ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1941/2008

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

la Judecătoria Pașcani, la data de 27 aprilie 2006, reclamanta M. Pașcani, C.M.

– P.M. Pașcani, cu sediul în localitatea Pașcani, str. Ștefan cel Mare, județul

Iași, a chemat în judecată pârâta SC D.N. SA Târgu Mureș, Sucursala Iași, cu

sediul în Târgu Mureș, Piața Trandafirilor, având număr de înmatriculare

J.26/326/2000, prin reprezentanți legali, solicitând a se dispune obligarea

pârâtei să se prezinte la sediul reclamantei în vederea încheierii contractului

de concesiune pentru rețeaua locală de distribuție gaz metan în lungime de 82

km, obligarea pârâtei la plata sumei de 50 lei/zi reprezentând daune de

întârziere începând cu data pronunțării hotărârii și până la îndeplinirea

obligației, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii

promovate, reclamanta a învederat că

M. Pașcani este proprietarul rețelei de

distribuție locală a gazului metan, dobândite prin construcție din fondurile

proprii. Prin Hotărârea nr. 53/1999 a Consiliului Local, rețeaua de distribuție

a fost însușită în patrimoniul M. Pașcani, fapt confirmat ulterior prin H.G.

nr. 354/2001. Această rețea are o lungime de 82 de km. Hotărârea Consiliului

Local nr. 53/1999 a dobândit caracter definitiv și nu a fost contestată de

persoanele interesate și nici de societatea pârâtă. Această rețea este

utilizată în prezent de către pârâtă pentru a asigura distribuția gazului către

beneficiar. Deși inițial pârâta a acceptat în calitate de proprietar al

reclamantei cu privire la această rețea și a achitat taxa de redevență fără a

contesta pretențiile reclamantei, în prezent nu mai este de acord să plătească

această taxă, apreciind că nu poate fi obligată în acest sens, în lipsa unui contract

de concesiune.

Reclamanta a convocat

de mai multe ori pârâta în vederea încheierii contractului de concesiune pentru

rețeaua de distribuție a gazului metan, însă pârâta la data de 30 martie 2003 a

încunoștiințat Municipalitatea Pașcani că nu înțelege să încheie acest

contract, contestând calitatea de proprietar a reclamantei. Acest refuz al

pârâtei este nejustificat întrucât hotărârile

C.L. Pașcani privind stabilirea

patrimoniului Municipiului, precum și privind stabilirea obligației pentru

plata taxei de redevență în sarcina pârâtei, au caracter definitiv, motiv

pentru care se impune pronunțarea unei hotărâri în sensul obligării pârâtei la

încheierea acestui contract. În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1073

C. civ.

Pârâta, prin

întâmpinarea formulată, a invocat excepția necompetenței teritoriale a

Judecătoriei Pașcani și excepția necompetenței Judecătoriei în soluționarea

cauzei. Pe fondul cererii promovate, pârâta a învederat că acțiunea promovată

de reclamantă este lipsită de obiect și interes.

Prin Sentința civilă nr.

980/2006, Judecătoria Pașcani a admis excepțiile invocate și a declinat

competența soluționării litigiului în favoarea Tribunalului Mureș. Această din

urmă instanță, prin Sentința civilă nr. 1758/2006 a admis excepția de

necompetență materială invocată și a declinat competența soluționării cauzei în

favoarea Tribunalului Comercial Mureș. Potrivit Încheierii de ședință din 19

februarie 2007 Tribunalul Comercial Mureș a reținut că este competentă material

în soluționarea cererii promovate.

Pârâta, prin

completarea la întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii ca

inadmisibilă și nefondată, și a solicitat obligarea reclamantei la plata

cheltuielilor de judecată.

Prin sentința

comercială nr. 854 din 14 mai 2007, Tribunalul Comercial Mureș a respins, ca

nefondată, excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâtă;

- a admis excepția

lipsei calității procesual active a reclamantei M. Pașcani, C.L.M. Pașcani,

excepție invocată de către pârâta E.O.G.R. și în consecință:

- a respins pentru

lipsa calității procesual active a reclamantei, acțiunea promovată de

reclamanta M. Pașcani, C.L.M. Pașcani împotriva pârâtei E.O.G.R, acțiune având

ca obiect obligarea pârâtei la încheierea contractului de concesiune pentru

rețeaua locală de distribuție gaz metan și obligarea pârâtei la plata daunelor

cominatorii începând de la data pronunțării hotărârii și până la îndeplinirea

acestei obligații.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel reclamanții

M. Pașcani și C.M. Pașcani – reprezentant de

P. la data de 16 iulie 2007, motivele de apel fiind depuse la dosar, în termen,

la aceeași dată.

Intimata - pârâtă E.O.G.D.

SA Târgu Mureș a formulat întâmpinare la data de 17 octombrie 2007, solicitând

respingerea apelului și păstrarea în integralitatea sa a sentinței pronunțate

de către instanța de fond, ca fiind temeinică și legală.

Prin decizia nr. 74/ A

din 29 octombrie 2007, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca nefondat, apelul declarat de M. Pașcani,

C.M. Pașcani împotriva sentinței comerciale nr. 854 din 14 mai 2007 a

Tribunalului Comercial Mureș, pe care a păstrat-o în tot.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele aspecte:

Pe fondul excepției lipsei calității

procesuale active s-a reținut corect că reclamanții nu au făcut dovada

proprietății, întrucât prin Legea nr. 241/2003 s-au scos din domeniul public

local rețelele de alimentare cu gaze naturale, cu instalațiile, construcțiile

și terenurile aferente, iar prin art. 32 din Legea nr. 351/2004 (Legea gazelor)

s-a statuat în mod imperativ că activitatea de distribuție a gazelor naturale

constituie serviciu public de interes național. Este cert că apelanții nu au

făcut dovada proprietății private asupra rețelei în cauză, trimiterea la calea

logică neputând fi primită în condițiile în care mai există și domeniul public

al statului, iar Legea gazelor ridică activitatea de distribuție a gazelor la

rangul de serviciu public de interes național. Prin hotărâre judecătorească

irevocabilă s-a statuat că prin Legea nr. 241/2003 rețelele de distribuție a

gazelor naturale au fost scoase din domeniul public al localităților și trecute

în domeniul public al statului, statuarea instanței de judecată fiind în

concordanță și cu art. 45 din Legea nr. 85/2003 (Legea minelor) care interzic

stabilirea unor taxe de redevență asupra gazelor combustibile. (Sentința nr. 833

din 26 mai 2005 a Tribunalului Mureș, irevocabilă prin decizia civilă nr. 2647/R/2005

a Curții de Apel Târgu – Mureș).

Apelul se întemeiază

și pe adresa nr. 168054 din 3 septembrie 2003 a M.E.C., care, afirmativ ar

împărtăși punctul de vedere potrivit căruia rețelele în cauză ar aparține

domeniului privat local, apelanții nemenționând că respectiva comunicare a

format obiectul cercetării și în ciclul procesual finalizat prin sentința nr. 833/2005

a Tribunalului Mureș. În decizia nr. 2647/ R din 28 noiembrie 2005 a Curții de

Apel Târgu – Mureș s-a reținut că adresa în cauză este în defavoarea

apelanților, întrucât concesionarea ar urma să fie făcută de M.E.C. și nu de

autoritățile locale, întrucât serviciile de distribuire gaze naturale sunt

servicii publice de interes național.

Prin aceeași adresă

se mai arată că rețelele de distribuție și alimentare cu gaze a localităților

(comune, orașe, municipii) au fost incluse în patrimoniul societăților

comerciale de profil ca aport în natură cu o pondere de aproximativ 70 %,

situație în care apelanții erau obligați să facă dovada proprietății cu privire

la rețelele și instalațiile în lungime de 82 km afirmative incluse în H.C.L. nr.

53/1999, hotărârea fiind anterioară Legii nr. 241/2003, respectiv, Legii

gazelor nr. 351/2004.

În consecință, văzând

că prin lege rețelele de distribuție a gazelor naturale au fost scoase din

domeniul public al localităților, că H.C.L. nr. 84/2004 a fost anulată prin

hotărâre judecătorească irevocabilă (sentința nr. 833/2005 a Tribunalului

Mureș), Curtea a apreciat că admiterea excepției lipsei calității procesuale

active este legală și temeinică.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs

reclamanții M. Pașcani, C.L.M. Pașcani și P.M. Pașcani, în termen, la data de 3

decembrie 2007, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru

motivele prevăzute de art. 304 pct. 4, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ., arătând că

se dovedește în mod clar, evident și fără echivoc, inclusiv prin adresa nr. 168054

din 3 septembrie 2003, emisă de M.E.C. – D.G.P.E., singura autoritate

administrativă centrală autorizată în domeniu, care el însuși a fost obligat să

efectueze inventarul tuturor rețelelor de distribuție, că rețelele de

distribuție a gazelor naturale ale comunelor, orașelor și municipiilor,

executate prin bugetele locale ale comunelor, orașelor și municipiilor fac

parte din domeniul privat al comunei, orașului ori municipiului, deci se

confirmă prin adresa nr. 168054 din 3 septembrie 2003 că aceste rețele rămân în

domeniul privat al comunelor, orașelor și municipiilor.

Au mai arătat

recurenții că, Tribunalul Mureș, și aceeași secție de contencios administrativ,

prin sentința civilă nr. 833 din 26 mai 2005, într-o cauză identică și între

aceleași părți, consemnează, recunoaște și confirmă că întreaga rețea de

conducte de joasă presiune în lungime de 82 km a Municipiului Pașcani, a fost

construită de recurentul – pârât din surse proprii de finanțare.

Faptul că activitatea

de distribuție a gazelor naturale este definită, ca serviciu public de interes

național, aceasta nu face ca rețelele de distribuție a gazelor naturale ale

comunelor, orașelor și municipiilor, executate prin bugetele locale ale

comunelor, orașelor și municipiilor, să facă parte din domeniul public al

statului.

Concluzionând, au

solicitat admiterea recursului declarat, casarea celor două hotărâri pronunțate

în cauză, iar pe fond admiterea cererii introductive așa cum a fost formulată.

Prin întâmpinarea depusă,

la dosar la data de 13 martie 2008, intimata - pârâtă SC D.N. SA Târgu Mureș,

actual E.O.G.D. SA Târgu Mureș a solicitat respingerea, ca netemeinic și

nelegal, a recursului și păstrarea, în integralitatea sa, a sentinței civile nr.

854 din 14 mai 2007, pronunțată de către instanța de fond, ca fiind temeinică

și legală.

Analizând recursul

formulat, prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile art. 304 pct.

4, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este nefondat,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit

dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., „

modificarea sau casarea unor hotărâri se

poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate:

- când instanța a

depășit atribuțiile puterii judecătorești (pct. 4);

- dacă instanța a

acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut (pct. 6);

- când hotărârea nu

cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii

ori străine de natura pricinii (pct. 7);

- când instanța,

interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori

înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia (pct. 8);

- când hotărârea

pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau

aplicarea greșită a legii (pct. 9).

Cu privire la primul

motiv de recurs invocat, cel prevăzut de pct. 4 al art. 304 C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că recurenții – reclamanți nu dezvoltă acest motiv, iar

în ce privește motivele de recurs întemeiate pe pct. 6, 7 și 8 ale art. 304 C.

proc. civ., criticile formulate nu se circumscriu acestor cazuri, expres

prevăzute de legiuitor.

Ultimul motiv de

recurs invocat, întemeiat pe pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., este nefondat,

atât instanța de apel cât și instanța de fond dând o rezolvare corectă și

legală excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților.

Astfel, potrivit

dispozițiilor Legii nr. 241/2003, pentru a avea calitate procesuală, într-un

astfel de litigiu, se cere ca reclamantul să fie titularul dreptului de

proprietate, fie că este vorba despre domeniul public sau domeniul proprietate

de stat, dar privată, prin Legea nr. 351/2004 conferindu-i-se numai dreptul de

a folosi pentru un serviciu public aceste instalații. Mai mult, reclamanții nu

au cerut constituirea unui drept de proprietate pe rețea, deși aveau la

îndemână o asemenea posibilitate, iar aceasta este o chestiune prealabilă

pentru a putea cere încheierea contractului.

Pentru cele ce

preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge

recursul declarat de

reclamanți,

ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanții M. Pașcani, C.L.M. Pașcani și P.M. Pașcani împotriva

deciziei nr. 74/ A din 29 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Târgu –

Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 4 iunie 2008.