ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1645/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, reclamanta G.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București, anularea dispoziției nr. 9208 din 30 noiembrie 2007 emisă de acesta și în consecință, restituirea în natură a terenului de 140 mp situat în sector 3, cu menținerea dispoziției în ce privește acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru construcția demolată (de 120 mp) situată la aceeași adresă. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că imobilul a aparținut mamei sale (dobândit prin contract de vânzare-cumpărare autentic încheiat în anul 1949), fiind preluat de stat fără niciun titlu în anul 1987, iar construcția demolată ulterior.

Potrivit dispoziției atacate, s-a stabilit doar dreptul de a primi despăgubiri bănești, inclusiv pentru teren, fără a se justifica în vreun fel imposibilitatea restituirii în natură, în condițiile în care terenul există și nu este ocupat de clădiri. Prin sentința civilă nr. 794 din 5 iunie 2009 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, a fost admisă contestația, anulată în parte dispoziția doar în ce privește acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru teren și a fost obligat intimatul să emită dispoziție de restituire în natură către reclamantă a terenului de 145,60 mp situat în București, sector 3, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit în cauză.

În considerentele hotărârii s-a reținut că, în ceea ce privește soluția dată notificării cu privire la teren, potrivit probelor administrate în cauză - nota de reconstituire a Serviciului Cadastru din PMB și raportul de expertiză topografică la care părțile nu au formulat obiecțiuni, precum și lipsa unui răspuns al pârâtului la interogatoriul propus de contestatoare cu privire la abandonarea/conservarea lucrărilor - terenul pretins de contestatoare putea fi restituit în natură. S-a constatat că dispoziția atacată încalcă prevederile art. 10 alin. (1) și (4), cât și pe cele ale art. 11 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, întrucât - indiferent dacă s-ar reține că terenul a fost expropriat sau preluat doar în fapt de către stat - la acest moment el poate fi și trebuie restituit în natură.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul Municipiul București prin Primar General, fără a indica motivele care atrag nelegalitatea și netemeinicia hotărârii. Apelul a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 25/A din 28 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că în mod corect s-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 140 mp și măsuri prin echivalent pentru construcția demolată. În fapt, a rezultat (potrivit documentației aferente dosarului de restituire, a notei de reconstituire), că terenul este afectat în totalitate de elemente de sistematizare – fundația Operei – , fiind șantier în conservare și carosabil, iar potrivit raportului de expertiză, terenul este situat chiar în groapa de fundație a fostului șantier al Operei, la cca.

7 m diferență de nivel față de B-dul Unirii, neexistând cale de acces și fiind înconjurat de o platformă de beton. În partea de sud și est a terenului a fost identificată o puternică fundație din beton armat, cu armătura în diametru de la 22 mm în sus. În partea de sud, terenul este afectat de o fundație, iar în nord se află pe o platformă de beton. În drept, s-a constatat că, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, „în situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent”.

Conform alin. (4) al aceluiași articol, se restituie în natură inclusiv terenurile fără construcții afectate de lucrări de investiții de interes public aprobate, dacă nu a început construcția acestora, ori lucrările aprobate au fost abandonate. De asemenea, potrivit art. 11 alin. (2), în cazul în care construcțiile expropriate au fost demolate parțial sau total, dar nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie în natură. S-a reținut că sintagma „amenajări de utilitate publică” ale localităților urbane și rurale are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității și anume, căi de comunicație (străzi, alei, trotuare etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele.

Instanța de apel a constatat că nu au fost identificate astfel de amenajări de utilitate publică pe teren, cu privire la imobil fiind făcută însă afirmația existenței proiectului Esplanada, deși terenul fusese expropriat pentru construirea unei clădiri cu destinație de Operă Națională. Cu privire la construirea Operei Naționale, Curtea a reținut că aceasta este un proiect abandonat, nefiind depus la dosar niciun înscris în sens contrar acestei prezumții simple deduse din starea de fapt a lucrărilor. Pe de altă parte, cu privire la proiectul Esplanada, au fost depuse doar informări din presă, iar nu acte juridice opozabile contestatoarei, și niciun înscris din care să rezulte utilitatea publică a acestui proiect.

Împotriva deciziei a declarat recurs Municipiul București care a susținut nelegalitatea soluției cu referire la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dezvoltând următoarele argumente: - Situația juridică a imobilului a fost greșit și simplist reținută, cu ignorarea dispozițiilor art. 10.1 și art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 potrivit cărora, înainte de a se dispune orice măsură reparatorie trebuie verificată destinația actuală a terenului, a suprafeței și a subfeței acestuia, fiind impediment la restituire existența unor amenajări subterane sau afectarea terenului de străzi, trotuare, parcări amenajate și altele asemănătoare. - Sintagma „amenajări de utilitate publică” are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv, supuse unor amenajări destinate a servi nevoile comunității, respectiv căi de comunicație, dotări tehnico-edilitare.

Or, prevederile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 10/2001 interzic înstrăinarea sau schimbarea destinației imobilului a cărui restituire în natură nu este posibilă datorită afectării acestuia unei amenajări de utilitate publică. Intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare, obligatorie conform art. 308 alin. (2) C. proc. civ. Recursul este fondat, conform următoarelor considerente: - În soluționarea cauzei instanțele anterioare nu au ținut seama de regimul juridic al terenului așa cum a fost relevat de situația de fapt determinată de înseși instanțele fondului, ajungându-se de aceea la o aplicare eronată a normelor de drept material. Astfel, așa cum în mod detaliat reține instanța de apel „terenul este afectat în totalitate de elemente de sistematizare – fundația Operei, fiind șantier în conservare și carosabil”.

De asemenea, terenul „este situat în chiar în groapa de fundație a fostului șantier al Operei, la cca. 7 m diferență de nivel față de B-dul Unirii, neexistând nicio cale de acces” și fiind afectat, conform planurilor cadastrale, de construcția proiectată a Operei, de fundație, de căi de acces la șantier. S-a mai stabilit, cu referire la situația terenului că acesta „este înconjurat de o platformă betonată, că în partea de sud și est se află o puternică fundație din beton, cu armătura în diametru de la 22 mm în sus; în partea de sud terenul este afectat de o fundație iar în nord se află pe o platformă de beton”. Or, ignorând toate aceste elemente care definesc regimul juridic în prezent al imobilului, instanța de apel concluzionează eronat că ar fi vorba de un teren liber în sensul art. 10 alin. (1), art. 11 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și a Normelor metodologice (art. 10.3) cuprinse în H.G.

nr. 250/2007. Faptul că terenul de 140 mp este situat în mijlocul unui șantier (de construcție a clădirii Opera) fără nicio ieșire la calea de acces, înconjurat de platforme betonate, amplasat el însuși în groapa de fundație a șantierului îl face impropriu restituirii în natură, fiind exclusă posibilitatea scoaterii acestuia din ansamblul amenajării de șantier. Ca atare, terenul fiind afectat în totalitate de elemente de sistematizare (fundația Operei – șantier în conservare, carosabil), el nu putea face obiectul restituirii în natură. Împrejurarea reținută de instanța de apel, că nu s-a făcut dovada demarării unui proiect edilitar (Esplanada) care să afecteze terenul respectiv este lipsită de relevanță sub aspectul naturii măsurilor reparatorii, câtă vreme situarea terenului în interiorul unui șantier, într-o groapă de fundație, înconjurat de platforme betonate și fără căi de acces îl face oricum imposibil de restituit în natură.

Statuând în sens contrar, instanțele de fond au făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și a Normelor metodologice incidente (art. 10.1, art. 10.3, din H.G. nr. 250/2007). De asemenea, s-a făcut eronat aplicarea prevederilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 (care permit restituirea în natură a terenurilor afectate de lucrări de investiții de interes public, dacă lucrările au fost abandonate) câtă vreme, potrivit expertizei, s-au identificat și elemente de conservare a șantierului. În consecință, constatându-se greșita aplicare a legii, se va reține incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pe temeiul căruia recursul va fi admis și modificată decizia tribunalului în sensul admiterii apelului pârâtei.

Rejudecând apelul, va fi schimbată sentința de primă instanță și respinsă contestația formulată (fiind menținută astfel, dispoziția primarului de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent atât pentru teren, cât și pentru construcția demolată).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primar general împotriva deciziei nr.25A din 28 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Modifică decizia în sensul că admite apelul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primar general împotriva sentinței nr. 794 din 5 iunie 2009 a Tribunalului București, secția a V-a civilă. Schimbă în tot sentința și respinge contestația formulată de G.M. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2011.