ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7880/2009

Deliberând asupra recursului civil

de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1266 din 8

septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a III a civilă, s-a

admis contestația formulată de reclamantul T.C. în contradictoriu cu pârâtul

Municipiul București prin Primarul General.

S-a anulat dispoziția nr. 342 din 15

iunie 2007 emisă de pârât, dispunându-se obligarea pârâtului să-i restituie

reclamantului în natură suprafața de teren identificată prin raportul de

expertiză al expertului M.C.L., conform art. 4 pct. 2 din raport și

identificată în acesta prin linie punctată de culoare albastră, corespunzător

fostei proprietăți de la nr. 34, sector 5 București, de 306 mp.

Pentru a dispune în acest sens,

instanța a avut în vedere următoarele motive:

Prin dispoziția contestată s-a

respins cererea de restituire a terenului cu motivarea că acesta este afectat

de elemente de sistematizare, propunându-se acordarea de măsuri reparatorii în

echivalent.

Contestatorul a făcut dovada

calității de persoană îndreptățită în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001, iar

din probele administrate rezultă că terenul poate fi restituit în natură, cu

aplicarea art. 1, art. 7 și art. 9 din aceeași lege, nefiind afectat de

elemente de sistematizare ori alte obiective de interes și utilitate publică ce

ar fi determinat imposibilitatea restituirii.

Apelul declarat de pârâtul

Municipiul București prin Primarul General împotriva sentinței primei instanțe

a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 201/A din 30 martie 2009

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze

cu minori și de familie, pentru următoarele motive:

În cauză a fost administrată și

proba cu expertiză topometrică, iar din concluziile acesteia rezultă că terenul

solicitat, împrejmuit de către contestator, are o suprafață de 306 mp și este

liber, cu excepția garajelor tip Granitul, care nu pot fi asimilate

construcțiilor; s-a constatat totodată că o suprafață de 86,01 mp, deși este

liberă de construcții, nu poate fi restituită în natură, fiind afectată de

carosabil (alei acces, blocuri).

Niciuna dintre părți nu a formulat

obiecțiuni la raportul de expertiză.

Deși apelantul a susținut prin

motivele de apel că terenul este afectat în totalitate de detalii de

sistematizare și nu putea fi restituit în natură și s-a și încuviințat proba cu

înscrisuri, acesta nu s-a mai prezentat în instanță și nici nu a depus la dosar

înscrisurile încuviințate pentru dovedirea apelului.

Împotriva deciziei de apel a

formulat cerere de recurs pârâtul Municipiul București, prin Primar General,

formulând următoarele critici:

Nu au fost avute în vedere de către

instanță elementele de sistematizare care afectează în totalitate terenul

litigios, enumerate în preambulul dispoziției contestate, respectiv alee

betonată, trotuar pietonal, carosabil, parcaj, precum și incinta împrejmuită cu

gard.

Instanța de apel nu a stabilit, deși

era obligată în virtutea rolului său activ, dacă terenul este sau nu afectat de

rețele edilitare subterane, nefiind depus la dosarul cauzei planul de rețele al

zonei.

Analizând decizia de apel în raport

de criticile formulate, Înalta Curte constată că instanța de apel a făcut o

corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente, din perspectiva art. 304

pct. 9 C. proc. civ., în considerarea celor ce succed.

Pentru a dispune în cauză, instanța

de apel a avut în vedere situația de fapt rezultată în urma probatoriilor

administrate, care nu mai poate fi reapreciată de instanța de recurs în urma

abrogării pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. prin O.U.G. nr. 138/2000.

Astfel, terenul de 306 mp este

împrejmuit de către intimatul reclamant, este liber cu excepția garajelor tip

„Granitul”, care nu pot fi asimilate construcțiilor; suprafața de 86,05 mp,

care face parte din proprietate intimatului, deși este liberă de construcții,

este afectată de carosabil (alee acces blocuri).

La această situație de fapt s-a

făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr.

10/2001.

Aliniatul al treilea al art. 10 din

lege se referă la restituirea în natură a terenurilor pe care s-au ridicat

construcții ușoare sau demontabile, iar în dispoziția contestată s-a reținut că

garajele tip „Granitul” sunt construcții provizorii.

Existența unor rețele edilitare

subterane nu a constituit motiv de respingere a cererii de restituire în natură

prin dispoziția contestată, iar limitele procesuale din contestația formulată

în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 sunt fixate pe această

dispoziție – s-au reținut ca elemente de sistematizare aleea betonată, trotuar

pietonal, carosabil, parcaj, construcții provizorii tip „Granitul”, incinta

fiind împrejmuită cu gard.

Constatând că nu sunt fondate

criticile formulate, Înalta Curte urmează să facă aplicarea și a art. 312 alin.

(1) C. proc. civ. și să dispună respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul

Municipiul București prin primar general împotriva deciziei nr. 201 A din 30 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori

și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi

2 octombrie 2009.