ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4018/2013

Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 61/ D din data de 01 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Bacău, s-a dispus condamnarea inculpatului S.M.,  cetățean roman, cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii continuate de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, combinat cu art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 1 (un) an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În temeiul art. 85 alin. (1) C. pen., s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 5 (cinci) luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2393/2006 a Judecătoriei Bacău, pedeapsă care a fost contopită, în baza art. 36 alin. (1), art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., cu pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată în prezenta cauză, în pedeapsa cea mai grea cea de 2 (doi) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 1 (un) an, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale rezultante pe o durata de 4 ani, reprezentând termen de încercare, stabilit în condițiile art. 82 C. pen., termen care curge de la data rămânerii definitive a sentinței anterioare de condamnare.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării și pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

S-a menținut sechestrul asigurător asupra bunurilor imobile - teren + construcții situate în Bacău, cu C.F., aparținând inculpatului, instituit prin ordonanța procurorului din 2008 din data de 26 octombrie 2010.

În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990 republicată și art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus ca o copie a prezentei hotărâri ramase definitive să fie comunicată O.R.C.

În baza art. 346 și art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă promovată de A.N.A.F. și a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă A.NA.F. (pentru statul român)a sumei totale de 193.429 lei, reprezentând impozit pe profit, T.V.A., majorări de întârziere și penalități de întârziere, calculată conform raportului de expertiză contabilă Arnautu, obligațiile fiscale accesorii care vor fi calculate de către organele de executare subordonate A.N.A.F. conform art. 114-120

1

din O.G.nr. 92/2003 până la executarea efectivă a obligației principale.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2000 lei cheltuieli judiciare către stat (din care suma de 1.550 lei reprezintă cheltuieli efectuate în cursul urmăriri penale astfel cum rezultă din dispozitivul rechizitoriului).

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 5452/P/2008 din data de 09 aprilie 2012 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului S.M., cetățean roman, cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr. 2068/110/2012.

În actul de sesizare s-a reținut că inculpatul în calitate de administrator al contribuabilului SC S. SRL Bacău, în baza aceleiași rezoluții infracționale, respectiv de a sustrage persoana juridică de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, în perioada ianuarie 2004 - iunie 2005 nu a înregistrat în evidența contabilă a societății un număr de 40 facturi fiscale ce atestau operațiuni de vânzare deșeuri metalice și nemetalice către SC R. SA și nici veniturile realizare în urma încasării contravalorii acestora, cauzând bugetului de stat un prejudiciu total în sumă de 355,134 lei.

În faza cercetării judecătorești, s-a procedat la audierea inculpatului, în conformitate cu prevederile art. 323 C. proc. pen. și art. 69-74 C. proc. pen., declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei, acesta declarând că recunoaște că a semnat cele 40 de facturi fiscale emise de SC R. SA. pentru deșeurile livrate de SC S.P. SRL și că a încasat contravaloarea acestor facturi fiscale.

Instanța a procedat la audierea nemijlocită a martorei N.E., a cărei declarație a fost consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei și s-a efectuat la solicitarea inculpatului o expertiză judiciară financiară.

În urma examinării ansamblului probator de la dosar, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Persoana juridică SC S.P. SRL Bacău a fost înființată în anul 1993, având ca asociat unic și administrator cu puteri depline pe inculpatul S.M. Prin actul adițional autentificat din 21 iunie 1999 la B.N.P. U. statutul SC S.P. SRL a fost modificat, în sensul completării obiectului de activitate al societății cu activități de recuperare și comerț cu ridicata a deșeurilor și resturilor metalice și nemetalice reciclabile, stabilindu-se ca obiect principal de activitate „comerț cu ridicata a deșeurilor și resturilor" (fila 82 dup.). La data de 23 iunie 1999 inculpatul S.M. a deschis un cont de virament în numele SC S.P. SRL la B.R.D. - G.S.G. - Sucursala Bacău, fiind și unica persoana care a depus specimen de semnătură pentru a fi autorizat să dispună de contul respectiv - filele 52, 53 dup.).

În perioada ianuarie 2004 - iunie 2005 SC S.P. SRL a derulat relații comerciale cu SC R. SA, Bacău, în baza cărora a livrat acestei societăți diferite cantități de deșeuri metalice și nemetalice, pentru care SC S.P. SRL a emis un număr de 40 facturi fiscale, care au fost achitate de SC R. SA, Bacău prin virament, în contul bancar al societății administrate de inculpat, SC S.P. SRL, deschis la B.R.D. - G.S.G.

Însă,inculpatul S.M., în calitate de administrator al SC S.P. SRL nu a înregistrat în evidența contabilă a societății și nici nu a declarat la organul fiscal teritorial operațiunile de vânzare și veniturile obținute din relația comerciala desfășurată cu SC R. SRL Bacău.

În mod concret, în luna septembrie 2008 organele de inspecție fiscală din cadrul A.F.P. Bacău, la un control fiscal au constatat că în perioada 2002 - 2007 contribuabilul SC S.P. SRL, nu a depus declarații fiscale, deconturi de T.V.A. și nici situații financiare. În urma verificărilor efectuate, organele de inspecție fiscală au stabilit că în perioada ianuarie 2004-iunie 2005 contribuabilul SC S.P. SRL, a livrat către SC R. SA Bacău diferite cantități de deșeuri metalice și nemetalice, sens în care a emis un număr de 40 facturi fiscal. Deși pentru mărfurile livrate către SC R. SA Bacău SC S.P. SRL a realizat încasări, prin contul de virament deschis la B.R.D. - G.S.G. (în acest sens fiind adresa din 20 februarie 2009 emisă de SC R. SA Bacău și extrasul de cont pus la dispoziție de unitatea bancară), nici facturile fiscale - care atestau operațiunile de vânzare efectuate și nici veniturile obținute din încasarea contravalorii acestora nu au fost înregistrate in evidenta contabila a societății și nici nu au fost declarate la organul fiscal teritorial.

În urma notificării de către organele fiscale, inculpatul S.M. - administrator statutar al societății comerciale - nu s-a prezentat pentru a pune la dispoziția acestora evidența contabilă și fiscală a contribuabilului SC S. SRL, motiv pentru care s-a procedat la evaluarea prejudiciului cauzat bugetului de stat numai pe baza documentelor găsite, conform art. 64 din O.U.G. nr. 92/2003. Astfel, conform concluziilor raportului de inspecție fiscala din 29 septembrie 2008, SC S.P. SRL a creat un prejudiciu bugetului de stat im suma totala 355.134 lei, reprezentând: 57.023 lei tva, la care se adaugă accesorii în sumă totală de 78.521 lei (majorări de întârziere și penalități de întârziere), 94.292 lei impozit pe profit, la care se adaugă accesorii în sumă totală de 125.298 lei (majorări de întârziere și penalități de întârziere).

În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize financiar contabile pentru clarificarea modului în care a fost săvârșită infracțiunea și a prejudiciului creat. Astfel că prin raportul de expertiză judiciară financiar-contabilă s-a concluzionat că: impozitul pe profit - aferent celor 40 de facturi fiscale emise de SC R. SA și neînregistrate de inculpat în contabilitatea SC S.P. SRL este în sumă de 24.993 lei; cu majorări de întârziere aferente, calculate până la 26 septembrie 2008, în suma de 31.052 lei si penalități de 1.843lei; - anexa 1 - T.V.A. de plată - aferent celor 40 de facturi fiscale emise de SC R. SA și neînregistrate de inculpat in contabilitatea SC S.P. SRL - este în suma de 57.023 lei și majorări de întârziere aferente calculate până la 26 septembrie 2008, în sumă de 73.565 lei și penalități în sumă de 4.953 lei - anexa 2.

Instanța a reținut că răspunderea pentru neînregistrarea operațiunilor comerciale derulate și a veniturilor obținute de SC S.P. SRL revine administratorului acestei societăți, respectiv inculpatului S.M.

Fiind audiat în fața instanței de judecată, inculpatul a declarat că în ceea ce privește facturile fiscale emise de SC R. SA, în legătură cu care i se impută neînregistrarea în evidența contabilă își recunoaște semnătura de primire de pe acestea pentru deșeurile livrate de SC S.P. SRL și că a și încasat contravaloarea acestor facturi fiscale în contul bancar de al B.R.D. deținut de societate.

Conform dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 este incriminată omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii în actele contabile sau în alte documente legale, a operațiunilor economice efectuate sau a veniturilor realizate în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.

Dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 sunt aplicabile oricărei persoane care are obligația de a urma un anumit regim contabil impus de lege. Raportat la acest fapt, subiectul activ al infracțiunii este calificat, calitatea specială cerută acestuia fiind cea de persoană obligată să conducă evidențe financiar contabile.

Prin raportare la dispozițiile C fisc. și ale Legii nr. 82/1991 obligația de a ține evidențele financiar-contabile revine contribuabilului, prin contribuabil înțelegându-se conform art. 2 din Legea nr. 241/2005 și art. 17 alin. (2) C. proc. fisc., orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică care datorează impozite, taxe, contribuții și alte sume bugetului general consolidat. Raportat la subiectul activ al infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 sfera noțiunii de contribuabil se reduce, norma fiind aplicabilă doar contribuabilului datorând impuneri în sistem real. În concret obligația de a conduce evidențele contabile și fiscale este exercitată personal de către contribuabil sau este delegată unei persoane fizice sau juridice.

În cauză, inculpatul, în calitate de administrator al SC S.P. SRL Bacău, avea obligația de a conduce evidențe financiar contabile în partidă dublă. Inculpatul avea calitatea de garant de drept al societății SC S. SRL Bacău, iar infracțiunea îi este imputabilă, deoarece era singura persoană care avea atribuții de gestionare a patrimoniului persoanei juridice, el având controlul asupra situației de fapt și de drept. Efectuarea unei operațiuni sau realizarea unui venit este atribuția exclusivă a gerantului iar evidențierea, în sensul legii penale, nu presupune simpla înregistrare a operațiunii, ci evidențierea acesteia în scopul de a produce efecte juridice proprii acestei operațiuni, de drept comercial, societar sau fiscal.

S-a arătat că subiectul pasiv al infracțiunii este instituția publică beneficiară a veniturilor fiscale eludate, în speță A.N.A.F.

Sub aspectul laturii obiective, premisa infracțiunii de evaziune fiscală în modalitatea indicată anterior, constă în efectuarea de operațiuni comerciale sau realizarea de venituri de către făptuitor. Operațiunile comerciale vizate de norma de incriminare cuprind faptele de comerț, astfel cum sunt ele enumerate în art. 3 C. com., actele de comerț și celelalte operațiuni supuse evidențierii în contabilitate. Prin venituri realizate se înțelege venitul realizat din orice sursă, care este supus impunerii conform C. fisc. Venitul se consideră realizat la data nașterii dreptului de creanță al contribuabilului contra unui debitor, și nu la data plății, plata fiind doar o modalitate de stingere a creanței.

În cauză, din coroborarea declarațiilor inculpatului cu concluziile raportului de expertiză contabilă și cu constatările raportului de inspecție fiscală, s-a stabilit că inculpatul a efectuat operațiuni comerciale, în perioada ianuarie 2005-iunie 2005, astfel încât situația premisă cerută de lege este îndeplinită.

Elementul material al infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 constă în omisiunea de a evidenția, în tot sau în parte, operațiunile comerciale efectuate sau veniturile realizate. Având în vedere situația premisă de existență a unor operațiuni comerciale efectuate sau a unor venituri realizate de către făptuitor, contribuabilul personal sau presupusul contabil are obligația de a evidenția operațiunea sau venitul.

Elementul material al infracțiunii implică patru inacțiuni: neîntocmirea documentului justificativ, neînregistrarea documentului justificativ, neîntocmirea situației financiare anuale și nedepunerea declarației fiscale în ipoteza în care contribuabilul ignoră integral obligațiile sale financiar contabile.

Raportat la infracțiunea cercetată în prezentul dosar penal, din coroborarea concluziilor expertizei contabile cu declarația inculpatului și raportul de inspecție fiscală, precum și raportat la documentele depuse la dosar s-a constatat faptul că inculpatul, cu titlu de uzanță, nu a ținut o evidență contabilă care să poată produce efecte juridice, respectiv nu a înregistrat operațiunile comerciale efectuate aferente celor 40 de facturi fiscale si veniturile aferente.

Urmarea imediată constă în diminuarea sarcinii fiscale a contribuabilului, infracțiunea existând de la data exigibilității obligației fiscale, indiferent de termenul de scadență a acesteia, între activitatea ilicită a făptuitorului și urmarea imediată trebuie să existe un raport de cauzalitate direct, în acest sens diminuarea sarcinii fiscale fiind efectul omisiunii de evidențiere a operațiunilor comerciale efectuate și a veniturilor realizate.

Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea de evaziune fiscală în forma prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 se comite cu intenție directă calificată prin scop. Scopul săvârșirii infracțiunii este sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale. Din analiza actelor dosarului s-a constatat că inculpatul a acționat cu intenție directă, activitatea sa ilicită având o întindere mare în timp, acesta cunoscând faptul că nu se pot percepe obligațiile financiar-fiscale în lipsa evidențierii operațiunilor comerciale efectuate în contabilitate.

Inculpatul S.M. nu s-a prezentat la organele de inspecție fiscală pentru a da lămuriri cu privire la operațiunile comerciale derulate de SC S.P. SRL cu SC R. SA sau pentru a preda documentele de evidență contabilă, deși potrivit art. 10 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003: „Contribuabilul este obligat să coopereze cu organele fiscale în vederea determinării stării de fapt fiscale, prin prezentarea faptelor cunoscute de către acesta, în întregime, conform realității și prin indicarea mijloacelor doveditoare care îi suni cunoscute"; inculpatul s-a prezentat în fața organelor de urmărire penală abia după 3 ani de la data începerii urmăririi penale (numai după ce a fost citat în vederea prezentării materialului de urm. penală), prilej cu care a declarat, în apărare, că evidența contabilă a SC S.P. SRL a fost ținută de către un vecin de-al său, pe nume "N.", de profesie contabil, pe care îl plătea în mână pentru serviciile de contabilitate prestate și care s-a ocupat efectiv, până la deces, de toate activitățile contabile ale societăți, inclusiv de întocmirea și depunerea de declarații și situații financiare la organele fiscale.

Această apărare, reiterată de inculpat și în declarația dată în fața instanței de judecată, nu poate fi însă reținută, deoarece, pe de o parte, activitatea incriminată se referă la perioada ianuarie 2004 - iunie 2005, iar din certificatul de deces eliberat de Primăria Bacău rezultă că numitul N.I. a decedat la data de 19 aprilie 2004, iar din declarația martorei N.E. rezultă că „La câteva zile după decesul soțului acesteia, i-a înmânat personal lui S.M. toate actele de evidență contabilă ale SC S.P. SRL" declarație menținută și în cursul cercetării judecătorești. Pe de alta parte, obligația legală de a înregistra veniturile și cheltuielile societății aparțin administratorului contribuabilului, în speță inculpatul S.M., în calitate de administrator al contribuabilului SC S.P. SRL, inculpatul încălcând prevederile legale prin faptul că nu a organizat evidența contabilă, deși potrivit art. 1 din Legea nr. 82/1991: „Societățile comerciale (...) au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea financiară, potrivit prezentei legi".

De altfel, sub acest aspect, relevant este și faptul că atât în declarația de la urmărirea penală, cât și în fața instanței de judecată, chiar inculpatul S.M. a declarat că: „In perioada ianuarie - iunie 2005 SC S.P. SRL a derulat relații comerciale cu SC R. SA, constând în vânzarea de deșeuri feroase si neferoase. Precizez faptul ca m-am ocupat personal de relația comercială cu SC R. SA" și „după ce d-l N.I. a decedat nu am mai convenit cu nici o persoană să țină evidenta contabila a SC S.P. SRL". Este evident că inculpatul cunoștea obligațiile legale în calitate de administrator și că intenția sa a fost aceea de a sustrage contribuabilul SC S.P. SRL de la plata obligațiilor fiscale, prin neînregistrarea în evidența contabilă a operațiunilor efectuate și a veniturilor realizate.

Instanța de fond a motivat că situația de fapt se probează cu sesizări Garda Financiară Bacău, raport de inspecție fiscală și anexe, extras cont B.R.D. - G.S.G., acte societate SC S.P. SRL, invitații Garda Financiară, adresa SC R. SA și A.P.M. Bacău, facturi fiscale, acte căutare învinuit, declarații inculpat și martori și raport de expertiza financiar-bancară A.

Având în vedere situația de fapt reținută, prima instanță a apreciat că, în drept, fapta inculpatului, constând în aceea că, în calitate de administrator al contribuabilului SC S.P. SRL Bacău, în baza aceleiași rezoluții infracționale, respectiv de a sustrage persoana juridică de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, în perioada ianuarie 2004 - iunie 2005, nu a înregistrat în evidența contabilă a societății operațiunile un număr de 40 facturi fiscale operațiuni comerciale de vânzare de deșeuri metalice și către SC R. SA Bacău și nici veniturile realizate în urma încasării contravalorii acestora, cauzând bugetului de stat un prejudiciu total de 193.429 lei reprezentând impozit pe profit, T.V.A., majorări de întârziere și penalități de întârziere, calculat conform raportului expertiză contabilă A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscala, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.

Instanța de fond a motivat că la individualizarea pedepsei a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., precum și circumstanțele vizând persoana inculpatului.

Instanța a apreciat, în baza acelorași criterii, că scopul prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins în privința inculpatului și fără executarea efectivă a pedepsei și, având în vedere ca sunt întrunite si condițiile prevăzute de art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durata 4 ani.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a reținut că sunt întrunite condițiile legale ale răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 C. civ., în vigoare la data săvârșirii infracțiunii, raportat și la prevederile art. 14 și art. 346 C. proc. pen., însă sub aspectul cuantumului prejudiciului a reținut următoarele:

Este adevărat că potrivit art. 14 din Legea nr. 241/2005: „În cazul în care, ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni, nu se pot stabili, pe baza evidențelor contribuabilului, sumele datorate bugetului general consolidat, acestea vor fi determinate de organul competent potrivit legii, prin estimare, în condițiile C. proc. fisc.”

Astfel, în baza acestei proceduri legale, prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului prin fapta de evaziune fiscală săvârșită de inculpatul S.M., a fost stabilit de organele de control fiscale, prin raportul de inspecție fiscală din 29 septembrie 2008, la suma totala 355.134 lei, reprezentând: 57.023 lei T.V.A., la care se adaugă accesorii in suma totală de 78.521 lei (majorări de întârziere și penalități de întârziere) si 94.292 lei impozit pe profit, la care se adaugă accesorii in suma totală de 125.298 lei (majorări de întârziere și penalități de întârziere).

Însă, prin raportul de expertiză judiciară financiar - contabilă – fila 82 și urm.- dosar, s-a concluzionat că:

- impozitul pe profit - aferent celor 40 de facturi fiscale emise de SC R. SA și neînregistrate de inculpat în contabilitatea SC S.P. SRL este în sumă de 24.993 lei; cu majorări de întârziere aferente, calculate până la 26 septembrie 2008, în suma de 31.052 lei și penalități de 1.843 lei: - anexa 1 -T.V.A. de plată - aferent celor 40 de fact. fisc. emise de SC R. SA și neînregistrate de inculpat în contabilitatea SC S.P. SRL - este în sumă de 57.023 lei și majorări de întârziere aferente calculate până la 26 septembrie 2008, în suma de 73.565 lei și penalități în suma de 4.953 lei - anexa 2.

În răspunsul la obiecțiunile formulate de către partea civilă A.N.A.F., obiecțiuni pe care instanța le-a apreciat ca neîntemeiate, deoarece expertul judiciar a explicat în detaliu modul de calcul și baza legală pe care și-a întemeiat modul de calcul, respectiv art. 67 din O.G. nr. 92/2003, Ordinul A.N.A.F. nr. 3389/2011 privind stabilirea prin estimare a bazei de impunere. De asemenea, instanța a apreciat că se rețin concluziile raportului de expertiză, deoarece sunt corect și bine fundamentate științific, iar diferențele rezultate cu privire la cuantumul creanțelor fiscale au fost explicate de expert, în sensul că taxa de mediu nu poate fi reținută în sarcina inculpatului, având în vedere că aceasta se reține prin stopaj la sursă, astfel Fondul de mediu revine cumpărătorului, în speță SC R. SA Bacău, aceasta reprezentând o cheltuială și nu un venit pentru vânzătorul SC S.P. SRL.

De asemenea, și în ceea ce privește obiecțiunile formulate de inculpat, instanța Ie-a apreciat ca neîntemeiate, deoarece corect a reținut expertul judiciar că nu pot fi reținute și deduse din veniturile brute ale SC S.P. SRL cheltuielile cu forța de muncă, având în vedere că nu s-a făcut dovada că această societate comercială a avut angajați în perioada supusă controlului. De altfel, relevante în acest sens sunt atât declarația inculpatului "precizez faptul ca SC S.P. SRL nu a avut angajați, de activitatea firmei ocupându-mă eu personal.", precum si declarațiile martorilor - fi.93 respectiv 95 dup., care arată că l-au ajutat pe inculpat la activități de descărcare - încărcarea, dar în perioada 2005-2006 și oricum inculpatul nu a depus la dosarul cauzei contracte individuale de munca în acest sens, fișe de pontaj, state de plata, etc, instanța a reținut că inculpatul nu a făcut dovada că societatea administrata a avut „cheltuieli cu forța de muncă", privind activitatea aferenta celor 40 de facturi fiscale ce fac obiectul cauzei.

De asemenea, inculpatul nu a făcut dovada cu înscrisuri probatorii - facturi fiscale, contracte de închiriere/prestări servicii, etc. că societatea administrată a efectuat cheltuieli de transport aferente celor 40 de facturi fiscale si nici nu a făcut dovada cu documente legale emise de furnizori de bunuri de servicii către SC S.P. SRL, din care să rezulte taxa pe valoarea deductibilă, astfel că în mod corect expertul judiciar nu a calculat și dedus asemenea cheltuieli - cu munca, cu transportul, T.V.A. deductibil din venitul brut obținut prin însumarea celor 40 de facturi fiscale.

În consecință, pentru considerentele anterioare, referitor la sumele solicitate de A.N.A.F, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat de inculpat prin fapta comisă, având în vedere mijloacele de probă administrate în cauză, din cuprinsul cărora rezultă caracterul cert al acestuia si cuantumul, Tribunalul față de dispozițiile art. 346 și art. 14 C. proc. pen. dar și principiul disponibilității care guvernează acțiunea civilă, a reținut că prejudiciul infracțional produs de inculpat în dauna bugetului de stat prin săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală reținută, este de 193.429 lei reprezentând impozit pe profit, T.V.A., majorări de întârziere și penalități de întârziere, calculată conform raport expertiză contabilă Arnăutu, obligațiile fiscale accesorii ce vor fi calculate de către organele de executare subordonate A.N.A.F. conform art. 114-120

1

din O.G.nr. 92/2003 până la executarea efectiva a obligației principale.

Instanța nu a introdus în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente SC S.P. SRL care să poată răspunde civil în solidar cu inculpatul, în temeiul fostului art. 1003 din C. civ., deoarece această societate se retine și în actul de sesizare, nu mai are personalitate juridică și a fost radiată de la O.R.C. Bacău.

Cât privește obligativitatea luării măsurilor asigurătorii în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune prevăzută de Legea nr. 251/2005 (art. 11 din Lege), Tribunalul a constatat că în cauză s-a dispus în faza urmăririi penale și instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor imobile ale inculpatului S.M., în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune, măsură care față de soluția din prezenta cauză va fi menținută. Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal, a declarat apel inculpatul și partea civilă A.N.A.F. București.

Prin Decizia penală nr. 99 din 11 iunie 2013 Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, a respins ca nefondate apelurile declarate de apelanta-parte civilă M.F.P. - A.N.A.F. București și apelantul-inculpat S.M. împotriva sentinței penale nr. 61/ D din data de 01 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Bacău.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., a obligat apelanții să plătească statului suma de câte 300 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a apreciat,în esență, că situația de fapt, descrisă și analizată în extensio de prima instanță, prin raportare la întreg ansamblul probator al cauzei, este corectă și nu este contrazisă de nici un mijloc de probă, că încadrarea juridică a faptelor este corespunzătoare,că vinovăția inculpatului a fost corect reținută pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina acestuia iar pedeapsa aplicată a fost corect individualizată. De asemenea s-a apreciat de prima instanță de control judiciar că latura civilă a cauzei a fost corect soluționată de instanța de fond. în ceea ce privește soluționarea laturii civile, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a constatat că instanța de fond a calculat corect cuantumul despăgubirilor civile datorate bugetului de stat. S-a apreciat că în raportul de expertiză contabilă efectuată în cauză, ale cărui concluzii instanța de apel și le-a însușit, s-a explicat în detaliu și fundamentat legal, modul de calcul și baza legală pe care s-a întemeiat modul de calcul.

Împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel au declarat recursuri inculpatul S.M. și partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Bacău.

Instanța din oficiu a invocat excepția tardivității recursului declarat de inculpatul S.M.

Apărătorul a apreciat că recursul formulat de inculpat a fost declarat în termenul prevăzut de lege și a pus concluzii de respingere a excepției tardivității.

Totodată a pus concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de partea civilă. A arătat, în esență, că motivele invocate de recurenta parte civilă contravin dispozițiilor C. proc. fisc., mai exact dispozițiilor art. 67 din acest cod care stabilește modalitatea concretă a bazei de impozitare.

Cu privire la recursul declarat de inculpat a pus concluzii de admitere.

Partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Bacău, prin motivele de recurs formulate în scris și depuse la dosar, a solicitat, în esență, desființarea sentinței pronunțată de instanța de fond, în parte, numai privind latură civilă a cauzei, urmând ca instanța de recurs să dispună obligarea inculpatului S.M. la plata sumei de 355.134 lei, reprezentând impozit pe profit, T.V.A., majorări de întârziere și penalități de întârziere, accesoriile urmând a se calcula până la plata debitelor,sumele reprezentând prejudiciu adus bugetului de stat.

Recursul declarat de inculpat este tardiv urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 385

3

alin. (1) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel iar potrivit art. 2 al aceluiași articol, dispozițiile art. 363-365 privind data de la care curge termenul, repunerea în termen și declararea peste termen a căii de atac se aplică în mod corespunzător.

Conform dispozițiilor art. 363 C. proc. pen., pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul de 10 zile curge de la pronunțare.

În speță, așa cum rezultă și din practicaua deciziei penale atacate, inculpatul S.M. a fost prezent la termenul din 11 iunie 2013 când instanța de apel s-a pronunțat în cauză astfel încât inculpatul putea să declare recurs împotriva acestei decizii penale în termenul de 10 zile prevăzut de textul de lege mai sus menționat. Cum termenul de 10 zile s-a împlinit într-o zi nelucrătoare, inculpatul avea posibilitatea să declare recurs până la data de 24 iunie 2013. Examinând actele și lucrările dosarului se constată că acesta a declarat această cale de atac după expirarea termenului prevăzut de art. 385

3

alin. (1) C. proc. pen., la data de 04 iulie 2013 (fila 15 dosar), motiv pentru care Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca tardiv recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva Deciziei penale nr. 99 din 11 iunie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Cu privire la recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Bacău, Înalta Curte îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente:

Partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Bacău, prin motivele de recurs formulate în scris și depuse la dosar, a solicitat, în esență, desființarea sentinței pronunțată de instanța de fond, în parte, numai privind latură civilă a cauzei, urmând ca instanța de recurs să dispună obligarea inculpatului S.M. la plata sumei de 355.134 lei, reprezentând impozit pe profit, T.V.A., majorări de întârziere și penalități de întârziere, accesoriile urmând a se calcula până la plata debitelor, sume cu titlu de prejudiciu adus bugetului de stat.

Înalta Curte amintește că Decizia penală nr. 99 a fost pronunțată de Curtea de Apel Bacău. secția penală, cauze minori și familie, la data de 11 iunie 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2 din 12 februarie 2013, astfel încât va supune analizei numai acele critici care se circumscriu cazurilor de casare în vigoare, în forma stabilită de Legea nr. 2/2013.

Din expunerea de motive ce stă la baza Legii nr. 2/2013 rezultă că unul din scopurile ce au determinat emiterea acestei legi a fost tocmai transformarea Înaltei Curți de Casație și Justiție într-o Curte de Casație, astfel încât exercitarea controlului judiciar să se realizeze numai asupra chestiunilor de drept.

Întrucât criticile referitoare la cuantumul prejudiciului, în noua reglementare, nu pot fi cenzurate de instanța de recurs prin niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen. rămase în vigoare, Înalta Curte în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Bacău.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Va obliga recurenta parte civilă la 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva Deciziei penale nr. 99 din 11 iunie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Bacău.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenta parte civilă la 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 13 decembrie 2013.