ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 628/2003

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

SC M. SRL Dumbrava Roșie (Neamț), în

baza art. 404 C. proc. civ., a solicitat să se dispună întoarcerea executării

cu privire la măsurile dispuse prin procesul-verbal de control nr. 1/c din 5

ianuarie 1996, încheiat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț și în

temeiul căruia societatea, ca debitor, a fost executată silit, pentru o creanță

la bugetul statului, în sumă de 68.644.944 lei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat prin decizia nr. 46 din 21 martie 1998, a Curții de Apel Bacău,

irevocabilă, actul de control a fost anulat.

Cerând restabilirea situației

anterioare, reclamanta a solicitat restituirea sumei ce se cuvine la valoarea

actualizată, suma urmând a se stabili prin calcul.

Curtea de Apel Bacău, secția

comercială și de contencios, prin sentința nr. 53 din 30 aprilie 2002, a admis

cererea de întoarcere a executării, în parte și a dispus restabilirea situației

anterioare procesului-verbal nr. 1 din 5 ianuarie 1996, întocmit de Direcția

Generală a Finanțelor Publice Neamț, act anulat prin sentința nr. 46 din 24

martie 1998, a Curții de Apel Bacău, în sensul obligării organului emitent

sus-menționat, de a restitui reclamantei, suma de 68.644.814 lei virată la

bugetul de stat.

A obligat intimata la 303.000 lei,

cheltuieli de judecată, reprezentând taxe și s-a constatat că nu s-a făcut

dovada cheltuielilor cu onorariul de avocat.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 404 C. proc. civ., iar

repunerea în situația anterioară urmează a se face pe baza valorii din titlul

executor anulat.

Nu se poate dispune restituirea

fondului la valoarea actualizată, întrucât printr-o hotărâre irevocabilă s-a

stabilit asupra inadmisibilității actualizării.

Considerând hotărârea netemeinică și

nelegală, părțile au declarat recurs.

SC M. SRL, județul Neamț, susține că

în mod greșit s-a reținut autoritatea de lucru judecat, întrucât termeiul

juridic al retroactualizării sumei este definit; inițial a fost art. 992 C.

civ., iar în prezent art. 404

1

C. proc. civ. și nu s-a reținut

reaua-credință a pârâților.

Direcția Generală a Finanțelor

Publice a județului Neamț, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor

Publice, susține că instanța a interpretat în mod greșit dispozițiile sentinței

nr 46 din 24 martie 1998, întrucât instanța a anulat obligația de plată la

bugetul de stat, a sumei de 68.644.844 lei, și nu plata acestei sume.

După pronunțarea sentinței,

reclamanta a solicitat compensarea cu T.V.A. de rambursat la bugetul de stat,

dar cu privire la 51.751.168 lei, compensare ce a avut loc, numai această sumă

fiind plătită. Ulterior, Curtea Supremă de Justiție a respins recursul declarat

de Direcția Finanțelor Publice Neamț.

Se solicită admiterea recursului,

casarea sentinței în parte, în sensul că suma ce vizează a fi restituită, este

de 51.751.168 lei și 68.644.844 lei și exonerarea de plata cheltuielilor de

judecată, în sumă de 303.000 lei.

Recursul reclamantei este nefondat,

iar recursul declarat de pârâte este fondat în parte, potrivit celor ce se vor

arăta.

Prin sentința nr. 46 din 24 martie

1998, a Curții de Apel Bacău, secția de contencios administrativ, sentință

irevocabilă prin decizia nr. 73 din 24 martie 1999, a Curții Supreme de

Justiție, au fost anulate decizia nr. 1153 din 18 noiembrie 1997, emisă de

Ministerul Finanțelor, decizia nr. 713 din 21 februarie 1996 și procesul-verbal

nr. 1/c din 5 ianuarie 1996, acte întocmite de Direcția Generală a Finanțelor

Publice Neamț, pentru suma de 68.644.844 lei și au fost obligate pârâtele să

restituie taxa de timbru, în sumă de 2.073.969 lei și să plătească cheltuieli

de judecată, în sumă de 3.313.000 lei

Ulterior, societatea a formulat

acțiune împotriva pârâtelor, prin care a cerut restituirea sumei la valoarea

actualizată a 68.644.844 lei, impozit profit și 2.073.969, lei taxe timbru.

Curtea de Apel Bacău, secția de

contencios administrativ, prin sentința nr. 61 din 2 mai 2000, a admis acțiunea

și a obligat pârâții să restituie reclamantei, suma de 633.994.468 lei, care

reprezintă suma de 68.644.844 lei reactualizată și 5 milioane lei cheltuieli de

judecată.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut

că reclamanta a suferit un prejudiciu egal cu indicele de devalorizare în timp

a sumei, iar pârâtei s-au înglobat nejustificat, prin folosirea sumei

respective.

Prin decizia nr. 373 din 30 mai

2001, a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, s-a

admis recursul declarat de pârâte și s-a casat sentința și în fond, s-a respins

acțiunea.

S-a reținut că anterior soluționării

acțiunii în anulare, societatea a solicitat să fie compensate aceste obligații

fiscale, cu T.V.A. de rambursat, în sumă de 53.571.077 lei.

Față de data de 17 martie 1997, la

care a solicitat compensarea, societatea a beneficiat de reducerea cu 50%, a

majorărilor de întârziere, potrivit O.G. nr. 13/1996 și O.U.G. nr. 2/1997,

astfel compensarea s-a efectuat în limita sumei 51.751.168 lei, conform

procesului-verbal nr. 2357 din 25 martie 1997, încheiat de Direcția Generală a

Finanțelor Publice Neamț.

În raport cu această situație de

fapt, dovedită cu înscrisurile depuse la dosar și necontestate de către

intimată, s-a apreciat că instanța a greșit, recunoscând în baza art. 1 și.11

din Legea nr. 29/1990, dreptul societății la recuperarea unei daune care nu a

fost produsă de părți.

Astfel, s-a constatat că recurenții

nu au procedat la executarea actelor de control pe care le-au întocmit.

Împrejurarea că societatea a

executat în mod voluntar aceste acte, stingând obligațiile sale fiscale, prin

compensarea solicitată la 17 martie 1997, nu este consecința unui fapt juridic

licit al pârâților, ca izvor de obligații, așa încât în mod greșit a fost

stabilită răspunderea lor pentru prejudiciul rezultat din devalorizarea în timp

a sumei stabilite.

Pentru plata efectuată voluntar în

baza actelor de control, societatea nu avea dreptul la reactualizarea sumei de

51.751.168 lei, în funcție de indicele de inflație, nefiind îndeplinite

cerințele art. 932 și 934 C. civ.

S-a reținut că societatea nu a

plătit din eroare suma compensată, pentru că din punct de vedere juridic

datoria nu exista, cât timp nu au fost anulate actele de control.

Pe aceeași rațiune, nu poate fi

reținută reaua-credință a pârâților în acceptarea compensării, ca mod de

stingere a obligațiilor reciproce ale părților.

Admiterea acțiunii nu se justifica, întrucât

nu s-a dovedit reaua-credință a pârâților în încasarea sumei de 51.751.168 lei

și nici refuzul acestora de a restitui suma respectivă, după anularea actelor

de control.

Pentru taxele de timbru s-a reținut

că s-a dispus restituirea prin sentința nr. 46/1998, a Curții de Apel Bacău,

care constituie titlu executoriu.

La 20 martie 2001, SC M. SRL a

formulat contestație în anulare, a deciziei nr. 373 din 30 ianuarie 2001, a

Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, întemeiată pe

dispozițiile art. 318 C. proc. civ., susținându-se că instanța de recurs a

comis o gereșeală materială.

Prin decizia nr. 3637 din 13

noiembrie 2001, Curtea Supremă de Justiție a respins contestația, ca nefondată.

La 18 ianuarie 2002, societatea a

formulat acțiune la Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ, prin care, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a

Finanțelor Publice Neamț și Ministerul Finanțelor, în baza art. 404 C. proc.

civ., a solicitat întoarcerea executării dispusă prin procesul-verbal de

control nr. 1/c din 5 ianuarie 1996, încheiat de prima pârâtă și în temeiul

căreia societatea, ca debitor a fost executată silit pentru o creanță de

68.644.944 lei și a cerut restituirea sumei, la valoarea actualizată.

Curtea de Apel Bacău, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 53 din 30 aprilie

2002, a admis cererea de întoarcere a executării, în parte și restabilind

situația anterioară procesului-verbal nr. 1 din 5 ianuarie 1996, întocmit de

Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț, - act anulat prin sentința nr. 46

din 24 martie 1998, a Curții de Apel Bacău – a obligat pe aceasta din urmă să

restituie reclamantei suma de 68.644.814 lei, virată la bugetul de stat, cu

303.000 lei cheltuieli de judecată.

S-a avut în vedere de instanță,

valoarea rezultată din titlul executor anulat.

Sentința este greșită în parte,

respectiv suma ce urmează a fi restituită, este de 51.751.168 lei, plătită de

reclamantă la data de 25 martie 1997, cu ocazia modului de aplicare a

prevederilor O.G. nr. 3/1992, republicată și concretizată prin procesul-verbal

nr. 2357/1997 și nr. 68.644.814 lei, presupus că a fost virată la bugetul de

stat.

De apreciat, că instanța a

interpretat greșit dispozițiile sentinței nr. 46 din 24 martie 1998, a Curții

de Apel Bacău, întrucât aici instanța a anulat obligația de plată la bugetul de

stat, a sumei de 68.644.844 lei, și nu plata acestei sume.

La instituția întoarcerii executării

trebuie avută în vedere suma efectiv încasată, pentru a se dispune restabilirea

situației anterioare procesului-verbal nr. 1 din 5 ianuarie 1996, întocmit de

Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț.

Sub acest aspect, recursul declarat

de pârâte urmează a fi admis, în baza art. 312 C. proc. civ. și a se casa în

parte sentința, în sensul că urmează a fi restituită suma de 51.751.168 lei, și

nu 68.644.844 lei, menținându-se celelalte dispoziții.

Față de soluția de admitere în parte

a acțiunii, în baza art. 274 C. proc. civ., instanța în mod legal a obligat

pârâtele la 303.000 lei, cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de

timbru și timbru judiciar.

Există autoritate de lucru judecat

în ce privește modul de soluționare a sumei reactualizate, astfel că recursul

societății fiind nefondat, urmează a fi respins, reluarea criticii prin

reaua-credință a pârâților neavând relevanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC M.

SRL, județul Neamț, împotriva sentintinței civile nr. 53 din 30 aprilie 2002, a

Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.

Admite recursul declarat de Direcția

Generală a Finanțelor Publice a județului Neamț, în nume propriu și în numele

Ministerului Finanțelor Publice.

Casează sentința, în parte, în

sensul că urmează a fi restituită suma de 51.751.168 lei, și nu 68.644.844 lei.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 februarie 2003.