ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5211/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

București, secția a IV-a civilă, reclamanta C.M. a chemat în judecată pe

pârâtul Municipiul București prin Primarul General solicitând restituirea în

natură a imobilului situat în București, sector 3, în suprafață de 1310,22 mp, lot

70.

În motivarea cererii se arată că

reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită la restituire în sensul

prevederilor art. 3 lit. a) din Legea nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 464 din 6

martie 2008 Tribunalul București, secția a IV-a civilă, s-a respins, ca

neîntemeiată, acțiunea reclamantei.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut

că nu se poate dispune restituirea în natură a imobilului având în vedere că nu

s-au produs dovezi în sensul că acesta este liber.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel reclamanta motivând că instanța fondului a ignorat principiul rolului

activ al judecătorului care putea ordona, din oficiu, probele necesare.

Curtea de Apel București prin

decizia nr. 474 din 8 octombrie 2009 a respins apelul ca nefondat, reținând că

terenul nu putea fi restituit în natură.

Împotriva acestei ultime hotărâri a

declarat recurs reclamanta, învederând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Recurenta critică hotărârea sub

următoarele aspecte.

- Hotărârea recurată este lipsită de

temei legal în sensul că s-a reținut greșit că terenul revendicat se află

situat între blocurile care poartă numerele 5 și 7 pe strada L.

- Imobilul poate fi restituit în

natură nefiind afectat de construcții.

În ședința publică din 14 octombrie

2010 recurenta a depus la dosar o declarație autentificată sub nr. 877 din 1

octombrie 2010 (fila 8 dosar recurs) prin care învederează instanța de judecată

că renunță la judecata acțiunii ce face obiectul prezentului dosar nr. 3893/3/2008.

În acord cu declarația de renunțare

la judecata acțiunii din cauza pendinte, intimata Primăria Municipiului

București a declarat scris că este de acord cu renunțarea la judecată formulată

în dosarul nr. 3893/3/2008.

Analizând actele și lucrările

dosarului Înalta Curte constată:

Potrivit art. 246 C. proc. civ. reclamantul

poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere

scrisă.

Renunțarea la acțiune are drept

urmare stingerea efectului pe care l-a produs introducerea acelei acțiuni.

Cum, în cauza pendinte reclamanta a

renunțat la judecată prin cerere scrisă, respectiv declarație autentificată sub

nr. 877 din 11 octombrie 2010 emisă de Biroul Notarilor Publici R.C. și B.H.,

se constată îndeplinite condițiile prevăzute de art. 246 C. proc. civ. cu

precizarea că pârâtul a fost de acord cu atitudinea reclamantei.

Așadar, față de cele de mai sus,

Înalta Curte în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul

reclamantei, va casa ambele hotărâri și pe fond se va lua act de renunțarea la

judecata acțiunii formulate de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta C.M. împotriva deciziei civile nr. 474 din 08 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă.

Casează decizia atacată, precum și

sentința civilă nr. 464 din 06 martie 2008 a Tribunalului București, secția a IV a civilă, și ia act de renunțarea la judecata cererii de chemare în judecată

formulată de reclamantă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14

octombrie 2010.