ÎCCJ, decizie (scj.ro #83579)

Contestație în anulare. Hotărâre irevocabilă. Recurs. Inadmisibilitate C.proc.civ.

,art.299.art.320 alin .(3),art.377 alin .(2). Din coroborarea art.320 alin .( 3) C.proc.civ ., potrivit căruia hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată , cu art.377 alin . (2) C.proc.civ ., potrivit căruia , sunt considerate hotărâri irevocabile , hotărârile date în recurs, și în conformitate cu dispozițiile art.299 C.proc.civ , rezultă că , în speță , decizia atacată cu contestație în anulare a fost pronunțată de o instanță de recurs și are caracter irevocabil , nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs ordinar , așa încât recursul la recurs a fost respins , ca inadmisibil . În consecință , decizia pronunțată în contestație este irevocabilă ca și hotărârea împotriva căreia a fost îndreptată contestația , și prin urmare recursul declarat de contestatoare împotriva unei astfel de decizii este , de asemenea , inadmisibil , fiind respins ca atare . (Secția comercială, decizia nr.5189 din 2 decembrie 2004) Prin sentința civilă nr.5274 din 20 noiembrie 2001, Judecătoria Pașcani, județul Iași, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC R. SRL Pașcani, prin administrator, O. V., în contradictoriu cu pârâta SC A. SA Pașcani, pe care a obligat-o să plătească reclamantei despăgubiri, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse la imobilul cu destinație de micro-brutărie situat în Pașcani, str. E. S.,

în incinta halei centrale agroalimentare. Instanța a respins excepția privind prescripția dreptului la acțiune, precum și excepția necompetenței materiale a judecătoriei de soluționare a cauzei. Apelul declarat de către pârâtă a fost admis, prin decizia nr.41/E din 30 mai 2002, pronunțată de Tribunalul Iași și ca urmare hotărârea primei instanțe a fost anulată, cu menținerea cauzei spre rejudecare, în primă instanță de către Tribunalul Iași, care a reținut în fundamentarea soluției, că Judecătoria Pașcani a procedat la soluționarea pricinii, față de natura raportului juridic dedus judecății și valoarea pretențiilor (peste 10.000.000 lei) cu încălcarea normelor de ordine publică referitoare la competența materială a instanțelor judecătorești.

În urma admiterii cererii de strămutare formulată de reclamantă C.S.J., Secția Comercială, a dispus scoaterea dosarului de pe rolul Tribunalului Iași, conform încheierii din 14 ianuarie 2003 și înaintarea acestuia Tribunalului Botoșani. Prin încheierea din 12 mai 2003, Tribunalul Botoșani, Secția Comercială și de Contencios Administrativ, a dispus în temeiul art.244 pct.1 C. proc. Civ., suspendarea judecării cauzei până la rămânerea irevocabilă a hotărârii pronunțată în dosarul aflat la Tribunalul Iași. Pentru a hotărî astfel , instanța de fond a reținut că , soluționarea pricinii depinde de un drept ce face obiectul dosarului Tribunalului Iași , privind obligarea reclamantei de a- și ridica lucrările efectuate în spațiul comercial situat în Pașcani str . E.S.

Împotriva acestei încheieri , reclamanta a declarat recurs, susținând că dezlegarea pricinii ce face obiectul dosarului Tribunalului Botoșani , nu depinde de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți , respectiv a celui ce formează obiectul dosarului Tribunalului Iași , în care a fost chemată în judecată de către pârâtă , pentru a ridica doar trei dintre lucrările efectuate de ea asupra spațiului , deși acestea sunt mult mai numeroase , și s- ar impune suspendarea judecății acelei cauze , până la soluționarea celei de față . Prin decizia nr.509 din 17 iulie 2003 (irevocabilă), Curtea de Apel Suceava, Secția Comercială și de Contencios Administrativ, a admis recursul declarat de reclamantă și a modificat încheierea atacată și în rejudecare, a respins ca nefondată cererea pentru suspendarea judecății cauzei, instanța de recurs reținând că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art.244 pct.1 C. proc.

civ., întrucât prezenta cauză, a Tribunalului Botoșani, nu depinde de soluția ce urmează a se pronunța în dosarul Tribunalului Iași, care are ca obiect obligația de a face, și ca atare soluția respectivă nu are o influență hotărâtoare asupra dreptului ce formează obiectul cauzei de față, a Tribunalului Botoșani. Împotriva deciziei pronunțată în recurs de Curtea de Apel Suceava, pârâta a formulat contestație în anulare, în temeiul art.317 alin.(1) și art.319 C. proc.civ., susținând că i-a fost încălcat dreptul la apărare, întrucât la data de 17 iulie 2003, când a fost stabilit singurul termen pentru soluționarea recursului, procedura de citare nu a fost legal îndeplinită cu contestatoarea, în sensul că apărătorul ales a fost în imposibilitate de a se prezenta pentru a susține cauza.

De asemenea, contestatoarea a invocat nulitatea deciziei și în raport cu faptul că în perioada iulie – august a fost vacanță judecătorească și ca atare hotărârile pronunțate în perioada menționată, pe fond, sunt lovite de nulitate. Prin decizia nr.553 din 4 septembrie 2003, Curtea de Apel Suceava, Secția Comercială și de Contencios Administrativ, a respins ca nefondată contestația în anulare, reținând cu privire la primul motiv, prin care s-a invocat nelegala citare, că acesta nu poate fi primit în contextul în care pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare, în recurs, exista atât ștampila societății cât și semnătura persoanei abilitată să primească actul de procedură. Cu privire la celelalte argumente invocate în legătură cu imposibilitatea apărătorului său de a se prezenta să susțină cauza ca și cel referitor la vacanța judecătorească, instanța a reținut, că acestea nu se circumscriu, nici unuia dintre textele invocate în cerere, art.317 sau 318 C. proc.

civ. Împotriva acestei ultime decizii, pârâta a declarat recurs, invocând ca motiv de casare dispozițiile art.304 pct.9 C. proc. civ.. În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a susținut că, decizia pronunțată în contestație este greșită, deoarece deși instanța a reținut corect că procedura de citare a fost legal îndeplinită (pentru termenul de la 17 iulie 2003), ca urmare a aplicării pe dovada de citare a ștampilei societății și semnăturii primitorului actului de procedură, totuși, aceasta a respins cererea formulată de apărătorul său, privind acordarea unui nou termen, pe motiv că acesta se află în concediu legal de odihnă, astfel că în aceste circumstanțe, a fost lipsită de a-și formula o apărare corespunzătoare în recurs.

Sub aspectul admisibilității, se constată că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce urmează: Împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga. Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art.320 alin. (3) C. proc. civ. hotărârea dată în contestație, este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată. Totodată, în conformitate cu dispozițiile art.299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, iar potrivit art.377 alin.(2) pct.4 din codul menționat, hotărârile date în recurs sunt irevocabile.

În speță, decizia atacată cu contestație, a fost pronunțată de o instanță de recurs, și are caracter irevocabil, nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs ordinar, sau altfel spus, nu este admisibil recursul la recurs. În consecință, constatându-se că decizia nr.553 din 4 septembrie 2003, pronunțată în contestație, de Curtea de Apel Suceava, Secția Comercială și de Contencios Administrativ, este irevocabilă, la fel ca și hotărârea împotriva căreia a fost îndreptată contestația, iar recursul declarat de contestatoare împotriva deciziei este inadmisibil, a fost respins ca atare.