ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.03.2003

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1667/2003

HOTĂRÂRE
19.03.2003
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1667/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Iași, prin sentința

civilă 470 din 19 martie 2001, a respins excepția lipsei calității procesuale

active a reclamantei, D.A.C. Siret.

A respins excepția lipsei

capacității juridice procesuale și excepția lipsei calității procesuale pasive

a pârâtului Consiliul Local al municipiului Pașcani.

A admis acțiunea introdusă de

reclamanta C.N. A.R. SA – D.A.C. Siret și a obligat pârâtul, Consiliul Local al

municipiului Pașcani, la plata sumei de 564.603.130 lei cu titlu de preț, la

174.713.683 lei penalități și la 24.481.336 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut următoarele.

În calitate de beneficiar al

contractului nr. 4004/1998, astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr.

1/2000 a fost indicat Consiliul Local – D.A.C. Pașcani, pe ambele înscrisuri aplicându-se

sigiliul Consiliul Local Pașcani – D.A.C.

Din hotărârea nr. 34 din 30 aprilie

1998, adoptate de Consiliul Local al municipiului Pașcani, rezultă, fără

echivoc, că D.A.C. a fost înființată și funcționează și în prezent ca serviciu

public al acestei unități administrativ teritoriale, subordonat Consiliului

Local Pașcani.

Înființându-l, organizându-l și

funcționând ca serviciu public al Consiliului Local, D.A.C. din subordinea Consiliului

Local Pașcani, are regimul juridic specific acestei categorii de servicii, consacrat

de art. 54 din Legea nr. 69/1991, pârâtul nedovedind că acesta are

personalitate juridică proprie, pentru a i se aplica prevederile art. 26 lit.

d) și e) din Decretul nr. 31/1954.

Nedovedind că D.A.C. din cadrul Consiliului

Local al municipiului Pașcani are statut de persoană juridică distinctă de cea

a autorității administrativ teritoriale care a înființat-o, precum și un

patrimoniu diferit de cel al consiliului local, instanța consideră că nu se poate

face aplicațiunea dispozițiilor art. 37 din Decretul nr. 31/1954, întrucât

norma legală invocată, referitoare la angajarea răspunderii autorității publice

locale pentru obligațiile asumate de serviciul public specializat, intervine

doar în cazul în care acesta din urmă funcționează ca persoană juridică de sine

stătătoare, condiție pe care pârâtul nu a dovedit-o.

Potrivit dispozițiilor art. 20 lit.

g) din Legea nr. 69/1991, Consiliul Local Siret este doar un simplu organ deliberativ,

el este proprietarul tuturor bunurilor aflate în patrimoniul său public și

privat.

Că pârâtul este ținut a răspunde

pentru obligațiile asumate de serviciu public, ce funcționează doar ca o simplă

direcție în cadrul consiliului local, motiv pentru care, atât excepția lipsei capacității

juridice, cât și excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului

Local Pașcani au fost respinse ca nefondate.

Cât privește excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantei, instanța constată că, deși aceasta

funcționează ca subunitate fără personalitate juridică în cadrul C.N. A.R. SA,

organizată ca societate pe acțiuni, ea a fost mandatată să reprezinte și să

apere interesele societății în fața autorității judecătorești, astfel că,

ținând cont și de faptul că este parte contractantă, excepția menționată a fost

respinsă ca nefondată.

Prin decizia civilă nr. 242 din 4

iunie 2001, Curtea de Apel Iași a respins apelul formulat de pârâtul, Consiliul

Local al municipiului Pașcani, împotriva hotărârii instanței de fond.

Împotriva menționatei decizii,

pârâtul, Consiliul Local al municipiului Pașcani a declarat recurs în temeiul art.

304 pct. 6, 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

solicitând, în concluzie, admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și, pe

fond, respingerea acțiunii reclamantei.

În criticile formulate, recurentul-pârât

susține, în esență, că hotărârea instanței de apel ignoră temeiul răspunderii

contractuale, care are la bază acordul de voință al părților contractante și

consimțământul valabil exprimat al părții care se obligă, precum și că, față de

acest aspect, în mod greșit a fost obligat Consiliul Local Pașcani la plată, în

condițiile în care nu a semnat contractul în cauză, nici personal și nici prin

reprezentant și probele administrate în cauză.

Recurentul mai susține că instanța

de apel nu a analizat și nu s-a pronunțat cu privire la excepția nulității

absolute a contractului și actului adițional modificator, având în vedere că

reclamanta, D.A.C. a municipiului Pașcani nu are personalitate juridică și nu

poate angaja răspunderea sa.

Recursul nu este fondat.

Curtea, analizând hotărârea prin

prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului și de

dispozițiile legale incidente, constată că acestea nu sunt de natură să conducă

la casarea deciziei recurate, în speță, nefiind întrunită nici una din situațiile

prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Astfel, se constată că instanța de

apel a reținut în mod  corect situația de fapt, în sensul că, prin hotărârea nr.

34 din 30 aprilie 1998, adoptată de Consiliul Local al municipiului Pașcani a

fost înființată D.A.C., care funcționează și în prezent ca serviciu public al

acestei unității administrativ teritoriale, fără personalitate juridică,

conform art. 50 din Legea nr. 69/1991, că, în ambele înscrisuri, care au stat

la baza raporturilor dintre părți, contractul nr. 4004/1998 și actul adițional nr.

1/2000, s-a indicat ca beneficiar Consiliul Local – D.A.C. Pașcani și că s-a aplicat

sigiliul acestuia.

Că atâta timp, cât pârâtul nu a

făcut dovada că D.A.C. este persoană juridică de sine stătătoare, distinctă de

cea a autorității administrativ teritoriale care a înființat-o, cu un

patrimoniu diferit de cel al consiliului local, în mod corect a apreciat

instanța că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 37 din Decretul nr. 31/1954.

Cum potrivit art. 969 C. civ.,

convențiile legal făcut au putere de lege între părțile contractante, în mod

just instanța a obligat Consiliul Local Pașcani la plata prețului aferent prestațiilor

și a penalităților.

Așa fiind, cum decizia instanței de apel

este temeinică și legală, Curtea urmează să respingă recursul pârâtului ca

nefondat.

Respinge

recursul declarat de pârâtul, Consiliul Local al municipiului Pașcani,

împotriva deciziei nr. 242 din 4 iunie 2001 a Curții de Apel Iași, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 19 martie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-03-31
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1266/2004
ca filiala Pașcani să fie subordonată Consiliului Local Pașcani. Protocolul încheiat la 28 mai 1998, cu ocazia predării primirii patrimoniului între RA J.A.C. Iași și Primăria Pașcani – Serviciul Public Apă Canal, a consemnat situația costu
ÎCCJ 2016-02-10
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 304/2016
, cererea reclamantei vizând anularea Hotărârea Consiliului Local Pașcani nr. 1/2007 a fost respinsă ca nefondată, sentința rămânând irevocabilă prin Decizia civilă nr. 497 din 12 martie 2012 a Curții de Apel Iași (Dosar nr. x/99/2010). Ult
ÎCCJ 2009-01-22
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 128/2009
prevăzute în contract. Intimata reclamantă SC A.V. SA (R.A.J.A.C. IAȘI) a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse prin cerere
ÎCCJ 2021-02-11
0,92
ÎCCJ, Secția penală
alta Curte constată că inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea: - infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 modifi
ÎCCJ 2009-12-02
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5488/2009
ă în suprafața de pășune asupra căreia reclamanții au drept de dispoziție. Prin sentința civilă nr. 90/CA/21 aprilie 2008, Curtea de Apel Iași, secția de contencios, administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a anulat decizia din 17 ianuari
Sursă