ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4612/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC C. SA Borzești a chemat în judecată

A.N.A.F. pentru ca prin hotărârea ce va fi pronunțată să se dispună obligarea la

plata sumei de 570.737 RON reprezentând dobânzi de întârziere. Motivând acțiunea

se arată că a depus în perioada aprilie-noiembrie 2007 o serie de deconturi de T.V.A.

potrivit cărora suma de încasat rămasă după efectuarea compensării între valoarea

T.V.A. de recuperat și cea de compensat cu obligații bugetare a fost de 3.752.685

RON, compensarea făcându-se în baza art. 117 alin. (8) C. proc. fisc. Suma trebuia

restituită în termen de 45 de zile de la data solicitării, termen ce rezultă din

art. 70 C. proc. fisc.

Reclamanta a mai arătat

că acest termen nu a fost respectat așa încât devin incidente dispozițiile art.

127 C. proc. fisc., fiind îndreptățită la plata dobânzii în cuantum de 570.737 RON.

Se mai arata că din suma cuvenită a i se restitui, respectiv 3.752.685 RON a fost

compensată cu obligațiile bugetare aferente lunilor ianuarie-februarie 2008 în sumă

de 1.728.531 RON, diferența de 2.024.154 RON fiind încasată la 21 aprilie 2008.

Prin întâmpinare A.N.A.F.

a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, arătând că procedura de acordare

a dobânzilor este prevăzută de Ordinul nr. 1899/2004 și că, reclamanta a urmat această

procedură, nefiind emis un act administrativ care să poată face obiectul acțiuni

în contencios administrativ fiscal.

Curtea de Apel Bacău,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă

nr. 21 din 12 februarie 2010 a admis excepția inadmisibilității invocată de pârâtă

și, în consecință, a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantă.

Pentru a pronunța această

sentință instanța a reținut că față de procedura instituită de Ordinul nr. 1899/2004,

solicitarea directă în instanță a obligării la plata dobânzii fiscale apare ca inadmisibilă,

câtă vreme nu a fost emis un act administrativ fiscal de soluționare a cererii de

plată a dobânzilor. Organul fiscal în aplicarea dispozițiilor pct. 6 alin. (3) Capitolului

II al Ordinului nr. 1899/2004 are competența de a emite procesul-verbal privind

calculul dobânzilor, procesul-verbal fiind însoțit de un referat avizat de conducătorul

organului fiscal competent, care va cuprinde motivația depășirii termenului legal

de soluționare a cererii de rambursare.

Reclamanta are deschisă

calea acțiunii în contencios doar în ipoteza în care este nemulțumită de modalitatea

de calcul a accesoriilor de către organul fiscal.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamanta SC C. SA Borzești, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Prin cererea de recurs

se aduc, în esență, critici sentinței recurate în sensul că instanța de fond nu

a ținut seama de faptul că intimata-pârâtă nu a soluționat cererea sa în termenul

de 45 de zile prevăzut de art. 70 alin. (1) C. proc. fisc., situație în care instanța

trebuia să oblige pârâta la plata sumei de 570.737 RON reprezentând penalități de

întârziere aferente valorii de 3.752.685 RON, T.V.A. de recuperat, suma solicitată

prin notificarea din 18 februarie 2008, căreia i s-a anexat modul de calcul a acestor

penalități astfel cum prevăd dispozițiile Capitolului II pct. 3 din Ordinul nr.

1899/2004.

Se precizează că, urmare

a nesoluționării cererii din 18 februarie 2008 avea deschisă calea acțiunii la instanța

de contencios administrativ, potrivit Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările

ulterioare, neputând aștepta până la o dată nedefinită pentru emiterea actului administrativ

în procedura de soluționare a cererii formulate.

Înalta Curte de Casație

și Justiție analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile

care există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, cât și în raport

de art. 304

1

C. proc. civ., apreciază că acesta este fondat, pentru

considerentele ce urmează a fi expuse.

Pentru început se va face

o expunere rezumativă a situației de fapt în raport de înscrisurile atașate la dosar.

Prin notificarea recurentei-reclamante

către intimata-pârâtă înregistrată din 18 februarie 2008 s-a solicitat achitarea

sumei de 3.752.685 RON T.V.A. de recuperat plus penalități de întârziere calculate

conform actului anexat notificării, în sumă de 570.737 RON.

După cum se constată,

intimata-pârâtă nu a soluționat cererea recurentei-reclamante în termenul de 45

de zile prevăzut atât de art. 70 alin. (1) C. proc. fisc. cât și de art. 4 – Capitolul

I din Procedura de restituire a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor

cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului

legal, aprobată prin Ordinul nr. 1899/2004.

Intimata-pârâtă, deși

era obligată la respectarea dispozițiilor legale menționate, fiind ținută și de

respectarea principiului operativității în desfășurarea activității, nu și-a îndeplinit

obligațiile în sensul soluționării cererii recurentei-reclamante potrivit notificării

din 19 februarie 2008 nici până în prezent, fapt de altfel recunoscut de aceasta.

Prima instanță a reținut

că acțiunea este inadmisibilă deoarece nu s-a emis un act administrativ fiscal de

soluționare a cererii de plată a dobânzilor în conformitate cu procedura aprobată

prin Ordinul nr. 1899/2004.

Instanța de fond, în raport

de dispozițiile art. 129 C. proc. civ., ținând seama de solicitarea reclamantei,

de înscrisurile și dovezile depuse la dosarul cauzei, de dispozițiile art. 1 alin.

(1), art. 8 alin. (1), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările

și completările ulterioare, trebuia să stabilească în concret cadrul procesual,

respectiv dacă cererea de chemare în judecată privea un refuz de soluționare a unei

cereri de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite

sau rambursate cu depășirea termenului legal, supusă procedurii aprobată prin Ordinul

nr. 1899/2004. În raport de obiectul cererii, era necesar a se stabili care sunt

dispozițiile legale incidente, respectiv cadrul juridic.

În acest context, soluționând

cauza fără a intra în cercetarea fondului, prima instanță a pronunțat o soluție

greșită.

Mai mult, este excesivă

soluția de respingere a cererii recurentei-reclamante ca inadmisibilă ca urmare

a faptului că intimata-pârâtă nu a emis un act administrativ fiscal de soluționare

a cererii de plată a dobânzilor, în procedura prevăzută de Ordinul nr. 1899/2004,

aceasta încurajând starea de pasivitate a autorității pârâte și încălcarea garanției

de soluționare a cererilor adresate autorităților într-un termen rezonabil, aplicabilă

atât procedurilor administrative cât și proceselor în fața instanțelor.

Prin urmare, sentința

recurată, ținând seama de cele expuse contravine și prevederilor art. 6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului.

În consecință, având în

vedere considerentele expuse, sentința recurată este nelegală, astfel că, pentru

o bună administrare a justiției, în raport de dispozițiile art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare coroborat cu

art. 313 C. proc. civ., se impune casarea acesteia cu trimitere spre rejudecare

aceleiași instanțe care, ținând seama de circumstanțele de fapt, va stabili în concret

obiectul cererii de chemare în judecată, cât și dispozițiile legale aplicabile acesteia,

și va pronunța o soluție pe fond, ținând seama și de motivele de recurs invocate

de reclamantă care privesc fondul pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de SC C. SA Borzești împotriva sentinței civile nr. 21 din 12 februarie 2010 a Curții

de Apel Bacău, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 28 octombrie 2010