ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6088/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

instanțe sesizate

1.1. Prin cererea înregistrată inițial pe

rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, reclamanta SC T.A.S. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâții

Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Soluționare a

Contestațiilor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava și Administrația

Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Suceava anularea în parte a

actelor administrativ fiscale, respectiv a Deciziei de impunere nr. 75288

(F-SV-1124) din 29 iunie 2011 privind obligații fiscale suplimentare de plată

stabilite de inspecția fiscală și anexele aferente, a Deciziei nr. 7588

(F-SV1125) din 29 iunie 2011 privind nemodificarea bazei de impunere, a

Raportului de Inspecție fiscală nr. 75288 (F-SV-701) din 29 iunie 2011 și a

Dispoziției nr. 75258/29 iunie 2011 privind măsurile obligatorii stabilite de

organele de inspecție fiscală ale Direcției Generale a Finanțelor Publice

Suceava - Activitatea de Inspecție Fiscală.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că, în urma Raportului de inspecție fiscală nr. 75288 din

29 iunie 2011 a fost emisă Decizia de impunere nr. 75288 din 29 iunie 2011

privind obligații fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală

prin care a fost înlăturat TVA deductibil pentru perioada 1 octombrie 2006 - 30

iunie 2010 în sumă de 250.093 RON, Decizia nr. 75288 din 29 iunie 2011 privind

nemodificarea bazei de impunere și Dispoziția nr. 75258 din 29 iunie 2011

privind măsurile obligatorii stabilite de organele de inspecție fiscală prin

care s-a dispus reconsiderarea pierderii fiscale, prin considerarea unor

cheltuieli aferente realizării veniturilor societății ca nedeductibile în sumă

cumulată de 3.600.194 RON.

Reclamanta a precizat

că a formulat contestație împotriva actelor administrativ fiscale, în termen

legal, dar nu a primit răspuns în termen de 45 zile de la transmiterea

contestației formulată pe cale administrativă.

1.2. Prin Sentința

civilă nr. 410 din 30 noiembrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței

materiale și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea secției de contencios administrativ a Tribunalului Suceava.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că singurul act care

privește taxe și impozite și accesorii ale acestora este Decizia de impunere

nr. 75288 din 29 iunie 2011, pentru suma de 80.429 RON. Decizia de nemodificare

a bazei de impunere precum și Dispoziția de măsuri sunt acte administrativ

fiscale neevaluabile în bani, ele nu stabilesc taxe și impozite și accesorii

ale acestora, ci impun societății să ia o serie de măsuri privind întocmirea și

depunerea unor declarații rectificative și respectarea unor dispoziții legale

la întocmirea unor declarații fiscale.

A apreciat astfel

curtea de apel că, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, competența de soluționare a contestației formulate împotriva deciziei

de impunere revine tribunalului, în considerarea valorii datoriilor fiscale

stabilite, iar a celei formulată împotriva deciziei de nemodificare a bazei de

impunere și a dispoziției de măsuri revine tot tribunalului în considerarea

organului emitent, respectiv Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului

Suceava - Activitatea de inspecție fiscală.

de-a doua instanțe sesizate

Astfel învestit cu

soluționarea cauzei, Tribunalul Suceava, secția contencios administrativ și

fiscal, prin Sentința civilă nr. 6452 din 9 noiembrie 2012, la rândul său, a

declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de

Apel Suceava, reținând, în esență, următoarele:

Prin Decizia de

impunere nr. 75288 din 29 iunie 2011 s-a stabilit în sarcina reclamantei

obligația de plată a sumei de 47.518 RON TVA și 32.911 RON majorări de

întârziere, iar prin Dispoziția nr. 75258 din 29 iunie 2011 s-a dispus

întocmirea și depunerea declarațiilor rectificative pentru perioada 1 ianuarie

2010 - 30 septembrie 2010 și 1 octombrie 2010 - 31 decembrie 2010 pentru

diminuarea pierderii fiscale de recuperat din anii precedenți cu suma de

789.008,29 RON, iar pentru anul 2010 diminuarea cheltuielilor cu suma de

1.851.724 RON și majorarea veniturilor impozabile cu suma de 959.460,73 RON.

Reclamanta a formulat

contestație împotriva actelor administrative emise, iar prin Decizia nr. 177

din 4 aprilie 2012 a Direcției Generale de Soluționare a Contestațiilor din

cadrul ANAF, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată.

Ulterior, reclamanta

a precizat că solicită și anularea Deciziei nr. 177 din 4 aprilie 2012.

Tribunalul a avut în

vedere faptul că decizia contestată a fost emisă de ANAF, precum și Ordinul nr.

21337/2011 al MFP, fiind incidente astfel prevederile art. 10 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, față de rangul autorității emitente a actului administrativ

atacat.

Dosarul a fost

înregistrat pe rolul Curții de Apel Suceava la data de 8 ianuarie 2013 sub nr.

de Dosar 1056/39/2011*, care, prin încheierea de ședință nr. 26 din 27

februarie 2013, a dispus înaintarea acestuia la Înalta Curte de Casație și

Justiție pentru a soluționa conflictul negativ de competență.

Prin încheierea de

ședință din data de 12 martie 2013, Curtea a îndreptat eroarea materială

strecurată în dispozitivul încheierii nr. 26 din 27 februarie 2013 în sensul că

a dispus înaintarea dosarului către Tribunalul Suceava, secția de contencios

administrativ și fiscal - în fața căruia s-a ivit conflictul negativ de

competență - pentru a se dispune înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație

și Justiție - în drept să hotărască asupra conflictului.

Tribunalului Suceava,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 3190 din

11 aprilie 2013, a admis excepția necompetenței materiale, a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava și a

sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului

negativ ivit, având în vedere aceleași considerente reținute în prima hotărâre

prin care a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea

Curții de Apel Suceava (Sentința civilă nr. 6452 din 9 noiembrie 2012).

Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte,

constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și

art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență

în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii,

stabilind în favoarea Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ

și fiscal competența de soluționare a cauzei, în considerarea celor în

continuare arătate.

Reclamanta SC T.A.S.

SA s-a adresat instanței de contencios administrativ, solicitând anularea

parțială a mai multor acte administrativ fiscale, expres arătate, incluzând

decizia de impunere nr. F-SV-1124 din 21 iunie 2011, privind obligațiile

fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală și Dispoziția nr.

75258 din 29 iunie 2011, privind măsurile obligatorii stabilite de organele de

inspecție fiscală, constând în TVA stabilită suplimentar (47.518 RON),

accesorii TVA stabilite suplimentar (39.911 RON) și diminuarea pierderii

fiscale cumulate în sumă de 3.600.194 RON, în sensul recunoașterii

deductibilității fiscale a unor sume expres arătate (789.009 RON aferentă

perioadei 1 octombrie 2006 - 31 decembrie 2009 iar pentru anul 2010 diminuarea

cheltuielilor deductibile cu suma de 1.851.724 RON și majorarea veniturilor impozabile

cu suma de 959.461 RON).

Ulterior, respectiv

la data de 24 mai 2012, reclamanta și-a completat petitul cererii de chemare în

judecată în sensul că a solicitat și anularea Deciziei nr. 117 din 4 aprilie

2013, emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de

Soluționare a Contestațiilor, în soluționarea contestației administrative

formulate împotriva actelor administrativ fiscale indicate în cererea inițială,

arătând că urmează a fi citat în cauză și emitentul acestei decizii.

Independent de

împrejurarea că în chiar cuprinsul Deciziei nr. 177 din 4 aprilie 2012, emisă

de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Comisia de soluționare a

contestațiilor, se menționează că aceasta poate fi contestată, alternativ, fie

la Curtea de Apel Suceava, fie la Curtea de Apel București, Înalta Curte

reține, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, republicată, că este

competentă să soluționeze acțiunea precizată și completată a societății

reclamante, secția contencios administrativ și fiscal a curții de apel, și nu

tribunalul administrativ, în sensul arătat în cuprinsul normei legale indicate.

Raportat la

conținutul actelor atacate, la cuantumul total al sumelor contestate,

reprezentând impozite, taxe, contribuții, datorie vamală, stabilite de plată de

către organul fiscal, accesorii ale acestora precum și al diminuării pierderii

fiscale, și având în vedere legătura, evidentă, existentă între Dispoziția de

măsuri privind diminuarea pierderii fiscale și Decizia de impunere, Înalta Curte

constată că este satisfăcută cerința art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

republicată, vizând „actele administrative care privesc taxe și impozite,

contribuții, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON”, pentru

a se stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel

Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

Nu poate fi ignorată

în cauza de față evaluarea vizând diminuarea pierderii fiscale, câtă vreme

acțiunea reclamantei are un caracter unitar iar în acest sens elocventă este și

împrejurarea că și soluționarea contestației administrative a vizat deopotrivă

cele două acte administrativ fiscale.

În considerarea celor

mai sus arătate, urmare a stabilirii competenței de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, se

va trimite cauza acestei instanțe pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC T.A.S. SA în contradictoriu cu

pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Suceava,

Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii a Județului

Suceava și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de

Soluționare a Contestațiilor în favoarea Curții de Apel Suceava, secția

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 septembrie 2013.

Procesat de GGC - LM