ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7880/2009

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1266 din 8 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a III a civilă, s-a admis contestația formulată de reclamantul T.C. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București prin Primarul General. S-a anulat dispoziția nr. 342 din 15 iunie 2007 emisă de pârât, dispunându-se obligarea pârâtului să-i restituie reclamantului în natură suprafața de teren identificată prin raportul de expertiză al expertului M.C.L., conform art. 4 pct. 2 din raport și identificată în acesta prin linie punctată de culoare albastră, corespunzător fostei proprietăți de la nr. 34, sector 5 București, de 306 mp. Pentru a dispune în acest sens, instanța a avut în vedere următoarele motive: Prin dispoziția contestată s-a respins cererea de restituire a terenului cu motivarea că acesta este afectat de elemente de sistematizare, propunându-se acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.

Contestatorul a făcut dovada calității de persoană îndreptățită în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001, iar din probele administrate rezultă că terenul poate fi restituit în natură, cu aplicarea art. 1, art. 7 și art. 9 din aceeași lege, nefiind afectat de elemente de sistematizare ori alte obiective de interes și utilitate publică ce ar fi determinat imposibilitatea restituirii.

Apelul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul General împotriva sentinței primei instanțe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 201/A din 30 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pentru următoarele motive: În cauză a fost administrată și proba cu expertiză topometrică, iar din concluziile acesteia rezultă că terenul solicitat, împrejmuit de către contestator, are o suprafață de 306 mp și este liber, cu excepția garajelor tip Granitul, care nu pot fi asimilate construcțiilor; s-a constatat totodată că o suprafață de 86,01 mp, deși este liberă de construcții, nu poate fi restituită în natură, fiind afectată de carosabil (alei acces, blocuri).

Niciuna dintre părți nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză. Deși apelantul a susținut prin motivele de apel că terenul este afectat în totalitate de detalii de sistematizare și nu putea fi restituit în natură și s-a și încuviințat proba cu înscrisuri, acesta nu s-a mai prezentat în instanță și nici nu a depus la dosar înscrisurile încuviințate pentru dovedirea apelului. Împotriva deciziei de apel a formulat cerere de recurs pârâtul Municipiul București, prin Primar General, formulând următoarele critici: Nu au fost avute în vedere de către instanță elementele de sistematizare care afectează în totalitate terenul litigios, enumerate în preambulul dispoziției contestate, respectiv alee betonată, trotuar pietonal, carosabil, parcaj, precum și incinta împrejmuită cu gard.

Instanța de apel nu a stabilit, deși era obligată în virtutea rolului său activ, dacă terenul este sau nu afectat de rețele edilitare subterane, nefiind depus la dosarul cauzei planul de rețele al zonei. Analizând decizia de apel în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente, din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în considerarea celor ce succed. Pentru a dispune în cauză, instanța de apel a avut în vedere situația de fapt rezultată în urma probatoriilor administrate, care nu mai poate fi reapreciată de instanța de recurs în urma abrogării pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. prin O.U.G. nr. 138/2000.

Astfel, terenul de 306 mp este împrejmuit de către intimatul reclamant, este liber cu excepția garajelor tip „Granitul”, care nu pot fi asimilate construcțiilor; suprafața de 86,05 mp, care face parte din proprietate intimatului, deși este liberă de construcții, este afectată de carosabil (alee acces blocuri). La această situație de fapt s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 10/2001. Aliniatul al treilea al art. 10 din lege se referă la restituirea în natură a terenurilor pe care s-au ridicat construcții ușoare sau demontabile, iar în dispoziția contestată s-a reținut că garajele tip „Granitul” sunt construcții provizorii.

Existența unor rețele edilitare subterane nu a constituit motiv de respingere a cererii de restituire în natură prin dispoziția contestată, iar limitele procesuale din contestația formulată în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 sunt fixate pe această dispoziție – s-au reținut ca elemente de sistematizare aleea betonată, trotuar pietonal, carosabil, parcaj, construcții provizorii tip „Granitul”, incinta fiind împrejmuită cu gard. Constatând că nu sunt fondate criticile formulate, Înalta Curte urmează să facă aplicarea și a art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și să dispună respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul Municipiul București prin primar general împotriva deciziei nr. 201 A din 30 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi 2 octombrie 2009.