ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 872/2010

Asupra

recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1150 din 20

iunie 2008, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis acțiunea

formulată de reclamanta N.A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul

București, prin primar, dispunând obligarea acestuia să restituie, în natură,

prin dispoziție motivată imobilul-teren în suprafață de 300 mp situat în

Municipiul București, sector 6.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită la

restituire, în sensul Legii nr. 10/2001, fiind moștenitoarea autorului Z.A.,

conform certificatului de moștenitor nr. 135 din 20 octombrie 2004, acesta, la

rândul lui, fiind moștenitorul lui Z.A., conform certificatului de moștenitor nr.

793 din 26 iulie 1983, cel care a deținut în proprietate imobilul ce a fost

preluat de către stat prin Decretul nr. 109 din 7 aprilie 1988.

În ceea ce privește modalitatea de

restituire, instanța a reținut că se poate dispune restituirea în natură,

terenul solicitat fiind liber, conform raportului de expertiză tehnică întocmit

în cauză.

Prin decizia civilă nr. 48A din 27

ianuarie 2009, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze

cu minori și familie, a admis excepția lipsei de interes a reclamantei în

formularea cererii de apel, respingând, pe această excepție, calea de atac

promovată de aceasta.

Prin aceeași decizie civilă s-a

respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul Municipiul București, prin Primar.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că sunt neîntemeiate motivele de apel formulate de pârât,

nefiind aplicabile prevederile art. 23 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, avându-se

în vedere Decizia nr. XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cât și

din perspectiva art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care

reglementează dreptul de acces la o instanță independentă și imparțială, cu

deplina jurisdicție, și a jurisprudenței dezvoltate de instanța de contencios european

de la Strasbourg în cauzele împotriva României.

S-a avut în vedere și Decizia nr. IX

din 20 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit căreia nu

se poate refuza persoanei îndreptățite dreptul de a se adresa instanței

competente, pe motiv că plângerea ar fi prematur introdusă sau inadmisibilă.

Împotriva deciziei respective, la

data de 19 martie 2009, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Municipiul

București, prin Primar, criticând-o ca fiind nelegală și solicitând modificarea

acesteia, în sensul admiterii apelului declarat împotriva hotărârii primei instanțe.

În drept, s-au invocat prevederile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs depuse odată

cu cererea, s-a susținut că decizia recurată s-a pronunțat cu aplicarea greșită

a legii, întrucât reclamanta ar fi trebuit să aștepte finalizarea procedurii

administrative declanșată în urma notificării formulate, să depună toate actele

doveditoare și abia apoi, în cazul unui refuz nejustificat sau a lipsei unui

răspuns, să formuleze cerere de chemare în judecată.

S-a învederat și faptul că nu este

aplicabilă Decizia nr. XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât

procedura administrativă privind soluționarea notificării reclamantei, este în

plină desfășurare, nefiind vorba de un refuz nejustificat de soluționare a

acesteia.

Recursul declarat de pârât, se

privește ca fiind nefondat, și se va respinge, ca atare, avându-se în vedere

următoarele argumente :

Susținerile recurentei că nu sunt aplicabile

considerentele Deciziei nr. XX pronunțată în anul 2007 de către Înalta Curte de

Casație și Justiție, în urma admiterii unui recurs în interesul legii, sunt

neîntemeiate, atâta vreme cât notificarea formulată de autorul reclamantei (fratele

acesteia) în baza Legii nr. 10/2001, având ca obiect restituirea imobilului

situat în București, sector 6, și înregistrată sub nr. 474 din 6 februarie

2002, nu a fost soluționată timp de 7 ani de zile, până la formularea cererii

de chemare în judecată.

De altfel, recurentul-pârât, în

calitate de unitate deținătoare, nu a emis dispoziție sau decizie prin care să

răspundă notificării cu care a fost învestită, nici după ce reclamanta a obținut

sentința civilă nr. 1289 din 18 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul

București, secția a IV-a civilă, prin care a fost obligat pârâtul Municipiul

București, prin Primar, să soluționeze prin dispoziție motivată notificarea

înregistrată sub nr. 474 din 6 februarie 2002 la B.E.J. „S. și N.”.

Această hotărâre judecătorească a

fost ignorată de către recurent, astfel încât nu pot fi pertinente considerentele

potrivit cărora, reclamanta trebuia să aștepte finalizarea procedurii

administrative, și că nu este vorba de un refuz nejustificat de soluționare a

notificării cu care a fost învestită.

Sub acest aspect, pârâtul a încălcat

evident nu numai prevederile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, potrivit

cărora, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz,

de la depunerea actelor doveditoare, unitatea deținătoare este obligată să se

pronunțe, prin decizie sau, după caz, dispoziție motivată, asupra cererii de

restituire în natură, cât și dispozitivul unei hotărâri judecătorești

irevocabile, prin care recurentul a fost obligat să emită decizie, ca răspuns

la notificarea formulată de reclamantă.

Față de cele arătate, Înalta Curte,

constată că nu subzistă motivul de modificare invocat, prevederile art. 304

pct. 9 C. proc. civ., astfel încât, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

recursul declarat de pârât se privește ca fiind nefondat și se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul

București, prin Primarul General, împotriva deciziei nr. 48 A din 27 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze

cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 12 februarie 2010.