ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 73/2006

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 20 februarie 2004 și precizată ulterior reclamanta SC C. SA Pașcani a chemat

în judecată P.M.P. și C.L.M.P. solicitând ca în baza sentinței ce se va

pronunța să fie obligați la plata sumei de 10.236.559.000 lei contravaloare

lucrări de construcții realizate în perioada 2001 – 2003, penalități de

întârziere și daune interese cu cheltuieli de judecată.

În susținerea pretențiilor

reclamanta a arătat în urma adjudecării prin licitație publică a lucrărilor de

construcții finanțate de A.N.L. pentru imobilul bloc, între reclamantă și

pârâți s-a încheiat actul adițional din 1 februarie 2002 având ca obiect

executarea lucrărilor de construcții aferente acestui imobil, precum și actul

adițional din 1 aprilie 2002 pentru continuarea lucrărilor de construcții la C.C.P.

Pentru lucrările efectuate s-au emis

facturile din 31 decembrie 2002, din 30 iunie 2002 și din 30 decembrie 2002.

Pârâții au formulat cerere

reconvențională prin care au solicitat să se constate nulitatea absolută a

actelor adiționale din 1 februarie 2002 și din 15 ianuarie 2002 întrucât au

fost încheiate cu o parte contractantă lipsită de capacitate juridică civilă,

solicitând totodată să se dispună compensarea datoriilor sale cu suma de

1.350.000.000 lei datorată de către reclamantă la bugetul de stat cu titlu de

impozit și taxe.

În cauză la solicitarea reclamantei

s-a dispus și efectuarea unei expertize contabile iar în baza probatoriului

administrat prin sentința nr. 90 din 30 noiembrie 2004 Tribunalul Iași, secția

comercială, a respins excepția lipsei capacității procesuale pasive a pârâților

și a admis în parte acțiunea obligând pârâții la plata sumei de 2.446.091.867

lei contravaloare lucrări, 741.403.337 lei penalități de întârziere și

151.769.952 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că în speță reclamanta a făcut dovada executării

lucrărilor a căror contravaloare o solicită prin situațiile de lucrări

confirmate de expertiza efectuată în cauză, suma real datorată fiind de

2.446.091.867 lei, procesele verbale de compensare neputând fi luat în

considerație întrucât privesc plata altor facturi decât cele care fac obiectul

cauzei.

Cu privire la cererea

reconvențională s-a respins excepția invocată întrucât actele adiționale și

celelalte convenții au fost încheiate de primărie prin primar, iar potrivit art.

35 din decretul nr. 31/1954 alin. (2) „actele făcute de organele persoanei

juridice, în limita puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice

însăși”.

Cu privire la operațiunea de

compensare, s-a arătat că nu s-a făcut nici o dovadă cu privire la suma

datorată de reclamantă cu titlu de impozite și taxe.

Împotriva acestei soluții a promovat

apel atât reclamanta cât și pârâții.

În motivarea apelului SC C. SA

Pașcani precizează că înțelege să critice sentința pronunțată pentru faptul că

instanța a omis să se pronunțe asupra capătului de cerere privind daunele

interese și de asemenea s-au omis cheltuielile de judecată ocazionate de

efectuarea expertizei.

Pârâții susțin că nu au capacitate

procesuală pasivă în cauză, invocând în sprijinul susținerii dispozițiile art. 19

și art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 a A.P.L. care prevede că P. este o

autoritate a A.P.L. cu rol executiv, iar C.L.M.P. este autoritate cu rol

deliberativ și numai comunele, orașele și județele sunt persoane juridice de

drept public, acesta având patrimoniu propriu și capacitate juridică deplină.

În aceste condiții, susțin

apelanții, acțiunea apare și inadmisibilă deoarece nu se poate efectua o plată

dacă nu ai patrimoniu, iar actele adiționale au fost încheiate cu P.M.P.

De asemenea se susține că plata

penalităților a fost calculată abuziv, întrucât potrivit clauzelor contractuale

reclamanta are și în prezent obligația legală să le convoace și să întocmească

procesele verbale de recepție finală a obiectivelor de construcție.

Prin decizia nr. 49 din 11 aprilie

2005 Curtea de Apel Iași, secția comercială, a anulat ca netimbrat apelul

reclamantei SC C. SA și a respins apelul pârâților ca nefondat.

În motivarea soluției, instanța de

control judiciar a reținut că nu se justifică excepția lipsei calității

procesuale pasive și nici nulitatea absolută a actelor adiționale încheiate

deoarece acestea au fost încheiate de P., acele fiind semnate de P.M.F. aplicându-se

apostila P.

De asemenea s-au reținut justificate

temeiurile legale invocate în respingerea excepției respectiv art. 35 din Legea

nr. 31/1954.

Au fost înlăturate și criticile

făcute pe fondul cauzei reținându-se că s-au avut în vedere concluziile

raportului de expertiză și clauzele inserate în conținutul actelor adiționale,

iar pe reconvențională s-a constatat că nu s-au produs dovezi din conținutul

cărora să rezulte că SC C. SA este debitoare față de F.P.P., pentru a opera o

eventuală compensare.

Cu privire la apelul reclamantei SC C.

SA, s-a reținut că aceasta nu a achitat taxa legală de timbru deși i s-a pus în

vedere fiindu-i comunicat și cuantumul acesteia, astfel că s-a făcut

aplicațiunea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.

Împotriva soluției instanței de apel

au declarat recurs atât reclamanta cât și pârâții.

Reclamanta invocând dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ. susține că în mod greșit i-a fost anulat apelul ca

netimbrat din moment ce pentru termenul din 11 aprilie 2005 a achitat taxa de

timbru cu ordinul de plată din 8 aprilie 2005 fiind comunicată instanței cu

scrisoare recomandată.

Criticile pârâților fac referire la

aspecte de nelegalitate invocând dispozițiile art. 304 pct. 4, 6, 7, 8, 9 și 10

C. proc. civ. susținând că în mod nejustificat instanța de apel nu a luat în

considerație plățile efectuate până la nivelul sumei de 1.866.042.952 lei

creând situația nefirească ca sumele să fie plătite de două ori, iar până la

data recursului fiind achitată suma totală de 2.436.042.952 lei.

Cu privire la suma de 751.442.252

lei recurenta reiterează cererea privind compensarea arătând că procesul verbal

din 16 noiembrie 2004 atestă existența creanței bugetare, reiterând și

excepțiile de ordine publică invocate.

Recursurile sunt nefondate.

Potrivit art. 304 C. proc. civ.

modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de

nelegalitate.

Faptul că ordinul de plată privind

achitarea taxei de timbru a fost primit la instanța de apel după pronunțare, nu

poate constitui motiv de nelegalitate, la data pronunțării deciziei instanța de

apel nefiind în posesia acestei dovezi făcând aplicațiunea dispozițiilor

sancționatorii prevăzute de Legea nr. 146/1997.

Cu privire la criticile pârâților se

reține că acestea vizează mai mult aspecte de netemeinicie.

Faptul reiterării excepțiilor nu

poate fi luat în considerație întrucât nu s-au formulat critici asupra modului

cum au fost soluționate aceste excepții.

Motivul că pe parcursul soluționării

cauzei o parte din debit a fost achitat, nu constituie o critică, acest aspect

fiind în realitate o chestiune ce ține de executarea hotărârii.

Cu privire la cererea privind

compensarea, în adevăr așa cum a reținut și instanța de apel nu s-a făcut

dovada îndeplinirii condițiilor privind compensarea eventualelor datorii

reciproce, iar recurentele confundă părțile raporturilor juridice cu privire la

compensare.

S.F.P.L.P. este o instituție

autonomă ce nu poate fi confundată cu C.L.P. și P.

Față de cele arătate având în vedere

dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

reclamanta SC C. SA Pașcani și pârâții P.M.P. și C.L.M.P. împotriva deciziei nr.

49 din 11 aprilie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială, ca

nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 13 ianuarie 2006.