ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3356/2012

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3356/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială sub nr.

22960/3/2009 reclamanta C.M. în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională

pentru Locuințe și SC C.B. SA a solicitat obligarea acestora în solidar la

plata sumei de 55.616,64 euro, sumă ce va fi plătită în RON la cursul de schimb

al B.N.R. din data plății, cu titlul de penalități de întârziere. Reclamanta a

solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii

s-a arătat că între reclamantă și pârâta Agenția Națională pentru Locuințe s-a

încheiat la 2 septembrie 2004 Contractul de mandat nr. P091, prin care

reclamanta a împuternicit A.N.L., în conformitate cu procedurile acesteia, să o

reprezinte în relațiile cu proiectantul și cu antreprenorul general în procesul

de realizare a unei locuințe în București.

În scopul realizării

unor locuințe, A.N.L. a încheiat cu pârâta SC C.B. SA Contractul de antrepriză

generală nr. 5001 din 14 mai 2004, prin care aceasta din urmă s-a obligat să

construiască în termen de 24 luni un număr de 42 unități locative situate în

București.

În baza Contractului

5001 din 19 mai 2004, urmând instrucțiunile și respectând metodologia stabilite

de A.N.L., reclamanta a încheiat cu pârâta SC C.B. SA (societate acreditată de

A.N.L.) Contractul de construire autentificat sub nr. 2476 din 30 septembrie

2004 la B.N.P. Asociați P.P. și U.D. Acest din urmă contract a preluat

termenele de execuție stabilite în contractul de antrepriză generală, precum și

regimul sancționator referitor la întârzierea predării locuințelor de către

antreprenorul general.

Reclamanta a susținut

că din culpa celor două pârâte locuința contractată a fost predată cu o

întârziere nejustificat de mare, de 498 de zile, fapt care i-a creat serioase

daune.

Având în vedere că

data ordinului de începere a lucrărilor (15 iulie 2004) emis de A.N.L. a fost

anterioară datei semnării de către reclamantă a contractului de construire (30

septembrie 2004), pentru stabilirea datei la care locuința trebuia predată

reclamanta s-a raportat la data la care banca a aprobat diferența de finanțare,

respectiv 10 decembrie 2004. în raport de această dată, reclamanta a susținut

că locuința trebuia să-i fie predată, conform art. 8 din Contractul de

construire nr. 2476 din 30 septembrie 2004, în termen de 24 luni, respectiv la

10 decembrie 2006. Dat fiind că între reclamantă și antreprenorul general a

intervenit un act adițional pentru o serie de lucrări suplimentare, termenul de

predare a fost prelungit de comun acord cu trei luni, adică până la data de 10

martie 2007.

Din pricina culpei

grave a pârâtelor, locuința a fost predată doar la 21 iulie 2008, cu o

întârziere de 498 zile.

Reclamanta a arătat

că și-a îndeplinit la termen și în întregime obligațiile contractuale asumate,

asigurând partea sa din finanțarea lucrărilor, iar întârzierea predării

lucrării este rezultatul culpei antreprenorului general, care nu și-a organizat

în mod corespunzător și eficient activitatea în șantier, dar și a A.N.L., care

nu a asigurat supravegherea corespunzătoare a derulării lucrărilor și

realizarea acestora în cadrul graficului stabilit prin contract, aceste

obligații fiind asumate de A.N.L. prin art. 1 din contractul de mandat.

Reclamanta a arătat

că A.N.L. nu a procedat la reprezentarea reală a intereselor sale, asumate prin

Contractul de mandat nr. P091 din 2 septembrie 2004, aceasta angajând

răspunderea A.N.L. prevăzută în art. 14 din contract. Reclamanta a susținut că

au devenit aplicabile prevederile art. 10 din contractul de construire

raportate la art. 63 alin. (1) din contractul de antrepriză generală, astfel

încât pârâtele datorează suma pretinsă prin acțiune.

Calculul

penalităților s-a făcut în funcție de întârzierea de 498 de zile, suma de

74.457 euro efectiv achitată de reclamantă și deducându-se din valoarea totală

a locuinței contravaloarea sumei subvenționate de A.N.L. (74457 x 0,15% x 498 =

55.616,64 euro). Reclamanta a arătat că a realizat procedura concilierii.

În drept, au fost

invocate dispozițiile art. 969 și 1539 C. civ.

Prin Încheierea de

ședință din 5 februarie 2010 prima instanță a respins excepția prematurității,

invocată de pârâta SC C.B. SA și a fost unită cu fondul excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei A.N.L. în temeiul art. 137 alin. (2) C.

proc. civ.

Tribunalul București,

secția a VI-a comercială, prin Sentința comercială nr. 5519 din 30 aprilie

2010, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția

Națională pentru Locuințe și, pe cale de consecință, a respins cererea

formulată în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Locuințe ca

fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A

respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta C.M. în contradictoriu

cu pârâta SC C.B. SA. A obligat-o pe reclamantă să plătească pârâtei SC C.B. SA

cheltuieli de judecată în cuantum de 1684,22 RON.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Analizând cu

prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta

Agenția Națională pentru Locuințe, tribunalul a apreciat că în Contractul de

mandat nr. P091 din 2 septembrie 2004 nu a fost inserată o clauză referitoare

la plata penalităților în situația întârzierii predării locuinței.

Aplicând la această

situație de fapt regula de interpretare a contractelor stabilită de art. 984 C.

civ., potrivit căreia „Convenția nu cuprinde decât lucrurile asupra cărora se

pare că părțile și-au propus a contracta, oricât de generali ar fi termenii cu

care s-a încheiat", față de neasumarea de către Agenția Națională pentru

Locuințe a obligației de a plăti penalități de întârziere, tribunalul a admis

excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.L., și, pe cale de

consecință, a respins cererea formulată în contradictoriu cu această pârâtă ca

fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În ceea ce privește

cererea formulată în contradictoriu cu pârâta SC C.B. SA, s-a reținut că

aceasta este întemeiată pe dispozițiile art. 10 din Contractul de construire

autentificat sub nr. 2476 din 30 septembrie 2004 de B.N.P.A. P.P. și U.D., ce

prevede că, pentru nepredarea locuinței la termenul stabilit din cauze

imputabile Antreprenorului General, acesta va plăti beneficiarului penalități

de 0,15% pe zi de întârziere din valoarea contractului, până la predarea

efectivă a acesteia.

Din analiza acestei

clauze contractuale rezultă că, pentru ca pârâta SC C.B. SA să fie obligată la

plata penalităților de întârziere, reclamanta trebuie să probeze că există o

întârziere la predarea locuinței, iar această întârziere se datorează culpei

pârâtei. În plus, pentru determinarea cuantumului penalităților este necesară

determinarea cu precizie a datei la care predarea locuinței trebuia să aibă

loc.

S-a constatat că

aceste condiții nu sunt îndeplinite în cauză. Astfel, pe de o parte s-a

observat că în cauză nu s-a emis un ordin de începere a lucrărilor pentru casa

cu nr. 100, astfel încât nu se poate stabili cu certitudine data de la care

începea să curgă termenul de 24 de luni în care locuința trebuia să fie predată.

De asemenea, pârâta

poate fi obligată la plata penalităților doar pentru întârzierea ce-i este

imputabilă, nu și pentru întârzierile determinate de celelalte persoane

juridice implicate în procesul de realizare a locuinței sau reclamantei înseși.

Din înscrisurile

depuse de pârâta A.N.L. - Adresa nr. 11120 din 1 septembrie 2006 rezultă că

avizarea lucrărilor de extindere rețele de apă și canal și de deviere rețea de

canalizare pentru amplasamentul A.N.L. Parcului a fost făcută abia la 11 august

2006 prin avizul C.T.E. - SC A.N. București SA nr. 285 din 11 august 2006, iar

din Adresa nr. 19153 din 8 decembrie 2006 a A.N.L., emisă către Primăria

Sectorului 1 București, rezultă că majoritatea locuințelor s-au finalizat

conform contractelor încheiate cu beneficiarii, însă nu pot deveni funcționale

din pricina nerealizării obligațiilor asumate de Primăria Sectorului 1

București prin Convenția nr. 1545 din 4 decembrie 2003, referitoare la

proiectarea și execuția lucrărilor de viabilizare (sistemul de apă și canalizare),

precum și de sistematizare verticală.

Concluzia care a fost

reținută în urma analizării acestor înscrisuri a fost aceea că întârzierile în

realizarea lucrărilor au fost determinate, cel puțin în parte, de faptele

comisive sau omisive ale unor persoane juridice sau autorități pentru care

pârâta SC C.B. SA nu este ținută să răspundă (de exemplu Primăria Sectorului 1,

A.N. etc).

De asemenea, s-a

constatat că o parte din întârzieri sunt imputabile chiar reclamantei, aceasta

solicitând efectuarea unor lucrări suplimentare, unele dintre acestea fiind

complexe, cum ar fi spargerea plăcii din beton pentru creare acces pod,

realizarea unei scări din beton de la etaj la pod și montarea unei scări

interioare, mutarea zidului dintre grupul sanitar și hol, desființarea unui

perete dintre două dormitoare, realizarea acestora necesitând prelungirea

termenului de predare.

Nu lipsită de

importanță este atitudinea reclamantei, care nu și-a îndeplinit propriile

obligații la termen, plătind sumele la care s-a obligat prin actul adițional cu

întârziere; astfel, suma de 11.360 RON a fost achitată la data de 9 mai 2007 în

loc de data de 8 martie 2007, iar la 13 iunie 2008 reclamanta a achitat suma de

29.718 RON și suma de 5.449 RON, deși data scadentă era 8 iunie 2007, în acest

caz existând o întârziere mai mare de un an.

Aceste întârzieri la

plată ale reclamantei nu sunt lipsite de semnificație, deoarece o parte din

lucrările suplimentare vizau modificarea unor elemente de structură ale

construcției, cum ar fi placa dintre parter și etaj, mutarea pereților sau

desființarea acestora, nu doar simple elemente decorative care nu ar fi

împiedicat predarea construcției. Or, în mod evident atitudinea reclamantei,

care nu a achitat contravaloarea modificărilor aduse construcției a fost de

natură să determine întârzierea lucrărilor.

Este adevărat că

pârâta ar fi putut să nu realizeze lucrările din actul adițional în situația

neplății de către reclamantă, însă, în condițiile în care lucrările

suplimentare ce vizau modificarea unor elemente de structură ale construcției

au fost efectuate și profită reclamantei, aceasta trebuie să-și asume și

consecințele nerespectării propriilor obligații ce sunt corelative lucrărilor

suplimentare.

S-a apreciat că

reclamanta nu poate pretinde obligarea pârâtei la plata penalităților de

întârziere în contextul în care nu și-a executat întocmai și la termen

obligațiile corelative, această concluzie rezultând din principiul

reciprocității și interdependenței obligațiilor stabilite prin contracte

sinalagmatice.

Faptul că în

contractul de construire nu s-a prevăzut plata de către reclamantă a

penalităților de întârziere în situația neîndeplinirii la termen a obligațiilor

de plată nu înseamnă că aceasta poate pretinde îndeplinirea îndatoririlor

contractuale fără ca reclamanta însăși să-și îndeplinească la timp și întocmai

obligațiile de plată.

Prin neefectuarea la

timp a plăților, reclamanta a îndreptățit pârâta să amâne realizarea lucrărilor

până la momentul plății și astfel s-a pus în situația de a nu putea pretinde

plata penalităților de întârziere de la SC C.B. SA.

Având în vedere

aceste considerente, reținând că întârzierea predării construcției se datorează

unor cauze ce nu sunt imputabile pârâtei SC C.B. SA, ci unor persoane juridice

și autorități pentru care pârâta nu are a răspunde, precum și faptei

reclamantei, tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea formulată de

reclamanta C.M. în contradictoriu cu pârâta SC C.B. SA.

Având în vedere

soluția pronunțată, tribunalul a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 C.

proc. civ.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamanta, cauza fiind înregistrată sub același număr

unic la 25 august 2010 pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a

comercială.

Instanța de control

judiciar a apreciat apelul ca întemeiat și l-a admis în limitele și pentru

următoarele considerente:

Din interpretarea

sistematică a Contractului de antrepriză nr. 5011 din 19 mai 2004, a

Contractului de mandat nr. P091 din 2 septembrie 2004 și a contractului de

construire autentificat sub nr. 2476 din 30 septembrie 2004 reiese că au a

răspunde pentru realizarea lucrării la termen față de apelanta reclamantă C.M.

atât intimata pârâtă A.N.L., ținută de prevederile art. 13 și 14 din contractul

de mandat, cât și antreprenorul general, ținut de prevederile art. 1 - 9 din

contractul de constituire. Față de prevederile art. 13 din contractul de

mandat, Curtea a apreciat că intimata pârâtă este titulara unei obligații de

rezultat, aceea de finalizare a lucrării la termen, asemănătoare obligației pe

care și-o asumă comisionarul în temeiul clauzei star del credere.

Pentru neîndeplinirea

acestei obligații, conform art. 14 din același contract, intimata pârâtă A.N.L.

s-a obligat către apelanta reclamantă la plata de daune-interese.

Aceeași interpretare sistematică

a contractelor sus invocate conduce la concluzia că daunele-interese datorate

de intimata pârâtă A.N.L. apelantei reclamante nu pot fi decât cele pe care

A.N.L. le percepe în aceeași situație de la antreprenor (copârât în cauza de

față), conform art. 64 alin. (1) din Contractul nr. 5001/2004, contractul de

mandat fiind emis în baza contractului de antrepriză generală.

Așadar, pentru

nerealizarea la termen a lucrării sunt ținute să răspundă ambele pârâte, care

au calitate de comerciant, respectiv se supun legii comerciale, cu consecința

solidarității răspunderii lor conform art. 42 C. com., deși obligațiile

izvorăsc din contracte diferite, aflate, însă, în interdependență.

Aceste considerente

au fundamentat convingerea curții că în cauză excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei A.N.L. a fost în mod greșit admisă, întrucât

aceasta este legitimată procesual pasiv în considerarea calității sale de

titular al obligației din raportul juridic de bază. În consecință, apelul a

fost admis sub acest aspect.

Al doilea și al

treilea motiv de apel au fost analizate împreună, întrucât se fundamentează pe

argumente cărora se impune a li se răspunde prin considerente comune ce vizează

analiza probelor și presupusa culpă a intimatelor pârâte în nerespectarea

contractului.

Curtea a apreciat,

sub acest aspect, că prima instanță a realizat o analiză justă și pertinentă a

probelor administrate și că a conchis în mod temeinic asupra lipsei de

vinovăție a intimatei pârâte antreprenor general în depășirea termenului

contractual.

În plus față de

argumentele aduse de prima instanță, Curta a mai reținut că de o importanță

primordială în cauză este determinarea termenului final al realizării lucrării,

care este cel din actul adițional la contractul de constituire, respectiv 1

iunie 2007. Începând cu această dată operează prelungirea termenului cu trei

luni, întrucât la acel moment antreprenorul general a avut reprezentarea

lucrărilor suplimentare de efectuat.

Raportat la data

prelungită a contractului - 1 iunie 2007-, Curtea a constatat că

apelanta-reclamantă nu a plătit sumele datorate (3.183,05 Euro și 795,76 Euro),

la termenele prevăzute de art. 4 din actul adițional, făcând plățile așa cum în

mod judicios o arată intimata-pârâtă SC C.B. SA în întâmpinare și cum reține și

prima instanță.

Nicio apărare nu s-a

formulat de către apelanta-reclamantă sub acest aspect, după cum nu a fost

dovedită nici rațiunea întârzierii considerabile în îndeplinirea la termen a

obligației de plată. Or, în situația în care prin contract părțile au stabilit

obligații reciproce și interdependente, care sunt de esența contractului

sinalagmatic, niciuna dintre ele nu poate pretinde îndeplinirea întocmai a

obligațiilor de către cealaltă parte decât dacă ea însăși și-a adus la

îndeplinire obligațiile asumate.

Consecința, în cauza

de față, este lipsa de îndreptățire a pretenției reclamantei la penalități de

întârziere, câtă vreme reclamanta însăși este în culpă pentru neplata integrală

a sumelor pentru lucrările suplimentare contractante.

În plus față de

aceste argumente, Curtea a apreciat că în mod judicios prima instanță a reținut

că depășirea termenului contractual este rezultatul faptei apelantei-reclamante

însăși.

La dosarul de fond al

cauzei există o adresă emanând de la intimata pârâtă SC C.B. SA, care nu s-a

dovedit a fi fost comunicată apelantei-reclamante, dar care nu este contestată

nici de către apelanta-reclamantă și nici de către intimata pârâtă A.N.L. Din

analiza acestei adrese a reieșit că, pentru locuința contractată, s-au cerut modificări

substanțiale (identificate în preambulul adresei), modificări pretinse de

apelanta-reclamantă și care se aflau în atenția intimatei antreprenor general

la 2 octombrie 2007, așadar după expirarea prelungirii contractului (1 iunie

2007).

Din interpretarea

acestei probe a reieșit că apelanta-reclamantă însăși a determinat și a

achiesat la depășirea termenului de finalizare a construcției și, cum nu s-a

dovedit că părțile ar fi convenit un nou termen, acesta este prezumat a fi fost

lăsat la aprecierea antreprenorului general, care astfel nu se află în culpă

pentru nerespectarea termenului din actul adițional, cu atât mai puțin cu cât

acesta era creditorul unei obligații de plată nerespectată de către apelanta

reclamantă.

Cum clauza penală are

menirea de a sancționa nerespectarea culpabilă a unei obligații contractuale și

cum, în speță, nicio culpă nu s-a putut reține în sarcina intimatelor-pârâte,

pentru considerentele expuse în hotărârea primei instanțe și pentru cele

suplimentare reținute de instanța de control judiciar, au fost respinse ca

nefondate ultimele două critici, apreciind că este suficient a se reține culpa

apelantei-reclamante, nu și culpa unui terț, pentru ca intimatele să fie

apărate de răspundere în conformitate cu dispozițiile art. 1082 C. civ.

În consecință, în

conformitate cu dispozițiile art. 295 - 296 C. proc. civ., pentru

considerentele expuse în analiza primului motiv de apel, Curtea a admis apelul,

a schimbat în parte hotărârea atacată, în sensul că a respins ca neîntemeiată

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.L. și a menținut

soluția de respingere ca neîntemeiată a acțiunii reclamantei, formulată

împotriva ambelor pârâte. A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii

atacate.

În conformitate cu

dispozițiile art. 298, raportat la art. 274 C. proc. civ., Curtea a obligat pe

apelanta-reclamantă să plătească intimatei pârâte SC C.B. SA cheltuieli de

judecată efectuate în apel, aferente deplasării și cazării reprezentantului

său, dovedite cu înscrisurile depuse la dosarul de apel.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamanta C.M. considerând-o nelegală și solicitând,

în temeiul prevederilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ., modificarea în parte

a hotărârii recurate în sensul admiterii motivului 2 și 3 de apel și pe fond

obligarea celor două intimate-parate, în solidar, la plata sumei de 55.616,64

plătibilă în RON, la cursul de schimb al BNR din data plății, cu titlu de

penalități de întârziere.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, recurenta a susținut că un prim motiv de recurs își

găsește temeiul de drept în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și

privește împrejurarea că instanța de apel a încălcat prevederile art. 129 alin.

(5) C. proc. civ., precum și prevederile art. 978 și 982 C. civ., reținând, împotriva

probelor administrate în cauză și cu ignorarea voită a unora dintre acestea, că

reclamanta ar fi singura culpabilă pentru predarea cu întârziere a locuinței

contractate cu ANL și construite de antreprenorul general, SC C.B. SA.

Un al doilea motiv de

recurs, invocat de către recurentă este întemeiat tot pe prevederile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. și privește împrejurarea că instanța de apel, a încălcat

prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., precum și prevederile art. 978 și

982 C. civ., dar și ale art. 1185 C. civ. Critica privește împrejurarea că, în

mod greșit instanța a concluzionat că cele două intimate-pârâte nu au nicio

culpă pentru întârzierea predării locuinței, accentuând în mod nejustificat

impactul pe care încheierea actului adițional la Contractul de construire nr.

2467 din 30 septembrie 2004, precum și tipul lucrărilor solicitate le-au avut

asupra depășirii termenului de execuție și au reținut, în mod greșit, că

singura culpabilă pentru întârziere ar fi recurenta-reclamantă, prin întârzierea

plații lucrărilor suplimentare.

Al treilea motiv de

recurs, care își găsește de asemenea temeiul de drept în prevederile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. privește împrejurarea că instanța de apel a încălcat

prevederile art. 969 C. civ. prin ignorarea prevederilor art. 4 alin. (3) din

actul adițional care prevede în mod expres: "În cazul în care beneficiarul

nu achită avansul în termenul stabilit în art. 4 alin. (2), antreprenorul va

continua executarea lucrărilor de construire conform contractului, nefiind

obligat să realizeze lucrările cuprinse în prezentul act adițional".

Rezultă deci, în opinia recurentei că, intimata-pârâtă doi, nu putea să opună

ca scuză a întârzierii predării locuinței, propria ei culpă - necontinuarea

lucrărilor - cu motivarea întârzierii la plată a avansului prevăzut în actul

adițional, lucru pe care, instanțele l-au făcut cu încălcarea legii părților.

Al patrulea motiv de

recurs, a fost întemeiat de către recurentă tot pe prevederile art. 304 pct. 9

C. proc. civ. și privește împrejurarea că instanța de apel, cu aplicarea

greșită a legii și a prevederilor contractelor încheiate de părți, a stabilit

că cele două pârâte nu au avut nicio culpă pentru nepredarea la termen a

locuinței.

În raport de probele

administrate în cauză, inclusiv din înscrisurile depuse în apel, recurenta

consideră că instanța de fond s-a aflat într-o gravă eroare, ignorând faptul că

s-ar fi făcut dovada culpei celor două intimate-pârâte pentru depășirea

termenului de predare a locuinței. Contrar celor reținute de instanța de apel,

recurenta susține că există în dosar dovada culpei exclusive a celor două

intimate-pârâte în predarea cu întârziere a construcției, respectiv cu 498 de

zile.

Intimatele au depus

la dosar întâmpinări solicitând respingerea recursului.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, analizând decizia prin prisma criticilor formulate, va

respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurenta își

întemeiază recursul pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. (hotărârea a

fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii) pentru a critica decizia

atacată, în sensul că, cele două instanțe au dat eficiență unor probe

neconcludente în cauză, respectiv actul adițional la Contractul de construire

nr. 2467 din 30 septembrie 2004 și tipul lucrărilor suplimentare solicitate.

Instanța de apel în

mod corect a respins pretențiile recurentei în ceea ce privește penalitățile

solicitate, analizând prin prisma motivelor invocate toate aspectele de

legalitate și temeinicie ale sentinței atacate. Împrejurarea că reclamanta este

nemulțumită de soluția adoptată, nu este de natură a conduce la modificarea

hotărârii atacate. Astfel, instanța de apel în mod corect a observat faptul că

reclamanta nu putea solicita aplicarea clauzei penale pentru îndeplinirea cu

întârziere a obligațiilor contractuale ale intimatei C.B. SA atâta timp cât ea

nu și-a îndeplinit propriile obligații, conform principiului "nemo auditur

propriam turpitudinem allegans" care menționează faptul că nimeni nu poate

invoca în susținerea intereselor sale și în vederea obținerii de foloase

propria sa culpă sau incorectitudine. Temeiul acordării penalităților de

întârziere îl constituia tocmai activarea acestei clauze penale în baza culpei

uneia dintre părțile contractante. Recurenta a solicitat lucrări suplimentare

asupra imobilului construit care necesitau un timp mai îndelungat pentru

finalizare, lucrări care au fost achitate cu o întârziere de 40 de zile, astfel

că deși a existat această întârziere totuși au fost continuate lucrările

suplimentare solicitate.

După cum recunoaște

și recurenta, lucrările suplimentare au fost achitate parțial la data de 9 mai

2007 prin OP nr. 1 în cuantum de 11.360 RON, iar diferența de 2917,18 RON la

data de 13 iunie 2008 în condițiile în care plata avansului trebuia să fie

efectuată în termen de 7 zile de la data semnării actului adițional iar

diferența în termen de 90 de zile de la data achitării avansului. Astfel că

îndeplinirea cu întârziere a obligațiilor recurentei a atras și întârzierea

finalizării lucrărilor și implicit depășirea termenului de execuție. Mai mult

de atât pe lângă lucrările aferente actului adițional au mai fost solicitate și

alte lucrări suplimentare, lucrări care au fost executate dar și acestea au

fost achitate la alte termene decât cele prevăzute în înțelegeri, după cum se

poate observa din actele aflate la dosarul cauzei.

Lucrările

suplimentare fiind de mare complexitate și ulterioare prelungirii contractului

de construire, au fost asumate de către recurentă implicit considerându-se că

aceasta a achiesat la depășirea termenului de finalizare a construcției după

cum bine a reținut instanța de apel. Un argument în plus pentru susținerea

acestui aspect este nedovedirea stabilirii unui nou termen pentru finalizarea

construcției, astfel că acesta este lăsat la aprecierea antreprenorului

general.

La data de 19 iunie

2008 societatea C.B. SA a predat către A.N.L. 38 de unități locative printre

acestea numărându-se și casa beneficiarei C.M. Predarea s-a consemnat în

Procesul-verbal nr. 17288 din 25 iunie 2008.

Prin efectuarea

demersurilor pentru convocarea comisiei societatea intimată și-a îndeplinit

obligațiile contractuale din contractul principal încheiat cu Agenția Națională

de Locuințe, A.N.L. verificând dacă sunt întrunite condițiile de convocare a

comisiei de recepție. În cazul în care se constată că sunt lipsuri și

deficiențe, acestea vor fi aduse la cunoștința Antreprenorului general,

stabilindu-se și termenele necesare, pentru terminare sau remediere. În funcție

de constatările făcute, A.N.L. va aproba sau va respinge recepția. Odată cu

acceptarea recepției, certificate prin semnarea procesului-verbal de recepție

la terminarea lucrărilor, A.N.L. preia în posesie obiectivul recepționat pe

care îl va pune la dispoziția beneficiarilor și eliberează Antreprenorul

General de orice răspundere, în afară de cele ce îi revin în perioada de

garanție. Având în vedere cele expuse nu se poate reține afirmația cum că

recurenta deținea calitatea de parte captivă și nu avea niciun instrument la îndemână

pentru a controla bunul mers al lucrărilor nu poate fi primită.

Construcția a fost

predată recurentei la data de 21 iulie 2008, fiind prezente la semnarea

procesului-verbal toate cele trei părți contractante. În baza art. 96 alin. (1)

din Contractul de antrepriză generală nr. 5001 din 19 mai 2004 dezacordurile de

orice fel în legătură cu contractul sau realizarea lucrărilor dintre A.N.L. și

Antreprenorul general trebuiau notificate în scris conform dispozițiilor art.

720

1

C. proc. civ., iar o astfel de întâlnire consemnată într-un

proces-verbal nu a existat.

Pentru aceste

considerente și constatând că nu se confirmă niciuna dintre cele patru critici

subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul declarat de reclamanta

C.M. împotriva Deciziei comerciale nr. 300/2011 din 29 iunie 2011 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta C.M. împotriva Deciziei comerciale nr. 300/2011 din 29

iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 septembrie 2012.

Procesat de GGC - LM