ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4167/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4167/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3773 din 10 noiembrie

2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,

a admis excepția inadmisibilității cererii de obligare a pârâtei la plata dobânzilor

de întârziere solicitate pentru decontul de TVA aferent lunii noiembrie 2008 și,

în consecință, a respins această cerere ca inadmisibilă; a admis în parte acțiunea

formulată de reclamanta SC R. SA, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F., a obligat

pârâta la plata către reclamantă a dobânzilor datorate pentru plata cu întârziere

a TVA de rambursat, pentru deconturile de TVA aferente lunilor ianuarie 2008-septembrie

2008, depuse pentru societățile I.R.S.I. și T.R., dobânzi calculate în conformitate

cu dispozițiile art. 124 din O.G. nr. 92/2003; a obligat pârâta la 30 RON cheltuieli

de judecată către reclamantă, în temeiul art. 274 C. proc. civ.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că este întemeiată excepția inadmisibilității

cererii de obligare a pârâtei la plata dobânzilor de întârziere solicitate pentru

decontul de TVA aferent lunii noiembrie 2008, având în vedere următoarele: prin

adresa din 13 ianuarie 2009, înregistrată la A.N.A.F. - Direcția Generală de Administrare

a Marilor Contribuabili sub în 15 ianuarie 2009, reclamanta, reprezentant fiscal

al SC I.R.S.I. Gmbh Elveția a solicitat, în temeiul art. 124 din O.G. nr. 92/2003,

plata dobânzilor calculate conform Anexei nr. 1 atașată cererii, pentru sumele restituite

după ziua expirării termenului legal prevederile de art. 70 alin. (1) din ordonanță.

Prin acțiune, reclamanta

solicită suma de 4.042.155,37 RON reprezentând dobânzi aferente TVA de rambursat

pentru I.R.S.I., în Anexa nr. 1 din acțiune, fiind menționate penalitățile calculate

pentru decontul de TVA aferent fiecărei luni.

Pentru luna noiembrie

2008 se solicită penalități în cuantum de 486.988,36 RON, deși acestea nu au fost

solicitate A.N.A.F. prin cererea nr. 76/2009.

Ordinul Ministrului Finanțelor

Publice nr. 1899 din 21 decembrie 2004 reglementează procedura de restituire și

de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite

contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului

legal.

Potrivit pct. 4 Capitolul

2 din Anexa nr. 1 la acest ordin, plata dobânzii cuvenite contribuabilului se va

face numai în baza cererii exprese depuse de acesta la organul fiscal competent.

În condițiile în care

reclamanta nu a solicitat A.N.A.F. plata dobânzii de întârziere de 486.988,36 RON

aferentă decontului de TVA pentru luna noiembrie 2008, cererea prin care solicită

direct instanței de contencios administrativ obligarea pârâtei la plata acestei

sume este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.

Pe fondul cauzei, instanța

a reținut că reclamanta are calitatea de reprezentant fiscal în România al societăților

I.R.S.I. Gmbh Elveția și T.R. Gmbh Elveția.

În această calitate a

depus la A.N.A.F. - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, câte

11 deconturi de TVA aferentă lunilor ianuarie 2008-noiembrie 2008, cu opțiunea de

rambursare a soldului sumei negative a TVA.

Prin adresele din 13

ianuarie 2009, reclamanta, în calitatea de reprezentant fiscal al celor două societăți,

a solicitat A.N.A.F. plata dobânzilor calculate conform anexelor la cele două cereri,

pentru sumele restituite după ziua expirării termenului legal prevăzut de art. 70

alin. (1) din O.G. nr. 92/200

3.

Instanța de fond a constatat

că la data înregistrării cererilor de rambursare TVA formulate de reclamantă, procedura

de soluționare era reglementată de Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1857/2007

privind aprobarea Metodologiei de soluționare a deconturilor cu sume negative de

TVA cu opțiune de rambursare.

Toate deconturile de TVA

depuse de reclamantă au fost soluționate numai în urma efectuării unor inspecții

fiscale privind verificarea realității modului de constituire a soldului sumei negative

a TVA solicitată la rambursare, având în vedere dispozițiile pct. 6.1 lit. c) și

d), lit. b) din Capitolul 2 al Anexei nr. 1 la ordin.

Dispozițiile cuprinse

la Capitolul 2 lit. c) din Anexa nr. 1 la Ordinul Ministrului Finanțelor Publice

nr. 1857/2007 reglementează fluxul operațiunilor în cazul deconturilor cu sume negative

de TVA cu opțiune de rambursare soluționate cu inspecție fiscală anticipată prevăzându-se

la pct. 1 că deconturile (...) se transmit zilnic împreună cu documentația aferentă,

compartimentului cu atribuții de inspecție fiscală în vederea efectuării verificării.

Conform dispozițiilor

pct. 5, în maximum 35 de zile calendaristice de la data depunerii decontului de

TVA, compartimentul cu atribuții de inspecție fiscală transmite compartimentului

de specialitate dosarul solicitării, împreună cu raportul de inspecție fiscală,

precum și după caz, decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare

stabilite de inspecția fiscală sau decizia privind nemodificarea bazei de impunere.

Scopul reglementării acestui

termen a fost acela de a se asigura respectarea termenului de 45 de zile prevăzut

de Capitolul 1 lit. b) pct. 6 din aceeași anexă care prevede că solicitările de

rambursare se soluționează în ordinea cronologică a înregistrării lor la organul

fiscal, în termen de maximum 45 de zile calendaristice de la data depunerii decontului

cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare.

De altfel, același termen

este reglementat și de art. 70 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, conform căruia cererile

depuse de contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul

fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.

În aceste condiții, a

constatat că în cauză nu sunt aplicabile termenele prevăzute de art. 104 din O.G.

nr. 92/2003 invocate de pârâtă în răspunsurile formulate la cele două cereri ale

reclamantei de acordare a dobânzilor de întârziere, pârâta având obligația de a

efectua inspecțiile fiscale în cel mult 35 de zile calendaristice de la data depunerii

decontului de TVA și de

a soluționa solicitarea de rambursare în maximum 45 de zile calendaristice de la

data depunerii decontului.

De asemenea, instanța

de fond a apreciat că nu pot fi considerate informații suplimentare relevante în

sensul art. 70 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, rapoartele de inspecție fiscală întocmite

pentru soluționarea cererilor de către inspectorii organului fiscal care se deplasează

la sediul contribuabilului pentru obținerea tuturor datelor necesare întocmirii

rapoartelor obligatorii conform Ordinul Ministrului Economiei și Finanțelor nr.

1857/2007.

Informațiile la care se

referă dispozițiile legale invocate de pârâtă sunt cele solicitate de organul fiscal

persoanelor care dețin date relevante pentru soluționarea cererilor de rambursare

și nu cele obținute de inspectorii fiscali cu ocazia efectuării inspecțiilor fiscale.

Astfel fiind, nu s-a putut

reține incidența dispozițiilor art. 70 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 în raport

de efectuarea inspecțiilor fiscale impuse de Ordinul Ministrului Economiei și Finanțelor

nr. 1857/2007, pârâta având obligația de a respecta termenul de 45 de zile reglementat

de alin. (1) al aceluiași articol.

Totodată, sunt aplicabile

și dispozițiile Capitolul 2 pct. 1 din anexa la Ordinul Ministrului Finanțelor Publice

nr. 1899/2004 care stabilesc că pentru sumele nerestituite sau nerambursate în termenul

prevăzut de art. 199 alin. (1) și (2) sau de art. 112 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003,

după caz, contribuabilul are dreptul la dobândă conform dispozițiilor art. 119 din

ordonanță.

Instanța de fond a constatat

că cele două adrese din 12 iunie 2009 comunicate reclamantei de către A.N.A.F. exprimă

un refuz nejustificat de soluționare a cererii în sensul art. 2 alin. (1) lit. i)

din Legea nr. 554/2004, reclamanta fiind îndreptățită să obțină dobânzi de întârziere

pentru rambursarea cu întârziere a TVA aferent lunilor ianuarie 2008-septembrie

2008.

Referitor la deconturile

de TVA aferente lunii octombrie 2008, Curtea de apel a reținut că reclamanta nu

a solicitat penalități și pentru acestea, în cele 2 anexe la cererea de chemare

în judecată fiind menționată cifra 0 la „zile depășire scadență” și „penalități”,

aceeași cifră fiind menționată și în anexele la cererile din 13 ianuarie 2009 adresate

A.N.A.F. pentru plata dobânzilor.

Sub aspectul cuantumului

dobânzilor de întârziere, instanța de fond a reținut că potrivit Capitolul 2

pct. 3 din Anexa nr. 1 la Ordinul Ministrului Economiei și Finanțelor nr. 1899/2004,

dobânda se calculează de organul fiscal competent, reclamanta neavând posibilitatea

calculării dobânzilor, iar pentru obținerea acestora pârâta va proceda în conformitate

cu dispozițiile Capitolul 2 pct. 2, pct. 3, pct. 6.3 și urm. din Anexa nr. 1 la

ordinul sus-menționat.

Împotriva hotărârii instanței

de fond, pârâta A.N.A.F. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Invocând motivul de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a arătat, în esență, că:

a apreciat ca fiind neincidente dispozițiile art. 70 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003

atâta vreme cât textul legal are în vedere prelungirea termenului de soluționare

a unei cereri formulate de contribuabili atunci când „sunt necesare informații suplimentare

relevante pentru luarea deciziei”, iar acest text nu face referire la proveniența

informațiilor. Sub acest aspect, rezultatele inspecțiilor fiscale efectuate la intimata-reclamantă

reprezentau informații suplimentare care priveau în mod direct modul de soluționare

a deconturilor de TVA depuse de SC R. SA Caracal, fiind necesare și relevante pentru

soluționarea acestor deconturi;

fiscale nu au fost depășite termenele prevăzute de art. 104 alin. (1) și (2) din

O.G. nr. 92/2003, iar în ce privește termenul prevăzut de Capitolul 2 lit. c)

pct. 5 din Anexa nr. 1 la Ordinul Ministrului Economiei și Finanțelor nr. 1857/2002

instanța de fond a omis că potrivit dispozițiilor Capitolul 2 lit. c) din anexa

la Ordinul Ministrului Economiei și Finanțelor nr. 1857/2007 acest termen poate

fi prelungit conform art. 70 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003.

În acest context, deconturile

cu opțiune de rambursare depuse de intimată fiind soluționate de compartimentul

cu atribuții de soluționare a deconturilor de TVA în cadrul termenului legal, nu

sunt aplicabile dispozițiile art. 124 din O.G. nr. 92/2003 și dispozițiile pct.

1 și 2 din Capitolul 2 din Anexa nr. 1 la Ordinul Ministrului Finanțelor Publice

nr. 1899/2004 și intimata-reclamantă nu are dreptul la acordarea de dobânzi.

Examinând cauza prin prisma

criticilor recurentei și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

de Casație și Justiție reține că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinței

atacate.

Prin raportare la situația

de fapt evidențiată de probatoriul administrat și urmare unei corecte interpretări

a dispozițiilor legale incidente, judecătorul fondului s-a pronunțat asupra solicitărilor

reclamantei, acordând în aceeași măsură atenție și apărărilor autorității pârâte,

așa cum au fost acestea deja menționate în expunerea rezumativă a considerentelor

de față.

Abordarea instanței de

fond este corectă și legală și va fi însușită și de instanța de control judiciar,

răspunzându-se astfel celor două critici subliniate de A.N.A.F. în cererea de recurs.

Astfel:

suplimentare relevante pentru luarea deciziei” cuprinsă în art. 70 alin. (2) din

O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. se referă la informațiile solicitate de

organul fiscal persoanelor care dețin date relevante pentru soluționarea cererilor

de rambursare și chiar dacă textul legal în sine nu face referire la proveniența

acestor informații, aceasta este singura interpretare ce se poate da și care rezultă

fără dubiu din modul în care este formulat textul.

Dacă legiuitorul ar fi

avut în vedere teza avansată de recurenta-pârâtă în sensul că este vorba de datele

obținute cu ocazia inspecțiilor fiscale ar fi fost superfluă precizarea făcută în

alin. (2) al art. 70 în discuție.

Din înscrisurile existente

la dosar nu a rezultat că organul fiscal a cerut „informații suplimentare relevante”

pentru soluționarea cererilor de rambursare TVA formulate de intimata-reclamantă

cu aplicarea prevederilor din Capitolul 1 lit. b) pct. 6 Anexa nr. 1 la Ordinul

Ministrului Finanțelor Publice nr. 1857/2007 privind aprobarea Metodologiei de soluționare

a deconturilor cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare, în vigoare la data

înregistrării cererilor de rambursare TVA formulate de SC R. SA.

Pct. 5 din Capitolul

2 lit. c) al Anexei nr. 1 la acest ordin stipulează că în maxim 35 de zile calendaristice

de la data depunerii decontului de TVA compartimentul cu atribuții de inspecție

fiscală transmite compartimentului de specialitate dosarul solicitării împreună

cu raportul de inspecție fiscală, scopul reglementării acestui termen fiind acela

de a asigura respectarea termenului de soluționare a cererilor contribuabililor

fixat la 45 de zile prin art. 70 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 și de Capitolul

1 lit. b) pct. 6 din anexa la Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1857/2007.

În aceste condiții, în

mod just s-a apreciat de către prima instanță că nu sunt aplicabile în speță dispozițiile

art. 70 alin. (2) C. proc. fisc. și că pârâta avea obligația de a respecta termenul

de 45 de zile fixat prin alin. (1) al art. 70.

intimatei-reclamante la acordarea de dobânzi, așa cum se poate observa din considerentele

sentinței, s-a argumentat în fapt și în drept soluția adoptată de instanța de fond,

soluție care este în directă legătură cu aspectul mai sus detaliat.

Soluționarea peste termenul

stabilit de lege (45 de zile) a deconturilor de TVA pentru lunile ianuarie 2008-septembrie

2008 a condus la aplicarea art. 124 din O.G. nr. 92/2003 și a dispozițiilor Capitolul

2 pct. 1 din Anexa la Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1899/2004.

Aceste dispoziții legale

certifică dreptul societății intimate la acordarea la cerere a dobânzilor datorate

pentru plata cu întârziere a TVA de rambursat pentru deconturile aferente lunilor

ianuarie-septembrie 2008 depuse pentru societățile I.R.S.I. și T.R., dobânzi calculate

în conformitate cu alin. (2) al art. 124 din O.G. nr. 92/2003 și cu dispozițiile

Capitolul 2 pct. 2, pct. 3, pct. 6.3 și urm. din Anexa nr. 1 la Ordinul Ministrului

Finanțelor Publice nr. 1899/2004.

De observat că deși la

pct. 2 al motivelor de recurs, recurenta susține contrariul în sensul că la soluționarea

deconturilor de TVA s-a procedat în termenul legal, nu sunt aduse elemente, nu sunt

indicate înscrisuri care să confirme aceste afirmații și să combată concluziile

care stau la baza hotărârii pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

Pentru cele arătate, văzând

dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de A.N.A.F. împotriva sentinței civile nr. 3773 din 10 noiembrie 2009 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 octombrie 2010.