ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2880/2011

Ședința publică de la 29 septembrie 2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 499 din 11 mai 2010, pronunțată în dosarul nr. 5730/110/2008, judecătorul

din cadrul Tribunalului Bacău, secția comercială și contencios administrativ, a

respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții S.C.V. și S.D. în

contradictoriu cu pârâta SC U.G.C. SRL; a respins, totodată, și cererea de

chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu A.N.L.

În considerentele

sentinței, judecătorul a reținut reclamanții au încheiat cu pârâta contractul

de construire autentificat sub nr. 1101 din 02 iunie 2004 pentru construcția

unei locuințe în Bacău, poziția 39; părțile au convenit la achitarea prețului

să se realizeze prin mandatarul A.N.L.; de asemenea pârâta s-a obligat să

invite beneficiarul (reclamanții) la recepția lucrărilor prin grija A.N.L. și

să predea beneficiarului locuința pe bază de proces verbal în termen de 12 luni

de la emiterea ordinului de începere a lucrărilor, pentru nepredarea la termen

a locuinței din motive imputabile constructorului stabilindu-se o penalitate de

1 % pe zi de întârziere până la predarea efectivă.

Judecătorul a reținut

că acest act este o novație între beneficiar și constructor motivat de faptul

că mai multe clauze fac trimitere la contracte anterioare; astfel, s-a precizat

că anterior, A.N.L. a încheiat cu SC C.N.X.T. SA contractul de antrepriză

generală nr. 4231 din 29 martie 2001 pentru edificarea unui cartier de

locuințe; în acest contract se preciza că antreprenorul general avea obligația

de a notifica A.N.L. îndeplinirea condițiilor de recepție, A.N.L. urma să

convoace comisia de recepție, iar după semnarea procesului verbal, A.N.L. urma

să preia în posesie locuințele și să le predea beneficiarilor. La data de 30

septembrie 2005 pârâta a invitat A.N.L. la recepția locuințelor construite;

recepția a fost respinsă prin procesul verbal nr. 12240 din 30 august 2006,

pentru existența fenomenelor de emanații de gaze naturale pe amplasament,

pentru care nu s-au identificat soluții de rezolvare.

S-a reținut că

utilitățile pentru întregul cartier erau în sarcina unei alte societăți, dar

din data de 07 noiembrie 2003 SC D.S.Z.N. SA a comunicat societății că nu poate

pune în funcțiune rețeaua de distribuție din cauza emanațiilor de gaze naturale

ce putea determina evenimente nedorite. Ca urmare a constatării emanațiilor de

gaze, la data de 28 iulie 2004 s-a aprobat sistarea plăților de către

beneficiari pentru construcțiile contractate. În consecință, la data încheierii

contractului dintre părți era cunoscută situație emisiilor de gaze naturale.

S-a reținut că nu s-a

făcut dovada existenței ordinului de începere a construcțiilor, pentru a se

putea aprecia expirarea termenului de 12 luni stabilit pentru predarea

locuinței. S-ai mai reținut limitarea clauzei penale la cauzele imputabile constructorului,

ori probatoriul administrat nu a demonstrat existența unei asemenea cauze în

sarcina pârâtei. De asemenea, s-a mai reținut că reclamanții au solicitat

aplicarea clauzei penale doar pentru lipsa procesului verbal, în sensul de

instrumentum

,

ei necontestând faptul mutării în locuință.

În condițiile în care

acțiunea reclamanților a fost respinsă ca neîntemeiată, judecătorul a respins

și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă, reținând că aceasta nu a

căzut în pretenții.

Sentința de fond a

fost apelată de reclamanții S.C.V. și S.D., care au solicitat admiterea

apelului și schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și obligării

pârâtei la plata penalităților de întârziere.

Prin decizia nr.

114/2010 din 16 decembrie 2010, completul de judecată din cadrul Curții de Apel

Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins

apelul reclamanților ca nefondat, cu următoarele considerente: a apreciat că

judecătorul fondului a reținut o corectă situație de fapt și a făcut o corectă

aplicare a prevederilor legale; s-a reținut că realizarea construcției în regim

A.N.L. a avut în vedere mai multe raporturi juridice; de asemenea, s-a reținut

că nefinalizarea utilităților imobilului, respectiv alimentarea cu gaz metan

pentru uzul casnic, nu se datorează culpei pârâtei. Situația emanațiilor de gaz

era cunoscută din anul 2003, iar în anul 2004, la câteva luni după ce

reclamanții au încheiat contractul cu pârâta s-a dispus și sistarea plăților

pentru locuințele contractate. Reclamanții deși cunoșteau această situație nu

au solicitat rezilierea contractului ci au formulat acțiunea în pretenții în

anul 2008, locuind în imobil din anul 2007.

Decizia de apel a

fost recurată de reclamanta S.D. care a solicitat admiterea recursului, casarea

în parte a deciziei recurate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Reclamanta nu a indicat temeiul de drept în care se încadrează criticile sale,

menționând doar greșita interpretare a clauzelor contractului de construire în

raport de prevederile art. 1066 – 1069 C. civ., nefiind reținută culpa pârâtei

în nepredarea la termen a locuinței; a mai susținut că nu poate fi reținută

cauza de forță majoră – obstacol în predarea la termen, în condițiile în care

cererea sa viza nepredarea la termen în urma nerealizării lucrărilor de

construcții calitativ și cantitativ; a precizat sub acest aspect că a contestat

faptul nepredării locuinței în starea în care s-a contractat, fiind nevoită să

execute lucrările neefectuate și să remedieze cele inferioare calitativ

executate de pârâtă.

Reclamanta a mai

precizat că nu a contestat preluarea faptică a locuinței, ci neîncheierea

actului juridic – procesul verbal de predare primire, act ce face dovada

respectării clauzelor contractuale sub aspectul edificării construcției. De

asemenea, reclamanta mai face referiri la probele administrate.

Prin întâmpinare,

pârâta a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că judecătorii

apelului au făcut o corectă aplicare a legii, raportată la situația de fapt, prin

nereținerea culpei sale contractuale

A formulat

întâmpinare și intimata – chemată în garanție A.N.L., solicitând respingerea

recursul ca nefondat, prin reținerea cauzei de forță majoră care a împiedicat

predarea locuinței către reclamanți.

Recurenta reclamată a

administrat proba cu înscrisuri.

Analizându-se cauza

prin raportare la criticile formulate și la apărările invocate se apreciază că

recursul nu este fondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente: nu

poate fi reținută critica recurentei reclamantei vizând greșita interpretare a

clauzei penale, în raport de prevederile art. 1066 – 1069 C. civ.

Se menționează că

trimiterile la textele legale sunt fără relevanță, acestea constituind cadrul

general de reglementare a clauzei penale, fără incidență în speța de față.

Se apreciază că

judecătorii apelului au interpretat corect clauza penală din contractul de

construire încheiat între părți, în sensul aplicabilității acesteia doar în

situația evidențierii culpei pârâtei în nepredarea la termen a construcției;

clauza contractuală este clară, neechivocă, circumstanțiind plata penalităților

de existența unor cauze imputabile constructorului. Din acest punct de vedere,

nu se poate evidenția o nelegalitate în soluția pronunțată de judecătorii

apelului.

Se apreciază totodată

că toate celelalte critici formulate de recurenta reclamantă nu constituie

motive de nelegalitate, analiza lor implicând o analiză a probatoriului

administrat în cauzo. Or, potrivit art. 304 C. proc. civ., în faza recursului

nu se poate realiza o reapreciere a probatoriului administrat, recursul fiind

limitat la controlul de legalitate al deciziei de apel. În acest cadru se

situează criticile recurentei reclamante referitoare la cauza de forță majoră,

precum și afirmațiile legate de importanța procesului verbal de predare

primire. Se constată, totodată, că recurenta reclamantă reia în recurs teza

neîndeplinirii integrale de către intimata pârâtă a obligațiilor contractuale

(sub aspectul cantității și calității lucrărilor executate), afirmație

neprobată în cursul judecății la fond și necriticată în calea de atac a

apelului. În consecință, aceste aspecte nu pot fi analizate în recurs, fără a

exista critici în apel.

Pentru considerentele

arătate și constatându-se legalitatea deciziei de apel, în temeiul art. 312 C.

proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta S.D. împotriva deciziei nr. 114/2010 din 16

decembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 septembrie 2011.