ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4348/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 17 aprilie 2003 pe rolul Tribunalului București reclamanta V.O.E. a chemat în judecată Consiliul General al Municipiului București și Primarul general pentru obligarea pârâților la restituirea în natură a unui teren de 324,19 mp situat în București. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 7268 din 10 octombrie 1997 a Judecătoriei sectorului 5 i s-a restituit în deplină proprietate imobilul situat în București. Ca urmare, prin dispoziția 696 din 18 martie 1998 a primarului i s-a restituit întregul imobil cu excepția apartamentului 4 care fusese înstrăinat În raport de împrejurarea că prin dispoziția 696/1998 nu i s-a restituit și terenul aferent, de 324,19 mp, reclamanta a adresat o notificare Primăriei în temeiul Legii nr. 10/2001 la care nu i s-a răspuns.

Tribunalul București, secția a III–a civilă, prin sentința civilă nr. 913 din 13 octombrie 2003 a respins acțiunea reținând că reclamanta nu a făcut dovada că pe terenul reclamat nu există construcții care să ocupe suprafețe din terenul la care se referă și că acesta poate așadar să fie restituit. Curtea de Apel București, secția a III–a civilă, prin decizia civilă nr. 26 A din 9 ianuarie 2004 a admis apelul reclamantei, a schimbat în tot sentința nr. 913/2003 și pe fond a admis acțiunea, obligând pârâtul Primarul general al Municipiului București să emită dispoziție motivată privind restituirea în natură, către reclamantă a terenului în suprafață de 324,19 mp situat în București. Pentru a motiva această soluție Curtea a reținut că prin sentința civilă nr. 7268 din 10 octombrie 1997 a Judecătoriei sectorului 5 București s-a recunoscut dreptul de proprietate al reclamantei asupra construcțiilor de la adresa de mai sus, respectiv două corpuri de clădire.

Hotărârea judecătorească nu se referă la terenul pe care se află amplasate cele două corpuri de clădire restituite, astfel că în mod justificat a fost inițiată o procedură administrativă de revendicare a terenului, în temeiul Legii nr. 10/2001 în contradictoriu cu deținătorul terenului, pârâta în cauză. S-a mai constatat că instanța de fond în mod greșit a interpretat că pretențiile reclamantei ar viza terenul de sub clădirile revendicate și atribuite acesteia în proprietate, în realitate reclamanta cerând prin acțiune o suprafață de teren rămasă liberă, reprezentând diferența dintre suprafața totală a imobilului 408 mp stabilită printr-un raport de expertiză depus în cauză și necontestat de pârâtă și suprafețele imobilelor înstrăinate chiriașilor, 83,81 mp.

Diferența de 324,19 mp a fost în mod justificat revendicată de reclamantă. S-a constatat că reclamanta este îndreptățită să solicite această porțiune de teren, împrejurarea că pe suprafața revendicată există un garaj vândut nefiind de natură să reprezinte un impediment la restituire și ca atare se impune ca primarul să procedeze în temeiul art. 23 din Legea nr. 10/2001 la emiterea unei dispoziții de restituire. Primăria municipiului București a declarat în termen legal recurs împotriva acestei decizii, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În fapt recurenta a arătat că reclamanta a fost deja pusă în posesie încă din 20 mai 1998 cu suprafața de teren de 324,19 mp obținută prin scăderea din totalul de 408 mp a suprafețelor înstrăinate.

Ca atare pârâta nu mai poate restitui ce nu mai posedă. Pe parcursul judecării recursului recurenta-reclamantă V.O.E. a decedat (la 19 decembrie 2004) și în proces a fost introdusă S.C.C., moștenitoarea sa legală conform certificatului de moștenitor nr. 33 din 13 mai 2005 depus la dosar. Recursul nu este fondat. Legea nr. 10/2001 a fost corect aplicată la situația de fapt. Prin sentința civilă nr. 7268 din 10 octombrie 1997 a Judecătoriei sectorului 5 București definitivă și irevocabilă la 26 ianuarie 1998 reclamantei i s-a restituit în posesie imobilul. În descrierea dată de instanță celor două corpuri nu figurează suprafețe de teren. Prin dispoziția nr. 696 din 18 martie 1998 a Primarului general al municipiului București s-au restituit reclamantei corpul A și corpul B din imobilul situat la adresa de mai sus.

Nu s-au făcut mențiuni la teren. Două apartamente din imobilul situat în București au fost vândute de Primărie prin contracte de vânzare-cumpărare ce fac mențiuni și despre terenul situat sub construcție 26,88 mp în cazul apartamentului vândut numitei S.A. și respectiv, 56,93 mp în cazul apartamentului vândut numiților T.M. și T.F. Expertiza întocmită de expert Z.I. arată că imobilul se compune din teren în suprafață totală de 408,00 mp și trei construcții corpurile A și B cu destinație de locuit și corpul C garaj, cele trei corpuri de clădire aflându-se pe un teren în suprafață totală de 408 mp conform schiței anexate. Toate aceste documente inclusiv actele de proprietate inițiale au fost depuse de reclamantă în susținerea notificării adresate Primăriei.

Opunerea pârâtei să emită decizie de restituire a terenului aferent imobilului pentru care reclamanta a fost pusă în posesie este neîntemeiată și contrară dispozițiilor art. 23 Legea nr. 10/2001. Pe cale de consecință se constată că hotărârea curții de apel este legală și temeinică și în raport de împrejurarea că nu s-au întrunit condițiile prevăzute de art. 394 pct. 9 C. proc. civ., se va respinge recursul pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primar General împotriva deciziei civile nr. 26/A din 9 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția a III–a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2005.