ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1266/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 21 iulie 1999, reclamanta, RA J.A.C. Iași, a chemat în judecată pe pârâtul, Consiliul Local Pașcani – Serviciul Public de Apă Canal, pentru ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, instanța să-l oblige la plata sumei de 7.544.580.518 lei, reprezentând contravaloare energie electrică, majorări și penalități, conform sentințelor civile nr. 810 din 16 octombrie 1995 și 711 din 25 septembrie 1995, cu cheltuieli de judecată în sumă de 83.710.805 lei. A arătat în acțiunea sa că, în baza hotărârii nr. 11 din 29 mai 1992, activitatea de apă și canal Pașcani s-a constituit ca filială a RA J.A.C.

Iași și că, ulterior, prin decizia nr. 11 din 13 martie 1995 a Consiliului Județean Iași, s-a stabilit ca, începând cu data de 1 aprilie 1995, activitatea de apă și canal Pașcani să fie preluată de către RA J.A.C. Iași, funcționând ca subunitate distinctă, având contabilitate proprie și cont deschis la B.C.R. Iași, sucursala Pașcani. În acest context, în perioada 1 aprilie 1995 – 30 aprilie 1998, RA J.A.C. Iași a achitat contravaloare energie electrică consumată de subunitatea Pașcani și a fost obligată să plătească penalități și majorări pentru neachitarea în termen a facturilor de energie electrică consumată până la 1 aprilie 1995 de subunitatea Pașcani. Prin hotărârea Consiliului j udețean Iași nr. 21 din 30 aprilie 1998, RA J.A.C.

Iași s-a reorganizat prin desprinderea subunității Pașcani și organizarea ca activitate distinctă în Serviciul Public Apă Canal din subordinea Consiliului Local Pașcani, astfel că, la 28 mai 1998, prin protocol, a fost preluat activul și pasivul RA J.A.C. de către Serviciul Public Apă Canal. A mai susținut reclamanta că, în conformitate cu protocolul încheiat, Serviciul Public Apă Canal, astfel constituit, îi datorează suma de 7.544.580.518 lei, din care 6.189.543.698 lei contravaloare energie electrică consumată și neachitată și 1.355.036.820 lei majorări și penalități plătite de RA J.A.C. pentru facturile achitate cu întârziere. Pârâtul, Consiliul Local al municipiului Pașcani, a formulat întâmpinare și cerere reconvențională.

Prin întâmpinare, a ridicat excepțiile lipsei capacității juridice procesuale a pârâtului, Consiliul Local al municipiului Pașcani, lipsa calității procesuale pasive a pârâtului, Consiliului Local al municipiului Pașcani și a Direcției Apă Canal din cadrul Consiliului Local Pașcani, lipsa competenței materiale a instanței, lipsa calității procesuale active, prescripția dreptului la acțiune și excepția caracterului ilicit și imposibil al acțiunii. Prin cererea reconvențională a solicitat constatarea nulității absolute a protocolului încheiat la data de 28 mai 1998, obligarea reclamantei la plata sumei de 7.544.580.518 lei, reprezentând contravaloarea cotei părți cuvenite fostei secții, filiala Pașcani, pe perioada 1995 – 1998, pentru modernizare-retehnologizare-dezvoltare, precum și plata contravalorii cotei părți de profit, până la concurența sumei de 7.628.291.323 lei.

Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 513E din 26 martie 2001, a respins excepțiile lipsei competenței materiale a instanței, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei RA J.A.C. Iași, lipsei capacității juridice a Consiliului Local Pașcani și a Direcției Apă Canal din cadrul Consiliului Local Pașcani, a excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, precum și excepția caracterului ilicit și imposibil al acțiunii reclamantei. De asemenea, a respins cererea de constatare a nulității absolute a protocolului încheiat de pârâtă la data de 28 mai 1998 și cererea introductivă a reclamantei, RA J.A.C., precum și cererile reconvenționale ale pârâtelor.

A constatat că pârâtele-reclamante datorează suma de 176.373.718 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru, obligație scadentă la 14 iunie 2001. Motivând hotărârea, tribunalul a reținut calitatea procesuală activă și pasivă a reclamantei și a pârâtelor, în temeiul art. 4 și 5 din Legea nr. 69/1991, argumentând că orașele, comunele, județele, sunt persoane juridice, ele exercitându-și drepturile prin autoritățile administrației publice, fiind reprezentate în justiție de către primar și că Direcția Apă Canal Pașcani, neavând personalitate juridică, este o parte componentă a Consiliului Local Pașcani. A arătat în continuare că suma pretinsă prin acțiune privește facturi emise în perioada septembrie 1997 – aprilie 1998 și că, pentru sumele plătite conform sentințelor civile nr. 711 și 810/1995, nu se putea formula acțiune decât după 28 mai 1998, când s-a încheiat protocolul de predare-primire, astfel că acțiunea a fost formulată în termen legal.

Cât privește constatarea nulității protocolului, acesta nu se justifică, întrucât nu există elemente care să justifice nulitatea acestui act, iar caracterul ilicit și imposibil al acțiunii a fost înlăturat, întrucât, în cauză, sunt invocate drepturi și obligații cu privire la care reclamanta are interesul, cât și legitimitatea de a le formula. Pe fondul litigiului, instanța a reținut că, întrucât divizarea s-a dispus de autoritățile publice administrative, tot acestea erau în măsură a stabili structura elementelor de activ și pasiv ce urmau a face obiectul predării. În lipsa acestor elemente nu se poate considera că, prin protocolul din 28 mai 1998, părților li s-a transmis obligația de a plăti contravaloarea energiei electrice, astfel că instanța nu se poate substitui în drepturile și obligațiile autorităților publice implicate, așa cum prevăd dispozițiile art. 49 din d ecretul nr. 31/1954.

Pentru aceleași motive, instanța a respins și cererea reconvențională, făcând aplicațiunea art. 47 din Decretul nr. 31/1954. Împotriva acestei sentințe, reclamanta a declarat apel, susținând că transmiterea drepturilor și obligațiilor s-a făcut între părți, prin semnarea protocolului, înregistrarea operațiunilor în contabilitate, reflectarea operațiunilor în bilanțurile de închidere și deschidere care au fost depuse la Finanțele Publice, operațiuni care au îndeplinit hotărârile Consiliului Județean Iași și Consiliul Local Pașcani, astfel că au fost îndeplinite cerințele art. 47, 49 și 50 din Decretul nr. 31/1954. De asemenea, a susținut că părțile s-au îmbogățit fără justă cauză.

Prin decizia nr. 332/A din 11 iulie 2001, Curtea de Apel Iași a respins apelul, reținând că nu poate opera îmbogățirea fără justă cauză a pârâtului, Consiliul Local al municipiului Pașcani – Direcția Apă Canal, prin netransmiterea obligației de plată a contravalorii energiei electrice consumate de unitatea Pașcani până la data divizării, deoarece divizarea a fost urmarea unui act administrativ care nu a hotărât asupra distribuirii drepturilor și obligațiilor unităților supuse divizării și că, dacă organul administrativ care a coordonat activitatea de divizare și care era îndrituit a dispune în mod suveran asupra bunurilor, proprietatea sa, nu a hotărât asupra eventualelor rectificări asupra elementelor din patrimoniu, cu atât mai puțin, instanța de judecată ar putea să dispună, întrucât nu are abilitatea de a cenzura modul de administrare a patrimoniului.

Prin recursul declarat împotriva deciziei nr. 332 A din 11 iulie 2001, recurenta a solicitat admiterea acestuia, desființarea celor două hotărâri și admiterea acțiunii și obligarea pârâtului, Consiliul Local Pașcani, la plata sumei de 7.544.580.518 lei, reprezentând contravaloare energie electrică, majorări și penalități, motivând că: a) transmiterea drepturilor și obligațiilor a avut loc prin semnarea protocolului, înregistrarea operațiunilor în contabilitate și prin bilanțurile de închidere și deschidere depuse la Finanțele Publice, operațiuni care au îndeplinit hotărârile Consiliului Județean Iași și Consiliului Local Pașcani; b) prin semnarea protocolului au fost îndeplinite cerințele prevăzute de art. 47, 49 și 50 din Decretul nr. 31/1954; c) conform protocolului, pârâta are de încasat de la clienți suma de 9.871.721.768 lei, reprezentând venituri pentru care nu a înregistrat cheltuieli și urmează să plătească către regie suma de 7.544.580.518 lei.

Recursul este nefondat. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că între RA J.A.C. Iași, în calitate de consumator, și filiala R.E.L. Iași s-au încheiat contracte de furnizare a energiei electrice pentru mai multe puncte de consum. Conform clauzelor din contract, reclamanta avea obligația să efectueze plata contravalorii energiei electrice, așa cum, de altfel, a și procedat. p roblema reglementării suportării costurilor era o problemă internă, care urma a fi rezolvată de reclamantă, în perioada când subunitatea, filiala Pașcani, a fost în subordinea sa.

Or, dacă organul administrativ, respectiv, reclamanta, care coordona întreaga activitate și care dispunea asupra modului de repartizare a cheltuielilor în funcție de consumurile fiecărei subunități, nu a hotărât în acest sens și nu și-a reglementat situația financiară la momentul repartizării cheltuielilor și veniturilor, cu atât mai puțin instanța de judecată nu se poate substitui organului administrativ, aceasta neavând nici un suport legal, în temeiul căruia să oblige pârâta la plata energiei electrice și a penalităților, probele administrate în cauză fiind împotriva acestei soluții. Prin hotărârea nr. 21 din 30 aprilie 1998, Consiliul Județean Iași a hotărât asupra reorganizării RA J.A.C.

Iași, urmând ca filiala Pașcani să fie subordonată Consiliului Local Pașcani. Protocolul încheiat la 28 mai 1998, cu ocazia predării primirii patrimoniului între RA J.A.C. Iași și Primăria Pașcani – Serviciul Public Apă Canal, a consemnat situația costurilor de activ și de pasiv, în afara bilanțului, fiind anexate balanțe de verificare a filialei Pașcani la 30 aprilie 1998, listele privind componența soldurilor și procesul-verbal de predare-primire a documentației privind lucrările de investiții aflate în diferite stadii de execuție. Prin protocol, părțile au recunoscut exactitatea datelor prezentate. Din protocol nu rezultă, însă, obligația pârâtei de a achita reclamantei contravaloarea energiei electrice și penalităților de întârziere.

Din procesul-verbal încheiat, la data de 30 septembrie 1998, între Consiliul Județean Iași, Consiliul Local Pașcani și RA J.A.C. Iași, rezultă că reprezentanții Consiliului Județean Iași au apreciat că solicitările Consiliului Local Pașcani, cu privire la încasarea facturilor de către RA J.A.C. Iași pentru serviciile prestate de către filiala Iași, sunt nejustificate și contravin prevederilor legale în vigoare, constatându-se astfel că organul administrației, care a coordonat divizarea și care era îndreptățit a dispune asupra bunurilor, proprietatea sa, nu au fost de acord cu rectificarea privind elementele de patrimoniu, astfel că, nici prin acest protocol, pârâta nu s-a obligat să-i plătească reclamantei vreo sumă de bani și nu s-a făcut altă distribuire de patrimoniu decât cea inițială.

Se constată deci, că motivele invocate în recurs nu au suport legal, protocolul nefăcând referire la vreo distribuire în sensul celor arătate de reclamantă. Având în vedere că, în conformitate cu art. 49 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, organul competent a decide asupra divizării nu a aprobat inventarul, bilanțul sau un alt act prin care să dispună asupra elementelor de patrimoniu a unității supusă divizării, altfel decât cele stipulate prin hotărârea sa sau prin protocolul din 28 mai 1998, Curtea constată că soluția instanței de apel este corectă și la adăpost de orice critică, astfel că recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de reclamanta, RA J.A.C. Iași, împotriva deciziei nr. 332 A din 11 iulie 2001 a Curții de Apel Iași, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 31 martie 2004.