ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1745/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1745/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a V-a civilă, sub nr. 11636/3 din 22 martie 2008,

contestatoarea C.J. a solicitat anularea parțială a dispoziției nr. 9581 din 14

februarie 2008 emisă de pârâtul Municipiul București prin Primarul General, în

sensul de a se constata că aceasta este îndreptățită și la retrocedarea

suprafeței de 59,8 mp situată în sector 6 și obligarea pârâtului să-i lase în

deplină proprietate și posesie suprafața de teren de 59,8 mp, situată sector 6.

În motivarea cererii, contestatoarea a

arătat că imobilul compus din teren de 427 mp și construcție a aparținut

părinților săi, C.D. și C.B., a căror moștenitoare este ea și că imobilul a

fost naționalizat prin Decretul nr. 92/1950. Contestatoarea

a formulat notificări în baza Legii nr. 10/2001,

pentru redobândirea imobilului, iar prin dispoziția nr. 9582 din 14 februarie2008

emisă de Primarul General, s-a propus

acordarea de măsuri reparatorii

prin echivalent pentru construcție și terenul

aferent

de 80,90 mp imposibil de restituit în natură, deoarece a fost vândut în

baza

Legii nr. 112/1995.

Contestatoarea a mai arătat că, prin

decizia nr. 20 din 12 octombrie 2007 emisă

de

SC P. SA s-a restituit contestatoarei suprafața de 119,7 mp, iar prin

dispoziția

contestată i s-a restituit suprafața de 166,6 mp, în baza unui raport de

expertiză tehnică întocmit în anul 1998 de expert T.V, deși în dosarul de

notificare exista un raport mai recent și mai exact efectuat de expertul C.C.,

care arăta faptul că diferența de 59,8 mp nerestituită este reprezentată de o

fâșie de teren care separă cele două suprafețe restituite, fâșie de teren care

se află în administrarea Municipiului București.

Prin sentința civilă nr. 1809, Tribunalul

București, secția a V-a civilă, s-a admis contestația formulată de contestatoarea

C.J. și s-a modificat în parte dispoziția contestată, în sensul că a fost

obligat intimatul Municipiul București, prin Primarul General să restituie

acesteia și terenul în suprafață de 59,8 mp situat în București, sector 6,

identificat conform raportului de expertiză întocmit de expert C.C. prin

punctele A2-A3-B4-B5-B6-B8-B1.

Pentru a hotărî în acest fel, tribunalul

a constatat că, prin notificarea nr. 3641 din 14 august 2001, trimisă prin BEJ

S. și N., contestatoarea a

solicitat

restituirea în natură sau, în subsidiar, prin despăgubiri bănești, a imobilul

situat în București B-dul G. nr. 3, sector 6, ce a aparținut

părinților săi, C.D. și C.B., imobil ce a fost

naționalizat prin Decretul nr. 92/1950 și că, prin dispoziția nr. 9582 din 14

februarie2008, emisă de

Primarul

General s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent

pentru

construcția și terenul aferent de 80,90 mp imposibil de restituit, deoarece a

fost vândut în baza Legii nr. 112/1995.

Prin decizia nr. 20

din 12 octombrie 2007 emisă de SC P. SA s-a restituit

contestatoarei suprafața de 119,7 m p, iar prin

dispoziția contestată s-a

restituit

contestatoarei suprafața de 166,6 mp, la emiterea acestei dispoziții

intimatul având în vedere un raport de expertiză

tehnică întocmit în anul 1998 de expert T.V., din care rezultă că suprafața

menționată mai sus este

liberă. Tribunalul a constatat că intimatul a

recunoscut calitatea contestatoarei de persoană îndreptățită, astfel că, era

îndreptățită și la

restituirea diferenței

de 59,8 mp, situată la aceeași adresă, restituirea acestei

suprafețe

fiind posibilă.

Astfel, autorii contestatoarei au avut în

proprietate suprafața de 427

mp teren, iar

prin dispozițiile emise în baza Legii nr. 10/2001, inclusiv cea

contestată, acesteia i s-a restituit în natură și

prin echivalent suprafața de 367

mp, rămânând nerestituită suprafața de

60 mp

Din raportul de

expertiză întocmit de expert C.N. rezultă

că

această suprafață identificată prin punctele A2-A3-B4-B5-B6-B8-B1, nu face

parte din terenul deținut de SC P. SA conform certificatului de atestare a

dreptului de proprietate privată seria M03 nr. 2767 din 18 martie 1996 eliberat

de Ministerul Industriei, ci reprezintă o alee de trecere, terenul aflându-se

în administrarea și patrimoniul Municipiului București, aspect

susținut și de adresa nr. 42667 din 10 noiembrie 2008

emisă de Primăria Sectorului 6

Direcția Urbanism și Amenajarea Teritoriului.

Împotriva sentinței

tribunalului a formulat apel Municipiul București, prin Primarul General, solicitând

admiterea apelului, desființarea sentinței

civile apelate, iar pe fond, respingerea contestației formulată ca fiind

neîntemeiată.

În motivarea

apelului, s-a arătat că sentința pronunțată a fost dată cu

aplicarea greșită a legii, întrucât instanța de fond

a admis în mod eronat

acțiunea, reținând în

considerentele hotărârii pronunțate faptul că terenul în

suprafață de

59,8 mp se află în administrarea sa, dispunând restituirea în

natură a terenului identificat prin raportul de

expertiză de la dosarul cauzei, ca

fiind liber.

Prin dispoziția contestată s-a dispus

restituirea în natură în proprietatea doamnei C.J. terenul liber (curtea) în

suprafață de 166,60 mp, situat în București, sector 6, care se identifică

conform raportului de expertiză tehnică întocmit de expert tehnic topo și

cadastru T.V.

Comisia pentru

aplicarea Legii nr. 10/2001 a avut în vedere atunci când

a emis dispoziția contestată

raportul de expertiză depus de contestatoare la dosarul administrativ, Nota de

reconstituire efectuată de Direcția Evidență Imobiliară și Cadastrală din

cadrul Primăriei Municipiului București, situația juridică, precum și toate

actele existente la dosarul administrativ.

Astfel, din concluziile raportului de

expertiză întocmit de expert T.V. (anexă la Dispoziția nr. 9581/2008) rezultă

că suprafața de teren din actul de vânzare-cumpărare era de 427 mp, iar în

administrarea

municipalității la momentul

efectuării expertizei mai erau 247 mp, diferența de

179,50 mp fiind

ocupată de stația P.C.

Totodată, în Nota de Reconstituire efectuată

de Direcția Patrimoniu Evidență Proprietăți Cadastru - Serviciul Cadastru

Imobiliar Edilitar, se precizează cu claritate faptul că pentru determinarea cu

exactitate a

suprafeței imobilului de la

adresa în cauză se va lua în considerare expertiza

tehnică întocmită de

expert T.V. și care se va constitui ca plan anexă la dispoziția Primarului

General.

Mai mult decât atât,

prin adresa nr. 754139/12156 din 06 august 2008, Direcția

Evidență Imobiliară și Cadastrală - Serviciul

Evidența Proprietății precizează ca "terenul în suprafață de 60,8 mp, ce

face obiectul raportului de expertiză tehnică întocmit de expert C.C. efectuat

în dosarul

nr. 11636/3/2008 reprezintă o

secțiune din imobilul ce a făcut obiectul Deciziei

nr. 650/1976, emisă

de Consiliul Popular al Municipiului București - Comitet Executiv, prin care se

transmite ... în administrarea Centralei pentru

Desfacerea Produselor Petroliere București, coordonată de M.I.Ch.,

terenul în

suprafață de 760 mp, situat la intersecția bd."

Analizând sentința

apelată prin prisma criticilor formulate de apelant și în raport de probele

administrate în fața primei instanțe și a celor administrate

în apel, Curtea constată că apelul este fondat pentru

considerentele care urmează:

Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod

abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989,

consacră în art. 7 principiul restituirii în natură a imobilelor, prevăzând că (1)

De regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură.

În art. 10 însă legiuitorul face o serie

de distincții cu privire la ceea ce

se

înțelege prin teren liber, astfel:

în

cazul în care pe terenurile pe care s-au

aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții,

autorizate,

persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a

părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi,

cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale

localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent,

distincții dezvoltate și explicate în H.G. nr. 250/2007 prin care au fost

aprobate Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001. în acest

sens s-a stabilit că în aplicarea art. 10 din lege, entitatea învestită cu

soluționarea notificării are obligația, înainte de a dispune orice măsură, de a

identifica cu exactitate terenul și vecinătățile și totodată de a verifica

destinația actuală a terenului solicitat și a suprafeței acestuia, pentru a nu

afecta căile de acces (existența pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare,

parcări amenajate și altele asemenea), existența și utilizarea unor amenajări

subterane: conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare

calibru, adăposturi militare și altele asemenea,

în cazul în care se constată astfel de situații, restituirea în natură se va

limita numai la acele suprafețe de

teren libere sau, după caz, numai la

acele suprafețe de teren care nu

afectează

accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane. Sintagma

amenajări

de utilitate publică ale localităților urbane și rurale are în vedere acele

suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele

de teren supuse unor amenajări destinate a

deservi nevoile comunității, și

anume căi de comunicație (străzi, alei,

trotuare etc), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi

din jurul blocurilor de locuit,

parcuri și

grădini publice, piețe pietonale și altele. Individualizarea acestor suprafețe,

în cadrul procedurilor administrative de soluționare a notificărilor,

este

atributul entității învestite cu soluționarea notificărilor, urmând a fi avute

în vedere, de la caz la caz, atât servituțile

legale, cât și documentațiile de

amenajare a teritoriului și de urbanism.

În apel a fost

suplimentat probatoriul prin efectuarea unei expertize

topografice ale cărei obiective au fost:

identificarea și individualizarea

imobilului,

a vecinătăților precum și identificarea existenței sau a inexistenței

unor

elemente de sistematizare, rețele edilitare supra sau subterane.

Raportul de expertiză a fost efectuat de expertul

tehnic P.M., care a

concluzionat că suprafața de teren în litigiu de 59

mp identificată prin vecinătățile cuprinse în anexa la raport este folosit în

prezent ca alee de trecere între bd. G. și str. A. Din această schiță precum și

din cele întocmite de expertul C.C. (fila 9

din dosarul de fond)

rezultă că

suprafața de teren în litigiu reprezintă alee de trecere destinată a deservi

nevoile comunității, respectiv să asigure trecerea pietonilor între bd.

G.

și str. A. nefiind prin urmare supusă restituirii în natură, așa cum rezultă

din textele legale precitate.

Pentru considerentele arătate, Curtea în

temeiul dispozițiilor art. 296 C. proc. civ., va admite formulat de apelantul

Municipiul București, va schimba în tot sentința apelată, în sensul că va

respinge contestația ca nefondată, entitatea învestită cu soluționarea

notificării

apreciind în mod corect faptul

că suprafața de teren în litigiu nu este supusă

restituirii în natură.

Împotriva deciziei nr. 286A din 22

aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă, în termen legal

a declarat recurs reclamanta C.J. care, invocând motivul prev. de 304 pct. 9 C.

proc. civ., o critică pentru nelegalitate.

În dezvoltarea criticilor se susține că

hotărârea instanței de apel este nelegală, pentru că a depășit limitele

stabilite prin cererea de apel, pentru verificarea situației de fapt reținută

de prima instanță și a dat eficiență prevederilor art. 10 din Legea nr. 10/2001

fără a avea nicio probă la dosar în acest sens.

Examinând recursul prin prisma criticilor

formulate, Înalta Curte îl reține ca fondat pentru următoarele considerente:

Prin notificarea formulată în cauză,

recurenta-reclamantă a solicitat restituirea în natură sau, în subsidiar, prin

despăgubiri bănești a imobilului situat în București, B-dul. G., sector 6, ce a

aparținut părinților săi și care a fost naționalizat prin Decretul nr. 92/1950.

Prin dispoziția nr. 9582 din 14 februarie2008

emisă de Primarul General s-au propus măsuri reparatorii prin echivalent pentru

construcție și terenul aferent în suprafață de 80,90 mp imposibil de restituit

în natură, imobil ce a fost înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995.

SC P. SA, prin decizia nr. 20 din 12

octombrie 2007, a restituit reclamantei suprafața de 119,7 mp

Prin dispoziția nr. 9581 din 14 februarie2008

s-a restituit reclamantei suprafața de 166,60 mp situată la aceeași adresă,

decizie ce a fost contestată în sensul că se impunea și restituirea diferenței

de 59,8 mp, teren care era liber.

În acest sens se constată că autorii reclamantei

au avut în proprietate 427 mp teren, din care s-a restituit în natură reclamantei

367 mp, rămânând nerestituită suprafața de 60 mp.

Potrivit raportului de expertiză întocmit

de C.N., rezultă că această suprafață identificată prin pct. A2 – A3 – B4 – B5

– B6 – B8 – B1 nu face parte din terenul deținut de SC P. SA potrivit

certificatului de atestare a dreptului de proprietate privată seria M03 nr.

2767 din 18 martie 1996 eliberat de Ministerul Industriei, ci reprezintă o alee

de trecere, trecerea aflându-se în administrarea și patrimoniul Municipiului

București, aspect confirmat și prin adresa nr. 42667 din 10 noiembrie 2008

emisă de Primăria Sectorului 6 București.

Instanța de apel a înlocuit motivul de apel

al Municipiului București, prin care s-a susținut că fâșia de teren în discuție

nu îi aparține, cu un motiv nou, conform căruia acel teren ar fi de utilitate

publică, fiind supus dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 10/2001.

Noul motiv nu este întemeiat, deoarece nu

ține seama de formulările din Legea nr. 10/2001 republicată, respectiv art. 10 alin.

(4).

În speță, prin două expertize întocmite

în 2004 și 2010 pe baza documentației Oficiului de Cadastru și Publicitate

Imobiliară s-a concluzionat că terenul nu aparține SC P. SA, ci Municipiului

București.

Terenul este liber de construcții „nu

este afectat de rețele supra sau/și subterane” conform raportului de expertiză

întocmit în anul 2010.

Se mai arată că aceeași fâșie de teren nu

este amenajată, nu este asfaltată și neiluminată, avându-se în vedere că

primăria a considerat că nu îi aparține.

Nu poate fi susținut în cauză că acea

suprafață de teren poate fi considerată o alee pietonală, în condițiile în care

nu este amenajată, nu poartă o denumire și număr cadastral, care să o facă

aparținătoare sectorului 6 București.

Recurentei i-au fost restituite două

porțiuni de teren în natură, una de SC P. SA și una de către Municipiul

București, iar fâșia în discuție se află între aceste două terenuri restituite cu

titlu de măsuri reparatorii în natură.

Prin expertiza întocmită de C.N. s-a

evidențiat cu claritate poziția suprafeței de teren a cărei restituire în

natură se solicită, prin suprapunerea perfectă cu suprafața evidențiată în

documentația Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară, aspect evidențiat

cu ocazia confruntării la întabularea terenului restituit SC P. SA.

Raportul de expertiză întocmit de

expertul Costache a fost efectuat pe baza datelor cadastrale, după ce s-au

efectuat modernizările stației de carburanți.

Această expertiză evidențiază poziția suprafeței

de teren restituită SC P. SA și poziția terenului a cărui restituire în natură

se solicită. În plus, acest teren nu reprezintă o secțiune a imobilului care a

făcut obiectul deciziei nr. 650/1976 a fostului Consiliu Popular al

Municipiului București, prin care s-a transmis în administrarea Centrului

pentru Desfacerea Produselor Petroliere București suprafața de 760 mp situată

în intersecția B-dul. G. – str. A. – str. P.

Certificatul de atestare a dreptului de

proprietate a terenurilor nr. 767 martie 1996 atribuie în proprietatea

exclusivă a C.P. SA suprafața de 439 mp identificată prin anexa 2 și planurile

topografice din anexele 4 și 5 din documentația de stabilire și evaluare a

terenurilor înregistrată în ianuarie 1996 la Oficiul de Cadastru și Organizarea

Teritoriului București.

Din analiza acestor planuri se constată

că proprietatea C.P. SA de 436 mp nu include și terenul în litigiu, care este

liber.

Este evident că P. SA nu a restituit

această suprafață, deoarece nu a avut-o în posesie niciodată.

Față de aceste considerente, se reține că

recurenta reclamantă este îndreptățită la restituirea în natură și a suprafeței

de 59 mp, teren liber, astfel că urmează a se admite recursul declarat, să se

modifice decizia recurată, în sensul respingerii apelului declarat de pârâtul

Municipiul București prin Primarul General și să se mențină ca legală și

temeinică hotărârea instanței de fond.

Având în vedere dispozițiile art. 274

alin. (1) C. proc. civ., intimatul-pârât, căzut în pretenții va fi obligat să

plătească reclamantei C.J. 1000 lei cheltuieli de judecată avansate în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta C.J. împotriva deciziei nr. 286 A din 22 aprilie 2010 a Curții de

Apel București, secția a IV-a civilă.

Modifică decizia recurată în

sensul că respinge apelul declarat de pârâtul Municipiul București prin

Primarul General împotriva sentinței nr. 1809 din 28 noiembrie 2008 a Tribunalului

București, secția a V-a civilă, pe care o menține.

Obligă intimatul

pârât Municipiul București prin Primarul General la plata sumei de 1000 lei

cheltuieli de judecată în apel către reclamanta C.J.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie

2011.