ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1266/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

21 iulie 1999, reclamanta, RA J.A.C. Iași, a chemat în judecată pe pârâtul,

Consiliul Local Pașcani – Serviciul Public de Apă Canal, pentru ca, prin

hotărârea pe care o va pronunța, instanța să-l oblige la plata sumei de

7.544.580.518 lei, reprezentând contravaloare energie electrică, majorări și

penalități, conform sentințelor civile nr. 810 din 16 octombrie 1995 și 711 din

25 septembrie 1995, cu cheltuieli de judecată în sumă de 83.710.805 lei.

A arătat în acțiunea sa că, în baza

hotărârii nr. 11 din 29 mai 1992, activitatea de apă și canal Pașcani s-a constituit

ca filială a RA J.A.C. Iași și că, ulterior, prin decizia nr. 11 din 13 martie

1995 a Consiliului Județean Iași, s-a stabilit ca, începând cu data de 1

aprilie 1995, activitatea de apă și canal Pașcani să fie preluată de către RA

J.A.C. Iași, funcționând ca subunitate distinctă, având contabilitate proprie

și cont deschis la B.C.R. Iași, sucursala Pașcani.

În acest context, în perioada 1

aprilie 1995 – 30 aprilie 1998, RA J.A.C. Iași a achitat contravaloare energie

electrică consumată de subunitatea Pașcani și a fost obligată să plătească

penalități și majorări pentru neachitarea în termen a facturilor de energie

electrică consumată până la 1 aprilie 1995 de subunitatea Pașcani.

Prin hotărârea Consiliului

j

udețean Iași nr. 21 din 30 aprilie

1998, RA J.A.C. Iași s-a reorganizat prin desprinderea subunității Pașcani și

organizarea ca activitate distinctă în Serviciul Public Apă Canal din

subordinea Consiliului Local Pașcani, astfel că, la 28 mai 1998, prin protocol,

a fost preluat activul și pasivul RA J.A.C. de către Serviciul Public Apă

Canal. A mai susținut reclamanta că, în conformitate cu protocolul încheiat,

Serviciul Public Apă Canal, astfel constituit, îi datorează suma de 7.544.580.518

lei, din care 6.189.543.698 lei contravaloare energie electrică consumată și

neachitată și 1.355.036.820 lei majorări și penalități plătite de RA J.A.C.

pentru facturile achitate cu întârziere.

Pârâtul, Consiliul Local al municipiului

Pașcani, a formulat întâmpinare și cerere reconvențională.

Prin întâmpinare, a ridicat

excepțiile lipsei capacității juridice procesuale a pârâtului, Consiliul Local

al municipiului Pașcani, lipsa calității procesuale pasive a pârâtului, Consiliului

Local al municipiului Pașcani și a Direcției Apă Canal din cadrul Consiliului

Local Pașcani, lipsa competenței materiale a instanței, lipsa calității

procesuale active, prescripția dreptului la acțiune și excepția caracterului

ilicit și imposibil al acțiunii.

Prin cererea reconvențională a

solicitat constatarea nulității absolute a protocolului încheiat la data de 28

mai 1998, obligarea reclamantei la plata sumei de 7.544.580.518 lei,

reprezentând contravaloarea cotei părți cuvenite fostei secții, filiala Pașcani,

pe perioada 1995 – 1998, pentru modernizare-retehnologizare-dezvoltare, precum

și plata contravalorii cotei părți de profit, până la concurența sumei de

7.628.291.323 lei.

Tribunalul Iași, prin sentința

civilă nr. 513E din 26 martie 2001, a respins excepțiile lipsei competenței materiale

a instanței, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei RA

J.A.C. Iași, lipsei capacității juridice a Consiliului Local Pașcani și a

Direcției Apă Canal din cadrul Consiliului Local Pașcani, a excepției

prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, precum și excepția

caracterului ilicit și imposibil al acțiunii reclamantei.

De asemenea, a respins cererea de

constatare a nulității absolute a protocolului încheiat de pârâtă la data de 28

mai 1998 și cererea introductivă a reclamantei, RA J.A.C., precum și cererile

reconvenționale ale pârâtelor.

A constatat că pârâtele-reclamante

datorează suma de 176.373.718 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru,

obligație scadentă la 14 iunie 2001.

Motivând hotărârea, tribunalul a reținut

calitatea procesuală activă și pasivă a reclamantei și a pârâtelor, în temeiul art.

4 și 5 din Legea nr. 69/1991, argumentând că orașele, comunele, județele, sunt

persoane juridice, ele exercitându-și drepturile prin autoritățile

administrației publice, fiind reprezentate în justiție de către primar și că

Direcția Apă Canal Pașcani, neavând personalitate juridică, este o parte

componentă a Consiliului Local Pașcani. A arătat în continuare că suma pretinsă

prin acțiune privește facturi emise în perioada septembrie 1997 – aprilie 1998

și că, pentru sumele plătite conform sentințelor civile nr. 711 și 810/1995, nu

se putea formula acțiune decât după 28 mai 1998, când s-a încheiat protocolul

de predare-primire, astfel că acțiunea a fost formulată în termen legal.

Cât privește constatarea nulității

protocolului, acesta nu se justifică, întrucât nu există elemente care să

justifice nulitatea acestui act, iar caracterul ilicit și imposibil al acțiunii

a fost înlăturat, întrucât, în cauză, sunt invocate drepturi și obligații cu

privire la care reclamanta are interesul, cât și legitimitatea de a le formula.

Pe fondul litigiului, instanța a

reținut că, întrucât divizarea s-a dispus de autoritățile publice

administrative, tot acestea erau în măsură a stabili structura elementelor de

activ și pasiv ce urmau a face obiectul predării. În lipsa acestor elemente nu

se poate considera că, prin protocolul din 28 mai 1998, părților li s-a

transmis obligația de a plăti contravaloarea energiei electrice, astfel că instanța

nu se poate substitui în drepturile și obligațiile autorităților publice

implicate, așa cum prevăd dispozițiile art. 49 din

d

ecretul nr. 31/1954.

Pentru aceleași motive, instanța a

respins și cererea reconvențională, făcând aplicațiunea art. 47 din Decretul nr.

31/1954.

Împotriva acestei sentințe,

reclamanta a declarat apel, susținând că transmiterea drepturilor și

obligațiilor s-a făcut între părți, prin semnarea protocolului, înregistrarea

operațiunilor în contabilitate, reflectarea operațiunilor în bilanțurile de

închidere și deschidere care au fost depuse la Finanțele Publice, operațiuni

care au îndeplinit hotărârile Consiliului Județean Iași și Consiliul Local

Pașcani, astfel că au fost îndeplinite cerințele art. 47, 49 și 50 din Decretul

nr. 31/1954.

De asemenea, a susținut că părțile

s-au îmbogățit fără justă cauză.

Prin decizia nr. 332/A din 11 iulie

2001, Curtea de Apel Iași a respins apelul, reținând că nu poate opera

îmbogățirea fără justă cauză a pârâtului, Consiliul Local al municipiului

Pașcani – Direcția Apă Canal, prin netransmiterea obligației de plată a

contravalorii energiei electrice consumate de unitatea Pașcani până la data

divizării, deoarece divizarea a fost urmarea unui act administrativ care nu a

hotărât asupra distribuirii drepturilor și obligațiilor unităților supuse

divizării și că, dacă organul administrativ care a coordonat activitatea de

divizare și care era îndrituit a dispune în mod suveran asupra bunurilor,

proprietatea sa, nu a hotărât asupra eventualelor rectificări asupra

elementelor din patrimoniu, cu atât mai puțin, instanța de judecată ar putea să

dispună, întrucât nu are abilitatea de a cenzura modul de administrare a

patrimoniului.

Prin recursul declarat împotriva

deciziei nr. 332 A din 11 iulie 2001, recurenta a solicitat admiterea acestuia,

desființarea celor două hotărâri și admiterea acțiunii și obligarea pârâtului,

Consiliul Local Pașcani, la plata sumei de 7.544.580.518 lei, reprezentând

contravaloare energie electrică, majorări și penalități, motivând că:

a) transmiterea drepturilor și

obligațiilor a avut loc prin semnarea protocolului, înregistrarea operațiunilor

în contabilitate și prin bilanțurile de închidere și deschidere depuse la

Finanțele Publice, operațiuni care au îndeplinit hotărârile Consiliului

Județean Iași și Consiliului Local Pașcani;

b) prin semnarea protocolului au

fost îndeplinite cerințele prevăzute de art. 47, 49 și 50 din Decretul nr. 31/1954;

c) conform protocolului, pârâta are

de încasat de la clienți suma de 9.871.721.768 lei, reprezentând venituri

pentru care nu a înregistrat cheltuieli și urmează să plătească către regie suma

de 7.544.580.518 lei.

Recursul este nefondat.

Din analiza actelor și lucrărilor

dosarului rezultă că între RA J.A.C. Iași, în calitate de consumator, și

filiala R.E.L. Iași s-au încheiat contracte de furnizare a energiei electrice

pentru mai multe puncte de consum.

Conform clauzelor din contract,

reclamanta avea obligația să efectueze plata contravalorii energiei electrice, așa

cum, de altfel, a și procedat.

p

roblema reglementării suportării

costurilor era o problemă internă, care urma a fi rezolvată de reclamantă, în

perioada când subunitatea, filiala Pașcani, a fost în subordinea sa.

Or, dacă organul administrativ,

respectiv, reclamanta, care coordona întreaga activitate și care dispunea

asupra modului de repartizare a cheltuielilor în funcție de consumurile

fiecărei subunități, nu a hotărât în acest sens și nu și-a reglementat situația

financiară la momentul repartizării cheltuielilor și veniturilor, cu atât mai

puțin instanța de judecată nu se poate substitui organului administrativ,

aceasta neavând nici un suport legal, în temeiul căruia să oblige pârâta la

plata energiei electrice și a penalităților, probele administrate în cauză fiind

împotriva acestei soluții.

Prin hotărârea nr. 21 din 30 aprilie

1998, Consiliul Județean Iași a hotărât asupra reorganizării RA J.A.C. Iași,

urmând ca filiala Pașcani să fie subordonată Consiliului Local Pașcani.

Protocolul încheiat la 28 mai 1998,

cu ocazia predării primirii patrimoniului între RA J.A.C. Iași și Primăria

Pașcani – Serviciul Public Apă Canal, a consemnat situația costurilor de activ

și de pasiv, în afara bilanțului, fiind anexate balanțe de verificare a filialei

Pașcani la 30 aprilie 1998, listele privind componența soldurilor și procesul-verbal

de predare-primire a documentației privind lucrările de investiții aflate în

diferite stadii de execuție. Prin protocol, părțile au recunoscut exactitatea

datelor prezentate.

Din protocol nu rezultă, însă,

obligația pârâtei de a achita reclamantei contravaloarea energiei electrice și

penalităților de întârziere.

Din procesul-verbal încheiat, la

data de 30 septembrie 1998, între Consiliul Județean Iași, Consiliul Local

Pașcani și RA J.A.C. Iași, rezultă că reprezentanții Consiliului Județean Iași

au apreciat că solicitările Consiliului Local Pașcani, cu privire la încasarea

facturilor de către RA J.A.C. Iași pentru serviciile prestate de către filiala

Iași, sunt nejustificate și contravin prevederilor legale în vigoare,

constatându-se astfel că organul administrației, care a coordonat divizarea și

care era îndreptățit a dispune asupra bunurilor, proprietatea sa, nu au fost de

acord cu rectificarea privind elementele de patrimoniu, astfel că, nici prin

acest protocol, pârâta nu s-a obligat să-i plătească reclamantei vreo sumă de

bani și nu s-a făcut altă distribuire de patrimoniu decât cea inițială.

Se constată deci, că motivele

invocate în recurs nu au suport legal, protocolul nefăcând referire la vreo

distribuire în sensul celor arătate de reclamantă.

Având în vedere că, în conformitate

cu art. 49 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, organul competent a decide

asupra divizării nu a aprobat inventarul, bilanțul sau un alt act prin care să

dispună asupra elementelor de patrimoniu a unității supusă divizării, altfel

decât cele stipulate prin hotărârea sa sau prin protocolul din 28 mai 1998,

Curtea constată că soluția instanței de apel este corectă și la adăpost de

orice critică, astfel că recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de

reclamanta, RA J.A.C. Iași, împotriva deciziei nr. 332 A din 11 iulie 2001 a

Curții de Apel Iași, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi,

31 martie 2004.