ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3388/2010

Asupra

recursului civil de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la 3 septembrie 2008, pe rolul Tribunalului București,

secția a V-a civilă, reclamanta T.M. a chemat în judecată pârâții Statul Român

prin Ministerul Finanțelor Publice, Primăria comunei Balotești, Primarul

comunei Balotești solicitând obligarea acestora, la restituirea în natură pe

vechiul amplasament, a terenului proprietatea sa, fostul lot 72, în suprafață

de 5000 mp, din fosta moșie Preoțești Petrești, teren situat pe raza comunei

Balotești, iar în cazul în care aceasta nu este posibilă, restituirea pe un alt

amplasament, a unui alt teren din aceeași categorie și corespunzător aceleiași

valori.

Î

n motivarea acțiunii,

întemeiată în drept pe dispozițiile art. 480 C. civ. și Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, reclamanta a arătat că terenul menționat a fost

achiziționat de autorul său I.D., de la SC M.R. prin convenția nr. 7759 din 22

mai 1945, convenție autentificată și transcrisă de Tribunalul Ilfov, Secția

Notariat, imobilul mai sus individualizat fiind ulterior, confiscat de stat.

Reclamanta a mai arătată că,

după anul 1990 a formulat repetate cereri de restituire către autoritățile

locale din comuna Balotești, în temeiul Legii nr. 18/1991, Legii nr. 169/1997

și Legii nr. 247/2005, care i-au fost respinse, iar autoritatea locală nu a făcut

dovada că terenul expropriat în anul 1943, prin decizia de expropriere nr. 26

din 22 decembrie 1943 pronunțată de Curtea de Apel, secția a V-a civilă, este

același cu cel vândut de SC M.R., fiind de notorietate că autoritățile locale,

în cazuri similare, au atribuit alte terenuri din zonă unor persoane.

Pârâta Primăria comunei

Balotești a invocat prin întâmpinare, excepția lipsei calității sale procesuale

pasive și a solicitat respingerea pe fond a acțiunii.

Pin sentința nr. 1760 din 21

noiembrie 2008, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis excepția

lipsei calității procesuale active și a respins acțiunea, apreciind că

reclamanta nu a făcut dovada că I.D.D., cumpărătorul terenului este autorul

reclamantei, I.I.

Instanța

a fond a reținut că este lipsită de valoare probatorie, declarația de

notorietate autentificată sub nr. 1364 din 7 noiembrie 2008 de Biroul Notarului

Public A.S., conform căreia, I.I. este

una și aceeași persoană cu I.D. și cu D.I., întrucât proba

testimonială se administrează nemijlocit în fața instanței, iar această

declarație nu se coroborează cu nicio altă probă din dosar.

Î

mpotriva sentinței

tribunalului a declarat apel reclamanta, care a arătat că a depus la dosar

înscrisuri, cu care probează calitatea sa de descendentă a autorului I.D.,

respectiv acte de stare civilă și certificatul de calitate de moștenitor nr.

111 emis la 8 decembrie 2008, de același birou notarial.

Intimata Primăria comunei

Balotești a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, susținând

că terenul în litigiu nu a fost confiscat de statul comunist în perioada

1945-1989, iar convențiile au fost încheiate cu încălcarea legii, terenul din

care face parte și lotul revendicat, fiind expropriat anterior vânzării prin

Decretul nr. 1952/1943, învederând că terenurile nu pot fi restituite, dacă au

făcut obiectul Legii nr. 18/1991, iar cererea formulată în temeiul acestui act

normativ, i-a fost respinsă reclamantei.

Prin decizia nr. 478 din 8

octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul

reclamantei T.M., a desființat sentința tribunalului și a trimis cauza spre

rejudecare la aceeași instanță de fond.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a reținut că, potrivit certificatului de calitate de

moștenitor nr. 111 din 8 decembrie 2008 emis de Biroul Notarial Public A.S.,

(depus în apel la fila 11 dosar), reclamanta T.M. a făcut dovada legitimării

procesuale de pe urma autorului proprietar, I.I. cunoscut și sub numele de

I.D., sau acela de D.I., conform declarației autentificată sub nr. 1364/2008,

fila 60 dosar fond.

Conform certificatului de

calitate de moștenitor nr. 111 /2008 de pe urma autorului I.I. au rămas ca

moștenitori, in calitate de fii, cu vocație la cota de ½ , fiecare:

D.N., D.E., B.L. si B.V.

Instanța de control judiciar

ordinar a constatat că sunt incidente prevederile art. 84 din Legea nr.

36/1995, potrivit cărora, în cazul în care, nu s-a făcut dovada existenței unor

bunuri în patrimoniul defunctului, ori determinarea acestora necesită operațiuni

de durată și moștenitorii solicită să li se stabilească numai calitatea , se

poate emite certificat de calitate de moștenitor, iar potrivit dispozițiilor

art. 1171 și art. 1173 C. civ., precum și art. 88 din Legea nr. 36/1995, până

la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de calitate de

moștenitor face dovada deplină în privința calității de moștenitor.

Considerând că, în acțiunea

în revendicare ce formează obiectul litigiului de față, calitatea procesuală

activă va face obiect de analiză numai sub aspectul lămuririi în ce măsură

reclamanta poate solicita întregul imobil sau o cotă-parte din acesta și în

raport de celelalte excepții invocate, anume lipsa calității procesuale pasive

a pârâtei și inadmisibilitatea acțiunii pe calea dreptului comun, față de cele

reținute, în sensul că terenul face obiectul unei legi speciale, respectiv

Legea nr. 18/1991, (iar cererea formulată în temeiul acestei legi i-a fost

respinsă), instanța de apel a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare

la aceeași instanță de fond, pentru lămurirea tuturor acestor aspecte.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice

(D.G.F.P București), criticând soluția pronunțată, în temeiul art. 304 pct. 9

C. proc. civ., întrucât decizia nr. 478 din 8 octombrie 2009 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, este nelegală sub aspectul

calității procesuale active, susținând că reclamanta nu a făcut dovada

legitimării procesuale active, nici prin actele depuse în apel, nedovedind că

are vocație la succesiunea autorului proprietar I.D. și că acesta din urmă este

una și aceeași persoană cu D.I. și I.I., proprietarul terenului ce se solicită

a fi restituit.

Recursul este nefondat și

urmează a fi respins pentru considerentele ce succed.

Este de observat că prin

efectul deciziei de casare, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a

admis apelul reclamantei T.M. împotriva sentinței civile nr. 1760 din 21

noiembrie 2008 a Tribunalului București, pe care a desființat-o și a trimis

cauza spre rejudecare, la aceeași instanță de fond.

S-a reținut prin decizia de

casare că, instanța de trimitere are a analiza raportul juridic dedus judecății

prin acțiunea în revendicare, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 480 și

urm. C. civ., art. 44 Constituție și Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

sub aspectul admisibilității acțiunii în revendicare și analizării excepției

lipsei calității procesuale pasive , invocată prin întâmpinarea depusă de Primăria

comunei Balotești la fond, fila 11 dosar tribunal, stabilindu-se doar

împrejurarea că reclamanta are vocație la terenul dobândit de autorul său.

Ca atare, instanța a reținut

că s-a dovedit că I.D. a dobândit prin cumpărare de la SC M.R., (conform

convenției nr. 7759 din 22 mai 1945), lotul nr. 72 din moșia

Preoțești-Petrești, un comoștenitor al acestui teren, fiind, în baza

certificatului de calitate de

moștenitor nr. 111 din 8 decembrie 2008, autorul reclamantei, D.N., (alături de

ceilalți comoștenitori, D.E., B.L. si B.V., care nu au formulat acțiune),

astfel cum sunt indicați în cuprinsul acestui certificat de calitate de

moștenitor.

Instanța de casare a lămurit

că reclamanta T.M., are vocație la succesiunea autorului proprietar al

terenului, față de conținutul certificatului de moștenitor nr. 99 emis la 9

aprilie 2004 de Biroul Notarului Public D.D., în calitatea de fiică, cu o cotă

de din succesiunea defunctului D.N., acesta din urmă, în calitate de descendent

(fiu) al proprietarului terenului, anume al lui D.I.

S-a

stabilit că D.I., proprietarul terenului in litigiu este una și aceeași

persoană cu I.I. și I.D., astfel cum rezultă indubitabil din declarația

autentificată sub nr. 1364/2008 (fila 60 dosar fond), instanța de trimitere, în

rejudecare având a desluși, chestiunile legate de admisibilitatea acțiunii în

revendicare, calitatea procesuală pasivă a pârâtei Primăria comunei Balotești,

întinderea dreptului reclamantei T.M., (în raport cu eventualii comoștenitori),

fiind lămurită legitimarea procesuală activă a acesteia, în calitate de

succesoare a proprietarului terenului ce formează obiectul litigiului dedus

judecății.

Ca atare, recursul declarat

de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice este nefondat,

instanța de apel apreciind corect, că reclamanta T.M. este succesoarea

autorului proprietar, I.D., zis I.I., D.I., fiind vorba de una și aceeași

persoană.

Așa fiind, Înalta Curte va

respinge recursul făcând aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a

II-

a C. proc. civ.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice (D.G.F.P. București)

împotriva deciziei nr. 478 din 8 octombrie 2009 a Curții de Apel București,

secția a

IV-

a civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 1 iunie 2010.