ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6996/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 547 din 14 aprilie

2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, a fost admisă

acțiunea precizată a reclamantei P.L. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul

București prin Primar General, fiind obligat pârâtul să restituie terenul în

suprafață de 318 m.p., situat în București, str. S.C.M., sector 5, conform

variantei a 2-a a raportului de expertiză întocmit de expert C.N., raport ce

face parte integrantă din hotărâre.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut că, deși notificat, pârâtul nu a

răspuns solicitării, iar reclamanta este persoana îndreptățită la restituire în

calitate de moștenitoare a autorilor săi, care au formulat notificare.

A mai reținut prima

instanță că, potrivit expertizei efectuate în cauză, suprafața de 318 m.p.,

este liberă și poate fi restituită în natură, iar pentru suprafața de 439 m.p.,

ocupată de spațiu verde, reclamanta va primi despăgubiri.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel pârâtul Municipiul București prin Primarul General,

solicitând schimbarea în tot a sentinței apelate cu consecința respingerii

contestației ca neîntemeiate.

În susținerea

apelului, pârâtul a arătat că instanța de fond se putea pronunța doar în

condițiile art. 21 - 23 din Legea nr. 10/2001, în sensul obligării la emiterea

dispoziției ca urmare a notificării și nu să soluționeze notificarea.

Prin Decizia civilă

nr. 203/A din 16 martie 2010, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a

respins ca nefondat apelul pârâtului, reținând că prima instanță a făcut

aplicarea principiului prevalenței restituirii în natură a terenului în

suprafață de 318 m.p., iar pentru 439 m.p., urmând a opera compensații bănești.

Împotriva acestei

decizii a formulat recurs pârâtul Municipiul București prin Primarul General

arătând că reclamanta nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită, și

nici a preluării abuzive a imobilului în litigiu, nu s-au produs dovezi dacă

aceasta a beneficiat de alte despăgubiri, iar în ceea ce privește suprafața de

318 m.p., nu s-au administrat probe cu privire la existența elementelor de

sistematizare.

Prin Decizia civilă

nr. 2918 din 30 martie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală, a fost admis recursul declarat de

pârâtul Municipiul București prin Primarul General, a fost casată decizia

atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Pentru a pronunța

această decizie, Înalta Curte a reținut că reclamanta a făcut dovada calității

de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii de pe urma autorilor săi și a

preluării abuzive a bunului, astfel încât criticile recurentei nu pot fi

primite.

A considerat

întemeiată critica referitoare la obligația instanței de a stabili cu

exactitate dacă acele amenajări sau lucrări sunt în mod real de utilitate

publică și dacă existau ca atare la data intrării în vigoare a legii, în

condițiile în care din raportul de expertiză efectuat la instanța de fond a

rezultat că o parte din teren se află între blocuri, nefiind, verificată

existența unor posibile rețele subterane aferente.

De asemenea, instanța

are obligația de a verifica ce amenajări se găsesc pe terenul în litigiu în

sensul înscrierii lor cu detalii construcție, data realizării acestor amenajări

sau lucrări și dacă reclamanta a beneficiat de despăgubiri.

În rejudecare, Curtea

a procedat la completarea raportului de expertiză cu obiectivele stabilite de

instanța supremă.

Prin Decizia civilă

nr. 24 A din 24 ianuarie 2012, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă,

a admis apelul formulat de pârâta Primăria Municipiul București prin Primarul

General a schimbat în parte Sentința civilă nr. 547 din 14 aprilie 2009

pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în sensul că a obligat

pârâtul să emită dispoziție motivată cu propuneri de măsuri reparatorii în echivalent

pentru suprafața de 439 m.p., teren identificat prin varianta a 2-a a

raportului de expertiză întocmit de expertul C.N.

A menținut dispoziția

din sentință privind restituirea în natură a suprafeței de 318 m.p. teren.

Pentru a decide

astfel, Curtea a reținut că potrivit raportului de expertiză dispus în

completare, rezultă că suprafața de 318 m.p., astfel cum a fost stabilită în

anexa 4, varianta a II-a a raportului de expertiză, circumscris în triunghiul

A, B, C, nu este afectată de rețele de utilități subterane, supraterane sau

aeriene.

Amenajarea terenului

ca loc de joacă pentru copii a fost făcută în perioada iunie 2007 - ianuarie

2009 de către Primăria sectorului 5 București, după formularea notificării.

Elementele de

mobilier existente pe teren constau în șase bănci simple pe aleea principală,

între care sunt și coșuri de gunoi, trei bănci duble pe aleea principală și

două bănci duble pe a doua alee, un tobogan, o scară și două leagăne.

A mai reținut Curtea,

că pârâtul nu s-a conformat dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 10/2001, în

sensul de a emite decizie/dispoziție cu privire la notificarea formulată astfel

că și acest motiv de apel este neîntemeiat.

Cu privire la

suprafața de 439 m.p. teren din totalul de 757 m.p., instanța de apel a constatat

că nu poate fi restituită în natură întrucât este ocupată de investițiile ce au

stat la baza exproprierii, reclamanta fiind îndreptățită la măsuri reparatorii

conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri a declarat recurs pârâtul Municipiul București prin Primarul

General invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în

dezvoltarea căruia a susținut că suprafața de 395 m.p., în litigiu nu poate fi

restituită în natură întrucât este afectată unei utilități publice, deservind

nevoile comunității.

În raport cu cele

expuse a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în

sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

Examinând decizia

atacată prin prisma criticilor formulate ce pot fi încadrate în cazul prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în

cauza de față este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în

continuare:

Sintagma

"amenajări de utilitate publică" este definită în dispozițiile art.

10 pct. 3 din H.G. nr. 250/2007 reprezentând acele amenajări destinate de a

deservi nevoile comunității, și anume căi de comunicație (străzi, alei,

trotuare, etc.), dotări tehnico-edilitare, subterane, amenajări de spații verzi

în jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și

altele.

Pentru a valida ori

nu imposibilitatea de restituire în natură, instanța de apel s-a conformat

îndrumărilor statuate prin decizia de casare a instanței supreme, respectiv:

existența unor amenajări subterane, supraterane, data realizării acestor

amenajări.

În completarea

raportului de expertiză s-a stabilit că pe terenul în litigiu în suprafață de

318 m.p., este amenajat un loc de joacă pentru copii (în iunie 2007 și ianuarie

2009), pe care se află șase bănci simple, cinci bănci duble, un tobogan, o

scară și două leagăne.

Terenul în litigiu nu

este afectat de alte amenajări de utilitate publică.

În aceste condiții în

mod corect instanța de apel, a apreciat că terenul în suprafață de 318 m.p.,

poate fi restituit în natură.

În consecință, în

temeiul art. 315 alin. (1) C. proc. civ., recursul formulat va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de MUNICIPIUL BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL împotriva Deciziei civile

nr. 24A din 24 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - AA