ÎCCJ, decizie (scj.ro #83579)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83579) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Contestație în anulare. Hotărâre irevocabilă.
Recurs. Inadmisibilitate
C.proc.civ.
,art.299.art.320
alin
.(3),art.377
alin
.(2).
Din
coroborarea
art.320
alin
.(
3)
C.proc.civ
.,
potrivit
căruia
hotărârea
dată
în
contestație
este
supusă
acelorași
căi
de
atac
ca
și
hotărârea
atacată
, cu art.377
alin
.
(2)
C.proc.civ
.,
potrivit
căruia
,
sunt
considerate
hotărâri
irevocabile
,
hotărârile
date
în
recurs,
și
în
conformitate
cu
dispozițiile
art.299
C.proc.civ
,
rezultă
că
,
în
speță
,
decizia
atacată
cu
contestație
în
anulare
a
fost
pronunțată
de o
instanță
de
recurs
și
are
caracter
irevocabil
,
nefiind
susceptibilă
de a
mai
fi
atacată
cu recurs
ordinar
,
așa
încât
recursul
la recurs a
fost
respins
, ca
inadmisibil
.
În
consecință
,
decizia
pronunțată
în
contestație
este
irevocabilă
ca
și
hotărârea
împotriva
căreia
a
fost
îndreptată
contestația
,
și
prin
urmare
recursul
declarat
de
contestatoare
împotriva
unei
astfel
de
decizii
este
, de
asemenea
,
inadmisibil
,
fiind
respins
ca
atare
.
(Secția comercială,
decizia nr.5189 din 2 decembrie 2004)
Prin sentința civilă nr.5274 din 20 noiembrie 2001,
Judecătoria Pașcani, județul Iași, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC
R. SRL Pașcani, prin
administrator, O. V., în contradictoriu cu pârâta SC A. SA Pașcani, pe
care a obligat-o să plătească reclamantei despăgubiri, reprezentând
contravaloarea îmbunătățirilor aduse la imobilul cu destinație de
micro-brutărie situat în Pașcani, str. E. S., în incinta halei centrale
agroalimentare.
Instanța a respins excepția privind prescripția dreptului la
acțiune, precum și excepția necompetenței materiale a judecătoriei de
soluționare a cauzei.
Apelul declarat de către pârâtă a fost admis, prin decizia
nr.41/E din 30 mai 2002, pronunțată de Tribunalul Iași și ca urmare hotărârea
primei instanțe a fost anulată, cu menținerea cauzei spre rejudecare, în primă
instanță de către Tribunalul Iași, care a reținut în fundamentarea soluției, că
Judecătoria Pașcani a procedat la soluționarea pricinii, față de natura
raportului juridic dedus judecății și valoarea pretențiilor (peste 10.000.000
lei) cu încălcarea normelor de ordine publică referitoare la competența
materială a instanțelor judecătorești.
În urma admiterii cererii de strămutare formulată de reclamantă
C.S.J., Secția Comercială, a dispus scoaterea dosarului de pe rolul
Tribunalului Iași, conform încheierii din 14 ianuarie 2003 și înaintarea
acestuia Tribunalului Botoșani.
Prin încheierea din 12 mai 2003, Tribunalul Botoșani,
Secția Comercială și de Contencios Administrativ, a
dispus în temeiul art.244 pct.1 C. proc. Civ., suspendarea judecării cauzei
până la rămânerea irevocabilă a hotărârii pronunțată în dosarul aflat la
Tribunalul Iași.
Pentru
a
hotărî
astfel
,
instanța
de fond a
reținut
că
,
soluționarea
pricinii
depinde
de un
drept
ce
face
obiectul
dosarului
Tribunalului
Iași
,
privind
obligarea
reclamantei
de a-
și
ridica
lucrările
efectuate
în
spațiul
comercial
situat
în
Pașcani
str
.
E.S.
Împotriva
acestei
încheieri
,
reclamanta
a
declarat
recurs,
susținând
că
dezlegarea
pricinii
ce
face
obiectul
dosarului
Tribunalului
Botoșani
,
nu
depinde
de
existența
sau
inexistența
unui
drept
care face
obiectul
unei
alte
judecăți
,
respectiv
a
celui
ce
formează
obiectul
dosarului
Tribunalului
Iași
,
în
care a
fost
chemată
în
judecată
de
către
pârâtă
,
pentru
a
ridica
doar
trei
dintre
lucrările
efectuate
de ea
asupra
spațiului
,
deși
acestea
sunt
mult
mai
numeroase
,
și
s-
ar
impune
suspendarea
judecății
acelei
cauze
,
până
la
soluționarea
celei
de
față
.
Prin
decizia nr.509 din 17 iulie 2003 (irevocabilă), Curtea de Apel Suceava, Secția
Comercială și de Contencios Administrativ, a admis recursul declarat de
reclamantă și a modificat încheierea atacată și în rejudecare, a respins ca
nefondată cererea pentru suspendarea judecății cauzei, instanța de recurs
reținând că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art.244 pct.1 C. proc.
civ., întrucât prezenta cauză, a Tribunalului Botoșani, nu depinde de soluția ce
urmează a se pronunța în dosarul Tribunalului Iași, care are ca obiect
obligația de a face, și ca atare soluția respectivă nu are o influență
hotărâtoare asupra dreptului ce formează obiectul cauzei de față, a
Tribunalului Botoșani.
Împotriva
deciziei pronunțată în recurs de Curtea de Apel Suceava, pârâta a formulat
contestație în anulare, în temeiul art.317 alin.(1) și art.319 C. proc.civ.,
susținând că i-a fost încălcat dreptul la apărare, întrucât la data de 17 iulie
2003, când a fost stabilit singurul termen pentru soluționarea recursului,
procedura de citare nu a fost legal îndeplinită cu contestatoarea, în sensul că
apărătorul ales a fost în imposibilitate de a se prezenta pentru a susține
cauza.
De
asemenea, contestatoarea a invocat nulitatea deciziei și în raport cu faptul că
în perioada iulie – august a fost vacanță judecătorească și ca atare hotărârile
pronunțate în perioada menționată, pe fond, sunt lovite de nulitate.
Prin
decizia nr.553 din 4 septembrie 2003, Curtea de Apel Suceava, Secția Comercială
și de Contencios Administrativ, a respins ca nefondată contestația în anulare,
reținând cu privire la primul motiv, prin care s-a invocat nelegala citare, că
acesta nu poate fi primit în contextul în care pe dovada de îndeplinire a
procedurii de citare, în recurs, exista atât ștampila societății cât și
semnătura persoanei abilitată să primească actul de procedură.
Cu
privire la celelalte argumente invocate în legătură cu imposibilitatea
apărătorului său de a se prezenta să susțină cauza ca și cel referitor la
vacanța judecătorească, instanța a reținut, că acestea nu se circumscriu, nici
unuia dintre textele invocate în cerere, art.317 sau 318 C. proc. civ.
Împotriva
acestei ultime decizii, pârâta a declarat recurs, invocând ca motiv de casare
dispozițiile art.304 pct.9 C. proc. civ..
În
dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a susținut că, decizia pronunțată
în contestație este greșită, deoarece deși instanța a reținut corect că
procedura de citare a fost legal îndeplinită (pentru termenul de la 17 iulie
2003), ca urmare a aplicării pe dovada de citare a ștampilei societății și
semnăturii primitorului actului de procedură, totuși, aceasta a respins cererea
formulată de apărătorul său, privind acordarea unui nou termen, pe motiv că
acesta se află în concediu legal de odihnă, astfel că în aceste circumstanțe, a
fost lipsită de a-și formula o apărare corespunzătoare în recurs.
Sub
aspectul admisibilității, se constată că recursul este inadmisibil,
pentru considerentele ce urmează:
Împotriva
hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin
dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.
Pe de
altă parte, potrivit dispozițiilor art.320 alin. (3) C. proc. civ. hotărârea
dată în contestație, este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.
Totodată,
în conformitate cu dispozițiile art.299 C. proc. civ., sunt supuse recursului
hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile
prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, iar
potrivit art.377 alin.(2) pct.4 din codul menționat, hotărârile date în recurs
sunt irevocabile.
În
speță, decizia atacată cu contestație, a fost pronunțată de o instanță de recurs,
și are caracter irevocabil, nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs
ordinar, sau altfel spus, nu este admisibil recursul la recurs.
În consecință, constatându-se
că decizia nr.553 din 4 septembrie 2003, pronunțată în contestație, de Curtea
de Apel Suceava, Secția Comercială și de Contencios Administrativ, este
irevocabilă, la fel ca și hotărârea împotriva căreia a fost îndreptată
contestația, iar recursul declarat de contestatoare împotriva deciziei este
inadmisibil, a fost respins ca atare.