ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2214/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2124/2004, Curtea de Apel București a dispus anularea, ca netimbrată, a acțiunii introduse de reclamanta SC P.P. SRL, Focșani împotriva pârâtului Consiliul Concurenței București. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că față de obiectul acțiunii introductive, respectiv anularea deciziei nr. 210/2004, emisă de Consiliul Concurenței, reclamantul avea obligația achitării taxei de timbru. Cum această obligație, deși comunicată părții reclamante, la termenul din data de 16 septembrie 2004, nu a fost respectată, prima instanță a dispus anularea acțiunii conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.

Împotriva acestei sentințe, în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., a declarat recurs, reclamanta SC P.P. SRL, Focșani, criticând-o pentru greșita anulare a acțiunii, greșeală decurgând din faptul ignorării necunoașterii de către reclamantă, a contului în care trebuia consemnată suma reprezentând taxa de timbru. Au mai fost aduse critici pentru neanalizarea aspectelor de fond ale actului administrativ contestat, respectiv decizia nr. 210/2004, emisă de pârât. Examinând recursul societății reclamante, prin prisma criticilor formulate, se constată că acesta este nefondat. Recurenta, potrivit art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, avea obligația achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului fiscal, obligație care, de regulă, se plătește anticipat.

Instanța de fond, odată cu citarea, a comunicat și nevoia achitării acestor taxe, precum și cuantumul acestora, deoarece a constatat neplata anticipată a lor. La primul termen de judecată, constatând atât lipsa părții, cât și neplata taxei de timbru, deși pârâtul a depus prin poștă, întâmpinare, instanța de judecată a dispus amânarea cauzei, pentru a comunica din nou, societății reclamante, obligația de plată și cuantumul taxei de timbru. Cu toate acestea, reclamanta a ignorat total obligația de plată, așa încât, în mod corect, prima instanță a dispus anularea acțiunii conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997. Faptul necunoașterii contului, nu constituie motiv de neplată, de vreme ce este notorie împrejurarea că în anul 2004 când s-a pus problema achitării taxei de timbru, toate unitățile teritoriale ale Trezoreriei Statului care încasau aceste taxe (art. 25 1 din Legea nr. 146/1997), nu pretindeau comunicarea contului, deoarece era cunoscut.

Pe cale de consecință, nefiind îndeplinit nici unul din motivele de recurs prevăzut de art. 304 C. proc. civ., prezenta cale de atac va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC P.P. SRL Focșani împotriva sentinței civile nr. 2124 din 14 octombrie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2005.