ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2214/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2124/2004,

Curtea de Apel București a dispus anularea, ca netimbrată, a acțiunii introduse

de reclamanta SC P.P. SRL, Focșani împotriva pârâtului Consiliul Concurenței

București.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că față de obiectul acțiunii introductive,

respectiv anularea deciziei nr. 210/2004, emisă de Consiliul Concurenței,

reclamantul avea obligația achitării taxei de timbru. Cum această obligație,

deși comunicată părții reclamante, la termenul din data de 16 septembrie 2004,

nu a fost respectată, prima instanță a dispus anularea acțiunii conform art. 20

alin. (3) din Legea nr. 146/1997.

Împotriva acestei sentințe,

în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., a declarat recurs, reclamanta

SC P.P. SRL, Focșani, criticând-o pentru greșita anulare a acțiunii, greșeală

decurgând din faptul ignorării necunoașterii de către reclamantă, a contului în

care trebuia consemnată suma reprezentând taxa de timbru. Au mai fost aduse

critici pentru neanalizarea aspectelor de fond ale actului administrativ

contestat, respectiv decizia nr. 210/2004, emisă de pârât.

Examinând recursul

societății reclamante, prin prisma criticilor formulate, se constată că acesta

este nefondat.

Recurenta, potrivit art. 3 lit.

m) din Legea nr. 146/1997, avea obligația achitării taxei judiciare de timbru

și a timbrului fiscal, obligație care, de regulă, se plătește anticipat.

Instanța de fond, odată cu

citarea, a comunicat și nevoia achitării acestor taxe, precum și cuantumul

acestora, deoarece a constatat neplata anticipată a lor.

La primul termen de

judecată, constatând atât lipsa părții, cât și neplata taxei de timbru, deși

pârâtul a depus prin poștă, întâmpinare, instanța de judecată a dispus amânarea

cauzei, pentru a comunica din nou, societății reclamante, obligația de plată și

cuantumul taxei de timbru. Cu toate acestea, reclamanta a ignorat total

obligația de plată, așa încât, în mod corect, prima instanță a dispus anularea

acțiunii conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.

Faptul necunoașterii

contului, nu constituie motiv de neplată, de vreme ce este notorie împrejurarea

că în anul 2004 când s-a pus problema achitării taxei de timbru, toate

unitățile teritoriale ale Trezoreriei Statului care încasau aceste taxe (art. 25

1

din Legea nr. 146/1997), nu pretindeau comunicarea contului, deoarece era

cunoscut.

Pe cale de consecință,

nefiind îndeplinit nici unul din motivele de recurs prevăzut de art. 304 C.

proc. civ., prezenta cale de atac va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC P.P. SRL Focșani împotriva sentinței civile nr. 2124 din 14 octombrie

2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 aprilie 2005.