ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 73/2006

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 20 februarie 2004 și precizată ulterior reclamanta SC C. SA Pașcani a chemat în judecată P.M.P. și C.L.M.P. solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să fie obligați la plata sumei de 10.236.559.000 lei contravaloare lucrări de construcții realizate în perioada 2001 – 2003, penalități de întârziere și daune interese cu cheltuieli de judecată. În susținerea pretențiilor reclamanta a arătat în urma adjudecării prin licitație publică a lucrărilor de construcții finanțate de A.N.L. pentru imobilul bloc, între reclamantă și pârâți s-a încheiat actul adițional din 1 februarie 2002 având ca obiect executarea lucrărilor de construcții aferente acestui imobil, precum și actul adițional din 1 aprilie 2002 pentru continuarea lucrărilor de construcții la C.C.P.

Pentru lucrările efectuate s-au emis facturile din 31 decembrie 2002, din 30 iunie 2002 și din 30 decembrie 2002. Pârâții au formulat cerere reconvențională prin care au solicitat să se constate nulitatea absolută a actelor adiționale din 1 februarie 2002 și din 15 ianuarie 2002 întrucât au fost încheiate cu o parte contractantă lipsită de capacitate juridică civilă, solicitând totodată să se dispună compensarea datoriilor sale cu suma de 1.350.000.000 lei datorată de către reclamantă la bugetul de stat cu titlu de impozit și taxe.

În cauză la solicitarea reclamantei s-a dispus și efectuarea unei expertize contabile iar în baza probatoriului administrat prin sentința nr. 90 din 30 noiembrie 2004 Tribunalul Iași, secția comercială, a respins excepția lipsei capacității procesuale pasive a pârâților și a admis în parte acțiunea obligând pârâții la plata sumei de 2.446.091.867 lei contravaloare lucrări, 741.403.337 lei penalități de întârziere și 151.769.952 lei cheltuieli de judecată. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că în speță reclamanta a făcut dovada executării lucrărilor a căror contravaloare o solicită prin situațiile de lucrări confirmate de expertiza efectuată în cauză, suma real datorată fiind de 2.446.091.867 lei, procesele verbale de compensare neputând fi luat în considerație întrucât privesc plata altor facturi decât cele care fac obiectul cauzei.

Cu privire la cererea reconvențională s-a respins excepția invocată întrucât actele adiționale și celelalte convenții au fost încheiate de primărie prin primar, iar potrivit art. 35 din decretul nr. 31/1954 alin. (2) „actele făcute de organele persoanei juridice, în limita puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice însăși”. Cu privire la operațiunea de compensare, s-a arătat că nu s-a făcut nici o dovadă cu privire la suma datorată de reclamantă cu titlu de impozite și taxe. Împotriva acestei soluții a promovat apel atât reclamanta cât și pârâții. În motivarea apelului SC C. SA Pașcani precizează că înțelege să critice sentința pronunțată pentru faptul că instanța a omis să se pronunțe asupra capătului de cerere privind daunele interese și de asemenea s-au omis cheltuielile de judecată ocazionate de efectuarea expertizei.

Pârâții susțin că nu au capacitate procesuală pasivă în cauză, invocând în sprijinul susținerii dispozițiile art. 19 și art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 a A.P.L. care prevede că P. este o autoritate a A.P.L. cu rol executiv, iar C.L.M.P. este autoritate cu rol deliberativ și numai comunele, orașele și județele sunt persoane juridice de drept public, acesta având patrimoniu propriu și capacitate juridică deplină. În aceste condiții, susțin apelanții, acțiunea apare și inadmisibilă deoarece nu se poate efectua o plată dacă nu ai patrimoniu, iar actele adiționale au fost încheiate cu P.M.P. De asemenea se susține că plata penalităților a fost calculată abuziv, întrucât potrivit clauzelor contractuale reclamanta are și în prezent obligația legală să le convoace și să întocmească procesele verbale de recepție finală a obiectivelor de construcție.

Prin decizia nr. 49 din 11 aprilie 2005 Curtea de Apel Iași, secția comercială, a anulat ca netimbrat apelul reclamantei SC C. SA și a respins apelul pârâților ca nefondat. În motivarea soluției, instanța de control judiciar a reținut că nu se justifică excepția lipsei calității procesuale pasive și nici nulitatea absolută a actelor adiționale încheiate deoarece acestea au fost încheiate de P., acele fiind semnate de P.M.F. aplicându-se apostila P. De asemenea s-au reținut justificate temeiurile legale invocate în respingerea excepției respectiv art. 35 din Legea nr. 31/1954. Au fost înlăturate și criticile făcute pe fondul cauzei reținându-se că s-au avut în vedere concluziile raportului de expertiză și clauzele inserate în conținutul actelor adiționale, iar pe reconvențională s-a constatat că nu s-au produs dovezi din conținutul cărora să rezulte că SC C. SA este debitoare față de F.P.P., pentru a opera o eventuală compensare.

Cu privire la apelul reclamantei SC C. SA, s-a reținut că aceasta nu a achitat taxa legală de timbru deși i s-a pus în vedere fiindu-i comunicat și cuantumul acesteia, astfel că s-a făcut aplicațiunea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997. Împotriva soluției instanței de apel au declarat recurs atât reclamanta cât și pârâții. Reclamanta invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susține că în mod greșit i-a fost anulat apelul ca netimbrat din moment ce pentru termenul din 11 aprilie 2005 a achitat taxa de timbru cu ordinul de plată din 8 aprilie 2005 fiind comunicată instanței cu scrisoare recomandată. Criticile pârâților fac referire la aspecte de nelegalitate invocând dispozițiile art. 304 pct. 4, 6, 7, 8, 9 și 10 C. proc.

civ. susținând că în mod nejustificat instanța de apel nu a luat în considerație plățile efectuate până la nivelul sumei de 1.866.042.952 lei creând situația nefirească ca sumele să fie plătite de două ori, iar până la data recursului fiind achitată suma totală de 2.436.042.952 lei. Cu privire la suma de 751.442.252 lei recurenta reiterează cererea privind compensarea arătând că procesul verbal din 16 noiembrie 2004 atestă existența creanței bugetare, reiterând și excepțiile de ordine publică invocate. Recursurile sunt nefondate. Potrivit art. 304 C. proc. civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate. Faptul că ordinul de plată privind achitarea taxei de timbru a fost primit la instanța de apel după pronunțare, nu poate constitui motiv de nelegalitate, la data pronunțării deciziei instanța de apel nefiind în posesia acestei dovezi făcând aplicațiunea dispozițiilor sancționatorii prevăzute de Legea nr. 146/1997.

Cu privire la criticile pârâților se reține că acestea vizează mai mult aspecte de netemeinicie. Faptul reiterării excepțiilor nu poate fi luat în considerație întrucât nu s-au formulat critici asupra modului cum au fost soluționate aceste excepții. Motivul că pe parcursul soluționării cauzei o parte din debit a fost achitat, nu constituie o critică, acest aspect fiind în realitate o chestiune ce ține de executarea hotărârii. Cu privire la cererea privind compensarea, în adevăr așa cum a reținut și instanța de apel nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor privind compensarea eventualelor datorii reciproce, iar recurentele confundă părțile raporturilor juridice cu privire la compensare. S.F.P.L.P.

este o instituție autonomă ce nu poate fi confundată cu C.L.P. și P. Față de cele arătate având în vedere dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamanta SC C. SA Pașcani și pârâții P.M.P. și C.L.M.P. împotriva deciziei nr. 49 din 11 aprilie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 13 ianuarie 2006.