ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5483/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5483/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Prin Sentința civilă
nr. 699 din 28 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a
civilă, a fost admisă cererea formulată de reclamantul G.A. în contradictoriu
cu pârâtul Municipiul București prin Primar General, fiind obligat pârâtul să
emită dispoziție motivată de restituire în natură către reclamant a imobilului
situat în București, str. P.H. nr. 9, sector 1, compus din teren în suprafață
de 96 m.p. și construcție.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin Notificarea nr.
1756/2001, ce face obiectul Dosarului nr. 36573/2001, nesoluționată, defunctul
A.A., tatăl reclamantului, a solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru
imobilul teren și construcții situat în București, str. P.H. nr. 9, sector 1.
Imobilul a fost
dobândit de către autorii reclamantului așa cum rezultă din contractul de vânzare
nr. 40649 din 13 august 1945, fiind preluat abuziv de către Stat în baza
Decretului nr. 223/1974.
Împotriva acestei
sentințe a declarat apel reclamantul G.A. criticând-o întrucât în mod greșit
prima instanță nu a dispus obligarea pârâtului să restituie în natură imobilul
teren și construcție, în condițiile în care la dosarul cauzei au fost depuse
acte privind calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la măsuri
reparatorii dar și cu privire la situația juridică a imobilului din litigiu.
Curtea de Apel
București, secția a IV-a civilă, prin Decizia nr. 197 A din 22 februarie 2011 a
admis apelul declarat de reclamantul G.A., a schimbat în parte sentința atacată
în sensul că a obligat pârâtul Municipiul București prin Primarul General să
restituie în natură reclamantului terenul de 96,075 m.p. și construcțiile (casa
de locuit și anexele gospodărești), imobil situat în București, str. P.H. nr.
9, sector 1, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit
de expert B.N. A obligat recurentul să restituie pârâtului suma de 28.912 lei
actualizată.
Pentru a decide
astfel, Curtea a reținut că potrivit Deciziei nr. XX din 19 martie 2007
pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul
legii, aria de aplicabilitate a dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr.
10/2001, a fost lărgită și la cazul în care unitatea deținătoare nu a
soluționat notificarea.
Ca urmare,
recunoscând efectul obligatoriu al deciziei pronunțată în recurs în interesul
legii, apelul a fost admis în condițiile art. 296 C. proc. civ.
De menționat că
reclamantul a achiesat ca în ipoteza admiterii acțiunii sale să restituie
pârâtului suma de 28.912 lei reprezentând despăgubirile primite în anul 1978
pentru construcție.
Împotriva acestei din
urmă hotărâri a declarat recurs pârâtul Municipiul București prin Primarul
General invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În
dezvoltarea căruia a susținut că hotărârea este nelegală întrucât reclamantul
nu a depus la notificare și actele doveditoare ale dreptului de proprietate și
cele privind calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prevăzute
de Legea nr. 10/2001.
A mai susținut că
imobilul în litigiu nu a fost preluat abuziv și nici nu s-au făcut dovezi că
reclamantul a primit despăgubiri pentru imobilul construcție.
Examinând decizia
atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul
declarat în cauză este nefondat urmând a fi respins pentru considerentele ce
succed:
Potrivit art. 25 din
Legea nr. 10/2001, republicată, unitatea căreia i s-a adresat notificarea este
obligată să o soluționeze în termen de 60 de zile de la depunerea acesteia sau,
după caz, a actelor doveditoare, urmând ca pe baza analizei acestora să accepte
sau să refuze acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu.
Nu există niciun
temei legal pentru care, considerând că actele depuse de persoana îndreptățită
nu sunt adecvate sau insuficiente, unitatea deținătoare să refuze soluționarea
notificării.
În cazul în care
unitatea deținătoare nu soluționează notificarea, instanța învestită poate să
evoce fondul și să aprecieze asupra temeiniciei cererii de restituire în
natură, potrivit Deciziei nr. XX din 19 martie 2007 pronunțată de Înalta Curte
de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii.
Este nefondată și
critica potrivit căruia, în speță, nu a fost o preluare abuzivă a imobilului în
condițiile aplicării Decretului nr. 223/1974, întrucât cei cărora li se aplicau
aceste dispoziții erau obligați să înstrăineze bunul în schimbul unei sume de
bani stabilită în mod discreționar.
În consecință, în
temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul formulat în cauză va fi
respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de pârâtul Municipiul București prin Primar General împotriva Deciziei
civile nr. 197/A din 22 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a
IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 20 septembrie 2012.
Procesat de GGC - DG