ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4348/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 17

aprilie 2003 pe rolul Tribunalului București reclamanta V.O.E. a chemat în

judecată Consiliul General al Municipiului București și Primarul general pentru

obligarea pârâților la restituirea în natură a unui teren de 324,19 mp situat

în București.

În motivarea acțiunii reclamanta a

arătat că prin sentința civilă nr. 7268 din 10 octombrie 1997 a Judecătoriei sectorului

5 i s-a restituit în deplină proprietate imobilul situat în București. Ca

urmare, prin dispoziția 696 din 18 martie 1998 a primarului i s-a restituit

întregul imobil cu excepția apartamentului 4 care fusese înstrăinat În raport

de împrejurarea că prin dispoziția 696/1998 nu i s-a restituit și terenul

aferent, de 324,19 mp, reclamanta a adresat o notificare Primăriei în temeiul

Legii nr. 10/2001 la care nu i s-a răspuns.

Tribunalul București, secția a III–a

civilă, prin sentința civilă nr. 913 din 13 octombrie 2003 a respins acțiunea

reținând că reclamanta nu a făcut dovada că pe terenul reclamat nu există

construcții care să ocupe suprafețe din terenul la care se referă și că acesta

poate așadar să fie restituit.

Curtea de Apel București, secția a

III–a civilă, prin decizia civilă nr. 26 A din 9 ianuarie 2004 a admis apelul

reclamantei, a schimbat în tot sentința nr. 913/2003 și pe fond a admis

acțiunea, obligând pârâtul Primarul general al Municipiului București să emită

dispoziție motivată privind restituirea în natură, către reclamantă a terenului

în suprafață de 324,19 mp situat în București.

Pentru a motiva această soluție

Curtea a reținut că prin sentința civilă nr. 7268 din 10 octombrie 1997 a

Judecătoriei sectorului 5 București s-a recunoscut dreptul de proprietate al

reclamantei asupra construcțiilor de la adresa de mai sus, respectiv două

corpuri de clădire. Hotărârea judecătorească nu se referă la terenul pe care se

află amplasate cele două corpuri de clădire restituite, astfel că în mod

justificat a fost inițiată o procedură administrativă de revendicare a

terenului, în temeiul Legii nr. 10/2001 în contradictoriu cu deținătorul

terenului, pârâta în cauză.

S-a mai constatat că instanța de

fond în mod greșit a interpretat că pretențiile reclamantei ar viza terenul de

sub clădirile revendicate și atribuite acesteia în proprietate, în realitate

reclamanta cerând prin acțiune o suprafață de teren rămasă liberă, reprezentând

diferența dintre suprafața totală a imobilului 408 mp

stabilită printr-un

raport de expertiză depus în cauză și necontestat de pârâtă și suprafețele

imobilelor înstrăinate chiriașilor, 83,81 mp.

Diferența de 324,19 mp a fost în mod

justificat revendicată de reclamantă.

S-a constatat că reclamanta este

îndreptățită să solicite această porțiune de teren, împrejurarea că pe

suprafața revendicată există un garaj vândut nefiind de natură să reprezinte un

impediment la restituire și ca atare se impune ca primarul să procedeze în

temeiul art. 23 din Legea nr. 10/2001 la emiterea unei dispoziții de restituire.

Primăria municipiului București a

declarat în termen legal recurs împotriva acestei decizii, în temeiul art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

În fapt recurenta a arătat că

reclamanta a fost deja pusă în posesie încă din 20 mai 1998 cu suprafața de

teren de 324,19 mp obținută prin scăderea din totalul de 408 mp a suprafețelor

înstrăinate. Ca atare pârâta nu mai poate restitui ce nu mai posedă.

Pe parcursul judecării recursului

recurenta-reclamantă V.O.E. a decedat (la 19 decembrie 2004) și în proces a

fost introdusă S.C.C., moștenitoarea sa legală conform certificatului de

moștenitor nr. 33 din 13 mai 2005 depus la dosar.

Recursul nu este fondat.

Legea nr. 10/2001 a fost corect

aplicată la situația de fapt.

Prin sentința civilă nr. 7268 din 10

octombrie 1997 a Judecătoriei sectorului 5 București definitivă și irevocabilă

la 26 ianuarie 1998 reclamantei i s-a restituit în posesie imobilul. În

descrierea dată de instanță celor două corpuri nu figurează suprafețe de teren.

Prin dispoziția nr. 696 din 18

martie 1998 a Primarului general al municipiului București s-au restituit

reclamantei corpul A și corpul B din imobilul situat la adresa de mai sus. Nu

s-au făcut mențiuni la teren.

Două apartamente din imobilul situat

în București au fost vândute de Primărie prin contracte de vânzare-cumpărare ce

fac mențiuni și despre terenul situat sub construcție 26,88 mp în cazul

apartamentului vândut numitei S.A. și respectiv, 56,93 mp în cazul

apartamentului vândut numiților T.M. și T.F.

Expertiza întocmită de expert Z.I. arată

că imobilul se compune din teren în suprafață totală de 408,00 mp și trei

construcții corpurile A și B cu destinație de locuit și corpul C garaj, cele

trei corpuri de clădire aflându-se pe un teren în suprafață totală de 408 mp conform

schiței anexate.

Toate aceste documente inclusiv

actele de proprietate inițiale au fost depuse de reclamantă în susținerea

notificării adresate Primăriei.

Opunerea pârâtei să emită decizie de

restituire a terenului aferent imobilului pentru care reclamanta a fost pusă în

posesie este neîntemeiată și contrară dispozițiilor art. 23 Legea nr. 10/2001.

Pe cale de consecință se constată că

hotărârea curții de apel este legală și temeinică și în raport de împrejurarea

că nu s-au întrunit condițiile prevăzute de art. 394 pct. 9 C. proc. civ., se

va respinge recursul pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de

pârâtul Municipiul București prin Primar General împotriva deciziei civile nr.

26/A din 9 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția a III–a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2005.