ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 11.02.2021

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

11.02.2021

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. x/2012 din data de 25 iunie 2015 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași s-a dispus trimiterea în judecată, printre alții, a inculpatului A., Secretar al Consiliului Local al Municipiului Pașcani la data săvârșirii faptelor, pentru săvârșirea:

- infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 modificată cu trimitere la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu referire la art. 309 din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că în calitate de Secretar al Consiliului Local al Municipiului Iași, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, - la data de 18 septembrie 2007 a întocmit și avizat pentru legalitate proiectul de hotărâre ce viza scutirea la plată pentru sumele datorate la bugetul local de către SC "B." SA, înscrisul făcând parte din documentația pusă la dispoziția membrilor Comisiei Economică, Buget, Finanțe și respectiv Comisia juridică, dar și consilierilor locali pentru ședința de plen din data de 19 septembrie 2007, când a fost adoptată H.C.L. nr. 145/2007 prin care a fost scutită la plată, în mod nelegal, debitul pe care SC "B." SA îl avea față de bugetul local al Municipiului Pașcani în baza contractului nr. x/6 octombrie 1997;- la data de 19 septembrie 2007 nu și-a exercitat atribuțiile de serviciu în legătură cu obligația de a nu contrasemna Hotărârea nr. 145 din 19 septembrie 2007, prin care s-a aprobat în mod ilegal "scutirea la plată pentru sumele datorate de SC "B." SA Pașcani, Județul Iași bugetului local al municipiului Pașcani reprezentând chiria datorată pentru anii 2002, 2003, 2005 și 2007 și a tuturor majorărilor de întârziere datorate pentru neplata în termen a obligațiilor din contractul de închiriere nr. x/1997". Ulterior exercitării controlului de legalitate de către Prefectul Județului Iași, în cunoștință de cauză, responsabilii Consiliului Local Pașcani nu au repus pe rol debitul pe care SC "B." SA Pașcani, Județul Iași îl avea față de bugetul local, astfel încât, la data de 8 septembrie 2011 (data intervenirii termenului de prescriere a dreptului la acțiune pentru recuperarea debitului) societatea amintită a obținut un folos necuvenit în cuantum total de 2.045.950 RON (echivalentul sumei de 481.887,56 euro la un curs de 4,2457 RON/euro valabil la data de 8 septembrie 2011), care constituie în același timp și paguba adusă bugetului local Pașcani;

- participație improprie la abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 modificată cu trimitere la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu referire la art. 309 din C. pen., constând în aceea că la data de 31 octombrie 2007, în calitate de Secretar al Consiliului Local al Municipiului Pașcani, în ședința Consiliul Local, cu intenție, a indus în eroare pe inculpatul C. (ordonator principal de credite și funcționar însărcinat cu urmărirea veniturilor unității administrativ teritoriale pe care o reprezenta) informându-l că a notificat Serviciul Finanțe Publice Locale (dar și Serviciul Financiar, Buget, Contabilitate) cu privire la suspendarea de drept a dispozițiilor cuprinse în HCL nr. 145 din 19 septembrie 2007, deși nu a făcut acest lucru, determinându-l astfel pe C. să nu dispună măsuri de urmărire a veniturilor pe care bugetul local al Municipiului Pașcani trebuia să le realizeze în baza contractului nr. x/6 octombrie 1997 încheiat cu SC "B." SA. Urmare a faptului că inculpatul A. nu a notificat Serviciul Finanțe Publice Locale cu privire la această situație de fapt, nu au fost dispuse măsuri de repunere pe rol și de urmărire a debitului respectiv, iar la data de 8 septembrie 2011 s-a împlinit termenul de prescripție a dreptului la acțiune pe care îl avea Consiliul Local al Municipiului Pașcani față de debitorul SC "B." SA în baza contractului nr. x/1997, astfel încât, pe de o parte, bugetul local al Municipiului Pașcani a fost păgubit cu suma de 2.045.950 RON, din care 15.000 reprezentând debit curent și 2.030.950 RON reprezentând penalități de întârziere calculate conform contractului menționat, iar, pe de altă parte, SC "B." SA a obținut un folos corelativ patrimonial necuvenit;

- instigare la fals intelectual, faptă prev. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 321 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că în perioada aprilie - mai 2012, cu intenție, a determinat pe inculpata D., inspector în cadrul Primăriei Municipiului Pașcani - Biroul Administrație Publică - compartiment registratură să falsifice condica de evidență a corespondenței Serviciului Finanțe Publice Locale Pașcani pentru a crea aparența comunicării către acest serviciu a adresei nr. x din 31 octombrie 2007, toate cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen.

Prin Încheierea nr. 646 din 7 septembrie 2015, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți au fost respinse, ca nefondate, cererile și excepțiile invocate, printre alții, de inculpatul A..

A respins, ca inadmisibile, cererile formulate de inculpați, privind revocarea măsurilor asiguratorii, dispuse prin ordonanțele Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, la datele de 2 martie 2015, 3 martie 2015 și 16 martie 2015, în dosarul penal nr. x/2012.

De asemenea judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție prin Rechizitoriul nr. x/2012 emis la data de 25 iunie 2015 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

Prin Încheierea nr. 248/C din 20 noiembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a admis contestația formulată, printre alții, de inculpatul A. împotriva Încheierii nr. 646 din 7 septembrie 2015 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2015.

S-a desființat, în parte, încheierea atacată și, rejudecând, s-a dispus anularea Procesului-verbal de îndreptare a erorii materiale din 14 august 2015 orele 13:00, întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași în dosarul nr. x/2012.

S-au menținut celelalte dispoziții ale încheierii atacate.

Prin Sentința penală nr. 89 din data de 22 februarie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, printre altele, în baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului A., din infracțiunile de abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 modificată cu trimitere la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu referire la art. 309 din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., participație improprie la abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 modificată cu trimitere la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu referire la art. 309 din C. pen. și instigare la fals intelectual, faptă prev. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 321 alin. (1) din C. pen., toate cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen. în infracțiunile de abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 modificată cu trimitere la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., participație improprie la abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 modificată cu trimitere la art. 297 alin. (1) din C. pen., și instigare la fals material în înscrisuri oficiale, faptă prev. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 320 alin. (2) din C. pen., toate cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedepsele de:

- 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. din 1969 pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 modificată, cu trimitere la art. 248 alin. (1) din C. pen. din 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și cu aplic. art. 5 alin. (1) din C. pen.

- 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. din 1969 pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 31 alin. (2) din C. pen. din 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 modificată, cu trimitere la art. 248 alin. (1) din C. pen. din 1969 și aplic. art. 5 din C. pen.

- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, faptă prev. de art. 25 din C. pen. din 1969 rap. la art. 288 alin. (2) din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 din C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b), art. 35 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 din C. pen. a contopit pedepsele de câte 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. din 1969 și pedeapsa de 1 an închisoare aplicate anterior, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. din 1969.

În baza art. 861 și art. 862 din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 din C. pen., a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei principale rezultante de 3 ani închisoare aplicate inculpatului, pe durata unui termen de supraveghere de 6 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În temeiul art. 863 din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 din C. pen. a impus inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere, să respecte măsurile de supraveghere și să execute obligațiile care îi revin, astfel:

a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Iași, la datele fixate de acesta;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile;

c) să comunice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În temeiul art. 71 din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 din C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 din C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 din C. pen. referitoare la cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei în caz de săvârșire de noi infracțiuni sau de nerespectare a măsurilor de supraveghere ori a obligațiilor impuse de instanță sau a neexecutării obligațiilor civile.

În baza dispozițiilor art. 397 din C. proc. pen., a admis în parte acțiunea civilă formulată de U.A.T. Pașcani și a obligat pe inculpatul A., la plata despăgubirilor civile în cuantum de 132.544 RON, sumă la care se adaugă dobânzi și penalități, până la achitarea integrală a debitului.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., s-a menținut măsura asiguratorie instituită prin Ordonanța nr. 71/P/2012 din 2 martie 2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Iași pe numele inculpatului A. (proces-verbal de aplicare a sechestrului filele x) asupra unui teren intravilan, în suprafață de 1295 mp, situat în municipiul Pașcani, strada x nr. 19, județul Iași, având număr cadastral x, înscris în CF x UAT Pașcani - valoarea de piață estimată 13.000 euro; precum și măsura popririi pe conturile identificate pe numele aceluiași inculpat la la SC "E.", SA F.

În temeiul art. 274 alin. (2) din C. proc. pen. a obligat pe inculpații A. și G. la plata sumei de câte 20.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 276 alin. (2) din C. proc. pen. a obligat pe inculpatul A. la plata sumei de 17.716,67 RON reprezentând cheltuieli de judecată către partea civilă Unitatea Administrativ - Teritorială Municipiul Pașcani.

Prin Decizia penală nr. 119 din 4 iulie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2018, printre altele, a fost admis apelul declarat de inculpatul A., desființată în parte, sentința penală apelată și, în rejudecare, cu privire la acesta, a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. din 1969, în pedepsele componente de:

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., inculpatul A. a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 modificată, cu trimitere la art. 248 alin. (1) din C. pen. din 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b), art. 35 alin. (1) din C. pen. din 1969 a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969 și pedeapsa de 1 an închisoare aplicate prin sentința penală apelată, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. din 1969.

În baza art. 861 și art. 862 din C. pen. din 1969, a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei principale rezultante de 3 ani închisoare aplicate inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei decizii.

S-a menționat că, în temeiul art. 863 din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune Iași;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art. 71 din C. pen. din 1969, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 din C. pen. din 1969 referitoare la cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere în caz de săvârșire de noi infracțiuni sau de neîndeplinire cu rea-credință a măsurilor de supraveghere impuse de instanță sau a neexecutării obligațiilor civile.

Totodată, s-a dispus reducerea cheltuielile judiciare la plata cărora a fost obligat inculpatul A. de la 20.000 RON la 2.000 RON

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Totodată, prin decizia penală antemenționată au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, de inculpatul H. și de partea civilă Unitatea Administrativ - Teritorială Municipiul Pașcani împotriva aceleiași sentințe.

Împotriva Deciziei penale nr. 119 din data de 4 iulie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2018, contestatorul condamnat A. a formulat contestație în anulare, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 426 lit. d), și) art. 428 rap. la art. 281 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) din C. proc. pen.

Prin Încheierea din data de 9 decembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători - Penal 2 - 2019 a fost admisă în principiu contestația în anulare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 119 din data de 4 iulie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2018.

Prin Decizia penală nr. 17 din 10 februarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători - Penal 2 - 2019, cu majoritate, s-a admite contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 119 din 4 iulie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2018.

A fost desființată decizia penală contestată numai cu privire la contestatorul inculpat A..

S-a dispus rejudecarea apelurilor declarate de inculpatul A., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție și partea civilă UAT Municipiul Pașcani împotriva Sentinței penale nr. 89 din 22 februarie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, și s-a fixat termen la 9 martie 2020, ora 9:00 Sala secției Penale.

Au fost anulate formele de executare dispuse cu privire la contestatorul inculpat A. în baza Deciziei penale nr. 119 din 4 iulie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2018.

Prin Decizia penală nr. 91 din data de 22 iunie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători Penal 2 - 2019, în dosarul nr. x/2019, cu majoritate, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, inculpatul A. și partea civilă Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Pașcani împotriva Sentinței penale nr. 89 din data de 22 februarie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2015.

A fost desființată, în parte, sentința penală apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la inculpatul menționat.

Totodată, s-a respins, ca inadmisibilă, cerere de suspendare a judecării prezentei cauze până la soluționarea cauzelor preliminare conexate înregistrate pe rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene sub nr. C-811/19 și C-840/19, invocată din oficiu.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, în timpul scurs de la pronunțarea Deciziei penale nr. 119 din 4 iulie 2018 și până la data comunicării acesteia, 14 octombrie 2019, Curtea Constituțională a pronunțat Decizia nr. 417/2019 din 3 iulie 2019 (publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 825/10.10.2019) prin care, cu majoritate, a admis sesizarea formulată de președintele Camerei Deputaților și a constatat că "a existat un conflict juridic de natură constituțională între Parlament, pe de o parte, și Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte, generat de neconstituirea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a completurilor de judecată specializate pentru judecarea în primă instanță a infracțiunilor prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, contrar celor prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 161/2003", apreciind că "pentru perioada 21 aprilie 2003 - 22 ianuarie 2019 nu pot fi considerate toate completurile de 3 judecători ale Înaltei Curți de Casație și Justiție ca fiind specializate în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 astfel cum se acreditează prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 14 din 23 ianuarie 2019. Această hotărâre, prevăzând faptul că "aprobă funcționarea în continuare a completurilor specializate", nu face altceva decât să înființeze pentru viitor completuri specializate; în schimb, această hotărâre este de natură a induce în eroare justițiabilii prin faptul că acreditează ideea potrivit căreia ar fi existat o constituire anterioară a acestor completuri pentru a susține ideea de continuitate a lor, mai exact că ele ar fi existat și în trecut, ceea ce, în mod evident, este fals (parag. 158), or "o asemenea poziționare instituțională a Înaltei Curți de Casație și Justiție afectează rolul și competența Parlamentului, fiind contrară art. 61 alin. (1) și art. 126 alin. (1), (2) și (4) din Constituție" (parag. 155).

Totodată, instanța de control constituțional a reținut în considerente, cu referire la aceeași perioadă, că Înalta Curte de Casație și Justiție "a nesocotit prevederile constituționale ale art. 61 alin. (1) și ale art. 126 alin. (1),(2) și (4) și implicit, ale art. 1 alin. (4), iar modul atipic de poziționare a instanței supreme față de Parlament denotă o nesocotire atât a obligației de respectare a legilor, prevăzută de art. 1 alin. (5) din Constituție, cât și a exigențelor statului de drept, reglementate de art. 1 alin. (3) din Constituție, mai exact a loialității constituționale - element intrinsec al acestuia - de care instanța supremă trebuie să dea dovadă" (parag. 161) și (...) prin neconstituirea completurilor specializate în domeniul judecării, în primă instanță, a infracțiunilor reglementate de Legea nr. 78/2000 Înalta Curte de Casație și Justiție a încălcat prevederile art. 29 din Legea nr. 78/2000, astfel încât completurile care s-au considerat competente să judece astfel de cauze nu au fost constituite potrivit legii, nesocotindu-și misiunea constituțională prevăzută de art. 126 alin. (4) din Constituție, ceea ce în planul drepturilor fundamentale echivalează cu o încălcare a prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituție, sens în care devin aplicabile cele statuate de Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 685 din 7 noiembrie 2018, cu privire la reglementarea prin lege a instanței judecătorești. În consecință, judecarea în primă instanță a cauzelor subsumate Legii nr. 78/2000 aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție de către completuri de judecată nespecializate prin translarea proprio motu de către Înalta Curte de Casație și Justiție a acestei competențe de judecată către completurile cu competență generală reprezintă, în principal, un act de opunere la lege, ceea ce înseamnă că, sub aspectul judecării în primă instanță a infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 78/2000, completul astfel rezultat nu a fost stabilit prin lege, ci prin voința contra legem a puterii judecătorești, reprezentată, în cazul de față, de Înalta Curte de Casație și Justiție." (parag. 167).

În cuprinsul motivelor de apel (depuse la data de 22 iunie 2020) inculpatul A. a solicitat, în esență, să se constate că Decizia nr. 417/2019 din 3 iulie 2019 a Curții Constituționale este obligatorie și produce efecte asupra hotărârii apelate, întrucât completul de trei judecători care a pronunțat Sentința penală nr. 89 din 22 februarie 2017 în dosarul nr. x/2015 al Înaltei Curți, secția penală, nu a fost specializat în materie de corupție, conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, ceea ce atrage, în interpretarea dată de Curtea Constituțională, sancțiunea nulității absolute a sentinței atacate.

Instanța supremă a reținut că, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituția României, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. Textul constituțional nu distinge în funcție de tipul de decizie sau în funcție de atribuția în exercitarea căreia a fost pronunțată. Ca urmare, și deciziile prin care Curtea Constituțională soluționează un conflict juridic de natură constituțională au același regim juridic stabilit de norma juridică mai sus enunțată.

Așadar, în raport cu considerentele și dispozitivul deciziei instanței de control constituțional mai sus-menționate, în opinie majoritară, s-a constatat că Sentința penală nr. 89 din 22 februarie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2015 a fost dată de un complet nespecializat, astfel cum prevăd dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cum a fost modificat prin Legea nr. 161/2003.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători Penal 2-2019, în majoritate, a apreciat necesară iterarea câtorva considerații teoretice cu privire la natura și efectele juridice pe care le produce decizia penală de trimitere spre rejudecare pronunțată de instanța de control judiciar.

Astfel, potrivit art. 421 pct. 2 lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., instanța, admițând apelul, dispune rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată și atunci când există vreunul dintre cazurile de nulitate absolută, cu excepția cazului de necompetență, când se dispune rejudecarea de către instanța competentă. Din redactarea normei anterior menționate, precum și din interpretările doctrinare reiese că nulitatea absolută, prevăzută de art. 281 alin. (1) lit. a) - d) din C. proc. pen., poate fi invocată ca motiv de apel numai dacă încălcările acestor dispoziții au avut loc în fața instanței de judecată, după ce s-a parcurs procedura camerei preliminare.

Potrivit dispozițiilor art. 424 alin. (4) din C. proc. pen., "când s-a dispus rejudecarea, decizia trebuie să indice care este ultimul act procedural rămas valabil de la care procesul penal trebuie să își reia cursul, în caz contrar toate actele procedurale fiind desființate de drept", prin urmare, s-a constatat că în urma desființării hotărârii atacate în integralitatea sa, au fost desființate de drept și toate actele procedurale întocmite, precum și actele și măsurile procesuale pe care acestea le reflectau, inclusiv măsura procesuală a citirii actului de sesizare a instanței.

În acest context, s-a menționat că rejudecarea cauzei va începe de la faza procesuală imediat următoare finalizării camerei preliminare, această din urmă etapă fiind epuizată prin rămânerea definitivă a Încheierii penale nr. 646 din data de 7 septembrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2015, ca urmare a admiterii, prin Încheierea nr. 248 din 20 noiembrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 2 judecători de cameră preliminară în dosarul nr. x/2015 a contestațiilor formulate de inculpații I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., C., S., SC "B." SA Pașcani, T., U., V. și A. împotriva Încheierii nr. 646 din 7 septembrie 2015 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2015, desființării, în parte, a încheierii atacate și anulării procesului-verbal de îndreptare a erorii materiale din 14 august 2015 orele 13:00, întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași în dosarul nr. x/2012.

În plus, procedura de cameră preliminară este o fază distinctă a procesului penal și nu o etapă a judecății, astfel că rejudecarea nu va putea avea în vedere decât reluarea acestei din urmă faze procesuale. Funcțiile judiciare distincte (funcția de verificare a legalității trimiterii în judecată și funcția de judecată) corespund unor faze procesuale separate, finalizate cu hotărârile subsumate dublului grad de jurisdicție, ce intră în puterea lucrului judecat.

Totodată, s-a menționat că instanța de fond va avea în vedere împrejurarea că împotriva Deciziei penale nr. 119 din 4 iulie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2018 a formulat contestație în anulare doar inculpatul A., astfel că soluțiile dispuse cu privire la inculpații G., H., W., I., J., X., K., L., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., M., N., O., P., Q., R., C., GG., S., SC B. SA Pașcani, T., U., HH., V. și II. au intrat în puterea lucrului judecat, dispozițiile menționate fiind definitive.

Principiul autorității de lucru judecat, astfel cum se desprinde din prevederile legii procesual-penale și din jurisprudența constituțională, cu trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, se opune ca hotărârea care se bucură de asemenea autoritate să facă obiectul oricăror rectificări din partea judecătorului în cadrul judecății în primă instanță sau al căilor ordinare de atac.

Astfel, prin Decizia nr. 365 din 25 iunie 2014 (parag. 38 - 40), Curtea Constituțională a reținut că:

"rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătorești produce un efect pozitiv care constituie temeiul juridic al executării dispozitivului hotărârii și poartă denumirea de puterea lucrului judecat. De asemenea, tot ca urmare a pronunțării unei hotărâri definitive, se produce un efect negativ, în sensul că împiedică o nouă urmărire și judecată pentru faptele și pretențiile astfel soluționate, fapt care a consacrat regula non bis in idem, cunoscută sub denumirea de autoritatea lucrului judecat."

Prin urmare, judecarea cauzei în fond va privi exclusiv faptele reținute în sarcina inculpatului A., astfel cum au fost descrise prin Rechizitoriul nr. x din data de 25 iunie 2015 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași.

Referitor la competența după calitatea persoanei, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, în opinie majoritară, a considerat că stabilirea instanței competente, în funcție de dispozițiile art. 38, art. 40, art. 41 și art. 48 C. proc. pen., presupune analizarea unor împrejurări suplimentare cu privire la competența primei instanțe, inclusiv din perspectiva calității inculpatului, survenite ulterior judecării cauzei în primul ciclu procesual, urmând a fi analizate de completul specializat căruia îi va fi repartizată cauză spre rejudecare, acesta având obligația de a își verifica propria competență.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată la data de 26 ianuarie 2021, pe rolul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. x/2015*, fixându-se prim termen de judecată la data de 28 ianuarie 2021.

La termenul din data de 11 februarie 2021, apărătorul ales al inculpatului A. a invocat excepția de necompetență a instanței supreme după calitatea persoanei.

Examinând, în conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. (1) și (2) și art. 48 din C. proc. pen., excepția necompetenței după calitatea persoanei invocată de inculpatul A., prin apărător ales, Înalta Curte o va admite și va trimite cauza pendinte spre competentă soluționare Tribunalului Iași, în considerarea următoarelor argumente:

Conform dispozițiilor art. 40 alin. (1) din C. proc. pen., "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în primă instanță infracțiunile de înaltă trădare, infracțiunile săvârșite de senatori, deputați și membri din România în Parlamentul European, de membrii Guvernului, de judecătorii Curții Constituționale, de membrii Consiliului Superior al Magistraturii, de judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție și de procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție."

Dispozițiile relative la competența după materie sau după calitatea persoanei sunt prevăzute sub sancțiunea nulității, absolute sau după caz, relative. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 47 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. pen. necompetența materială sau după calitatea persoanei a instanței inferioare celei competente potrivit legii atrage sancțiunea nulității absolute, excepția de necompetență putând fi invocată în tot cursul judecății, până la pronunțarea hotărârii definitive, în timp ce necompetența materială sau după calitatea persoanei a instanței superioare celei competente potrivit legii atrage nulitatea relativă, excepție ce poate fi invocată până la începerea cercetării judecătorești.

Legiuitorul a statuat, în conținutul art. 48 din C. proc. pen., un caz de prorogare legală a competenței în caz de schimbare a calității inculpatului, astfel: alin. (1) "când competența instanței este determinată de calitatea inculpatului, instanța rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârșirea infracțiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile când:

a) fapta are legătură cu atribuțiile de serviciu ale făptuitorului;

b) s-a dat citire actului de sesizare a instanței."

Înalta Curte reține că prin Decizia penală nr. 91 din data de 22 iunie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători Penal 2 - 2019, în dosarul nr. x/2019, prin care au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, inculpatul A. și partea civilă Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Pașcani împotriva Sentinței penale nr. 89 din data de 22 februarie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2015, s-a desființat, în parte, sentința penală apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție numai cu privire la inculpatul A.. În ceea ce privește soluțiile dispuse cu privire la inculpații G., H., W., I., J., X., K., L., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., M., N., O., P., Q., R., C., GG., S., SC B. SA Pașcani, T., U., HH., V. și II. s-a menționat că au intrat în puterea lucrului judecat, dispozițiile menționate fiind definitive.

Se reține preliminar că obiectul judecății în primul ciclu procesual a fost cel conturat prin actul de sesizare, iar competența Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost atrasă, potrivit dispozițiilor art. 40 alin. (1) din C. proc. pen., de calitatea de deputat în Parlamentul României, a inculpatului C., precum și de calitatea de senator în Parlamentul României, a inculpatului AA.. În același timp, se constată că de la data sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu dosarul nr. x/2015, respectiv la data de 25 iunie 2015, inculpatul AA. și-a pierdut calitatea de senator, iar inculpatul C. a decedat.

Totodată, se observă că, reluarea judecății în fața primei instanțe în cel de-al doilea ciclu procesual este una limitată, rejudecarea vizând exclusiv acuzațiile aduse inculpatului A.. Astfel, prin decizia prin care care s-a dispus rejudecarea cauzei în primă instanță, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători a reținut că judecarea cauzei în fond va privi exclusiv faptele reținute în sarcina inculpatului A., astfel cum au fost descrise prin Rechizitoriul nr. x din data de 25 iunie 2015 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că potrivit art. 47 alin. (2) din C. proc. pen. excepția de necompetență după calitatea persoanei a instanței superioare celei competente potrivit legii poate fi invocată până la începerea cercetării judecătorești, situație existentă ca urmare a trimiterii cauzei spre rejudecare, prin Decizia penală nr. 91 din data de 22 iunie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători Penal 2 - 2019 fiind desființate de drept toate actele procedurale întocmite, precum și actele și măsurile procesuale pe care acestea le reflectau, inclusiv măsura procesuală a citirii actului de sesizare a instanței.

În același timp, se impune analiza excepției de necompetență ridicată de inculpatul A., prin apărător ales, și prin raportate la cele statuate asupra competenței de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, care prin decizia prin care s-a dispus rejudecarea cauzei în primă instanță s-a menționat că "stabilirea instanței competente, în funcție de dispozițiile art. 38, art. 40, art. 41 și art. 48 din C. proc. pen., presupune analizarea unor împrejurări suplimentare cu privire la competența primei instanțe, inclusiv din perspectiva calității inculpatului, survenite ulterior judecării cauzei în primul ciclu procesual, urmând a fi analizate de completul specializat căruia îi va fi repartizată cauză spre rejudecare, acesta având obligația de a-și verifica propria competență."

Înalta Curte, examinând conținutul dispozițiilor art. 40, art. 48 alin. (1) din C. proc. pen., în raport cu baza factuală descrisă în actul de sesizare, precum și reținerea în drept a pretinselor fapte săvârșite de inculpat, constată că niciunul dintre cele două cazuri nu este incident în prezenta cauză, astfel încât nu există motive pentru prorogarea competenței după calitatea persoanei în favoarea instanței supreme.

Astfel, în examinarea condiției statuate în art. 48 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea:

- infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 modificată cu trimitere la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu referire la art. 309 din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că în calitate de Secretar al Consiliului Local al Municipiului Iași, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, - la data de 18 septembrie 2007 a întocmit și avizat pentru legalitate proiectul de hotărâre ce viza scutirea la plată pentru sumele datorate la bugetul local de către SC "B." SA, înscrisul făcând parte din documentația pusă la dispoziția membrilor Comisiei Economică, Buget, Finanțe și respectiv Comisia juridică, dar și consilierilor locali pentru ședința de plen din data de 19 septembrie 2007, când a fost adoptată H.C.L. nr. 145/2007 prin care a fost scutită la plată, în mod nelegal, debitul pe care SC "B." SA îl avea față de bugetul local al Municipiului Pașcani în baza contractului nr. x/06 octombrie 1997;- la data de 19 septembrie 2007 nu și-a exercitat atribuțiile de serviciu în legătură cu obligația de a nu contrasemna Hotărârea nr. 145 din 19 septembrie 2007, prin care s-a aprobat în mod ilegal "scutirea la plată pentru sumele datorate de SC "B." SA Pașcani, Județul Iași bugetului local al municipiului Pașcani reprezentând chiria datorată pentru anii 2002, 2003, 2005 și 2007 și a tuturor majorărilor de întârziere datorate pentru neplata în termen a obligațiilor din contractul de închiriere nr. x/1997". Ulterior exercitării controlului de legalitate de către Prefectul Județului Iași, în cunoștință de cauză, responsabilii Consiliului Local Pașcani nu au repus pe rol debitul pe care SC "B." SA Pașcani, Județul Iași îl avea față de bugetul local, astfel încât, la data de 8 septembrie 2011 (data intervenirii termenului de prescriere a dreptului la acțiune pentru recuperarea debitului) societatea amintită a obținut un folos necuvenit în cuantum total de 2.045.950 RON (echivalentul sumei de 481.887,56 euro la un curs de 4,2457 RON/euro valabil la data de 8 septembrie 2011), care constituie în același timp și paguba adusă bugetului local Pașcani;

Totodată, se constată că inculpatul A. nu are vreo calitate care să atragă competența de judecată în primă instanță a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dispozițiile ce reglementează competența după calitatea persoanei fiind de strictă interpretare și aplicare, constituind excepții, iar în cauza de față nu este incidentă nicio normă procesual penală care să instituie o prorogare legală de competență. Totodată, dispozițiile art. 48 din C. proc. pen. care instituie un caz de prorogare legală a competenței în caz de schimbare a calității inculpatului, nu sunt incidente în cauză întrucât, rejudecarea nu privește acuzațiile aduse inculpaților ce au atras competența Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Or, nici condiția prevăzută la lit. b) a art. 48 din C. proc. pen. nu este îndeplinită prin decizia de retrimitere a cauzei fiind desființată inclusiv măsura procesuală a citirii actului de sesizare a instanței.

Ca atare, evaluând cauza prin prisma acestor considerații teoretice, precum și având în vedere că în materie penală prorogarea de competență trebuie prevăzută expres de lege, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că excepția de necompetență invocată este fondată, astfel că nu mai există motive în sensul păstrării competenței după calitatea persoanei a Înaltei Curți de Casație și Justiție, competența revenind Tribunalului Iași.

În acest sens, se reține că, potrivit art. 36 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. "Tribunalul judecă în primă instanță: infracțiunile cu privire la care urmărirea penală a fost efectuată de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sau Direcția Națională Anticorupție, dacă nu sunt date prin lege în competența altor instanțe ierarhic superioare."

În ceea ce privește competența pentru infracțiunile săvârșite pe teritoriul României, prevăzută în art. 41 din C. proc. pen., potrivit ordinii de preferință cronologică instituite de legiuitor în condițiile de la alin. (1) lit. a) locul săvârșirii faptei, al normei menționate și din descrierea faptelor reținute în sarcina inculpatului și prezentate în actul de sesizare a instanței, se reține că locul săvârșirii faptei este Municipiul Pașcani ce se situează în circumscripția teritorială de competență a Tribunalului Iași.

În consecință, văzând dispozițiile art. 50 din C. proc. pen., art. 36 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., art. 41 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va admite excepția de necompetență după calitatea persoanei invocată de apărătorul ales al inculpatului A. și va trimite cauza privind pe inculpatul A., spre competentă soluționare, la Tribunalul Iași.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 250 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de necompetență după calitatea persoanei invocată de apărătorul ales al inculpatului A..

Trimite cauza privind pe inculpatul A., spre competentă soluționare, la Tribunalul Iași.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 250 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 februarie 2021.