ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7913/2004

Asupra contestației în

anulare de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

12 mai 2004, contestatoarea SC A. SRL Moinești a formulat contestație în

anulare, solicitând anularea deciziei nr. 1533 din 22 aprilie 2004, pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ,

prin care i s-a anulat ca netimbrat, recursul declarat împotriva sentinței

civile nr. 18 din 18 martie 2003, a Curții de Apel Bacău, secția comercială și

de contencios administrativ.

În motivarea contestației,

întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. (1) și art. 318 C. proc. civ.,

contestatoarea arată că a fost depusă taxa de timbru, o dată cu concluziile

scrise, în ședință publică, la termenul anterior, de un reprezentant al

acesteia, care nu a avut împuternicire de reprezentare a societății în

instanță, astfel că nu a putut lua termen în cunoștință.

Mai arată că și în situația

în care se impunea să timbreze, trebuia să fie citată cu această mențiune și că

a depus dovada plății taxei de timbru, prin corespondență, însă cererea nu a

fost primită de către personalul arhivei, pentru că se terminase ședința de

judecată.

Ulterior, prin cererea

depusă, contestatoarea susține că nelegal, prima instanță a stabilit o taxă de

timbru, mult peste cuantumul prevăzut de art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997

și că urmează a se stabili că a timbrat legal acțiunea, în raport cu cererea

modificatoare, iar acțiunea trebuia soluționată în limitele în care taxa de

timbru a fost legal achitată.

Contestația în anulare este

nefondată și urmează să fie respinsă ca atare, pentru considerentele ce se vor

arăta în continuare.

Art. 317 alin. (1) C. proc.

civ., invocat de contestatoare, ca un temei de drept al cererii sale, nu are

aplicare în cauză, pentru că nu se constată neîndeplinirea procedurii de citare

pentru ziua când s-a judecat pricina sau încălcarea dispozițiilor de ordine

publică privitoare la competență.

Procedura de citare, cu

contestatoarea-recurentă, pentru termenul din 22 aprilie 2004, când s-a judecat

cauza, a fost legal îndeplinită, iar competența materială și cea teritorială

reveneau Curții de Apel Bacău, ca instanță de contencios administrativ.

Nu ne aflăm nici într-una

din situațiile prevăzute de art. 318 C. proc. civ., pentru că nu se constată că

instanța de recurs ar fi săvârșit greșeli materiale în soluționarea recursului

sau că ar fi omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele invocate în

cererea de recurs.

Conform prevederilor art. 20

alin. (1) din Legea nr. 146/1997, „Taxele judiciare de timbru se plătesc

anticipat”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „Dacă taxa judiciară

de timbru nu a fost plătită în cuantum legal, în momentul înregistrării

acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului apar elemente care

determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului, să achite

suma datorată până la primul termen de judecată. În cazul când se micșorează

valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost

înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială, fără a

se ține seama de reducerea ulterioară”.

Din dosarul nr. 1966/2003,

în care s-a pronunțat decizia atacată cu prezenta contestație în anulare,

rezultă că la data introducerii cererii de recurs nu s-a achitat taxa legală de

timbru și că ulterior, prin citațiile trimise reclamantei, pentru termenele din

16 octombrie 2003 și 5 februarie 2004, i s-a pus în vedere să-și timbreze

recursul, cu suma de 171.000 lei, ca taxă judiciară de timbru și cu 1.500 lei,

ca timbru judiciar.

De asemenea, prin citația

trimisă pentru termenul din 22 aprilie 2004, i s-a comunicat să completeze taxa

judiciară de timbru, cu suma de 52.000 lei, ținându-se cont că între timp

achitase cu acest titlu, numai suma de 119.000 lei, din suma totală datorată,

de 171.000 lei.

Cum până la data de 25

aprilie 2004, a mai achitat numai 17.000 lei, corect instanța a reținut la acea

dată, că recurenta nu și-a îndeplinit în totalitate obligația de a achita taxa

judiciară de timbru datorată legal în temeiul art. 9 lit. m) din Legea nr. 146/1997

și a dispus anularea recursului, ca netimbrat, conform prevederilor art. 20 alin.

(3) din aceeași lege.

Se reține că nu sunt

incidente dispozițiile art. 20 alin. (4) din Legea nr. 146/1997, deoarece la

momentul înregistrării acțiunii, aceasta nu a fost taxată corespunzător

obiectului său inițial.

Pentru toate considerentele

menționate mai sus, reținându-se că hotărârea atacată cu prezenta contestație

în anulare, este legală și temeinică, urmează să fie respinsă contestația, ca

nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de SC A. SRL Moinești împotriva deciziei nr. 1533 din 22

aprilie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca nefondată.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 octombrie 2004.