ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3029/2008

Asupra contestației

în anulare de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1032 din 24 mai 2004,

Tribunalul Bacău, secția comercială și contencios administrativ, a respins

acțiunea reclamantului

S.M.,

având ca obiect rebranșarea la rețeaua stradală.

Pentru a pronunța această sentință,

tribunalul a reținut că reclamantul nu și-a achitat obligațiile asumate prin

contractul de furnizare gaze, refuzând să plătească contravaloarea gazelor

furnizate.

Prin decizia nr. 252 din 16 noiembrie

2004, Curtea de Apel Bacău a admis apelul reclamantului, a schimbat în tot sentința

atacată și, pe fondul cauzei, a admis acțiunea, dispunând obligarea pârâtei la

rebranșarea reclamantului la rețeaua stradală de gaz metan.

Prin decizia nr. 4440 din 4 octombrie

2005, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul reclamantului, a

casat hotărârea recurată, a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare în ce

privește daunele solicitate de reclamant și a respins ca nefondat recursul

pârâtei.

În rejudecare, Curtea de Apel Bacău a

respins ca nefondat apelul reclamantului.

Prin decizia nr. 876 din 27 februarie

2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat împotriva

deciziei nr. 34 din 27 martie 2006, a casat decizia recurată și a trimis cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe, cu motivarea că, instanța de apel pronunțându-se

asupra capătului de cerere privind despăgubirile, a făcut-o dintr-o altă

perspectivă, cea a răspunderii civile delictuale, în loc de temeiul juridic

contractual invocat de reclamant.

Rejudecând cauza, după casare, Curtea

de Apel Bacău, prin decizia nr. 85 din 28 iunie 2007, a respins apelul declarat

de reclamant.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamantul și a solicitat admiterea acestuia și modificarea deciziei

recurate, în sensul admiterii cererii privind obligarea pârâtei la plata de

daune.

Prin decizia nr. 3923

din 30 noiembrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială,

a anulat ca netimbrat recursul declarat de reclamantul S.M. împotriva deciziei nr.

85 din 28 iunie 2007 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această decizie,

Înalta Curte a reținut că recursul nu a fost timbrat anticipat și nici până la

termenul stabilit de instanță, când procedura de citare a fost legal

îndeplinită și, de asemenea, că, în cauză nu operează scutirea legală privind

taxele de timbru.

Împotriva deciziei

mai sus menționate a formulat contestație în anulare recurentul-reclamant S.M.,

întemeindu-se pe dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. și susținând în

esență că numai printr-o eroare materială instanța nu a observat că este

exceptat de la plata taxelor de timbru, potrivit art. 15 lit. j) din Legea nr. 146/1997,

a Normelor de aplicare a acesteia, precum și a precizării din cererea transmisă

prin fax la data de 28 septembrie 2007.

În consecință,

solicită admiterea contestației, desființarea deciziei atacate, rejudecarea

recursului și admiterea acestuia, astfel cum a fost formulat.

Contestația în

anulare este fondată și va fi admisă în conformitate cu considerentele mai jos

arătate.

Potrivit încheierii

din 4 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, -

la data de 11 decembrie 2007, petiționarul S.M. a solicitat să se reexamineze

taxele de timbru cu care a fost citat în Dosarul de recurs nr. 710/32/2007 al

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, susținând că este

exceptat de la plata taxelor de timbru și a solicitat instanței de recurs să ia

act de faptul că este scutit de plata acestor taxe.

Prin încheierea mai

sus menționată, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a admis

cererea petiționarului și a constatat că acesta este scutit de plata taxelor de

timbru pentru judecarea recursului declarat împotriva deciziei nr. 85 din 28

iunie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, - în conformitate cu art. 15 lit. j) din Legea nr. 146/1997.

De altfel, la dosarul

cauzei, există mai multe cereri de reexaminare a taxelor de timbru stabilite de

instanțe în sarcina petiționarului în diferite faze procesuale, care au fost

admise, iar prin adresa din 28 septembrie 2007, recurentul a învederat

instanței că este scutit de plata taxelor de timbru.

În consecință,

întrucât

contestatorul

S.M.

era

scutit de plata taxelor de timbru în recurs, se constată că în mod greșit s-a

reținut că nu și-a îndeplinit obligația de timbrare și i-a fost anulat

recursul, ca netimbrat.

Astfel fiind,

reținându-se că sunt îndeplinite cerințele art. 318 alin. (1) C. proc. civ., în

sensul că hotărârea pronunțată este rezultatul unei erori materiale, va fi

admisă contestația în anulare formulată de

contestatorul S.M., va fi anulată decizia

atacată și se va fixa termen pentru judecarea recursului, la data de 25

februarie 2009,

cu citarea părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația în

anulare formulată de contestatorul S.M. împotriva deciziei nr. 3923 din 30

noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

Anulează decizia și

fixează termen pentru judecata recursului la data de 25 februarie 2009.

Cu citarea părților.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 octombrie 2008.