ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3029/2008

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1032 din 24 mai 2004, Tribunalul Bacău, secția comercială și contencios administrativ, a respins acțiunea reclamantului S.M., având ca obiect rebranșarea la rețeaua stradală. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamantul nu și-a achitat obligațiile asumate prin contractul de furnizare gaze, refuzând să plătească contravaloarea gazelor furnizate. Prin decizia nr. 252 din 16 noiembrie 2004, Curtea de Apel Bacău a admis apelul reclamantului, a schimbat în tot sentința atacată și, pe fondul cauzei, a admis acțiunea, dispunând obligarea pârâtei la rebranșarea reclamantului la rețeaua stradală de gaz metan.

Prin decizia nr. 4440 din 4 octombrie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul reclamantului, a casat hotărârea recurată, a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare în ce privește daunele solicitate de reclamant și a respins ca nefondat recursul pârâtei. În rejudecare, Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondat apelul reclamantului. Prin decizia nr. 876 din 27 februarie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat împotriva deciziei nr. 34 din 27 martie 2006, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, cu motivarea că, instanța de apel pronunțându-se asupra capătului de cerere privind despăgubirile, a făcut-o dintr-o altă perspectivă, cea a răspunderii civile delictuale, în loc de temeiul juridic contractual invocat de reclamant.

Rejudecând cauza, după casare, Curtea de Apel Bacău, prin decizia nr. 85 din 28 iunie 2007, a respins apelul declarat de reclamant. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul și a solicitat admiterea acestuia și modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii cererii privind obligarea pârâtei la plata de daune. Prin decizia nr. 3923 din 30 noiembrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a anulat ca netimbrat recursul declarat de reclamantul S.M. împotriva deciziei nr. 85 din 28 iunie 2007 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această decizie, Înalta Curte a reținut că recursul nu a fost timbrat anticipat și nici până la termenul stabilit de instanță, când procedura de citare a fost legal îndeplinită și, de asemenea, că, în cauză nu operează scutirea legală privind taxele de timbru.

Împotriva deciziei mai sus menționate a formulat contestație în anulare recurentul-reclamant S.M., întemeindu-se pe dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. și susținând în esență că numai printr-o eroare materială instanța nu a observat că este exceptat de la plata taxelor de timbru, potrivit art. 15 lit. j) din Legea nr. 146/1997, a Normelor de aplicare a acesteia, precum și a precizării din cererea transmisă prin fax la data de 28 septembrie 2007. În consecință, solicită admiterea contestației, desființarea deciziei atacate, rejudecarea recursului și admiterea acestuia, astfel cum a fost formulat. Contestația în anulare este fondată și va fi admisă în conformitate cu considerentele mai jos arătate.

Potrivit încheierii din 4 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, - la data de 11 decembrie 2007, petiționarul S.M. a solicitat să se reexamineze taxele de timbru cu care a fost citat în Dosarul de recurs nr. 710/32/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, susținând că este exceptat de la plata taxelor de timbru și a solicitat instanței de recurs să ia act de faptul că este scutit de plata acestor taxe. Prin încheierea mai sus menționată, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a admis cererea petiționarului și a constatat că acesta este scutit de plata taxelor de timbru pentru judecarea recursului declarat împotriva deciziei nr. 85 din 28 iunie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, - în conformitate cu art. 15 lit. j) din Legea nr. 146/1997.

De altfel, la dosarul cauzei, există mai multe cereri de reexaminare a taxelor de timbru stabilite de instanțe în sarcina petiționarului în diferite faze procesuale, care au fost admise, iar prin adresa din 28 septembrie 2007, recurentul a învederat instanței că este scutit de plata taxelor de timbru. În consecință, întrucât contestatorul S.M. era scutit de plata taxelor de timbru în recurs, se constată că în mod greșit s-a reținut că nu și-a îndeplinit obligația de timbrare și i-a fost anulat recursul, ca netimbrat. Astfel fiind, reținându-se că sunt îndeplinite cerințele art. 318 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că hotărârea pronunțată este rezultatul unei erori materiale, va fi admisă contestația în anulare formulată de contestatorul S.M., va fi anulată decizia atacată și se va fixa termen pentru judecarea recursului, la data de 25 februarie 2009, cu citarea părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite contestația în anulare formulată de contestatorul S.M. împotriva deciziei nr. 3923 din 30 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Anulează decizia și fixează termen pentru judecata recursului la data de 25 februarie 2009. Cu citarea părților. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2008.