ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1047/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 26 martie 1997, SC S. SRL

Târgu Mureș a solicitat ca în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor, Direcția

Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat a județului

Mureș și Garda Financiară, secția Mureș, să se dispună anularea deciziei nr. 83

din 23 ianuarie 1997, emisă de primul pârât, precum și a procesului-verbal de

control nr. 1020 din 6 iulie 1997, încheiat de comisari ai ultimei pârâte, ca

nelegal.

Pe cale de consecință, reclamanta a

cerut exonerarea sa de obligația de virare la bugetul statului, a sumei totale

de 2.513.506 lei, reprezentând impozitul pe profit și dublul acestui impozit,

sustras de la plată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că după cooptarea în societate a A.B., documentele și ștampila au fost

predate acesteia, în calitate de administrator principal. Că, întreaga

activitate economico-financiară a fost coordonată de persoana respectivă, în

legătură cu care organele de control au reținut deficiențele menționate în

procesul-verbal și a fost sesizat organul de cercetare penală.

Prin sentința civilă nr. 24 din 28

ianuarie 2002, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea și a anulat actele administrative supuse

controlului jurisdicțional, ca efect al constatării că pentru lichidarea

creanțelor bugetare în discuție s-a obținut un titlu executoriu, anume sentința

penală nr. 2618 din 30 decembrie 1997, a Judecătoriei Târgu Mureș, rămasă

definitivă.

De asemenea, a obligat pe pârâți să

restituie reclamantei, în solidar, taxele de contestație, în sumă de 50.071 lei

și cheltuieli de judecată, în sumă totală de 28.000 lei.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș, în nume

propriu și pentru pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.

Recurenții au susținut că față de

rezolvarea dată procesului penal, în care a fost implicată B.A.,

administratorul societății comerciale, instanța de fond trebuia să constate că

acțiunea reclamantei în prezentul litigiu a rămas fără obiect și să o respingă

ca atare.

Critica nu este întemeiată.

Prin sentința penală nr. 2618 din 30

decembrie 1999, rămasă definitivă prin neapelare, Judecătoria Târgu Mureș a

condamnat pe inculpata B.A., la o pedeapsă de 9 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 13 din Legea nr.

87/1994, stabilind vinovăția acesteia de a nu fi evidențiat prin acte contabile

sau alte documente legale, veniturile realizate, precum și neînregistrarea

cheltuielilor societății comerciale, care au avut la bază operațiuni reale.

S-a creat, astfel, un prejudiciu în

valoare de 13.245.020 lei, reprezentând impozitul pe profit și majorările

legale datorate de societatea comercială și cu privire la care Ministerul

Finanțelor Publice prin Direcțai Generală a Finanțelor Publice și Controlului

Financiar de Stat Mureș s-a constituit parte civilă.

Prin aceiași sentință penală,

inculpata a fost obligată să plătească părții civile, suma de bani menționată

mai sus, cu titlu de despăgubiri civile, conform art. 14 C. proc. pen. și art.

998 C. civ. În suma respectivă au fost incluse ambele creanțe fiscale,

calculate de organul de control, la 6 iulie 1997.

Existența unui titlu executoriu

valabil care reține vinovăția penală a administratorului principal, în neplata

impozitului pe profit și exclude orice culpă a societății comerciale

reclamante, ca subiect plătitor al impozitului, constituie temei pentru

admiterea acțiunii în contencios administrativ, iar nicidecum pentru

respingerea ei, ca rămasă fără obiect, astfel cum eronat se susține de către

recurenți.

Față de considerentele expuse și de

lipsa unor motive de casare care, în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ.,

ar putea fi invocate chiar din oficiu, urmează a se respinge recursul, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș, în nume propriu și pentru

Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 24 din 28

ianuarie 2002, a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 martie 2003.