt de aplicare imediată, se va stabili competența Tribunalului București de a judeca apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 6740 din 26 septembrie 2003 a Judecătoriei sectorului 6 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește competența Tribunalului București de a soluționa apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 6740 din 26 septembrie 2003 a Judecătoriei sectorului 6 București. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2005.