ÎCCJ, Decizia nr. 320/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 6 noiembrie 2002, la Tribunalul Iași, Consiliul Local al municipiului

Pașcani a chemat în judecată pe pârâții SC D.N. SA Târgu Mureș, Consiliul de

Administrație al SC D.N. SA Târgu Mureș și sucursala Iași a acestei societăți

comerciale, solicitând anularea hotărârii nr. 9 din 26 august 2002, emisă de

consiliul de administrație menționat.

S-a motivat, în cuprinsul acțiunii,

că prin această hotărâre s-a introdus în mod abuziv, în prețul de facturare a

gazelor naturale, pe lângă prețul legal stabilit de către A.N.R.G.N. București,

a taxei de redevență plătită de pârâtă, conform hotărârii nr. 43/1999 a

Consiliului Local al municipiului Pașcani, care are caracter obligatoriu pentru

operatorul de distribuție a gazelor naturale, trebuind să fie suportată din

veniturile proprii ale acestuia.

Prin sentința civilă nr. 1645/E din

30 iunie 2003, Tribunalul Iași a respins acțiunea, cu motivarea că, în raport

cu caracterul de act de comandament public al hotărârii nr. 9 din 26 august

2002, prin care Consiliul de Administrație al SC D.N. SA Târgu Mureș a introdus

în sistemul de taxare, și taxa de redevență aprobată de Consiliul Local al municipiului

Pașcani, prin hotărârea nr. 43/1999, actul respectiv este exceptat controlului

instanțelor judecătorești, atât cu privire la oportunitatea, cât și cu privire

la legalitatea lui.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

comercială nr. 1023 din 20 octombrie 2003, a admis recursul declarat de

reclamant și a modificat în parte sentința, în sensul că a admis acțiunea și a

anulat hotărârea nr. 9 din 26 august 2002, a Consiliului de Administrație al SC

D.N. SA Târgu Mureș, menținând restul dispozițiilor sentinței.

S-a motivat că hotărârea nr. 9/2002

a Consiliului de Administrație al SC D.N. SA Târgu Mureș, care s-a substituit

în autoritate publică și a obligat fără suport legal, pe locuitorii din zona

municipiului Pașcani, să-i plătească taxe, contravine dispozițiilor art. 55 alin.

(2) lit. j) din O.G. nr. 60/2000.

Prin cererea înregistrată la data de

3 noiembrie 2003, SC D.N. SA Târgu Mureș și SC D.N. SA Târgu Mureș, sucursala

Iași, invocând temeiul prevăzut în art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., au

solicitat revizuirea deciziei comerciale nr. 1023 din 20 octombrie 2003, a

Curții de Apel Iași, susținând că aceasta ar fi contradictorie cu decizia nr. 731

din 30 iunie 2003, a aceleiași instanțe.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția comercială, prin decizia nr. 573 din 12 februarie 2004, a respins

cererea de revizuire, ca nefondată, cu motivarea că deciziile la care se referă

pârâtele-revizuente, nu sunt potrivnice, în sensul prevederilor art. 322 alin.

(1) pct. 7 C. proc. civ., deoarece pricinile soluționate prin cele două

hotărâri, nu au același obiect și nici nu privesc aceleași părți.

Împotriva acestei decizii, revizuentele

SC D.N. SA Târgu Mureș și SC D.N. SA Târgu Mureș, sucursala Iași, au declarat

recurs.

Recursul declarat de revizuente nu

este admisibil.

În adevăr, în conformitate cu

dispozițiile art. 328 alin. (1) C. proc. civ., „hotărârea dată asupra revizuirii

este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită”.

Or, decizia comercială nr. 1023 din

20 octombrie 2003, a Curții de Apel Iași, a cărei revizuire s-a cerut, fiind

irevocabilă, deoarece a fost pronunțată în recurs, nu mai era supusă nici unei

căi de atac.

Chiar dacă revizuirea s-a cerut

pentru cazul prevăzut în art. 322 pct. 7 C. proc. civ., deci pe motiv că ar

exista hotărâri definitive potrivnice, soluția pronunțată asupra revizuirii nu

este supusă, totuși, căii de atac a recursului.

În această privință, dispoziției de

la art. 328 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căreia „dacă revizuirea s-a cerut

pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul”, nu i se poate da o

altă semnificație, decât aceea că, prin referirea expresă la calea de atac a

recursului, s-a înlăturat calea de atac a apelului, în eventualitatea în care

hotărârea supusă revizuirii era susceptibilă de a fi atacată și pe această

cale.

Rezultând astfel că, prin alin. (2)

a art. 328 C. proc. civ., nu se derogă de la primul alineat al acestui articol,

în care se pretinde ca, pentru exercitarea recursului împotriva hotărârii date

în revizuire, să fie îndeplinită condiția ca însăși hotărârea revizuită să fie

supusă unei asemenea căi de atac, întrucât cererea de revizuire, fiind un

litigiu fără existență proprie, se impune a se considera că nici hotărârea

pronunțată asupra revizuirii, prin care s-a invocat existența de hotărâri

potrivnice, nu este susceptibilă de alte grade de jurisdicție, decât acelea

reglementate pentru cererea principală.

Așa fiind, se impune a se constata

că nici decizia nr. 573 din 12 februarie 2004, prin care secția comercială a

Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra cererii de revizuire

formulată în cauză, respingând-o ca nefondată, nu este supusă recursului, cât

timp decizia a cărei revizuire s-a solicitat, nu mai era atacabilă pe o

asemenea cale.

În consecință, rezultând că recursul

declarat de revizuentele SC D.N. SA Târgu Mureș și SC D.N. SA Târgu Mureș, sucursala

Iași, nu este admisibil, urmează a se dispune respingerea acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de revizuentele SC D.N. SA Târgu Mureș și SC D.N. SA Târgu Mureș, sucursala

Iași, împotriva deciziei nr. 573 din 12 februarie 2004, a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția comercială.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 noiembrie 2004.