ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7913/2004

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 12 mai 2004, contestatoarea SC A. SRL Moinești a formulat contestație în anulare, solicitând anularea deciziei nr. 1533 din 22 aprilie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, prin care i s-a anulat ca netimbrat, recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 18 din 18 martie 2003, a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ. În motivarea contestației, întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. (1) și art. 318 C. proc. civ., contestatoarea arată că a fost depusă taxa de timbru, o dată cu concluziile scrise, în ședință publică, la termenul anterior, de un reprezentant al acesteia, care nu a avut împuternicire de reprezentare a societății în instanță, astfel că nu a putut lua termen în cunoștință.

Mai arată că și în situația în care se impunea să timbreze, trebuia să fie citată cu această mențiune și că a depus dovada plății taxei de timbru, prin corespondență, însă cererea nu a fost primită de către personalul arhivei, pentru că se terminase ședința de judecată. Ulterior, prin cererea depusă, contestatoarea susține că nelegal, prima instanță a stabilit o taxă de timbru, mult peste cuantumul prevăzut de art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997 și că urmează a se stabili că a timbrat legal acțiunea, în raport cu cererea modificatoare, iar acțiunea trebuia soluționată în limitele în care taxa de timbru a fost legal achitată. Contestația în anulare este nefondată și urmează să fie respinsă ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Art. 317 alin. (1) C. proc. civ., invocat de contestatoare, ca un temei de drept al cererii sale, nu are aplicare în cauză, pentru că nu se constată neîndeplinirea procedurii de citare pentru ziua când s-a judecat pricina sau încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. Procedura de citare, cu contestatoarea-recurentă, pentru termenul din 22 aprilie 2004, când s-a judecat cauza, a fost legal îndeplinită, iar competența materială și cea teritorială reveneau Curții de Apel Bacău, ca instanță de contencios administrativ. Nu ne aflăm nici într-una din situațiile prevăzute de art. 318 C. proc. civ., pentru că nu se constată că instanța de recurs ar fi săvârșit greșeli materiale în soluționarea recursului sau că ar fi omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele invocate în cererea de recurs.

Conform prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, „Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantum legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului, să achite suma datorată până la primul termen de judecată. În cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială, fără a se ține seama de reducerea ulterioară”.

Din dosarul nr. 1966/2003, în care s-a pronunțat decizia atacată cu prezenta contestație în anulare, rezultă că la data introducerii cererii de recurs nu s-a achitat taxa legală de timbru și că ulterior, prin citațiile trimise reclamantei, pentru termenele din 16 octombrie 2003 și 5 februarie 2004, i s-a pus în vedere să-și timbreze recursul, cu suma de 171.000 lei, ca taxă judiciară de timbru și cu 1.500 lei, ca timbru judiciar. De asemenea, prin citația trimisă pentru termenul din 22 aprilie 2004, i s-a comunicat să completeze taxa judiciară de timbru, cu suma de 52.000 lei, ținându-se cont că între timp achitase cu acest titlu, numai suma de 119.000 lei, din suma totală datorată, de 171.000 lei.

Cum până la data de 25 aprilie 2004, a mai achitat numai 17.000 lei, corect instanța a reținut la acea dată, că recurenta nu și-a îndeplinit în totalitate obligația de a achita taxa judiciară de timbru datorată legal în temeiul art. 9 lit. m) din Legea nr. 146/1997 și a dispus anularea recursului, ca netimbrat, conform prevederilor art. 20 alin. (3) din aceeași lege. Se reține că nu sunt incidente dispozițiile art. 20 alin. (4) din Legea nr. 146/1997, deoarece la momentul înregistrării acțiunii, aceasta nu a fost taxată corespunzător obiectului său inițial. Pentru toate considerentele menționate mai sus, reținându-se că hotărârea atacată cu prezenta contestație în anulare, este legală și temeinică, urmează să fie respinsă contestația, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de SC A. SRL Moinești împotriva deciziei nr. 1533 din 22 aprilie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca nefondată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2004.