ÎCCJ, decizie (scj.ro #83657)

Recurs în anulare declarat împotriva deciziei curții de apel, irevocabilă. Inadmisibilitate Recursul în anulare, întemeiat pe dispozițiile art.330 pct.2 C.proc.civ., declarat împotriva unei decizii a curții de apel, pronunțată în apel, irevocabilă fără epuizarea căilor de atac prevăzute de lege, este inadmisibil. Secția comercială, decizia nr.591 din 1 februarie 2002 Prin recursul în anulare adresat Curții Supreme de Justiție în temeiul dispozițiilor art.330 pct.2 C.proc.civ., procurorul general a solicitat anularea deciziei nr.124 din 20 martie 2001, a Secției comerciale a Curții de Apel Iași, irevocabilă, prin care s-a soluționat apelul declarat de reclamanta SC „SR” SRL împotriva sentinței civile nr.1561 din 30 octombrie 2000 a Tribunalului Iași, în contradictoriu cu pârâta SC „C” SA Tomești.

S-a susținut că hotărârea judecătorească atacată a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond, întrucât instanța de apel, ignorând prevederile contractului nr.241 din 19 ianuarie 1999, încheiat între părțile litigante, a obligat pârâta să plătească reclamantei penalități de întârziere luând ca bază de calcul prețul actualizat al mărfii livrate, încălcând, astfel, dispozițiile art.969, 1069 alin.2 și 1073 C.civ. Examinând recursul în anulare din perspectiva condițiilor de admisibilitate impuse de motivul invocat, Curtea a apreciat că este inadmisibil. Printre condițiile de admisibilitate prevăzute, cumulativ, de art.330 pct.2 C.proc.civ.

figurează încălcarea esențială a legii, care trebuia să se fi făcut printr-o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă în urma epuizării căilor de atac prevăzute de lege. În speță, pârâta, deși nu a exercitat calea de atac a recursului împotriva deciziei nr.124/2001 pronunțată de instanța de apel, lipsa de stăruință fiindu-i imputabilă, a fost nemulțumită de menționata hotărâre și a formulat un memoriu, solicitând declararea recursului în anulare împotriva deciziei. În consecință, Curtea a respins, ca inadmisibil, recursul în anulare declarat împotriva deciziei pronunțată în apel, de Curtea de Apel Iași, motivând că această cerere nu îndeplinește cerințele art.330 pct.2 C.proc.civ. și a menținut sentința civilă a Tribunalului Iași.