ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1941/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Judecătoria Pașcani, la data de 27 aprilie 2006, reclamanta M. Pașcani, C.M. – P.M. Pașcani, cu sediul în localitatea Pașcani, str. Ștefan cel Mare, județul Iași, a chemat în judecată pârâta SC D.N. SA Târgu Mureș, Sucursala Iași, cu sediul în Târgu Mureș, Piața Trandafirilor, având număr de înmatriculare J.26/326/2000, prin reprezentanți legali, solicitând a se dispune obligarea pârâtei să se prezinte la sediul reclamantei în vederea încheierii contractului de concesiune pentru rețeaua locală de distribuție gaz metan în lungime de 82 km, obligarea pârâtei la plata sumei de 50 lei/zi reprezentând daune de întârziere începând cu data pronunțării hotărârii și până la îndeplinirea obligației, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii promovate, reclamanta a învederat că M. Pașcani este proprietarul rețelei de distribuție locală a gazului metan, dobândite prin construcție din fondurile proprii. Prin Hotărârea nr. 53/1999 a Consiliului Local, rețeaua de distribuție a fost însușită în patrimoniul M. Pașcani, fapt confirmat ulterior prin H.G. nr. 354/2001. Această rețea are o lungime de 82 de km. Hotărârea Consiliului Local nr. 53/1999 a dobândit caracter definitiv și nu a fost contestată de persoanele interesate și nici de societatea pârâtă. Această rețea este utilizată în prezent de către pârâtă pentru a asigura distribuția gazului către beneficiar. Deși inițial pârâta a acceptat în calitate de proprietar al reclamantei cu privire la această rețea și a achitat taxa de redevență fără a contesta pretențiile reclamantei, în prezent nu mai este de acord să plătească această taxă, apreciind că nu poate fi obligată în acest sens, în lipsa unui contract de concesiune.

Reclamanta a convocat de mai multe ori pârâta în vederea încheierii contractului de concesiune pentru rețeaua de distribuție a gazului metan, însă pârâta la data de 30 martie 2003 a încunoștiințat Municipalitatea Pașcani că nu înțelege să încheie acest contract, contestând calitatea de proprietar a reclamantei. Acest refuz al pârâtei este nejustificat întrucât hotărârile C.L. Pașcani privind stabilirea patrimoniului Municipiului, precum și privind stabilirea obligației pentru plata taxei de redevență în sarcina pârâtei, au caracter definitiv, motiv pentru care se impune pronunțarea unei hotărâri în sensul obligării pârâtei la încheierea acestui contract. În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1073 C. civ.

Pârâta, prin întâmpinarea formulată, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Pașcani și excepția necompetenței Judecătoriei în soluționarea cauzei. Pe fondul cererii promovate, pârâta a învederat că acțiunea promovată de reclamantă este lipsită de obiect și interes. Prin Sentința civilă nr. 980/2006, Judecătoria Pașcani a admis excepțiile invocate și a declinat competența soluționării litigiului în favoarea Tribunalului Mureș. Această din urmă instanță, prin Sentința civilă nr. 1758/2006 a admis excepția de necompetență materială invocată și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Mureș. Potrivit Încheierii de ședință din 19 februarie 2007 Tribunalul Comercial Mureș a reținut că este competentă material în soluționarea cererii promovate.

Pârâta, prin completarea la întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă și nefondată, și a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. Prin sentința comercială nr. 854 din 14 mai 2007, Tribunalul Comercial Mureș a respins, ca nefondată, excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâtă; - a admis excepția lipsei calității procesual active a reclamantei M. Pașcani, C.L.M. Pașcani, excepție invocată de către pârâta E.O.G.R. și în consecință: - a respins pentru lipsa calității procesual active a reclamantei, acțiunea promovată de reclamanta M. Pașcani, C.L.M. Pașcani împotriva pârâtei E.O.G.R, acțiune având ca obiect obligarea pârâtei la încheierea contractului de concesiune pentru rețeaua locală de distribuție gaz metan și obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii începând de la data pronunțării hotărârii și până la îndeplinirea acestei obligații.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții M. Pașcani și C.M. Pașcani – reprezentant de P. la data de 16 iulie 2007, motivele de apel fiind depuse la dosar, în termen, la aceeași dată. Intimata - pârâtă E.O.G.D. SA Târgu Mureș a formulat întâmpinare la data de 17 octombrie 2007, solicitând respingerea apelului și păstrarea în integralitatea sa a sentinței pronunțate de către instanța de fond, ca fiind temeinică și legală. Prin decizia nr. 74/ A din 29 octombrie 2007, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondat, apelul declarat de M. Pașcani, C.M. Pașcani împotriva sentinței comerciale nr. 854 din 14 mai 2007 a Tribunalului Comercial Mureș, pe care a păstrat-o în tot.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele aspecte: Pe fondul excepției lipsei calității procesuale active s-a reținut corect că reclamanții nu au făcut dovada proprietății, întrucât prin Legea nr. 241/2003 s-au scos din domeniul public local rețelele de alimentare cu gaze naturale, cu instalațiile, construcțiile și terenurile aferente, iar prin art. 32 din Legea nr. 351/2004 (Legea gazelor) s-a statuat în mod imperativ că activitatea de distribuție a gazelor naturale constituie serviciu public de interes național. Este cert că apelanții nu au făcut dovada proprietății private asupra rețelei în cauză, trimiterea la calea logică neputând fi primită în condițiile în care mai există și domeniul public al statului, iar Legea gazelor ridică activitatea de distribuție a gazelor la rangul de serviciu public de interes național.

Prin hotărâre judecătorească irevocabilă s-a statuat că prin Legea nr. 241/2003 rețelele de distribuție a gazelor naturale au fost scoase din domeniul public al localităților și trecute în domeniul public al statului, statuarea instanței de judecată fiind în concordanță și cu art. 45 din Legea nr. 85/2003 (Legea minelor) care interzic stabilirea unor taxe de redevență asupra gazelor combustibile. (Sentința nr. 833 din 26 mai 2005 a Tribunalului Mureș, irevocabilă prin decizia civilă nr. 2647/R/2005 a Curții de Apel Târgu – Mureș). Apelul se întemeiază și pe adresa nr. 168054 din 3 septembrie 2003 a M.E.C., care, afirmativ ar împărtăși punctul de vedere potrivit căruia rețelele în cauză ar aparține domeniului privat local, apelanții nemenționând că respectiva comunicare a format obiectul cercetării și în ciclul procesual finalizat prin sentința nr. 833/2005 a Tribunalului Mureș.

În decizia nr. 2647/ R din 28 noiembrie 2005 a Curții de Apel Târgu – Mureș s-a reținut că adresa în cauză este în defavoarea apelanților, întrucât concesionarea ar urma să fie făcută de M.E.C. și nu de autoritățile locale, întrucât serviciile de distribuire gaze naturale sunt servicii publice de interes național. Prin aceeași adresă se mai arată că rețelele de distribuție și alimentare cu gaze a localităților (comune, orașe, municipii) au fost incluse în patrimoniul societăților comerciale de profil ca aport în natură cu o pondere de aproximativ 70 %, situație în care apelanții erau obligați să facă dovada proprietății cu privire la rețelele și instalațiile în lungime de 82 km afirmative incluse în H.C.L.

nr. 53/1999, hotărârea fiind anterioară Legii nr. 241/2003, respectiv, Legii gazelor nr. 351/2004. În consecință, văzând că prin lege rețelele de distribuție a gazelor naturale au fost scoase din domeniul public al localităților, că H.C.L. nr. 84/2004 a fost anulată prin hotărâre judecătorească irevocabilă (sentința nr. 833/2005 a Tribunalului Mureș), Curtea a apreciat că admiterea excepției lipsei calității procesuale active este legală și temeinică. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții M. Pașcani, C.L.M. Pașcani și P.M. Pașcani, în termen, la data de 3 decembrie 2007, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 4, 6, 7, 8 și 9 C. proc.

civ., arătând că se dovedește în mod clar, evident și fără echivoc, inclusiv prin adresa nr. 168054 din 3 septembrie 2003, emisă de M.E.C. – D.G.P.E., singura autoritate administrativă centrală autorizată în domeniu, care el însuși a fost obligat să efectueze inventarul tuturor rețelelor de distribuție, că rețelele de distribuție a gazelor naturale ale comunelor, orașelor și municipiilor, executate prin bugetele locale ale comunelor, orașelor și municipiilor fac parte din domeniul privat al comunei, orașului ori municipiului, deci se confirmă prin adresa nr. 168054 din 3 septembrie 2003 că aceste rețele rămân în domeniul privat al comunelor, orașelor și municipiilor.

Au mai arătat recurenții că, Tribunalul Mureș, și aceeași secție de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 833 din 26 mai 2005, într-o cauză identică și între aceleași părți, consemnează, recunoaște și confirmă că întreaga rețea de conducte de joasă presiune în lungime de 82 km a Municipiului Pașcani, a fost construită de recurentul – pârât din surse proprii de finanțare. Faptul că activitatea de distribuție a gazelor naturale este definită, ca serviciu public de interes național, aceasta nu face ca rețelele de distribuție a gazelor naturale ale comunelor, orașelor și municipiilor, executate prin bugetele locale ale comunelor, orașelor și municipiilor, să facă parte din domeniul public al statului.

Concluzionând, au solicitat admiterea recursului declarat, casarea celor două hotărâri pronunțate în cauză, iar pe fond admiterea cererii introductive așa cum a fost formulată. Prin întâmpinarea depusă, la dosar la data de 13 martie 2008, intimata - pârâtă SC D.N. SA Târgu Mureș, actual E.O.G.D. SA Târgu Mureș a solicitat respingerea, ca netemeinic și nelegal, a recursului și păstrarea, în integralitatea sa, a sentinței civile nr. 854 din 14 mai 2007, pronunțată de către instanța de fond, ca fiind temeinică și legală. Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile art. 304 pct. 4, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Potrivit dispozițiilor art. 304 C. proc.

civ., „ modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate: - când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești (pct. 4); - dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut (pct. 6); - când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii (pct. 7); - când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia (pct. 8); - când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (pct. 9). Cu privire la primul motiv de recurs invocat, cel prevăzut de pct. 4 al art. 304 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recurenții – reclamanți nu dezvoltă acest motiv, iar în ce privește motivele de recurs întemeiate pe pct. 6, 7 și 8 ale art. 304 C. proc. civ., criticile formulate nu se circumscriu acestor cazuri, expres prevăzute de legiuitor. Ultimul motiv de recurs invocat, întemeiat pe pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., este nefondat, atât instanța de apel cât și instanța de fond dând o rezolvare corectă și legală excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților. Astfel, potrivit dispozițiilor Legii nr. 241/2003, pentru a avea calitate procesuală, într-un astfel de litigiu, se cere ca reclamantul să fie titularul dreptului de proprietate, fie că este vorba despre domeniul public sau domeniul proprietate de stat, dar privată, prin Legea nr. 351/2004 conferindu-i-se numai dreptul de a folosi pentru un serviciu public aceste instalații.

Mai mult, reclamanții nu au cerut constituirea unui drept de proprietate pe rețea, deși aveau la îndemână o asemenea posibilitate, iar aceasta este o chestiune prealabilă pentru a putea cere încheierea contractului. Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanți, ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții M. Pașcani, C.L.M. Pașcani și P.M. Pașcani împotriva deciziei nr. 74/ A din 29 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Târgu – Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 iunie 2008.