ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6088/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii. Hotărârea primei instanțe sesizate 1.1. Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC T.A.S.

SA a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava și Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Suceava anularea în parte a actelor administrativ fiscale, respectiv a Deciziei de impunere nr. 75288 (F-SV-1124) din 29 iunie 2011 privind obligații fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală și anexele aferente, a Deciziei nr. 7588 (F-SV1125) din 29 iunie 2011 privind nemodificarea bazei de impunere, a Raportului de Inspecție fiscală nr. 75288 (F-SV-701) din 29 iunie 2011 și a Dispoziției nr. 75258/29 iunie 2011 privind măsurile obligatorii stabilite de organele de inspecție fiscală ale Direcției Generale a Finanțelor Publice Suceava - Activitatea de Inspecție Fiscală.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în urma Raportului de inspecție fiscală nr. 75288 din 29 iunie 2011 a fost emisă Decizia de impunere nr. 75288 din 29 iunie 2011 privind obligații fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală prin care a fost înlăturat TVA deductibil pentru perioada 1 octombrie 2006 - 30 iunie 2010 în sumă de 250.093 RON, Decizia nr. 75288 din 29 iunie 2011 privind nemodificarea bazei de impunere și Dispoziția nr. 75258 din 29 iunie 2011 privind măsurile obligatorii stabilite de organele de inspecție fiscală prin care s-a dispus reconsiderarea pierderii fiscale, prin considerarea unor cheltuieli aferente realizării veniturilor societății ca nedeductibile în sumă cumulată de 3.600.194 RON.

Reclamanta a precizat că a formulat contestație împotriva actelor administrativ fiscale, în termen legal, dar nu a primit răspuns în termen de 45 zile de la transmiterea contestației formulată pe cale administrativă. 1.2. Prin Sentința civilă nr. 410 din 30 noiembrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției de contencios administrativ a Tribunalului Suceava. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că singurul act care privește taxe și impozite și accesorii ale acestora este Decizia de impunere nr. 75288 din 29 iunie 2011, pentru suma de 80.429 RON.

Decizia de nemodificare a bazei de impunere precum și Dispoziția de măsuri sunt acte administrativ fiscale neevaluabile în bani, ele nu stabilesc taxe și impozite și accesorii ale acestora, ci impun societății să ia o serie de măsuri privind întocmirea și depunerea unor declarații rectificative și respectarea unor dispoziții legale la întocmirea unor declarații fiscale. A apreciat astfel curtea de apel că, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a contestației formulate împotriva deciziei de impunere revine tribunalului, în considerarea valorii datoriilor fiscale stabilite, iar a celei formulată împotriva deciziei de nemodificare a bazei de impunere și a dispoziției de măsuri revine tot tribunalului în considerarea organului emitent, respectiv Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Suceava - Activitatea de inspecție fiscală.

2. Hotărârea celei de-a doua instanțe sesizate Astfel învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 6452 din 9 noiembrie 2012, la rândul său, a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, reținând, în esență, următoarele: Prin Decizia de impunere nr. 75288 din 29 iunie 2011 s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 47.518 RON TVA și 32.911 RON majorări de întârziere, iar prin Dispoziția nr. 75258 din 29 iunie 2011 s-a dispus întocmirea și depunerea declarațiilor rectificative pentru perioada 1 ianuarie 2010 - 30 septembrie 2010 și 1 octombrie 2010 - 31 decembrie 2010 pentru diminuarea pierderii fiscale de recuperat din anii precedenți cu suma de 789.008,29 RON, iar pentru anul 2010 diminuarea cheltuielilor cu suma de 1.851.724 RON și majorarea veniturilor impozabile cu suma de 959.460,73 RON.

Reclamanta a formulat contestație împotriva actelor administrative emise, iar prin Decizia nr. 177 din 4 aprilie 2012 a Direcției Generale de Soluționare a Contestațiilor din cadrul ANAF, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată. Ulterior, reclamanta a precizat că solicită și anularea Deciziei nr. 177 din 4 aprilie 2012. Tribunalul a avut în vedere faptul că decizia contestată a fost emisă de ANAF, precum și Ordinul nr. 21337/2011 al MFP, fiind incidente astfel prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, față de rangul autorității emitente a actului administrativ atacat. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Suceava la data de 8 ianuarie 2013 sub nr. de Dosar 1056/39/2011*, care, prin încheierea de ședință nr. 26 din 27 februarie 2013, a dispus înaintarea acestuia la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a soluționa conflictul negativ de competență.

Prin încheierea de ședință din data de 12 martie 2013, Curtea a îndreptat eroarea materială strecurată în dispozitivul încheierii nr. 26 din 27 februarie 2013 în sensul că a dispus înaintarea dosarului către Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal - în fața căruia s-a ivit conflictul negativ de competență - pentru a se dispune înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție - în drept să hotărască asupra conflictului.

Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 3190 din 11 aprilie 2013, a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ ivit, având în vedere aceleași considerente reținute în prima hotărâre prin care a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava (Sentința civilă nr. 6452 din 9 noiembrie 2012). 3. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, stabilind în favoarea Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cauzei, în considerarea celor în continuare arătate. Reclamanta SC T.A.S.

SA s-a adresat instanței de contencios administrativ, solicitând anularea parțială a mai multor acte administrativ fiscale, expres arătate, incluzând decizia de impunere nr. F-SV-1124 din 21 iunie 2011, privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală și Dispoziția nr. 75258 din 29 iunie 2011, privind măsurile obligatorii stabilite de organele de inspecție fiscală, constând în TVA stabilită suplimentar (47.518 RON), accesorii TVA stabilite suplimentar (39.911 RON) și diminuarea pierderii fiscale cumulate în sumă de 3.600.194 RON, în sensul recunoașterii deductibilității fiscale a unor sume expres arătate (789.009 RON aferentă perioadei 1 octombrie 2006 - 31 decembrie 2009 iar pentru anul 2010 diminuarea cheltuielilor deductibile cu suma de 1.851.724 RON și majorarea veniturilor impozabile cu suma de 959.461 RON).

Ulterior, respectiv la data de 24 mai 2012, reclamanta și-a completat petitul cererii de chemare în judecată în sensul că a solicitat și anularea Deciziei nr. 117 din 4 aprilie 2013, emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, în soluționarea contestației administrative formulate împotriva actelor administrativ fiscale indicate în cererea inițială, arătând că urmează a fi citat în cauză și emitentul acestei decizii.

Independent de împrejurarea că în chiar cuprinsul Deciziei nr. 177 din 4 aprilie 2012, emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Comisia de soluționare a contestațiilor, se menționează că aceasta poate fi contestată, alternativ, fie la Curtea de Apel Suceava, fie la Curtea de Apel București, Înalta Curte reține, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, republicată, că este competentă să soluționeze acțiunea precizată și completată a societății reclamante, secția contencios administrativ și fiscal a curții de apel, și nu tribunalul administrativ, în sensul arătat în cuprinsul normei legale indicate.

Raportat la conținutul actelor atacate, la cuantumul total al sumelor contestate, reprezentând impozite, taxe, contribuții, datorie vamală, stabilite de plată de către organul fiscal, accesorii ale acestora precum și al diminuării pierderii fiscale, și având în vedere legătura, evidentă, existentă între Dispoziția de măsuri privind diminuarea pierderii fiscale și Decizia de impunere, Înalta Curte constată că este satisfăcută cerința art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, republicată, vizând „actele administrative care privesc taxe și impozite, contribuții, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON”, pentru a se stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

Nu poate fi ignorată în cauza de față evaluarea vizând diminuarea pierderii fiscale, câtă vreme acțiunea reclamantei are un caracter unitar iar în acest sens elocventă este și împrejurarea că și soluționarea contestației administrative a vizat deopotrivă cele două acte administrativ fiscale. În considerarea celor mai sus arătate, urmare a stabilirii competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, se va trimite cauza acestei instanțe pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC T.A.S. SA în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Suceava, Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii a Județului Suceava și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor în favoarea Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 septembrie 2013. Procesat de GGC - LM