ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1745/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, sub nr. 11636/3 din 22 martie 2008, contestatoarea C.J. a solicitat anularea parțială a dispoziției nr. 9581 din 14 februarie 2008 emisă de pârâtul Municipiul București prin Primarul General, în sensul de a se constata că aceasta este îndreptățită și la retrocedarea suprafeței de 59,8 mp situată în sector 6 și obligarea pârâtului să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de teren de 59,8 mp, situată sector 6. În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că imobilul compus din teren de 427 mp și construcție a aparținut părinților săi, C.D. și C.B., a căror moștenitoare este ea și că imobilul a fost naționalizat prin Decretul nr. 92/1950.

Contestatoarea a formulat notificări în baza Legii nr. 10/2001, pentru redobândirea imobilului, iar prin dispoziția nr. 9582 din 14 februarie2008 emisă de Primarul General, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcție și terenul aferent de 80,90 mp imposibil de restituit în natură, deoarece a fost vândut în baza Legii nr. 112/1995. Contestatoarea a mai arătat că, prin decizia nr. 20 din 12 octombrie 2007 emisă de SC P. SA s-a restituit contestatoarei suprafața de 119,7 mp, iar prin dispoziția contestată i s-a restituit suprafața de 166,6 mp, în baza unui raport de expertiză tehnică întocmit în anul 1998 de expert T.V, deși în dosarul de notificare exista un raport mai recent și mai exact efectuat de expertul C.C., care arăta faptul că diferența de 59,8 mp nerestituită este reprezentată de o fâșie de teren care separă cele două suprafețe restituite, fâșie de teren care se află în administrarea Municipiului București.

Prin sentința civilă nr. 1809, Tribunalul București, secția a V-a civilă, s-a admis contestația formulată de contestatoarea C.J. și s-a modificat în parte dispoziția contestată, în sensul că a fost obligat intimatul Municipiul București, prin Primarul General să restituie acesteia și terenul în suprafață de 59,8 mp situat în București, sector 6, identificat conform raportului de expertiză întocmit de expert C.C. prin punctele A2-A3-B4-B5-B6-B8-B1. Pentru a hotărî în acest fel, tribunalul a constatat că, prin notificarea nr. 3641 din 14 august 2001, trimisă prin BEJ S. și N., contestatoarea a solicitat restituirea în natură sau, în subsidiar, prin despăgubiri bănești, a imobilul situat în București B-dul G. nr. 3, sector 6, ce a aparținut părinților săi, C.D.

și C.B., imobil ce a fost naționalizat prin Decretul nr. 92/1950 și că, prin dispoziția nr. 9582 din 14 februarie2008, emisă de Primarul General s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcția și terenul aferent de 80,90 mp imposibil de restituit, deoarece a fost vândut în baza Legii nr. 112/1995. Prin decizia nr. 20 din 12 octombrie 2007 emisă de SC P. SA s-a restituit contestatoarei suprafața de 119,7 m p, iar prin dispoziția contestată s-a restituit contestatoarei suprafața de 166,6 mp, la emiterea acestei dispoziții intimatul având în vedere un raport de expertiză tehnică întocmit în anul 1998 de expert T.V., din care rezultă că suprafața menționată mai sus este liberă.

Tribunalul a constatat că intimatul a recunoscut calitatea contestatoarei de persoană îndreptățită, astfel că, era îndreptățită și la restituirea diferenței de 59,8 mp, situată la aceeași adresă, restituirea acestei suprafețe fiind posibilă. Astfel, autorii contestatoarei au avut în proprietate suprafața de 427 mp teren, iar prin dispozițiile emise în baza Legii nr. 10/2001, inclusiv cea contestată, acesteia i s-a restituit în natură și prin echivalent suprafața de 367 mp, rămânând nerestituită suprafața de 60 mp Din raportul de expertiză întocmit de expert C.N.

rezultă că această suprafață identificată prin punctele A2-A3-B4-B5-B6-B8-B1, nu face parte din terenul deținut de SC P. SA conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate privată seria M03 nr. 2767 din 18 martie 1996 eliberat de Ministerul Industriei, ci reprezintă o alee de trecere, terenul aflându-se în administrarea și patrimoniul Municipiului București, aspect susținut și de adresa nr. 42667 din 10 noiembrie 2008 emisă de Primăria Sectorului 6 Direcția Urbanism și Amenajarea Teritoriului. Împotriva sentinței tribunalului a formulat apel Municipiul București, prin Primarul General, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței civile apelate, iar pe fond, respingerea contestației formulată ca fiind neîntemeiată.

În motivarea apelului, s-a arătat că sentința pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât instanța de fond a admis în mod eronat acțiunea, reținând în considerentele hotărârii pronunțate faptul că terenul în suprafață de 59,8 mp se află în administrarea sa, dispunând restituirea în natură a terenului identificat prin raportul de expertiză de la dosarul cauzei, ca fiind liber. Prin dispoziția contestată s-a dispus restituirea în natură în proprietatea doamnei C.J. terenul liber (curtea) în suprafață de 166,60 mp, situat în București, sector 6, care se identifică conform raportului de expertiză tehnică întocmit de expert tehnic topo și cadastru T.V.

Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 a avut în vedere atunci când a emis dispoziția contestată raportul de expertiză depus de contestatoare la dosarul administrativ, Nota de reconstituire efectuată de Direcția Evidență Imobiliară și Cadastrală din cadrul Primăriei Municipiului București, situația juridică, precum și toate actele existente la dosarul administrativ. Astfel, din concluziile raportului de expertiză întocmit de expert T.V. (anexă la Dispoziția nr. 9581/2008) rezultă că suprafața de teren din actul de vânzare-cumpărare era de 427 mp, iar în administrarea municipalității la momentul efectuării expertizei mai erau 247 mp, diferența de 179,50 mp fiind ocupată de stația P.C.

Totodată, în Nota de Reconstituire efectuată de Direcția Patrimoniu Evidență Proprietăți Cadastru - Serviciul Cadastru Imobiliar Edilitar, se precizează cu claritate faptul că pentru determinarea cu exactitate a suprafeței imobilului de la adresa în cauză se va lua în considerare expertiza tehnică întocmită de expert T.V. și care se va constitui ca plan anexă la dispoziția Primarului General. Mai mult decât atât, prin adresa nr. 754139/12156 din 06 august 2008, Direcția Evidență Imobiliară și Cadastrală - Serviciul Evidența Proprietății precizează ca "terenul în suprafață de 60,8 mp, ce face obiectul raportului de expertiză tehnică întocmit de expert C.C.

efectuat în dosarul nr. 11636/3/2008 reprezintă o secțiune din imobilul ce a făcut obiectul Deciziei nr. 650/1976, emisă de Consiliul Popular al Municipiului București - Comitet Executiv, prin care se transmite ... în administrarea Centralei pentru Desfacerea Produselor Petroliere București, coordonată de M.I.Ch., terenul în suprafață de 760 mp, situat la intersecția bd." Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate de apelant și în raport de probele administrate în fața primei instanțe și a celor administrate în apel, Curtea constată că apelul este fondat pentru considerentele care urmează: Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, consacră în art. 7 principiul restituirii în natură a imobilelor, prevăzând că (1) De regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură.

În art. 10 însă legiuitorul face o serie de distincții cu privire la ceea ce se înțelege prin teren liber, astfel: în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent, distincții dezvoltate și explicate în H.G. nr. 250/2007 prin care au fost aprobate Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.

în acest sens s-a stabilit că în aplicarea art. 10 din lege, entitatea învestită cu soluționarea notificării are obligația, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul și vecinătățile și totodată de a verifica destinația actuală a terenului solicitat și a suprafeței acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (existența pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate și altele asemenea), existența și utilizarea unor amenajări subterane: conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi militare și altele asemenea, în cazul în care se constată astfel de situații, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafețe de teren libere sau, după caz, numai la acele suprafețe de teren care nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane.

Sintagma amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare etc), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele. Individualizarea acestor suprafețe, în cadrul procedurilor administrative de soluționare a notificărilor, este atributul entității învestite cu soluționarea notificărilor, urmând a fi avute în vedere, de la caz la caz, atât servituțile legale, cât și documentațiile de amenajare a teritoriului și de urbanism.

În apel a fost suplimentat probatoriul prin efectuarea unei expertize topografice ale cărei obiective au fost: identificarea și individualizarea imobilului, a vecinătăților precum și identificarea existenței sau a inexistenței unor elemente de sistematizare, rețele edilitare supra sau subterane. Raportul de expertiză a fost efectuat de expertul tehnic P.M., care a concluzionat că suprafața de teren în litigiu de 59 mp identificată prin vecinătățile cuprinse în anexa la raport este folosit în prezent ca alee de trecere între bd. G. și str. A. Din această schiță precum și din cele întocmite de expertul C.C. (fila 9 din dosarul de fond) rezultă că suprafața de teren în litigiu reprezintă alee de trecere destinată a deservi nevoile comunității, respectiv să asigure trecerea pietonilor între bd.

G. și str. A. nefiind prin urmare supusă restituirii în natură, așa cum rezultă din textele legale precitate. Pentru considerentele arătate, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 296 C. proc. civ., va admite formulat de apelantul Municipiul București, va schimba în tot sentința apelată, în sensul că va respinge contestația ca nefondată, entitatea învestită cu soluționarea notificării apreciind în mod corect faptul că suprafața de teren în litigiu nu este supusă restituirii în natură. Împotriva deciziei nr. 286A din 22 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă, în termen legal a declarat recurs reclamanta C.J. care, invocând motivul prev. de 304 pct. 9 C. proc. civ., o critică pentru nelegalitate.

În dezvoltarea criticilor se susține că hotărârea instanței de apel este nelegală, pentru că a depășit limitele stabilite prin cererea de apel, pentru verificarea situației de fapt reținută de prima instanță și a dat eficiență prevederilor art. 10 din Legea nr. 10/2001 fără a avea nicio probă la dosar în acest sens. Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte îl reține ca fondat pentru următoarele considerente: Prin notificarea formulată în cauză, recurenta-reclamantă a solicitat restituirea în natură sau, în subsidiar, prin despăgubiri bănești a imobilului situat în București, B-dul. G., sector 6, ce a aparținut părinților săi și care a fost naționalizat prin Decretul nr. 92/1950.

Prin dispoziția nr. 9582 din 14 februarie2008 emisă de Primarul General s-au propus măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcție și terenul aferent în suprafață de 80,90 mp imposibil de restituit în natură, imobil ce a fost înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995. SC P. SA, prin decizia nr. 20 din 12 octombrie 2007, a restituit reclamantei suprafața de 119,7 mp Prin dispoziția nr. 9581 din 14 februarie2008 s-a restituit reclamantei suprafața de 166,60 mp situată la aceeași adresă, decizie ce a fost contestată în sensul că se impunea și restituirea diferenței de 59,8 mp, teren care era liber. În acest sens se constată că autorii reclamantei au avut în proprietate 427 mp teren, din care s-a restituit în natură reclamantei 367 mp, rămânând nerestituită suprafața de 60 mp.

Potrivit raportului de expertiză întocmit de C.N., rezultă că această suprafață identificată prin pct. A2 – A3 – B4 – B5 – B6 – B8 – B1 nu face parte din terenul deținut de SC P. SA potrivit certificatului de atestare a dreptului de proprietate privată seria M03 nr. 2767 din 18 martie 1996 eliberat de Ministerul Industriei, ci reprezintă o alee de trecere, trecerea aflându-se în administrarea și patrimoniul Municipiului București, aspect confirmat și prin adresa nr. 42667 din 10 noiembrie 2008 emisă de Primăria Sectorului 6 București. Instanța de apel a înlocuit motivul de apel al Municipiului București, prin care s-a susținut că fâșia de teren în discuție nu îi aparține, cu un motiv nou, conform căruia acel teren ar fi de utilitate publică, fiind supus dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 10/2001.

Noul motiv nu este întemeiat, deoarece nu ține seama de formulările din Legea nr. 10/2001 republicată, respectiv art. 10 alin. (4). În speță, prin două expertize întocmite în 2004 și 2010 pe baza documentației Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară s-a concluzionat că terenul nu aparține SC P. SA, ci Municipiului București. Terenul este liber de construcții „nu este afectat de rețele supra sau/și subterane” conform raportului de expertiză întocmit în anul 2010. Se mai arată că aceeași fâșie de teren nu este amenajată, nu este asfaltată și neiluminată, avându-se în vedere că primăria a considerat că nu îi aparține. Nu poate fi susținut în cauză că acea suprafață de teren poate fi considerată o alee pietonală, în condițiile în care nu este amenajată, nu poartă o denumire și număr cadastral, care să o facă aparținătoare sectorului 6 București.

Recurentei i-au fost restituite două porțiuni de teren în natură, una de SC P. SA și una de către Municipiul București, iar fâșia în discuție se află între aceste două terenuri restituite cu titlu de măsuri reparatorii în natură. Prin expertiza întocmită de C.N. s-a evidențiat cu claritate poziția suprafeței de teren a cărei restituire în natură se solicită, prin suprapunerea perfectă cu suprafața evidențiată în documentația Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară, aspect evidențiat cu ocazia confruntării la întabularea terenului restituit SC P. SA. Raportul de expertiză întocmit de expertul Costache a fost efectuat pe baza datelor cadastrale, după ce s-au efectuat modernizările stației de carburanți.

Această expertiză evidențiază poziția suprafeței de teren restituită SC P. SA și poziția terenului a cărui restituire în natură se solicită. În plus, acest teren nu reprezintă o secțiune a imobilului care a făcut obiectul deciziei nr. 650/1976 a fostului Consiliu Popular al Municipiului București, prin care s-a transmis în administrarea Centrului pentru Desfacerea Produselor Petroliere București suprafața de 760 mp situată în intersecția B-dul. G. – str. A. – str. P. Certificatul de atestare a dreptului de proprietate a terenurilor nr. 767 martie 1996 atribuie în proprietatea exclusivă a C.P. SA suprafața de 439 mp identificată prin anexa 2 și planurile topografice din anexele 4 și 5 din documentația de stabilire și evaluare a terenurilor înregistrată în ianuarie 1996 la Oficiul de Cadastru și Organizarea Teritoriului București.

Din analiza acestor planuri se constată că proprietatea C.P. SA de 436 mp nu include și terenul în litigiu, care este liber. Este evident că P. SA nu a restituit această suprafață, deoarece nu a avut-o în posesie niciodată. Față de aceste considerente, se reține că recurenta reclamantă este îndreptățită la restituirea în natură și a suprafeței de 59 mp, teren liber, astfel că urmează a se admite recursul declarat, să se modifice decizia recurată, în sensul respingerii apelului declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul General și să se mențină ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond. Având în vedere dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., intimatul-pârât, căzut în pretenții va fi obligat să plătească reclamantei C.J.

1000 lei cheltuieli de judecată avansate în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta C.J. împotriva deciziei nr. 286 A din 22 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Modifică decizia recurată în sensul că respinge apelul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul General împotriva sentinței nr. 1809 din 28 noiembrie 2008 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, pe care o menține. Obligă intimatul pârât Municipiul București prin Primarul General la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată în apel către reclamanta C.J. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2011.