ÎCCJ, Decizia nr. 49/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 27 aprilie 2001, reclamanta SC A. SRL Moinești a sesizat instanța de contencios administrativ, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, să se dispună anularea deciziei nr. 122 din 10 aprilie 2001, prin care Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău a respins plângerea formulată de aceasta, împotriva actului constatator nr. 226 din 29 noiembrie 2000, al Direcției Generale a Vămilor. Prin sentința nr. 18 din 18 martie 2003, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a respins contestația, ca nefondată, reținând că originea comunitară a produselor importate de reclamantă a fost infirmată de controlul vamal ulterior al actelor de livrare, ce nu corespund condițiilor de autenticitate și regularitate internațională prevăzute de lege.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 1533 din 22 aprilie 2004, a anulat recursul declarat de reclamantă împotriva hotărârii primei instanțe, ca netimbrat. Împotriva deciziei instanței de control judiciar, reclamanta a formulat contestație în anulare, susținând că nu a fost citată cu mențiunea timbrării, iar taxele de timbru datorate au fost depuse, totuși, la dosarul cauzei, odată cu concluziile scrise. Prin decizia nr. 7913 din 28 octombrie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins contestația, ca nefondată, constatând că procedura de citare a fost legal îndeplinită în etapa soluționării recursului declarat de reclamantă, că acesteia i s-a comunicat obligația de a depune diferența de taxă judiciară de timbru datorată, obligație căreia nu s-a conformat și că instanța de control judiciar nu a săvârșit greșeli materiale în soluționarea căii de atac.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, contestatoarea a formulat un nou recurs, pe care nu l-a motivat în scris. Recurenta a precizat că motivele recursului vor fi formulate și înaintate instanței de control judiciar, după redactarea deciziei atacate. Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Completul de 9 judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva deciziei prin care secția de contencios administrativ și fiscal a respins contestația în anulare formulată de reclamanta SC A. SRL Moinești împotriva unei decizii pronunțate în recurs de aceeași secție a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Se constată, așadar, că secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu a judecat procesul în primă instanță, ci în calea de atac extraordinară a contestației în anulare, prin care era vizată retractarea unei hotărâri irevocabile pronunțate în recurs de aceeași instanță.

Potrivit art. 320 alin. (3) C. proc. civ. „hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac, ca și hotărârea atacată”. Cum hotărârea dată în recurs este irevocabilă, conform art. 377 alin. (2) C. proc. civ. și, în consecință, nesusceptibilă de a fi atacată cu un nou recurs, nici hotărârea dată în contestație nu este supusă acestei căi de atac. Pe de altă parte, soluționarea căii de atac cu care a fost sesizat, excede competenței atribuite Completului de 9 judecători, prin art. 22 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, limitată la examinarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Așadar, hotărârea atacată nu face parte dintre cele determinate de dreptul comun, prin art. 299 C. proc.

civ., sau de legea specială, prin art. 22 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, care pot fi reformate prin exercitarea căii de atac a recursului. Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții, decât cele prevăzute de legea procesual civilă, constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. În consecință, pentru considerentele ce preced și ca urmare a admiterii excepției, Curtea va respinge recursul declarat de contestatoare, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de contestatoarea SC A. SRL Moinești împotriva deciziei nr. 7913 din 28 octombrie 2004, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2005.