ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4612/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC C. SA Borzești a chemat în judecată A.N.A.F. pentru ca prin hotărârea ce va fi pronunțată să se dispună obligarea la plata sumei de 570.737 RON reprezentând dobânzi de întârziere. Motivând acțiunea se arată că a depus în perioada aprilie-noiembrie 2007 o serie de deconturi de T.V.A. potrivit cărora suma de încasat rămasă după efectuarea compensării între valoarea T.V.A. de recuperat și cea de compensat cu obligații bugetare a fost de 3.752.685 RON, compensarea făcându-se în baza art. 117 alin. (8) C. proc. fisc. Suma trebuia restituită în termen de 45 de zile de la data solicitării, termen ce rezultă din art. 70 C. proc.

fisc. Reclamanta a mai arătat că acest termen nu a fost respectat așa încât devin incidente dispozițiile art. 127 C. proc. fisc., fiind îndreptățită la plata dobânzii în cuantum de 570.737 RON. Se mai arata că din suma cuvenită a i se restitui, respectiv 3.752.685 RON a fost compensată cu obligațiile bugetare aferente lunilor ianuarie-februarie 2008 în sumă de 1.728.531 RON, diferența de 2.024.154 RON fiind încasată la 21 aprilie 2008. Prin întâmpinare A.N.A.F. a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, arătând că procedura de acordare a dobânzilor este prevăzută de Ordinul nr. 1899/2004 și că, reclamanta a urmat această procedură, nefiind emis un act administrativ care să poată face obiectul acțiuni în contencios administrativ fiscal.

Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 21 din 12 februarie 2010 a admis excepția inadmisibilității invocată de pârâtă și, în consecință, a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantă. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că față de procedura instituită de Ordinul nr. 1899/2004, solicitarea directă în instanță a obligării la plata dobânzii fiscale apare ca inadmisibilă, câtă vreme nu a fost emis un act administrativ fiscal de soluționare a cererii de plată a dobânzilor. Organul fiscal în aplicarea dispozițiilor pct. 6 alin. (3) Capitolului II al Ordinului nr. 1899/2004 are competența de a emite procesul-verbal privind calculul dobânzilor, procesul-verbal fiind însoțit de un referat avizat de conducătorul organului fiscal competent, care va cuprinde motivația depășirii termenului legal de soluționare a cererii de rambursare.

Reclamanta are deschisă calea acțiunii în contencios doar în ipoteza în care este nemulțumită de modalitatea de calcul a accesoriilor de către organul fiscal. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC C. SA Borzești, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin cererea de recurs se aduc, în esență, critici sentinței recurate în sensul că instanța de fond nu a ținut seama de faptul că intimata-pârâtă nu a soluționat cererea sa în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 70 alin. (1) C. proc. fisc., situație în care instanța trebuia să oblige pârâta la plata sumei de 570.737 RON reprezentând penalități de întârziere aferente valorii de 3.752.685 RON, T.V.A. de recuperat, suma solicitată prin notificarea din 18 februarie 2008, căreia i s-a anexat modul de calcul a acestor penalități astfel cum prevăd dispozițiile Capitolului II pct. 3 din Ordinul nr. 1899/2004.

Se precizează că, urmare a nesoluționării cererii din 18 februarie 2008 avea deschisă calea acțiunii la instanța de contencios administrativ, potrivit Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, neputând aștepta până la o dată nedefinită pentru emiterea actului administrativ în procedura de soluționare a cererii formulate. Înalta Curte de Casație și Justiție analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, cât și în raport de art. 304 1 C. proc. civ., apreciază că acesta este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse. Pentru început se va face o expunere rezumativă a situației de fapt în raport de înscrisurile atașate la dosar.

Prin notificarea recurentei-reclamante către intimata-pârâtă înregistrată din 18 februarie 2008 s-a solicitat achitarea sumei de 3.752.685 RON T.V.A. de recuperat plus penalități de întârziere calculate conform actului anexat notificării, în sumă de 570.737 RON. După cum se constată, intimata-pârâtă nu a soluționat cererea recurentei-reclamante în termenul de 45 de zile prevăzut atât de art. 70 alin. (1) C. proc. fisc. cât și de art. 4 – Capitolul I din Procedura de restituire a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, aprobată prin Ordinul nr. 1899/2004.

Intimata-pârâtă, deși era obligată la respectarea dispozițiilor legale menționate, fiind ținută și de respectarea principiului operativității în desfășurarea activității, nu și-a îndeplinit obligațiile în sensul soluționării cererii recurentei-reclamante potrivit notificării din 19 februarie 2008 nici până în prezent, fapt de altfel recunoscut de aceasta. Prima instanță a reținut că acțiunea este inadmisibilă deoarece nu s-a emis un act administrativ fiscal de soluționare a cererii de plată a dobânzilor în conformitate cu procedura aprobată prin Ordinul nr. 1899/2004. Instanța de fond, în raport de dispozițiile art. 129 C. proc.

civ., ținând seama de solicitarea reclamantei, de înscrisurile și dovezile depuse la dosarul cauzei, de dispozițiile art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, trebuia să stabilească în concret cadrul procesual, respectiv dacă cererea de chemare în judecată privea un refuz de soluționare a unei cereri de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, supusă procedurii aprobată prin Ordinul nr. 1899/2004. În raport de obiectul cererii, era necesar a se stabili care sunt dispozițiile legale incidente, respectiv cadrul juridic. În acest context, soluționând cauza fără a intra în cercetarea fondului, prima instanță a pronunțat o soluție greșită.

Mai mult, este excesivă soluția de respingere a cererii recurentei-reclamante ca inadmisibilă ca urmare a faptului că intimata-pârâtă nu a emis un act administrativ fiscal de soluționare a cererii de plată a dobânzilor, în procedura prevăzută de Ordinul nr. 1899/2004, aceasta încurajând starea de pasivitate a autorității pârâte și încălcarea garanției de soluționare a cererilor adresate autorităților într-un termen rezonabil, aplicabilă atât procedurilor administrative cât și proceselor în fața instanțelor. Prin urmare, sentința recurată, ținând seama de cele expuse contravine și prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În consecință, având în vedere considerentele expuse, sentința recurată este nelegală, astfel că, pentru o bună administrare a justiției, în raport de dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare coroborat cu art. 313 C. proc.

civ., se impune casarea acesteia cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe care, ținând seama de circumstanțele de fapt, va stabili în concret obiectul cererii de chemare în judecată, cât și dispozițiile legale aplicabile acesteia, și va pronunța o soluție pe fond, ținând seama și de motivele de recurs invocate de reclamantă care privesc fondul pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC C. SA Borzești împotriva sentinței civile nr. 21 din 12 februarie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2010