ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2108/2005
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2108/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
la data de 23 octombrie 2003 și precizată la data de 31 octombrie 2003,
reclamanta SC I. SRL Bacău a chemat în judecată pârâta SC C. SRL, solicitând
obligarea acesteia la restituirea contravalorii acțiunilor și a patrimoniului
cât și la plata de daune reprezentând pierderile societății, drepturile
acționarilor precum și daune morale administratorului societății în cuantum
total de 6 miliarde lei.
Prin sentința nr. 3126/2003
Tribunalul Bacău a admis excepția autorității de lucru judecată ridicată de
pârâtă, a respins capătul de cerere privind obligația de a face și a anulat ca
netimbrat cererea privind daunele provocate.
În motivarea soluției,
instanța de fond a reținut că deși i s-a pus în vedere reclamantei să achite
taxa de timbru pentru pretențiile solicitate, aceasta a refuzat din lipsa
fondurilor, solicitând scutirea de plată a acesteia, deși nu îndeplinea
condițiile unei asemenea solicitări și a admis excepția autorității de lucru
judecat.
Împotriva acestei soluții a
promovat apel reclamanta care că greșit s-a reținut autoritatea de lucru
judecat, deoarece instanța nu s-a pronunțat pe fondul cauzei, iar pentru
timbrarea cererii termenul a fost prea scurt.
Curtea de Apel Bacău, secția
comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 78 din 30
martie 2004 a admis apelul, a anulat sentința civilă nr. 3126 din 19 decembrie
2003 și a fixat termen pentru soluționarea pe fond a cauzei.
Pe parcursul soluționării pe
fond a cauzei, apelanta-reclamantă la data de 4 mai 2004 a solicitat scutirea
de plată a taxei de timbru în sumă de 88.095.000 lei, întrucât societatea nu
dispune de resurse financiare.
Prin încheierea ședinței
publice din 1 iunie 2004, instanța a respins cererea de scutire a plății taxei
de timbru, în temeiul art. 78 C. proc. civ.
Ulterior, prin decizia nr. 139
din 15 iunie 2004, acțiunea reclamantei a fost anulată ca insuficient timbrată.
Cu petiția înregistrată la
data de 16 decembrie 2004, reclamanta a declarat recurs, în termen și legal
timbrat, criticând soluția instanței de fond pe aspectul neacordării unui
termen în vederea achitării taxei de timbru urmare respingerii cererii de
scutire a plății acesteia.
Recursul este nefondat.
Criticile formulate se
referă la neacordarea de către instanța de apel în evocarea fondului a unui nou
termen de judecată în vederea achitării taxei de timbru, fără a indica un temei
legal respectiv una din situațiile, prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Din actele dosarului rezultă
că încă de la data de 4 mai 2004, i s-a comunicat administratorului societății
recurente cuantumul taxei de timbru, iar în ședința publică din 15 iunie 2004
același reprezentant precizează că societatea este în imposibilitate a achita
taxa de timbru, iar cu privire la excepția netimbrării, lasă la aprecierea
instanței.
În aceste condiții rezultă
că instanța de apel a făcut o aplicațiune corectă a dispozițiilor
sancționatorii prevăzute de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 situație
în care văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamanta SC I. SRL Bacău, împotriva deciziei nr. 139 din 15 iunie 2004 a
Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca
nefondat.
I
revocabilă
.
Pronunțata în ședință publică,
astăzi 25 martie 2005.