ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3356/2012

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială sub nr. 22960/3/2009 reclamanta C.M. în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională pentru Locuințe și SC C.B. SA a solicitat obligarea acestora în solidar la plata sumei de 55.616,64 euro, sumă ce va fi plătită în RON la cursul de schimb al B.N.R. din data plății, cu titlul de penalități de întârziere. Reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii s-a arătat că între reclamantă și pârâta Agenția Națională pentru Locuințe s-a încheiat la 2 septembrie 2004 Contractul de mandat nr. P091, prin care reclamanta a împuternicit A.N.L., în conformitate cu procedurile acesteia, să o reprezinte în relațiile cu proiectantul și cu antreprenorul general în procesul de realizare a unei locuințe în București.

În scopul realizării unor locuințe, A.N.L. a încheiat cu pârâta SC C.B. SA Contractul de antrepriză generală nr. 5001 din 14 mai 2004, prin care aceasta din urmă s-a obligat să construiască în termen de 24 luni un număr de 42 unități locative situate în București. În baza Contractului 5001 din 19 mai 2004, urmând instrucțiunile și respectând metodologia stabilite de A.N.L., reclamanta a încheiat cu pârâta SC C.B. SA (societate acreditată de A.N.L.) Contractul de construire autentificat sub nr. 2476 din 30 septembrie 2004 la B.N.P. Asociați P.P. și U.D. Acest din urmă contract a preluat termenele de execuție stabilite în contractul de antrepriză generală, precum și regimul sancționator referitor la întârzierea predării locuințelor de către antreprenorul general.

Reclamanta a susținut că din culpa celor două pârâte locuința contractată a fost predată cu o întârziere nejustificat de mare, de 498 de zile, fapt care i-a creat serioase daune. Având în vedere că data ordinului de începere a lucrărilor (15 iulie 2004) emis de A.N.L.

a fost anterioară datei semnării de către reclamantă a contractului de construire (30 septembrie 2004), pentru stabilirea datei la care locuința trebuia predată reclamanta s-a raportat la data la care banca a aprobat diferența de finanțare, respectiv 10 decembrie 2004. în raport de această dată, reclamanta a susținut că locuința trebuia să-i fie predată, conform art. 8 din Contractul de construire nr. 2476 din 30 septembrie 2004, în termen de 24 luni, respectiv la 10 decembrie 2006. Dat fiind că între reclamantă și antreprenorul general a intervenit un act adițional pentru o serie de lucrări suplimentare, termenul de predare a fost prelungit de comun acord cu trei luni, adică până la data de 10 martie 2007. Din pricina culpei grave a pârâtelor, locuința a fost predată doar la 21 iulie 2008, cu o întârziere de 498 zile.

Reclamanta a arătat că și-a îndeplinit la termen și în întregime obligațiile contractuale asumate, asigurând partea sa din finanțarea lucrărilor, iar întârzierea predării lucrării este rezultatul culpei antreprenorului general, care nu și-a organizat în mod corespunzător și eficient activitatea în șantier, dar și a A.N.L., care nu a asigurat supravegherea corespunzătoare a derulării lucrărilor și realizarea acestora în cadrul graficului stabilit prin contract, aceste obligații fiind asumate de A.N.L. prin art. 1 din contractul de mandat. Reclamanta a arătat că A.N.L. nu a procedat la reprezentarea reală a intereselor sale, asumate prin Contractul de mandat nr. P091 din 2 septembrie 2004, aceasta angajând răspunderea A.N.L.

prevăzută în art. 14 din contract. Reclamanta a susținut că au devenit aplicabile prevederile art. 10 din contractul de construire raportate la art. 63 alin. (1) din contractul de antrepriză generală, astfel încât pârâtele datorează suma pretinsă prin acțiune. Calculul penalităților s-a făcut în funcție de întârzierea de 498 de zile, suma de 74.457 euro efectiv achitată de reclamantă și deducându-se din valoarea totală a locuinței contravaloarea sumei subvenționate de A.N.L. (74457 x 0,15% x 498 = 55.616,64 euro). Reclamanta a arătat că a realizat procedura concilierii. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 969 și 1539 C. civ. Prin Încheierea de ședință din 5 februarie 2010 prima instanță a respins excepția prematurității, invocată de pârâta SC C.B.

SA și a fost unită cu fondul excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.L. în temeiul art. 137 alin. (2) C. proc. civ. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin Sentința comercială nr. 5519 din 30 aprilie 2010, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Națională pentru Locuințe și, pe cale de consecință, a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Locuințe ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta C.M. în contradictoriu cu pârâta SC C.B. SA. A obligat-o pe reclamantă să plătească pârâtei SC C.B. SA cheltuieli de judecată în cuantum de 1684,22 RON.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Agenția Națională pentru Locuințe, tribunalul a apreciat că în Contractul de mandat nr. P091 din 2 septembrie 2004 nu a fost inserată o clauză referitoare la plata penalităților în situația întârzierii predării locuinței.

Aplicând la această situație de fapt regula de interpretare a contractelor stabilită de art. 984 C. civ., potrivit căreia „Convenția nu cuprinde decât lucrurile asupra cărora se pare că părțile și-au propus a contracta, oricât de generali ar fi termenii cu care s-a încheiat", față de neasumarea de către Agenția Națională pentru Locuințe a obligației de a plăti penalități de întârziere, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.L., și, pe cale de consecință, a respins cererea formulată în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. În ceea ce privește cererea formulată în contradictoriu cu pârâta SC C.B.

SA, s-a reținut că aceasta este întemeiată pe dispozițiile art. 10 din Contractul de construire autentificat sub nr. 2476 din 30 septembrie 2004 de B.N.P.A. P.P. și U.D., ce prevede că, pentru nepredarea locuinței la termenul stabilit din cauze imputabile Antreprenorului General, acesta va plăti beneficiarului penalități de 0,15% pe zi de întârziere din valoarea contractului, până la predarea efectivă a acesteia. Din analiza acestei clauze contractuale rezultă că, pentru ca pârâta SC C.B. SA să fie obligată la plata penalităților de întârziere, reclamanta trebuie să probeze că există o întârziere la predarea locuinței, iar această întârziere se datorează culpei pârâtei. În plus, pentru determinarea cuantumului penalităților este necesară determinarea cu precizie a datei la care predarea locuinței trebuia să aibă loc.

S-a constatat că aceste condiții nu sunt îndeplinite în cauză. Astfel, pe de o parte s-a observat că în cauză nu s-a emis un ordin de începere a lucrărilor pentru casa cu nr. 100, astfel încât nu se poate stabili cu certitudine data de la care începea să curgă termenul de 24 de luni în care locuința trebuia să fie predată. De asemenea, pârâta poate fi obligată la plata penalităților doar pentru întârzierea ce-i este imputabilă, nu și pentru întârzierile determinate de celelalte persoane juridice implicate în procesul de realizare a locuinței sau reclamantei înseși. Din înscrisurile depuse de pârâta A.N.L. - Adresa nr. 11120 din 1 septembrie 2006 rezultă că avizarea lucrărilor de extindere rețele de apă și canal și de deviere rețea de canalizare pentru amplasamentul A.N.L.

Parcului a fost făcută abia la 11 august 2006 prin avizul C.T.E. - SC A.N. București SA nr. 285 din 11 august 2006, iar din Adresa nr. 19153 din 8 decembrie 2006 a A.N.L., emisă către Primăria Sectorului 1 București, rezultă că majoritatea locuințelor s-au finalizat conform contractelor încheiate cu beneficiarii, însă nu pot deveni funcționale din pricina nerealizării obligațiilor asumate de Primăria Sectorului 1 București prin Convenția nr. 1545 din 4 decembrie 2003, referitoare la proiectarea și execuția lucrărilor de viabilizare (sistemul de apă și canalizare), precum și de sistematizare verticală. Concluzia care a fost reținută în urma analizării acestor înscrisuri a fost aceea că întârzierile în realizarea lucrărilor au fost determinate, cel puțin în parte, de faptele comisive sau omisive ale unor persoane juridice sau autorități pentru care pârâta SC C.B.

SA nu este ținută să răspundă (de exemplu Primăria Sectorului 1, A.N. etc). De asemenea, s-a constatat că o parte din întârzieri sunt imputabile chiar reclamantei, aceasta solicitând efectuarea unor lucrări suplimentare, unele dintre acestea fiind complexe, cum ar fi spargerea plăcii din beton pentru creare acces pod, realizarea unei scări din beton de la etaj la pod și montarea unei scări interioare, mutarea zidului dintre grupul sanitar și hol, desființarea unui perete dintre două dormitoare, realizarea acestora necesitând prelungirea termenului de predare.

Nu lipsită de importanță este atitudinea reclamantei, care nu și-a îndeplinit propriile obligații la termen, plătind sumele la care s-a obligat prin actul adițional cu întârziere; astfel, suma de 11.360 RON a fost achitată la data de 9 mai 2007 în loc de data de 8 martie 2007, iar la 13 iunie 2008 reclamanta a achitat suma de 29.718 RON și suma de 5.449 RON, deși data scadentă era 8 iunie 2007, în acest caz existând o întârziere mai mare de un an. Aceste întârzieri la plată ale reclamantei nu sunt lipsite de semnificație, deoarece o parte din lucrările suplimentare vizau modificarea unor elemente de structură ale construcției, cum ar fi placa dintre parter și etaj, mutarea pereților sau desființarea acestora, nu doar simple elemente decorative care nu ar fi împiedicat predarea construcției.

Or, în mod evident atitudinea reclamantei, care nu a achitat contravaloarea modificărilor aduse construcției a fost de natură să determine întârzierea lucrărilor. Este adevărat că pârâta ar fi putut să nu realizeze lucrările din actul adițional în situația neplății de către reclamantă, însă, în condițiile în care lucrările suplimentare ce vizau modificarea unor elemente de structură ale construcției au fost efectuate și profită reclamantei, aceasta trebuie să-și asume și consecințele nerespectării propriilor obligații ce sunt corelative lucrărilor suplimentare. S-a apreciat că reclamanta nu poate pretinde obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere în contextul în care nu și-a executat întocmai și la termen obligațiile corelative, această concluzie rezultând din principiul reciprocității și interdependenței obligațiilor stabilite prin contracte sinalagmatice.

Faptul că în contractul de construire nu s-a prevăzut plata de către reclamantă a penalităților de întârziere în situația neîndeplinirii la termen a obligațiilor de plată nu înseamnă că aceasta poate pretinde îndeplinirea îndatoririlor contractuale fără ca reclamanta însăși să-și îndeplinească la timp și întocmai obligațiile de plată. Prin neefectuarea la timp a plăților, reclamanta a îndreptățit pârâta să amâne realizarea lucrărilor până la momentul plății și astfel s-a pus în situația de a nu putea pretinde plata penalităților de întârziere de la SC C.B. SA. Având în vedere aceste considerente, reținând că întârzierea predării construcției se datorează unor cauze ce nu sunt imputabile pârâtei SC C.B.

SA, ci unor persoane juridice și autorități pentru care pârâta nu are a răspunde, precum și faptei reclamantei, tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta C.M. în contradictoriu cu pârâta SC C.B. SA. Având în vedere soluția pronunțată, tribunalul a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, cauza fiind înregistrată sub același număr unic la 25 august 2010 pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Instanța de control judiciar a apreciat apelul ca întemeiat și l-a admis în limitele și pentru următoarele considerente: Din interpretarea sistematică a Contractului de antrepriză nr. 5011 din 19 mai 2004, a Contractului de mandat nr. P091 din 2 septembrie 2004 și a contractului de construire autentificat sub nr. 2476 din 30 septembrie 2004 reiese că au a răspunde pentru realizarea lucrării la termen față de apelanta reclamantă C.M.

atât intimata pârâtă A.N.L., ținută de prevederile art. 13 și 14 din contractul de mandat, cât și antreprenorul general, ținut de prevederile art. 1 - 9 din contractul de constituire. Față de prevederile art. 13 din contractul de mandat, Curtea a apreciat că intimata pârâtă este titulara unei obligații de rezultat, aceea de finalizare a lucrării la termen, asemănătoare obligației pe care și-o asumă comisionarul în temeiul clauzei star del credere. Pentru neîndeplinirea acestei obligații, conform art. 14 din același contract, intimata pârâtă A.N.L. s-a obligat către apelanta reclamantă la plata de daune-interese. Aceeași interpretare sistematică a contractelor sus invocate conduce la concluzia că daunele-interese datorate de intimata pârâtă A.N.L.

apelantei reclamante nu pot fi decât cele pe care A.N.L. le percepe în aceeași situație de la antreprenor (copârât în cauza de față), conform art. 64 alin. (1) din Contractul nr. 5001/2004, contractul de mandat fiind emis în baza contractului de antrepriză generală. Așadar, pentru nerealizarea la termen a lucrării sunt ținute să răspundă ambele pârâte, care au calitate de comerciant, respectiv se supun legii comerciale, cu consecința solidarității răspunderii lor conform art. 42 C. com., deși obligațiile izvorăsc din contracte diferite, aflate, însă, în interdependență. Aceste considerente au fundamentat convingerea curții că în cauză excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.L.

a fost în mod greșit admisă, întrucât aceasta este legitimată procesual pasiv în considerarea calității sale de titular al obligației din raportul juridic de bază. În consecință, apelul a fost admis sub acest aspect. Al doilea și al treilea motiv de apel au fost analizate împreună, întrucât se fundamentează pe argumente cărora se impune a li se răspunde prin considerente comune ce vizează analiza probelor și presupusa culpă a intimatelor pârâte în nerespectarea contractului. Curtea a apreciat, sub acest aspect, că prima instanță a realizat o analiză justă și pertinentă a probelor administrate și că a conchis în mod temeinic asupra lipsei de vinovăție a intimatei pârâte antreprenor general în depășirea termenului contractual.

În plus față de argumentele aduse de prima instanță, Curta a mai reținut că de o importanță primordială în cauză este determinarea termenului final al realizării lucrării, care este cel din actul adițional la contractul de constituire, respectiv 1 iunie 2007. Începând cu această dată operează prelungirea termenului cu trei luni, întrucât la acel moment antreprenorul general a avut reprezentarea lucrărilor suplimentare de efectuat. Raportat la data prelungită a contractului - 1 iunie 2007-, Curtea a constatat că apelanta-reclamantă nu a plătit sumele datorate (3.183,05 Euro și 795,76 Euro), la termenele prevăzute de art. 4 din actul adițional, făcând plățile așa cum în mod judicios o arată intimata-pârâtă SC C.B.

SA în întâmpinare și cum reține și prima instanță. Nicio apărare nu s-a formulat de către apelanta-reclamantă sub acest aspect, după cum nu a fost dovedită nici rațiunea întârzierii considerabile în îndeplinirea la termen a obligației de plată. Or, în situația în care prin contract părțile au stabilit obligații reciproce și interdependente, care sunt de esența contractului sinalagmatic, niciuna dintre ele nu poate pretinde îndeplinirea întocmai a obligațiilor de către cealaltă parte decât dacă ea însăși și-a adus la îndeplinire obligațiile asumate. Consecința, în cauza de față, este lipsa de îndreptățire a pretenției reclamantei la penalități de întârziere, câtă vreme reclamanta însăși este în culpă pentru neplata integrală a sumelor pentru lucrările suplimentare contractante.

În plus față de aceste argumente, Curtea a apreciat că în mod judicios prima instanță a reținut că depășirea termenului contractual este rezultatul faptei apelantei-reclamante însăși. La dosarul de fond al cauzei există o adresă emanând de la intimata pârâtă SC C.B. SA, care nu s-a dovedit a fi fost comunicată apelantei-reclamante, dar care nu este contestată nici de către apelanta-reclamantă și nici de către intimata pârâtă A.N.L.

Din analiza acestei adrese a reieșit că, pentru locuința contractată, s-au cerut modificări substanțiale (identificate în preambulul adresei), modificări pretinse de apelanta-reclamantă și care se aflau în atenția intimatei antreprenor general la 2 octombrie 2007, așadar după expirarea prelungirii contractului (1 iunie 2007). Din interpretarea acestei probe a reieșit că apelanta-reclamantă însăși a determinat și a achiesat la depășirea termenului de finalizare a construcției și, cum nu s-a dovedit că părțile ar fi convenit un nou termen, acesta este prezumat a fi fost lăsat la aprecierea antreprenorului general, care astfel nu se află în culpă pentru nerespectarea termenului din actul adițional, cu atât mai puțin cu cât acesta era creditorul unei obligații de plată nerespectată de către apelanta reclamantă.

Cum clauza penală are menirea de a sancționa nerespectarea culpabilă a unei obligații contractuale și cum, în speță, nicio culpă nu s-a putut reține în sarcina intimatelor-pârâte, pentru considerentele expuse în hotărârea primei instanțe și pentru cele suplimentare reținute de instanța de control judiciar, au fost respinse ca nefondate ultimele două critici, apreciind că este suficient a se reține culpa apelantei-reclamante, nu și culpa unui terț, pentru ca intimatele să fie apărate de răspundere în conformitate cu dispozițiile art. 1082 C. civ. În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 295 - 296 C. proc. civ., pentru considerentele expuse în analiza primului motiv de apel, Curtea a admis apelul, a schimbat în parte hotărârea atacată, în sensul că a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.L.

și a menținut soluția de respingere ca neîntemeiată a acțiunii reclamantei, formulată împotriva ambelor pârâte. A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. În conformitate cu dispozițiile art. 298, raportat la art. 274 C. proc. civ., Curtea a obligat pe apelanta-reclamantă să plătească intimatei pârâte SC C.B. SA cheltuieli de judecată efectuate în apel, aferente deplasării și cazării reprezentantului său, dovedite cu înscrisurile depuse la dosarul de apel. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta C.M. considerând-o nelegală și solicitând, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ., modificarea în parte a hotărârii recurate în sensul admiterii motivului 2 și 3 de apel și pe fond obligarea celor două intimate-parate, în solidar, la plata sumei de 55.616,64 plătibilă în RON, la cursul de schimb al BNR din data plății, cu titlu de penalități de întârziere.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a susținut că un prim motiv de recurs își găsește temeiul de drept în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și privește împrejurarea că instanța de apel a încălcat prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., precum și prevederile art. 978 și 982 C. civ., reținând, împotriva probelor administrate în cauză și cu ignorarea voită a unora dintre acestea, că reclamanta ar fi singura culpabilă pentru predarea cu întârziere a locuinței contractate cu ANL și construite de antreprenorul general, SC C.B. SA. Un al doilea motiv de recurs, invocat de către recurentă este întemeiat tot pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și privește împrejurarea că instanța de apel, a încălcat prevederile art. 129 alin. (5) C. proc.

civ., precum și prevederile art. 978 și 982 C. civ., dar și ale art. 1185 C. civ. Critica privește împrejurarea că, în mod greșit instanța a concluzionat că cele două intimate-pârâte nu au nicio culpă pentru întârzierea predării locuinței, accentuând în mod nejustificat impactul pe care încheierea actului adițional la Contractul de construire nr. 2467 din 30 septembrie 2004, precum și tipul lucrărilor solicitate le-au avut asupra depășirii termenului de execuție și au reținut, în mod greșit, că singura culpabilă pentru întârziere ar fi recurenta-reclamantă, prin întârzierea plații lucrărilor suplimentare. Al treilea motiv de recurs, care își găsește de asemenea temeiul de drept în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. privește împrejurarea că instanța de apel a încălcat prevederile art. 969 C. civ. prin ignorarea prevederilor art. 4 alin. (3) din actul adițional care prevede în mod expres: "În cazul în care beneficiarul nu achită avansul în termenul stabilit în art. 4 alin. (2), antreprenorul va continua executarea lucrărilor de construire conform contractului, nefiind obligat să realizeze lucrările cuprinse în prezentul act adițional". Rezultă deci, în opinia recurentei că, intimata-pârâtă doi, nu putea să opună ca scuză a întârzierii predării locuinței, propria ei culpă - necontinuarea lucrărilor - cu motivarea întârzierii la plată a avansului prevăzut în actul adițional, lucru pe care, instanțele l-au făcut cu încălcarea legii părților.

Al patrulea motiv de recurs, a fost întemeiat de către recurentă tot pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și privește împrejurarea că instanța de apel, cu aplicarea greșită a legii și a prevederilor contractelor încheiate de părți, a stabilit că cele două pârâte nu au avut nicio culpă pentru nepredarea la termen a locuinței. În raport de probele administrate în cauză, inclusiv din înscrisurile depuse în apel, recurenta consideră că instanța de fond s-a aflat într-o gravă eroare, ignorând faptul că s-ar fi făcut dovada culpei celor două intimate-pârâte pentru depășirea termenului de predare a locuinței. Contrar celor reținute de instanța de apel, recurenta susține că există în dosar dovada culpei exclusive a celor două intimate-pârâte în predarea cu întârziere a construcției, respectiv cu 498 de zile.

Intimatele au depus la dosar întâmpinări solicitând respingerea recursului. Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând decizia prin prisma criticilor formulate, va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente: Recurenta își întemeiază recursul pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii) pentru a critica decizia atacată, în sensul că, cele două instanțe au dat eficiență unor probe neconcludente în cauză, respectiv actul adițional la Contractul de construire nr. 2467 din 30 septembrie 2004 și tipul lucrărilor suplimentare solicitate. Instanța de apel în mod corect a respins pretențiile recurentei în ceea ce privește penalitățile solicitate, analizând prin prisma motivelor invocate toate aspectele de legalitate și temeinicie ale sentinței atacate.

Împrejurarea că reclamanta este nemulțumită de soluția adoptată, nu este de natură a conduce la modificarea hotărârii atacate. Astfel, instanța de apel în mod corect a observat faptul că reclamanta nu putea solicita aplicarea clauzei penale pentru îndeplinirea cu întârziere a obligațiilor contractuale ale intimatei C.B. SA atâta timp cât ea nu și-a îndeplinit propriile obligații, conform principiului "nemo auditur propriam turpitudinem allegans" care menționează faptul că nimeni nu poate invoca în susținerea intereselor sale și în vederea obținerii de foloase propria sa culpă sau incorectitudine. Temeiul acordării penalităților de întârziere îl constituia tocmai activarea acestei clauze penale în baza culpei uneia dintre părțile contractante.

Recurenta a solicitat lucrări suplimentare asupra imobilului construit care necesitau un timp mai îndelungat pentru finalizare, lucrări care au fost achitate cu o întârziere de 40 de zile, astfel că deși a existat această întârziere totuși au fost continuate lucrările suplimentare solicitate. După cum recunoaște și recurenta, lucrările suplimentare au fost achitate parțial la data de 9 mai 2007 prin OP nr. 1 în cuantum de 11.360 RON, iar diferența de 2917,18 RON la data de 13 iunie 2008 în condițiile în care plata avansului trebuia să fie efectuată în termen de 7 zile de la data semnării actului adițional iar diferența în termen de 90 de zile de la data achitării avansului. Astfel că îndeplinirea cu întârziere a obligațiilor recurentei a atras și întârzierea finalizării lucrărilor și implicit depășirea termenului de execuție.

Mai mult de atât pe lângă lucrările aferente actului adițional au mai fost solicitate și alte lucrări suplimentare, lucrări care au fost executate dar și acestea au fost achitate la alte termene decât cele prevăzute în înțelegeri, după cum se poate observa din actele aflate la dosarul cauzei. Lucrările suplimentare fiind de mare complexitate și ulterioare prelungirii contractului de construire, au fost asumate de către recurentă implicit considerându-se că aceasta a achiesat la depășirea termenului de finalizare a construcției după cum bine a reținut instanța de apel. Un argument în plus pentru susținerea acestui aspect este nedovedirea stabilirii unui nou termen pentru finalizarea construcției, astfel că acesta este lăsat la aprecierea antreprenorului general.

La data de 19 iunie 2008 societatea C.B. SA a predat către A.N.L. 38 de unități locative printre acestea numărându-se și casa beneficiarei C.M. Predarea s-a consemnat în Procesul-verbal nr. 17288 din 25 iunie 2008. Prin efectuarea demersurilor pentru convocarea comisiei societatea intimată și-a îndeplinit obligațiile contractuale din contractul principal încheiat cu Agenția Națională de Locuințe, A.N.L. verificând dacă sunt întrunite condițiile de convocare a comisiei de recepție. În cazul în care se constată că sunt lipsuri și deficiențe, acestea vor fi aduse la cunoștința Antreprenorului general, stabilindu-se și termenele necesare, pentru terminare sau remediere. În funcție de constatările făcute, A.N.L.

va aproba sau va respinge recepția. Odată cu acceptarea recepției, certificate prin semnarea procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, A.N.L. preia în posesie obiectivul recepționat pe care îl va pune la dispoziția beneficiarilor și eliberează Antreprenorul General de orice răspundere, în afară de cele ce îi revin în perioada de garanție. Având în vedere cele expuse nu se poate reține afirmația cum că recurenta deținea calitatea de parte captivă și nu avea niciun instrument la îndemână pentru a controla bunul mers al lucrărilor nu poate fi primită. Construcția a fost predată recurentei la data de 21 iulie 2008, fiind prezente la semnarea procesului-verbal toate cele trei părți contractante.

În baza art. 96 alin. (1) din Contractul de antrepriză generală nr. 5001 din 19 mai 2004 dezacordurile de orice fel în legătură cu contractul sau realizarea lucrărilor dintre A.N.L. și Antreprenorul general trebuiau notificate în scris conform dispozițiilor art. 720 1 C. proc. civ., iar o astfel de întâlnire consemnată într-un proces-verbal nu a existat. Pentru aceste considerente și constatând că nu se confirmă niciuna dintre cele patru critici subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul declarat de reclamanta C.M. împotriva Deciziei comerciale nr. 300/2011 din 29 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta C.M. împotriva Deciziei comerciale nr. 300/2011 din 29 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 septembrie 2012. Procesat de GGC - LM