ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3430/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3430/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 63 din 21 mai 2007 Curtea de
Apel Galați a respins ca nefondată excepția de nelegalitate formulată de
reclamantul O.M., având ca obiect H.G. nr. 1294/2001 privind stabilitatea
locurilor de muncă și activități în condiții deosebite, speciale și alte
condiții specifice pentru cadrele militare în activitate H.G. nr. 1188/2001
privind aprobarea normelor metodologice pentru recalcularea pensiilor militare
de stat și H.G. nr. 691/2004 pentru modificarea metodologiei privind recalcularea
pensiilor militare.
În motivarea sentinței se
reține că reclamantul este cadru militar în rezervă, fiind nemulțumit că la
elaborarea H.G. nr. 1188/2001 nu s-a avut în vedere situația pensiei militare a
militarilor pensionați înainte de 10 aprilie 2001; totodată, consideră că H.G. nr.
1294/2004 trebuie să se refere și la cadrele militare pensionate anterior datei
de 10 aprilie 2001, pentru a nu se crea o discriminare între categoriile de
cadre militare care au lucrat în aceleași condiții de muncă.
Instanța de Fond a stabilit că
actele normative atacate sunt în concordanță cu textele de lege în baza cărora
au fost adoptate. Astfel, potrivit art. 79 alin. (1) din Legea nr. 164/2001,
modificată prin Legea nr. 479/2003, s-a prevăzut expres dreptul pensionarilor
militari de a beneficia în continuare de pensia stabilită potrivit legislației
anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 164/2001, dacă aceasta este mai
avantajoasă decât calculul pensiei rezultat în urma recalculării. Împrejurarea
că H.G. nr. 1188/2001, astfel cum a fost modificată prin H.G. nr. 691/2004 nu
prevede și ea expres acest drept, nu este un motiv de nelegalitate a actului
administrativ, menținerea cuantumului mai mare al pensiei stabilite anterior, operând
în baza legii.
Cu privire la H.G. nr. 1294/2001, acest act normativ reglementează numai situația cadrelor militare în
activitate, care se pensionează ulterior intrării ei în vigoare, nefiind vorba
de un tratament discriminatoriu pentru categoriile pensionate anterior, cărora
li s-a aplicat Decretul nr. 247/1977 cu privire la încadrarea cadrelor militare
permanente în grupele I,II și III de muncă.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs reclamantul O.M., susținând că hotărârea este nelegală și
netemeinică, atât pentru motive de procedură, cât și de fond.
Astfel, recurentul - reclamant
susține că dispozitivul sentinței nu soluționează toate capetele de cerere cu
care Instanța a fost sesizată, în sensul că deși s-a solicitat admiterea
excepției pentru trei hotărâri de guvern, respectiv H.G. nr. 1188/2001, H.G. nr.
691/2004 și H.G. nr. 1294/2004, în dispozitiv se folosește exprimarea „respinge
excepția de nelegalitate”, împrejurare ce conduce la ideea că a fost
soluționată o singură excepție, cu privire la un singur act.
De asemenea, recurentul
susține că în mod nelegal H.G. nr. 1188/2001 și H.G. nr. 691/2004 nu include
pensia suplimentară acordată în baza Decretului nr. 214/1977, astfel că acestea
trebuiau anulate de Instanța de Fond.
Totodată, H.G. nr. 1294/2001
contravine art. 3 din Legea nr. 164/2001, care include în noțiunea de cadre
militare și cadrele în rezervă, indiferent dacă sunt sau nu pensionate, ceea ce
creează o discriminare între modul de calcul al pensiei celor care se
pensionează ulterior intrării în vigoare a acestei hotărâri și cei pensionați
anterior.
Analizând motivele de recurs
invocate, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 5 și pct. 9 C. proc. civ., precum și actele și lucrările dosarului de fond Înalta Curte constată că recursul
este nefondat, pentru următoarele considerentele:
Cu privire la primul motiv
de recurs invocat, acesta este nefondat, deoarece din cuprinsul hotărârii
atacate rezultă fără echivoc că Instanța de Fond a analizat fiecare din cele
trei acte normative atacate pe calea excepției de nelegalitate, iar folosirea
în dispozitiv a singularului acestui substantiv, excepția de nelegalitate, nu
înseamnă că Instanța a avut în vedere un singur act administrativ, obiectul
excepției putându-l forma unul sau mai multe acte.
În ceea ce privește legalitatea
hotărârilor de guvern atacate, în mod corect Instanța de Fond a stabilit că
acestea nu contravin prevederilor Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare
de stat, intrată în vigoare la data de 10 aprilie 2001.
Astfel, H.G. nr. 1188/2001 a
fost adoptată în vederea punerii în aplicare a art. 79 din Legea nr. 164/2001,
prevedere care se referă la recalcularea pensiilor militare stabilite potrivit
legislației anterioare datei de intrare în vigoare a prezentei legi. Ulterior,
prin Legea nr. 479/2003, a fost modificat art. 79 alin. (1) lit. a) din Legea nr.
164/2001, în sensul că baza de calcul avută în vedere la recalcularea pensiei
militare de stat constă în solda lunară brută în vigoare la data aplicării
Legii nr. 164/2001, corespunzătoare funcției maxime exercitate și gradului
militar, avute la data trecerii în rezervă, pe baza unei metodologii aprobate
prin hotărâre a guvernului.
În acest sens a fost
adoptată H.G. nr. 691/2001, care prevede că solda lunară brut, ca bază pentru
recalcularea pensiei se determină pe baza elementelor prevăzute de H.G. nr. 1188/2001,
precum și în funcție de solda de merit și indemnizația de comandă.
Cu privire la H.G. nr. 1294/2001, aceasta fiind emisă în baza Legii nr. 164/2001, este evident că nu putea
avea ca obiect de reglementare decât situația cadrelor militare pensionate după
intrarea în vigoare a legii, anterior încadrarea în grupe e muncă fiind
reglementată de Decret nr. 214/1977, iar potrivit art. 15 alin. (2) din
Constituție legea nu retroactivează. Totodată pe calea excepției de
nelegalitate reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004, nu se poate cere Instanței
completarea unui act administrativ, eventual prin referirea la o categorie de
persoane pe care actul a omis-o, ci doar anularea totală sau parțială a actului
atacat, soluția respingerii excepției fiind și din acest punct de vedere
corectă.
Pentru considerentele
menționate cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a
fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de O.M. împotriva sentinței
civile nr. 63 din 21 mai 2007 a Curții de Apel Galați, ca nefondat.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 19 septembrie 2007